Sunteți pe pagina 1din 3

Recenzie carte „Alexandru Zirra”

autor - Vasile Vasile

Lucrarea ştiinţifică „Alexandru Zirra” reprezintă biografia a unei personalităţi


complexe a istoriei muzicii româneşti, încondeiată de autorul Vasile Vasile şi tipărită la
Editura Muzicală Bucureşti în anul 2005. Lucrarea este structurată pe 11 capitole, fiecare
capitol având un număr de subcapitole, ce se desfăşoară pe un număr de 397 de pagini, în
afară de menţionarea biografiei, poze instantanee cu Alexandru Zirra şi pagini din
corespondenţe personale ale compozitorului.
Necesitatea de a-l readuce pe Alexandru Zirra în atenţia publicului, dar şi a
specialiştilor este semnalată în anul 1983, cu ocazia sărbătoririi centenarului naşterii
compozitorului şi este subliniată de către istoricul Alexandru Zub, cel care îl numeşte, pe
bună dreptate, „necunoscutul Zirra”. Totuşi, înainte de acest moment, muzicianul
Alexandru Schmidt încearcă o primă reconstituire a traseului şi activităţii lui Alexandru
Zirra. Astfel, în anul 1967 apare monografia intitulată „Alexandru Zirra: viaţa în
imagini”, tipărită la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă
România.
Şi totuşi... ce reprezintă acest „necunoscut Zirra” şi de ce este necesară
cunoaşterea vieţii şi activităţii acestuia? Autorul Vasile Vasile încearcă să răspundă la
întrebarea cu pricina, în lucrarea sa dedicată omului şi muzicianului Zirra, folosind
aceeaşi tehnică pe care a utilizat-o şi în alte lucrări cu caracter biografic din sfera muzicii.
Tehnica utilizată constă într-o predocumentare temeinică asupra personalităţii propuse
studiului, mai exact, are ca surse de studiu pagini de corespondenţă, articole de ziar ce fac
referire la personalitatea studiată, exemple muzicale din creaţia acesteia. Pe lângă a le
identifica, Vasile Vasile reuşeşte să le şi analizeze, comenteze, explice, prin argumente
bine consolidate. Putem, deci, spune că nu este doar un culegător de surse, ci, mai
degrabă, un cercetător, un căutator, după cum el însuşi afirmă.
În lucrarea biografică „Alexandru Zirra” se încearcă lămurirea cititorului cu
privirea la meritul lui Zirra de a fi considerat personalitate complexă a istoriei muzicii
româneşti. În acest sens, autorul optează pentru redarea unei imagini cât mai exacte a
omului Zirra, a activităţii sale în domeniul compoziţiei, muzicologiei, folcloristicii,
pedagogiei. Lucrarea prezintă informaţii despre viaţa şi familia compozitorului, despre
activitatea sau didactică, despre încercările de recunoaştere şi reconsiderare ale acestei
personalităţi, dar şi despre activitatea sa din domeniul muzicologiei şi folcloritsticii. De
asemenea, sunt aduse în faţa cititorului lucrările muzicale reprezentative ale lui Zirra care
au mai putut fi salvate sau găsite, lucrări din diverse genuri muzicale: muzică de cameră,
simfonii, poemele şi suitele simfonice, poemele simfonice cu solist şi muzica vocal-
dramatică etc.
Puse cap la cap, toate aceste informaţii, care au o temeinică documentare,
contribuie la schiţarea celui ce a fost Alexandru Zirra şi la importanţa pe care acesta o are
în istoria muzicii româneşti. Autorul oferă credibilitate prin argumentarea informaţiilor
furnizate cititorului, argumentare bazată pe surse clare şi exacte, prin exemple, analiză,
comparaţii, cercetare, explicare etc., fapt ce dă unicitate conţinutului lucrării. Titlul dat
lucrării, „Alexandru Zirra”, este simplu, dar plin de esenţă şi suficient pentru a-i da de
înţeles cititorului că urmează să aprofundeze un material ce încearcă să-i dea o imagine
cât mai complexă asupra acestei personalităţi.
De apreciat este şi efortul autorului de a readuce la lumină lucrări muzicale
rătăcite ale compozitorului, susţinând că, de-alungul cercetării, a reuşit să găsească chiar
şi manuscrise nesemnate sau rătăcite prin diverse colţuri ale bibliotecilor, de a căror
existenţă poate că nu se ştia.
Toată această încercare de reabilitare a celui ce a fost Zirra şi ce a însemnat el
pentru cultura muzicală românească îşi merită efortul, fiind o personalitate care a
contribuit mult la lămurirea publicului asupra faptului că şi noi, ca popor, avem o muzică
a noastră, cu caracteristici pur româneşti ce se regăsesc în folclorul şi în muzica noastră
religioasă. Compozitorul a reuşit să împletească toate aceste caracteristici în creaţia sa
muzicală şi să le valorifice cât mai bine, mai ales în poemul simfonic, gen muzical pe
care a reuşit să-l aducă în atenţia publicului român şi nu numai.