Sunteți pe pagina 1din 4

Tema 1

1.a) Având în vedere complexitatea domeniului de activitate al S.C. VICTOR


CONSTRUCT S.R.L., stabiliţi ce activităţi intră sub incidenţa “domeniului reglementat” şi
asupra cărora managementul va trebui să întreprindă măsuri speciale pentru a putea
opera înafara ţării.

1.b) Deoarece S.C. VICTOR CONSTRUCT S.R.L. este o firmă performantă, doreşte
obţinerea maximului de profit cu investiţii optime. Firma ar putea utiliza în procesul de
producţie sudorii proprii (din România), fără a fi obligaţi să angajeze specialişti spanioli?
Este necesara validarea sudorilor (certificarea de personal specializat) pentru
recunoasterea interstatala a acestora?

1.c) Credeţi că este obligatorie certificarea betoanelor şi a profilelor de PVC cu


geam termopan pentru a le utiliza in constructia de cladiri din Spania? Dar acreditarea
laboratorului de încercări? Motivaţi răspunsul.

1.a)
Noile bariere în calea comerţului, care rezulta din adoptarea unor standarde şi
reglementări tehnice naţionale divergente, pot fi prevenite printr-o procedură prevăzută
de Directiva 98/34/EC1. Statele Membre sunt obligate să notifice proiecte de
standarde şi reglementări tehnice Comisiei şi altor State Membre.
Există o perioadă de aşteptare în care acestea nu pot fi adoptate, dându-se astfel
posibilitatea Comisiei sau Statelor Membre să reacţioneze. În lipsa unor reacţii în
perioada iniţială de aşteptare de 3 luni, proiectele reglementărilor tehnice pot fi apoi
adoptate. În cazul în care există obiecţiuni, se impune o perioadă de aşteptare suplimentară
de 3 luni. Perioada de aşteptare este de 12 luni în cazul în care există o propunere pentru
o directivă. Totuşi, perioada de aşteptare nu se aplică atunci când, din motive de
urgenţă, un Stat Membru este obligat să introducă reglementări tehnice într-un timp
foarte scurt pentru protecţia sănătăţii sau securităţii publice, pentru protecţia
animalelor sau plantelor. Directiva 98/34/EC dă Comisiei şi posibilitatea de a invita,
după consultarea Statelor Membre, organizaţii europene de standardizare pentru a
elabora standarde europene.

Reglementările tehnice naţionale se supun prevederilor Art. 28 şi 30 ale Tratatului


Comunităţii Europene, care interzic restricţiile cantitative sau măsurile cu efect
echivalent. Precedentul juridic al Curţii Europene de Justiţie, în special cazul 120/78
asigură elementele cheie pentru recunoaşterea mutuală. Efectul acestui precedent juridic
este următorul:
- mărfurile produse legal sau comercializate într-o ţară ar trebui, în principiu,
să circule liber în interiorul Comunităţii, atunci când astfel de produse satisfac
nivele echivalente de protecţie cu cele impuse de Statul Membru exportator şi

1
când acestea sunt comercializate în teritoriul ţării exportatoare.
- in lipsa măsurilor Comunităţii, Statele Membre au libertatea de a legifera pe
teritoriul lor.
- barierele în calea comerţului rezultate din diferenţele existente între
legislaţiile naţionale pot fi acceptate numai dacă măsurile naţionale :
• sunt necesare pentru a satisface cerinţe obligatorii (cum ar fi sănătatea,
securitatea, protecţia consumatorului, protecţia mediului);
• servesc un scop legitim care justifică încălcarea principiului liberei
circulaţii a mărfurilor; şi
• pot fi justificate în privinţa legitimităţii scopului şi sunt proporţionale cu
obiectivele.

Restricţiile în calea liberei circulaţii a mărfurilor, care pot fi acceptate conform Art.
28 şi 30 ale Tratatului CE, pot fi evitate sau eliminate numai prin armonizare
tehnică la nivelul Comunităţii. Aceasta armonizare a fost la început destul de redusă
din doua motive. Primul, legislaţia a devenit foarte tehnică, deoarece avea obiectivul de
a satisface cerinţele individuale ale fiecărei categorii de produse. Al doilea, adoptarea
directivelor privind armonizarea tehnică se baza pe unanimitate în Consiliu.
Statele Membre sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a se asigura că
produsele sunt introduse pe piaţă şi puse în funcţiune numai dacă nu periclitează
securitatea şi sănătatea persoanelor, sau alte interese publice acoperite de directivă, atunci
când sunt corect instalate, menţinute şi folosite în conformitate cu obiectivele
propuse. Aceasta determină obligaţia supravegherii pieţei de către Statele Membre.
Statelor Membre li se permite să adopte, în conformitate cu Tratatul (în
special Art.28 şi 30 ale Tratatului CE), prevederi naţionale adiţionale în special
pentru protecţia muncitorilor, consumatorilor şi mediului înconjurător. Totuşi, aceste
prevederi nu pot reclama modificări ale produsului şi nici nu pot influenţa condiţiile
pentru introducerea acestuia pe piaţă.
Statele Membre trebuie să considere că produsele purtând marcajul CE corespund
tuturor prevederilor directivelor referitoare la aplicarea acestuia. În acest sens,
Statele Membre nu vor interzice, restricţiona sau împiedica introducerea pe piaţă sau
punerea în funcţiune pe teritoriul lor a produselor purtând marcajul CE, în afara
situaţiei în care prevederile referitoare la marcajul CE sunt incorect aplicate.
Ca o excepţie, Statele Membre pot interzice, restricţiona sau împiedica libera
circulaţie a mărfurilor purtând marcajul CE – în conformitate cu Art. 28 şi 30 ale
Tratatului CE – dacă există un risc neacoperit de directivele aplicabile.
Produsele care corespund tuturor prevederilor directivelor aplicabile care fac
referire la marcajul CE trebuie să poarte acest marcaj. Marcajul CE este în mod
special, un indicator că aceste produse corespund cerinţelor esenţiale ale directivelor
şi că produsele au fost supuse unei proceduri de evaluare a conformităţii prevăzută
în directive. Mai mult, Statele Membre sunt obligate să ia măsuri corespunzătoare pentru
a proteja marcajul CE.
Introducerea pe piaţă:
Directivele Noii Abordări sunt menite să asigure circulaţia libera a produselor care

2
îndeplinesc gradul înalt de protecţie stipulat în directivele aplicabile. Statele Membre
nu pot să interzică, restricţioneze sau să împiedice introducerea pe piaţă a unor astfel de
produse. Totuşi, Statele Membre pot să menţină sau să adopte, conform Tratatului
(în particular Art. 28 şi 30 ale Tratatului CE) prevederi adiţionale naţionale în
legătură cu utilizarea unui anumit produs, care este destinat protecţiei muncitorilor sau
altor utilizatori, sau protecţiei mediului. Astfel de prevederi naţionale nu pot să
ceara modificări ale unui produs fabricat în concordanţă cu prevederile directivelor
aplicabile, nici să influenţeze condiţiile introducerii lui pe piaţa comunitară.
Un produs este introdus pe piaţa comunitară când este pus la dispoziţie
pentru prima data. Aceasta este considerată a avea loc când un produs este transferat din
stadiul de fabricaţie, cu intenţia distribuirii sau utilizării sale pe piaţa comunitară.
Mai mult, conceptul introducerii pe piaţă se referă la fiecare produs, nu la un tip de
produs, indiferent dacă este fabricat unicat sau în serie.
Transferul produsului are loc de la producător, sau reprezentantul său autorizat în
Comunitate, la importatorul stabilit în comunitate sau la persoana responsabilă
pentru distribuirea produsului pe piaţa comunitară .Transferul poate de asemenea
să aibă loc direct de la producător sau reprezentantul său autorizat în Comunitate,
la consumatorul final sau utilizator.

Introducerea pe piaţa este considerată a nu avea loc atunci când un produs este:

• transferat de la producătorul dintr-o ţară terţa la reprezentantul sau autorizat în


Comunitate, pe care producătorul l-a angajat pentru a se asigura că produsul
îndeplineşte cerinţele directivelor;
• transferat la un producător pentru a fi supus în continuare unor operaţii (de ex.:
asamblare, ambalare, procesare sau etichetare);
• fără permisiune de liberă circulaţie din partea vămii, sau se afla sub incidenţa
altor proceduri vamale (de exemplu: tranzit, depozitare, sau import temporar), sau este
într-o zonă liberă;
• realizat într-un Stat Membru, cu scopul exportului într-o terţa ţară;
• expus la târguri comerciale, expoziţii sau demonstraţii;
• în stocurile producătorului sau ale reprezentantului său autorizat în
Comunitate, când produsul nu este încă disponibil, doar dacă nu există
alte specificaţii în directivele aplicabile.

1.b)

Firma poate utiliza in procesul de productie sudorii proprii. Pentru a asigura


calitatea pentru produsele sudate, personalul pentru sudare si lipire trebuie sa detina
cateva calificari si certificari pe baza standardelor EUROPENE, calificari cerute si de
catre Directiva echipamentelor sub presiune PED 97/23/EC.
Asigurarea unor produse industriale de calitate depinde in marea masura de
existenta unui personal pregatit in mod corespunzator.
Extinderea legaturilor comerciale caracteristica perioadei actuale, creerea Uniunii

3
Europene (UE) au impus armonizarea sistemelor de pregatire si certificare in domeniul
sudarii pe plan European. Aceasta sarcina a fost rezolvata de Federatia Europeana de
Sudura (EWF) creata in anul 1974, avand ca membri asociatiile de sudura din tarile UE.
Celelalte tari europene pot adera la EWF cu statut de observator. Romania are un astfel
de statut prin Asociatia de Sudura din Romania (ASR) incepand cu anul 1991.
Intregul sistem de pregatire al EWF are un pronuntat caracter practic. Activitatea
de formare la nivel european se desfasoara in centre de formare autorizate. Certificarea
personalului care a absolvit unul din cursurile de pregatire EWF se face in urma unei
examinari de catre Organismul National Autorizat (ANB), acreditat de catre EWF.
In Romania a fost creat un astfel de organism de certificare in cadrul ASR, ASR –
Cert PERS , care urmeaza a fi autorizat de catre EWF. Pana la acreditarea sa ,
este posibila efectuarea unor activitati de formare/calificare de personal la nivel
european doar subsupravagherea unui ANB dintr-o tara membra EWF.

1.c)

În cadrul certificării produselor pentru construcţii în domeniul nereglementat se


stabileşte conformitatea produselor cu cerinţele standardelor voluntare pentru produsele
respective, la cererea solicitantului.
Produsele pentru construcţii supuse certificării conformităţii în domeniul reglementat
sînt stabilite în capitolul III al Reglementării tehnice cu privire la produsele pentru
construcţii, aprobată prin Hotărîrea Guvernului RM nr.226 din 29.02.2008.
Certificarea produselor pentru construcţii de import din domeniul reglementat, se
efectuează după aceleaşi reguli ca şi produsele autohtone.
Dacă întreprinderea (solicitantul) are laborator de încercări acreditat, atunci
încercările de laborator se efectuează în laboratorul său conform domeniului de acreditare
în prezenţa reprezentantului OC. Dacă unii din parametri obligatorii, laboratorul
întreprinderii nu are capacitatea de a-i efectua aceste încercări se efectuează în laborator
independent acreditat.
Dacă solicitantul are laborator de încercări atestat atunci încercările se efectuează în
acest laborator, conform domeniului de atestare, în prezenţa reprezentantului OC, însă unii
parametri din încercările obligatorii se efectuează în laborator acreditat independent (vezi
Anexa 1 – parametrii subliniaţi se efectuеază în laborator acreditat independent).
În cazul în care solicitantul nu dispune de laborator de încercări atunci toate
încercările obligatorii se efectuează în laborator de încercări acreditat independent.