“Construiește cu STEEL”A 14-A CONFERINȚĂ NAȚIONALĂ DE CONSTRUCȚII METALICE

19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, România

www.cm14.ro

Analiza comportării îmbinărilor grindă-stâlp cu placă de capăt

extinsă. Numeric vs. Experimental.
Ioana Cristina Mureșan*1, Tudor Petrina*2, Roxana Bâlc*3,
1,2,3
Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții. Str. C. Daicoviciu nr.15, 400020, Cluj-
Napoca, Romania

Autor corespondență: Ioana Cristina Mureșan, ioana.muresan@mecon.utcluj.ro

Rezumat
Îmbinările cu șuruburi constituie nivelul cel mai accesibil de control al comportării structurilor din
oțel în cadre, ductilitatea acestora din urmă putând fi sensibil modificată prin caracteristicile
structurale și de material ale prinderilor dintre grinzi și stâlpi.
Lucrarea de față prezintă analiza neliniară cu metoda elementelor finite a unei îmbinări grindă-
stâlp cu placă de capăt extinsă și șuruburi, testată experimental în prealabil. Structura a fost
solicitată static, monoton până la rupere. Modelul numeric a fost realizat cu programul ABAQUS
6.11.1. Caracteristicile moment încovoietor – rotire relativă aferente celor două modele, numeric și
experimental, au fost analizate și comparate.

Cuvinte cheie: îmbinări cu placă de capăt extinsă și șuruburi, model numeric, model experimental,
caracteristica moment încovoietor – rotire relativă, metoda elementului finit, analiză neliniară.

*
Date autor: Tel./ Fax.: 004 0745 615 721
Adresa de e-mail: ioana.muresan@mecon.utcluj.ro
*
Date autor: Tel./ Fax.: 004 0747 929 585
Adresa de e-mail: tudor.petrina@mecon.utcluj.ro
*
Date autor: Tel./ Fax.: 004 0729 058 954
Adresa de e-mail: roxana.balc@mecon.utcluj.ro
 “Construiește cu STEEL”A 14-A CONFERINȚĂ NAȚIONALĂ DE CONSTRUCȚII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, România
www.cm14.ro

1. Prezentarea lucrării
Prezenta lucrare are ca obiect studiul comportării unei îmbinări grindă – stâlp din oțel cu placă de
capăt extinsă și șuruburi. Instrumentul de calcul utilizat îl constituie programul ABAQUS 6.11.1.
[1]. Pornind de la date preluate dintr-un program experimental mai amplu [2], s-a realizat analiza
neliniară cu metoda elementelor finite a unei structuri din oțel solicitată static, monoton, până la
rupere. Scopul lucrării îl constituie calibrarea modelului numeric pe baza datelor furnizate de
experiment. Testarea experimentală a specimenelor a fost realizată de Asist. Dr. Ing. Tudor Petrina,
în Hala de Încercări a Facultății de Construcții, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.
Modelarea numerică a structurii implică simularea cât mai fidelă a dispozitivelor de rezemare, a
modului de aplicare și măsurare a încărcării. Transmiterea eforturilor între elementele îmbinării și
implicit răspunsul structurii modelate depind de: simularea modului de interacțiune a părților aflate
în contact, definirea modelului de material, discretizarea structurii [3]. În urma efectuării analizei,
au fost studiate starea de tensiuni și deformații în elementele structurii, modul de transmitere a
solicitărilor. Cedarea îmbinării s-a produs similar celei din experiment. Pentru definirea comportării
îmbinării s-a trasat curba moment încovoietor – rotire relativă a acesteia, care a fost comparată cu
aceeași caracteristică obținută pe modelul experimental.

2. Descrierea structurii
Structura considerată în studiu conține zona de prindere a unei grinzi de un stâlp marginal.
Dimensiunile elementelor, impunerea condițiilor de rezemare și dispunerea încărcării (Fig. 1a) au
fost stabilite astfel încât ansamblul considerat să poată simula comportarea unui nod marginal al
unui cadru din oțel. În acest scop, la alcătuirea standului de încercare s-a ținut cont de următoarele
aspecte [4]: blocarea posibilităților de translație la capetele stâlpului, împiedicarea rotirii
ansamblului și a deplasărilor pe direcția perpendiculară pe planul definit de axele elementelor (Fig.
1b).

Figura 1. Structura studiată: a) schema statică, b) poziționarea structurii în standul de încercare

 “Construiește cu STEEL”A 14-A CONFERINȚĂ NAȚIONALĂ DE CONSTRUCȚII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, România
www.cm14.ro

Încărcarea s-a aplicat pe capătul consolei grinzii cu ajutorul unei prese cu ulei (Fig. 1b). Valoarea
încărcării a fost măsurată cu traductor de forțe, iar deplasarea capătului grinzii, cu traductor de
deplasare.
Elementele structurale ale ansamblului grindă – stâlp au fost confecționate din table din oțel S235
asamblate prin sudură în profile (de tip I, H). Prinderea grinzii de stâlp s-a realizat prin intermediul
unei plăci de grosime 20mm, sudată de capătul grinzii și prinsă cu 12 șuruburi M20, grupa de
calitate 10.9, de talpa stâlpului. Forma și dimensiunile secțiunilor elementelor conectate sunt
prezentate în figura 2.

Figura 2. Dimensiunile profilelor alcătuite (stâlp și grindă) și a plăcii de capăt [2]

În zona îmbinării s-au introdus rigidizări transversale ale inimii stâlpului, în dreptul tălpilor grinzii,
iar panoul de inimă al stâlpului a fost consolidat prin sudarea (pe ambele părți) unor table de 10 mm
grosime. De asemenea, placa de capăt a fost rigidizată în zonele extinse în dreptul inimii stâlpului,
pentru a spori rezintența la încovoiere a acesteia și a împiedica dezvoltarea mecanismului de cedare.

3. Modelul numeric

3.1 Condițiile de rezemare și aplicarea încărcării

La realizarea modelului numeric s-a urmărit respectarea condițiilor de rezemare și încărcare din
experiment. În acest scop, la capetele stâlpului s-au blocat translațiile, lăsând permisă doar rotirea în
planul structurii. Încărcarea s-a aplicat în doi pași. În primul pas s-a simulat strângerea controlată a
șuruburilor, prin considerarea unui efort de preîntindere indus în tija șuruburilor aferent unui
procent de 10% din valoarea tensiunii de rupere a acestora, ca în experiment. În pasul următor, s-a
aplicat o forță concentrată pe capătul grinzii, prin intermediul unei plăci rigide sudate pe talpa
superioară a grinzii.
 “Construiește cu STEEL”A 14-A CONFERINȚĂ NAȚIONALĂ DE CONSTRUCȚII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, România
www.cm14.ro

3.2 Alcătuirea și discretizarea structurii

La realizarea modelului numeric s-au făcut câteva aproximări, cu scopul de a simplifica modelul și
a reduce volumul de calcul: tija șurubului a fost modelată printr-un cilindru cu diametrul nominal de
20mm, iar lungimea acesteia a fost luată egală cu grosimea pieselor din pachet; atât capul
hexagonal al șurubului, cât și piulița au fost modelate tot prin doi cilindri, având diametrul nominal
al capului șurubului; șaibele și cordoanele de sudură nu au fost modelate.
Astfel, structura a fost alcătuită prin asamblarea a trei părți: (i) stâlpul cu rigidizări și cele două
plăci rigide cărora li s-au atribuit condițiile de rezemare, (ii) grinda cu placa de capăt rigidizată în
zonele extinse și cu placa rigidă pentru transmiterea forței de la capătul grinzii și (iii) șuruburile.
Toate elementele au fost discretizate folosind elemente finite de tip „brick” cu opt noduri, C3D8R,

Placă Placă rigidă

de capăt
Rigidizări pe
Rigidizare pe inima și tălpile
placa de capăt stâlpului
și talpa grinzii

Stâlp

Șuruburi de
înaltă
Placă rigidă rezistență

Grindă
Placă rigidă

Figura 3. Discretizarea elementelor structurii

Figura 4. Elemente finite folosite în modelul numeric

 “Construiește cu STEEL”A 14-A CONFERINȚĂ NAȚIONALĂ DE CONSTRUCȚII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, România
www.cm14.ro

cu integrare liniară redusă, excepție făcând regiunile circulare din zona găurilor pentru șuruburi și
tija acestora, pentru care s-au folosit elemente finite liniare de tip „wedge”, C3D6, iar pentru
discretizarea plăcilor rigide s-au folosit elemente finite de tip patrulater liniar, R3D4 (Fig. 4). S-a
încercat o discretizare mai rafinată în principalele zone de interes, respectiv în zona îmbinării și a
panoului de inimă a stâlpului, unde s-a așteptat apariția tensiunilor mari, iar în restul structurii s-a
optat pentru o rețea de discretizare mai rarefiată (Fig. 3).

3.3 Modelarea contactului dintre elemente

Transmiterea eforturilor de la grindă la stâlp depinde de proprietățile suprafețelor aflate în contact și

de modul lor de interacțiune. În scopul simulării cât mai fidele a acestui fenomen, între elementele
conectate s-a considerat un contact suprafață pe suprafață, cu proprietăți diferite, așa cum se poate
observa în figura 5.

Figura 5. Modelarea contactului dintre părțile îmbinării

3.4 Modelul de material

Curba caracteristică de material introdusă în modelarea numerică a fost obținută prin încercări în
laborator. Au fost realizate epruvete din elementele utilizate în experimentul de referință [2], care
au fost încercate la tracțiune, obținându-se curba caracteristică din figura 6. În urma încercării la
tracțiune a materialului folosit în experiment, s-a obținut o valoare a modulului de elasticitate
E=115000 MPa, valoare care a fost folosită și în modelul numeric.

Figura 6. Curba caracteristică de material obținută prin testare în laborator

 “Construiește cu STEEL”A 14-A CONFERINȚĂ NAȚIONALĂ DE CONSTRUCȚII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, România
www.cm14.ro

Pentru modelarea materialului șuruburilor s-a adoptat o curbă triliniară, (Fig. 7).

Figura 7. Curba caracteristică de material pentru șuruburi

4. Analiza rezultatelor
În urma experimentului s-a constatat că cedarea îmbinării s-a produs prin ruperea succesivă a
primelor două rânduri de șuruburi, urmată de deformarea plastică a tălpii stâlpului (Fig. 8a). Analiza
stării de tensiuni pe modelul numeric în faza ultimă indică valori mari ale tensiunilor în talpa
stâlpului și șuruburile adiacente tălpii superioare a grinzii (Fig. 8b). Se observă deformarea tălpii
stâlpului și alungirea tijelor șuruburilor din zona întinsă a îmbinării.

a) Modelul experimental b) modelul numeric

Figura 8. Cedarea îmbinării

Curba moment încovoietor – rotire relativă, trasată în urma efectuării analizei numerice pe structura
studiată (Fig. 9), relevă o comportare flexibilă a îmbinării. Acest fapt, mai puțin specific pentru
această tipologie de îmbinări, poate fi cauzat de pretensionarea redusă a șuruburilor și de calitățile
materialelor elementelor. Pe modelul experimental, caracterul flexibil al conexiunii este mai
accentuat.
Analiza comparativă a caracteristicilor moment – rotire trasate pentru cele două modele (Fig. 9),
conturează următoarele aspecte:
- o apropiere bună a valorilor rigidităților inițiale;
- valori apropiate ale momentelor încovoietoare în momentul cedării conexiunii;
- diferențele dintre cele două curbe pot fi explicate prin apariția, pe modelul experimental, a
 “Construiește cu STEEL”A 14-A CONFERINȚĂ NAȚIONALĂ DE CONSTRUCȚII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, România
www.cm14.ro

unor fenomene care nu au fost surprinse pe modelul numeric: lunecări ale șuruburilor în găurile
elementelor conectate, inexactități la aplicarea și măsurarea încărcării.

Figura 9. Curbele moment încovoietor – rotire relativă ale îmbinării, pentru cele două modele,
numeric și experimental

5. Concluzii

Comportarea îmbinării grindă – stâlp cu placă de capăt extinsă studiată prezintă un caracter flexibil
accentuat.
Cedarea îmbinării se produce similar pe cele două modele, numeric și experimental.
Analiza curbelor moment încovoietor – rotire relativă aferente celor două modele, relevă o
apropiere bună în ceea ce privește rigiditatea inițială a îmbinării și valoarea momentului încovoietor
maxim.

6. Bibliografie
[1] ABAQUS Analysis User’s Manual

[2] Petrina T. Cercetări Numerice și Încercări Experimentale Privind Analiza Structurilor la Foc. Teză de
Doctorat. Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții, 2014.

[3] Bâlc R, Chira Al and Chira N. Finite Element Analysis of Beam to Column End Plate Bolted Connection.
Acta Tech. Napocensis Civ. Eng. Archit., vol. 55, no. 1, pp. 24–29, 2012.

[4] Petrina T, Muntean D. Setting up a test stand for beam-to-column connections behavior under post-
earthquake fire. Proceedings of the Second international conference for Ph.D. students in Civil
Engineering: 29-38, 2014.