Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pdf
25.02.2019
-http://www.turismulresponsabil.ro/wp-content/uploads/2013/11/4.Prezentare-Forum-de-
Sanatate-Targu-Mures-8-10-noiembrie-2013.pdf
-http://webbut.unitbv.ro/jmb/JMB%202008%20nr.2%20supliment%20ist%20med/CD/articole
%20extenso/ist%20med%20pdf/81%20Baran%20final%20o%20incursiune%20in%20istoria
%20intretinerii%20sanatatii%20prin%20apa%20%C3%AEn%20romania.pdf
28.02.2019
-http://revista.alsadesign.ro/arhitectura-si-design-in-armonie-cu-natura-text/ :
ARHITECTURA SI DESIGN IN ARMONIE CU NATURA
-https://adelaparvu.com/2014/05/18/arhitectura-in-armonie-cu-natura-un-concept-
inovator-semnat-hundertwasser/ : Arhitectură în armonie cu
natura, un concept inovator semnat Hundertwasser
Chiar mă gândeam cum mi-aș dori să arate orașele viitorului, cum mi le-aș imagina, cum
le-aș picta. Am văzut proiecte cu clădiri acoperite de
https://adelaparvu.com/2013/05/24/tablouri-cu-plante-si-pereti-imbracati-in-plante-
ideale-pentru-locuinte-si-birouri/" \t "_blank, adevărate fațade verzi, cu
03.03.2019
SURSA: WIKIPEDIA
Vremurile de demult au ramas intre paginile cartilor de istorie. Ce afla din ele cei de
astazi depinde de cine a invins in trecut si astfel a avut dreptul sa scrie istoria. Este
interesant de facut comparatii intre proletarii / masa muncitoare a vremurilor de mult
apuse (sau poate nu chiar asa de mult) si conducatorii acelor timpuri si, bineinteles,
paralela cu aceleasi segmente sociale ale zilelor noastre. Din ambitiile si nebunia
conducatorilor vremurilor trecute si pe munca si efortul maselor de atunci s-au nascut
obiectivele care astazi sunt magneti pentru masele zilelor noastre. Conducatorii de astazi
se gandesc cum sa mai faca o criza din care ei sa iasa castigatori. Si cum proletarii de
astazi au casa, masina si destui bani de aruncat ….
Iata ca s-a nascut un fenomen din care unii chiar traiesc bine: turismul de masa. Reversul
neplacut al acestui fenomen este necesitatea de a superprograma din vreme orice vizita
(atat cat se poate). De acest element neplacut (dar oarecum previzibil daca ne gandim ca
e a doua saptamana din august adica maximum de sezon turistic) ne-am lovit noi astazi
in incercarea de a vizita Neuschwanstein-ul sau castelul din povesti. Nu venim prima
data aici dar niciodata nu a fost in program sa vizitam interiorul. Acum insa exact asta era
platit si se dorea a fi vizitat. Dar la ora 13 si jumatate daca ajungi……. Gasesti o coada ca
pe vremuri la carne si din loc in loc domnisoare imbracate traditional si dornice sa iti
explice cum ca vei intra la vizita (obligatoriu cu grup coordonat si fara fotografii!) pe la
orele 18. NO WAY! Am facut cale intoarsa pe Romantik strasse si am reusit vizitarea
completa a singurei bijuterii pe care regele Ludwig al 2-lea al Bavariei a vazut-o
terminata si s-a folosit de ea: Linderhof.
A fost atat de surprinzator in sensul extraordinar de bun al cuvantului incat chiar nu prea
am cuvinte. Pana si sa iau ceva imagini interzise oficial de altfel a fost usurel dar nu m-a
tentat asa de tare pentru ca eram eu insumi interzis de ce ascunde micutul palat. Vom
incerca probabil maine din nou Neuschwanstein-ul dar de dimineata tare si sunt extrem
de nerabdator sa vad ce e in acel palat…. Kloster Ettal a fost ca intotdeauna
maiestuoasa. Cateva poze si inapoi spre Lermoos. Am vazut si de unde va trebui sa
urcam spre varful Zugspitze … asta daca vremea sus va fi macar cum era spre inserat pe
coasta vestica a varfului. Si cam atat dintr-o zi inceputa de concediu si continuata cu
neplacerile turismului de masa. E o lectie ce a fost reamintita de o maniera cam prea
brutala. Asta e si cu asta mergem inainte! SURSA: UNGUREANU
Cartiere şi oraşe întregi riscă să-şi piardă locuitorii şi afacerile tradiţionale, care sunt
înlocuite de către turişti şi localuri dedicate lor. Acesta ar fi un proces de “gentrificare
turistică” care ameninţă destinaţii, cum ar fi Veneţia sau Barcelona. Altele, cum ar fi New
York, încearcă deja să-l remedieze.
În orice caz, acest concept are multe similitudini cu unele procese de transformare
urbană, care afectează deja mai multe destinaţii turistice, uneori ireversibile.
Un caz tipic este Veneţia, un oraş de 57.000 de locuitori care în fiecare an primeşte 22 de
milioane de turişti. Nu a fost întotdeauna aşa. La mijlocul secolului XX, Venetia avea încă
157.000 de locuitori.
Turişti în Veneţia.
În prezent, peste o mie de croaziere fac escală în Veneţia în fiecare an, care ar fi debarcat
2,5 milioane de turişti în 2014 (faţă de cei 100.000 de pasageri de croazieră din anul
1999).
Dar trecerea acestor nave mari generează din ce în ce mai multă respingere socială în
rândul locuitorilor. Există mai multe motive care provoacă protestele: poluarea cauzată
de croaziere, agresiunea vizuală determinată de trecerea acestor nave, daunele pe care
acest val le poate povoca pe termen lung asupra patrimoniului istoric fragil, etc. În unele
zile, în sezonul de vârf, există până la 10 croaziere ancorate în oraş.
În prezent, Guvernul italian planifică un nou traseu pentru a evita trecerea croazierelor
atât de aproape de centrul istoric, ceea ce va necesita săparea unui nou canal. Procesul
este urmărit îndeaproape de către asociaţia CLIA, lobby-ul companiilor de croazieră.
Până în prezent, World Monuments Fund (WMF), o organizaţie independentă dedicată
protejării patrimoniului, a inclus Veneţia pe lista locurilor care trebuie să fie monitorizate
şi restaurate “înainte de a fi prea târziu”.
Hipermase în China
Faptul că sindromul Veneţia poate avea loc în alte destinaţii din lume este o posibilitate
din ce în ce mai reală. În Asia, de exemplu, multe ţări se luptă pentru a obţine o cotă din
piaţa chineză, cu un numar record de turişti şi cheltuieli.
Trebuie amintit faptul că, în 2013, China a condus pentru al doilea an consecutiv
clasamentul ţărilor emitente de turişti care cheltuiesc cel mai mult pe călătorii în
străinătate, în conformitate cu OMT. Astfel, turiştii gigantului asiatic au înregistrat o
creştere de 26% a cheltuielilor pe turism internaţional.
Chiar în China, pe celebrul râu Li, de exemplu, bărcile pentru turişti formează, de obicei,
o flotă de 50 de nave, una după alta, imposibilitând orice senzaţie de intimitate.
Sau pe străzile din Yangshou, o altă destinaţie turistică populară, mulţimile invadează
locul de dimineaţă devreme până seara, generând zgomot, deşeuri şi atrăgând vânzători
din zonele rurale.
Şi numeroase atracţii turistice din China trebuie să fie împărtăşite cu mii de vizitatori.
Văzând ceea ce se întâmplă în China, unii turoperatori din alte ţări afirmă: “Trebuie să
educăm agenţiile de turism pentru reevaluarea pieţei chineze. Nu toate destinaţiile pot fi
deschise grupurilor de turism din China.
Preocupare în Barcelona
Îngrijorarea faţă de turismul de masă este palpabilă şi în Barcelona. De fapt, o parte din
sectorul turistic din oraş se teme că în capitala catalană iau naştere factorii de risc care o
apropie de a suferi aşa-numitul sindrom Veneţia: concentraţie mare de hoteluri în
centrul istoric, pierderea populaţiei în zonele supuse presiunii turistice excesive,
îndepărtarea de alte activităţi economice, nemulţumirea locuitorilor…
Barcelona a bătut recordul său de turişti cu 7,57 milioane de clienţi cazaţi la hoteluri în
2013, la care trebuie adăugati vizitatorii de zi care sosesc în croaziere, autocare, trenuri,
etc.
Dezbaterea privind viitorul turismului în capitala catalană s-a intensificat în urma emiterii
pe Youtube a unui documental independent care reflectă efectele turismului masiv
asupra oraşului, din punct de vedere al vecinilor.
Documentarul “Bye bye Barcelona”, realizat de Eduardo Cibás, arăta timp de 54 minute
cum creşterea turismului din ultimii zece ani din Barcelona a transformat radical zone ca
Ciutat Vella, Barceloneta, Las Ramblas, în jurul catedralei Sagrada Familia şi Parcul Güell.
Pe Youtube a acumulat deja mai mult de 260.000 de vizualizări.
În acest documental, locuitorii oraşului explică exodul altor vecini care abandonează
aceste cartiere, scumpirea chiriilor, închiderea magazinelor tradiţionale şi înlocuirea lor
cu magazine de suveniruri şi baruri fast-food, colapsul în trafic provocat de taxiuri şi
autocare în anumite puncte, zgomotele, botellon-ul, afacerea de apartamente turistice
ilegale care degradează fermele rezidenţilor, etc. În luna iunie, candidatul PSC la primăria
oraşului Barcelona, Jaume Collboni, anunţă că grupul său a ajuns la un acord cu
Guvernul oraşului al partidului CiU pentru a limita costrucţia de hoteluri, magazinele de
suveniruri şi restaurantele în Las Ramblas.
După cum adaugă el, noul plan de utilizari în Las Ramblas doreşte să “liberalizeze spaţiul
pentru a-l da înapoi cetăţenilor” pentru că “Barcelona nu mai suporta presiune turistică”.
A ajuns Barcelona la maximul său? “Nu, nici pe departe”, răspundea Jordi Clos,
preşedintele patronatului de hoteluri din oraş în luna februarie. Şi, potrivit afirmaţiilor
preşedintelui hotelurilor din Barcelona, oraşul poate adăuga în continuare oferta şi să
menţină cifre bune de ocupare şi preţuri.
Cu toate acestea, alţi experţi pun la îndoială această creştere susţinută de către hotelieri.
Potrivit lui Miralbell, a schimba modelul turistic al oraşului din Barcelona trece prin a
“limita capacitatea de cazare, oprirea creării de noi hoteluri, redistribuirea ofertei şi a
face să prevaleze calitatea peste cantitate, fapt care ar permite redimensionarea
capacităţii hoteliere şi menţinerea veniturilor”.
Redistribuirea turismului
Propunerea lui Orioll Miralbell de a redistribui oferta de turism în Barcelona, astfel încât
impactul turismului de masă să nu dăuneze atât de mult în anumite puncte, este ceva ce
oraşul New York a început deja să facă.
La sfârşitul anului 2014, peste un miliard de turişti vor fi călătorit de la o ţară la alta. Iar
până în 2030, se vor înregistra 1.800 de milioane de sosiri internaţionale, în conformitate
cu OMT. Vor învăţa până atunci destinaţiile să facă faţa turismului de masă sau vor muri
din cauza lui? SURSA: evisionturism
Turism durabil
Turism durabil
În concluzie, turismul durabil este o formă de turism alternativ care însă are la bază
următoarele principii:
Turismul pentru natură include diferite forme de turism și experiențe în mediul natural,
cum ar fi turismul de aventură, turismul montan pedestru/drumeția montană și
ecoturismul, concretizate în următoarele tipuri de activități: vizitarea unor sit-uri
naturale, activități specifice turismului de aventură, activități de observare ale naturii
(formațiuni geomorfologice, faună, floră, fenomene naturale), activități axate pe
descoperirea potențialului natural și cultural autohton.
SURSA: Ecoest
Cele două concepte de turism enunţate în titlu nu sunt întâmplător contrapuse. În timp
ce turismul de mase ne duce cu gândul la mulţimea de turişti care invadează zonele
îndeobşte cunoscute publicului larg şi care fac deliciul statisticilor, însumând chiar
milioane de vizitatori anual, agro-turismul se prezintă pe sine din start ca o practică mai
elitistă, ţinând de turismul de nişă şi care pleacă de la premize contrare: linişte, spaţiu,
relaxare în sensul clasic al termenului.
Sigur că turismul de masă nu mai are nevoie de prezentare, fiind un domeniu bine
stabilit şi care încasează marea parte a feliei industriei denumite turism. Locurile care au
câştigat faima de a fi destinaţii de top, precum marile capitale, de exemplu, sau plajele
celebre, trăiesc foarte bine din brandul pe care şi l-au construit. Singurul dubiu pe care îl
am este în ce măsură a sta la cozi la muzee sau la obiective celebre constituie, într-
adevăr, o relaxare pentru oameni plecaţi în vacanţă tocmai pentru a scăpa de
aglomeraţiile urbane şi de înghesuiala inevitabilă a civilizaţiei.
E inutil să spun ca multe alte naţii ştiu să facă mai bine turism ca noi şi să vândă rahat pe
post de bici, dacă îmi permiteţi limbajul. Exagerez, de multe ori sunt locuri foarte
interesante dar există şi cazuri în care îţi dai seama că nu locul te-a cucerit ci povestea…
Eu nu sunt un om de munte sau sunt prea puţin, la cât am mers. Îmi place natura în
forma ei brută şi mi se pare şi mie hilar să găsesc o saltea plasticoasă pentru ţopăieli la
2000 m altitudine sau bănci de lemn pe malul unui lac de munte. Cred că oricine poate
să ia loc pe iarbă pentru a admira piscurile din depărtare. Şi mai cred că oricine poate să
meargă pe o potecă fără ca aceasta să fie în mod vizibil îmbunătăţită cu pietricele albe.
Cum spuneam şi în Cu LumeaMică prin SalzburgerLand (3), zona Gastein este foarte bine
organizată. Găseşti o hartă care îţi prezintă toate atracţiile celor trei piscuri principale :
Schlossalm, Stubnerkogel sau Graukogel.
Ai pe hartă desenate toate activităţile posibile,
- de la paraşutism şi alpinism,
- până la rutele pentru plimbare, pentru scutere sau carturi montane sau locurile de
joacă (unele din ele chiar la interior, ceea ce mi se pare o blasfemie!).
- Se promovează podul suspendat din Bad Gastein de parcă ar fi cine ştie ce minune a
tehnicii.
V-am prezentat partea negativă a tabloului. Acum să privim şi partea pozitivă acestuia.
Să ne întrebăm ce şanse ar putea avea părinţii noştri să vadă priveliştea uluitoare a
munţilor priviţi de sus dacă nu ar fi toate aceste funiculare, telecabine, trasee
amenajate? Ce e rău în faptul că un copil care nu pare foarte interesant de drumeţii
alpine să se joace în aer curat în timp ce tu te relaxezi savurând momentul?
Cumva cele două laturi ale acestui fel de a face turism trebuie să se împace. Până la
urmă preţul pentru a urca nu este tocmai mic. Şi n-am văzut peturi sau mizerie la
înălţime (nici jos, dar asta e altă poveste).
Voi ce credeţi? E bine sau e greşit? Ce experienţe sau exemple asemănătoare aţi mai
întâlnit în drumeţiile voastre?
- https://www.zf.ro/business-international/turismul-in-randul-varstei-a-treia-un-
adevarat-fenomen-de-masa-2888903 :
Persoanele de peste 55 de ani reprezinta astazi 33% din totalul turistilor francezi in
varsta de pana la 15 ani si 42,1% din turistii cu varsta cuprinsa intre 15 si 55 de ani,
conform unui studiu realizat de Directia de Turism din Franta.
Aceasta categorie de varsta reprezinta, totodata, un sfert din populatia Frantei, mai
precis 26,7%, adica 16 milioane de persoane. Specialistii estimeaza chiar ca numarul
pensionarilor va ajunge la 29,5 milioane de persoane, adica un francez din doi, pana in
2050.
Din aceste considerente, s-a dezvoltat asa-numitul "senior marketing", bazat pe studii de
piata si care a devenit in scurt timp o obligatie pentru toate marile agentii de turism.
Studiile respective de piata atesta faptul ca pensionarii prefera cazarea gratuita, la alti
membri ai familiei, prieteni sau rezidente secundare.
In ceea ce priveste transporul, cartela numita "carte vermeil", lansata in 1970 de Directia
de Transporturi a Frantei si devenita, dupa 1998, "carte senior", este detinuta astazi de
11% din persoanele in varsta de peste 60 de ani sau un milion de persoane. Aceasta
cartela ofera o reducere cuprinsa intre 25% si 50% pentru calatoriile cu mijloacele de
transport public, in functie de perioada.
Chiar si pensionarii care nu calatoresc foarte mult si pentru care aceasta "carte senior"
nu ar fi avantajoasa beneficiaza de reduceri in ceea ce priveste transportul in comun.
Mai mult, incepand cu 6 iunie 2005, Directia de Transport din Franta propune un nou
serviciu, "senior plus", care sa faciliteze accesul persoanelor de peste 60 de ani la
calatoriile cu trenul. Oferta respectiva include serviciile unei persoane care sa insoteasca
persoanele in varsta de acasa pana la tren, avand grija, de asemenea, sa ii instaleze in
locul pe care l-au rezervat. Acest serviciu ii va costa pe pensionari intre 35 si 60 de euro.
Insa, la nivel global, agentiile de turism sunt cel mai interesate de pensionarii mai
instariti si cu o stare de sanatate mai buna. Acestia din urma acorda, insa, foarte multa
importanta contactului uman, confortului si sigurantei. Adepti ai mersului pe jos si
plimbarilor in aer liber, in general, pensionarii instariti acorda o atentie deosebita
sanatatii corporale si formei fizice. Insa, in afara de sanatate, sunt foarte preocupati de
calitatea si autenticitatea produselor care le sunt oferite.
Pensionarii instariti vor sa beneficieze de serviciile unui insotitor, dar, in acelasi timp, nu
vor sa se simta nici o clipa ingraditi.
In 1997, societatea franceza de inchiriere de masini Avis a lansat cardul Avis Club Senior,
un program special de fidelizare cu plata, care ofera reduceri, servicii specifice si alte
diferite avantaje.
Si grupul hotelier Accor a creat, in anul 2000, o oferta comerciala disponibila persoanelor
cu varsta cuprinsa intre 55 si 65 de ani, sub sloganul "Oferim cazare pentru doua
persoane la pretul unei singure persoane". La aceasta se adauga reduceri pentru
transportul prin intermediul companiei Europcar si pentru vizitarea monumentelor
nationale.
Air France ofera, de asemenea, reduceri tarifare de pana la 87% la zborurile interne
pentru persoanele de peste 60 de ani.
Turistii de peste 60 de ani sunt atenti in ceea ce priveste alegerea destinatiei de vacanta,
insa. Ei se informeaza, compara, verifica informatiile oferite de agentiile de turism. Un
studiu realizat de Institutul de Statistica francez, INSEE, arata ca 28,5% dintre pensionari
se intereseaza in prealabil cu privire la destinatia de vacanta aleasa si aproape un sfert
(23,5%) dintre acestia cumpara ghiduri de calatorii.
Oficialii agentiei de turism Nouvelle Frontiere (NF), parte a grupului german TUI, spun ca
vacantele destinate persoanelor de peste 55 de ani reprezinta viitorul turismului francez
si international.
FranTa nu este, insa, singura tara in care turismul in randul acestei categorii de populatie
s-a dezvoltat semnificativ. Oficiul de Turism din Chile a lansat, in urma cu 10 ani, o oferta
specifica persoanelor de peste 50 de ani, cu scopul de a "readuce la viata" turismul.
Conform unui raport recent, conceptul respectiv a permis obtinerea unui profit de peste
30 de milioane de euro in mai putin de trei ani.
- https://issuu.com/fac.arhitecturasiurbanism.upt/docs/teoria_arhitecturii_-_curs_1_-_5 -
(teoria arhitecturii)
https://issuu.com/fac.arhitecturasiurbanism.upt/docs/curs_teoria_arhitecturii
https://issuu.com/fac.arhitecturasiurbanism.upt/docs/teoria_arhitecturii_-_curs_8_-_11