Sunteți pe pagina 1din 41

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ “Ion Ionescu de la Brad” IAŞI


FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECALZAREA ZOOTEHNIE

PROIECT TEHNOLOGIC
LA DSCIPLINA
“CREŞTEREA SUINELOR”

Îndrumatori: Student:
Prof.Univ. Dr. Benone Păsărin Ciobanu Andrei

Conferenţiar dr. Hoha Gabriel Vasile Anul IV Grupa 304

IAŞI
2018-2019

1
Cuprins
Importanţa creşterii suinelor.......................................................................................................3
Scopul lucrării...............................................................................................................................5
FIȘA INDIVIDUALĂ PENTRU ELABORAREA PROIECTULUI DE LA DISCIPLINA DE
CREȘTEREA SUINELOR.........................................................................................................7
Întocmirea tabelului “Evoluţia stării fiziologice la scroafe şi scrofiţe”.....................................8
Întocmirea tabelului “Evoluţia vârstei şi a greutăţii corporale la tineretul suin (înţărcat, la
îngrăsare şi de reproducţie)”......................................................................................................12
Întocmirea “Fișei tehnologice pentru tineret suin înţărcat”....................................................15
Întocmirea “Fișei tehnologice pentru porcii grași”..................................................................17
Fişa tehnologică la scroafe şi vieri.............................................................................................19
Alimentaţia suinelor...................................................................................................................21
Alimentaţia vierilor de reproducţie.........................................................................................22

Alimentaţia scroafelor de reproducţie.....................................................................................23

Alimentaţia purceilor sugari....................................................................................................24

Alimentaţia tineretului.............................................................................................................25

Alimentaţia porcilor la îngrăşaţi..............................................................................................26

Norme de hrană..........................................................................................................................31
Rețete...........................................................................................................................................32
Rețeta R-01 (purcei sugari).......................................................................................................32

Rețeta R-02 (Starter).................................................................................................................33

Rețeta R-03 ( Grower)..............................................................................................................34

Rețeta R-04 ( Finisher).............................................................................................................35

Rețeta R-05 (Scroafe lactante)..................................................................................................36

Rețeta R-06 (Scroafe gestante).................................................................................................37

Concluzii......................................................................................................................................38
Bibliografie..................................................................................................................................39

2
Importanţa creşterii suinelor
Ferma S.C. AC Swine S.R.L. se află situată în comuna Lespezi, județul Iași,
în apropierea râului Siret.
Acestă fermă a fost înfiinţată în anul 2018, prin investiţii proprii dar şi din
fonduri provenite din proiectele europene.
Importanţa pentru consum a acestor produse rezidă în aprecierea nivelului de
trai şi de dezvoltare a unei ţări, sau popor, avându-se în vedere un complex de
indicatori, între care sunt inclusi şi nivelurile producţiilor animaliere, raportate pe
locuitor. Produsele animaliere, conţinând şi cele mai mari proporţii de substanţe
proteice, unele cu mare valoare biologică, sunt asimilate unei alimentaţii raţionale şi
ştiinţifice.
Carnea rezultată din creşterea suinelor a contribuit şi va continua să aducă un
aport substanţial în acoperirea necesarului de substanţe proteice – indicator de bază în
aprecierea nivelului de civilizaţie - şi, prioritar, în asigurarea sănătăţii umane.

În prezent se apreciază că necesarul mediu zilnic de substanţe proteice


pentru om este de cca. 70 g, din care cel puţin 40 g trebuie să provină din produsele
animaliere. Carnea rezultată de la suine trebuie să acopere, zilnic, în medie, 20 g de
substanţe proteice, cu unele variaţii impuse de perceptele religioase şi de posibilităţile
de creştere a acestei specii.
După recomandările F.A.O., O.M.S. ca şi ale unor specialişti români, o
persoană “standard” trebuie să primească zilnic între 2800-3000 kcal. şi circa 1 g
proteină pentru fiecare kg greutate, pentru care sunt necesare anual circa 73 kg carne
(în carcasă), din care: 13,3 kg de bovină. 5,1 kg de ovină, 27,9 kg de porcine, 15,9 kg
de pasăre şi 10,5 kg din alte resurse (în principal din carne de peşte), alături de circa
240 kg lapte şi produse din lapte şi 280 ouă.
Producţiile de carne de porc, apreciate prin greutatea vie a animalelor
sacrificate, au crescut de la 214 mii tone în 1950, la 957 mii tone în 1975, la cca. 1,14
mil.tone în 1991 şi 880 mii tone în 1997.
Carnea suinelor se caracterizează printr-o valoare energetică superioară faţă
de cele obţinute de la celelalte animale de fermă; aceasta furnizează, în medie, 2700
kcal/kg, în timp ce carnea de bovine oferă doar 1600 kcal/kg, iar cea de ovine 1400
kcal/kg.

3
În viitorul apropiat, acoperirea necesarului de proteină se va face, în
principal, prin sporirea cantităţilor de carne provenită de la bovine şi ovine, secondate
de cea rezultată de la porcine şi păsări, aspecte impuse de posibilităţile limitate de
cultivare a “cerealelor furajere” necesare ultimelor două specii.
În ceea ce privește producţiile obţinute de la suine, carnea este principalul
produs şi se caracterizează prin valoarea energetică mare, în comparaţie cu cea rezultată de la
alte specii, ca urmare a prezenţei substanţelor grase. Conţinutul în substanţe grase îi conferă
frăgezime şi savoare.
Datorită grăsimii conţinute, carnea de porc are mai multă savoare, drept
pentru care, este utilizată în componenţa diverselor tipuri de salamuri, pentru
îmbunătăţirea valorii energetice şi a calităţii gustative. În tehnologia curentă, prin
“carne de porc” se înţelege ţesutul muscular cu bazele anatomice osoase respective.
Pe lângă acest produs principal, carnea, se obţin şi purcei care reprezintă o sursă
importantă de venit. De asemenea, se pot obţine şi produse secundare precum : pielea
(4,5 kg), intestinele, vezica urinară, sângele (3,3 kg), părul, extremităţile, unghiile,
grăsimea rezultată de la răzuirea pielii şi din curăţarea intestinelor şi chiar conţinutul
aparatului digestiv.
În urma sacrificării unui porc, în greutate vie de 100 kg, mai rezultă şi cca. 3,0
kg deşeuri.
Subprodusele utilizate în industria farmaceutică sunt: glanda tiroidă, timusul,
pepsina stomacală şi, uneori, glandele sexuale.
În ceea ce priveşte creşterea suinelor la noi în ţară, cele mai multe unităţi se
găsesc în zonele bogate în cereale, cu unele excepţii mici. În România se înregistrau,
în anul 2002, cca. 0,50 animale/locuitor, fiind depăşită de către Belgia (0,53
animale/locuitor), Germania (0,56 animale/locuitor), Olanda (0,71 animale/locuitor),
Ungaria (0,78 animale/locuitor), Danemarca (1,93 animale/locuitor) etc.
Judeţul Iaşi poseda, în anul 2000, cca. 85 000 suine, din care cca. 12 mii în
sectorul privat (unităţi comerciale privatizate şi gospodăriile populaţiei), efectivele
actuale fiind în uşoară creştere.
În ultima perioadă se constată o creştere a efectivelor în sectorul privat din mai
multe judeţe, în defavoarea sectorului gospodăresc, elementele limitative constituindu-le,
însă asigurarea rentabilă cu furaje concentrate, transportul furajelor şi chiar reducerea
puterii de cumpărare a consumatorilor, alături de pierderea unor pieţe externe.

4
Scopul lucrării

Scopul acestei lucrări este îngrăşarea unui număr de 1260 de porci graşi pe
an. Pentru aceasta se prevede exploatarea unui efectiv de 180 de sroafe adulte, 3 vieri
de reproducţie. Creşterea şi exploatarea este organizată în patru adăposturi.
Proiectarea tehnologică a unui ciclu de producţie al porcilor, oferă pe de o
parte, o posibilitate mai bună de vizualizare a ceea ce trebuie să se întâmple într-o
astfel de activitate, iar pe de altă parte, posibilitatea de a observa greşelile apărute
precum şi cauza acestora.
Ferma S.C. AC Swine S.R.L. se află situată în comuna Lespezi.
Acestă fermă a fost înfiinţată în anul 2018 prin investiţii proprii dar şi din
fonduri provenite din proiectele europene.
Produşii obţinuţi,sunt valorificaţi prin comercializarea către unităţile de
abatorizare.
Activitatea de producţie, în această unitate idustrială de creştere a suinelor,
este cu flux închis. Activităţile se desfăşoară pe sectoarele de montă-gestaţie,
maternitate, creşă şi îngrăşare. Unitatea funcţională pentru oricare din aceste sectoare
o reprezintă compartimentul. Din punct de vedere al mărimii, ca spaţiu, număr de
boxe, formă, dotare tehnică etc. compartimentul diferă tehnologic de la sectorul
maternitate până la livrarea animalelor îngrăşate la abator.
Halele dispun de sisteme mecanizate de administrare a hranei şi a apei,
precum şi de evacuare a dejecţiilor.
Adăpatorile utilizate sunt tip suzetă deoarece acestea au anumite beneficii,
precum:
 Investiţie mică;
 Înlocuire rapidă a celor defecte
 Asigurarea permanentă a apei
 Pierderi foarte mici la presiune normală a apei în instalaţii;
Evacuarea aerului viciat se face conform unui grafic, dar şi în funcţie de
nivelul noxelor din adăpost.O parte din noxe sunt eliminate prin absorbţia lor de către
un tub perforat instalat sub grătarul canalului de eliminare hidraulică a dejecţiilor.

5
Aerul proaspăt, cald sau rece, se introduce printr-un sistem de tubulaturi cu ajutorul
unui ventilator centrifugal.
Curăţenia în boxe şi pe alei se face de două ori pe zi, folosind razul şi jetul cu
apă (numai în zona grătarului).
Deoarece sectorul de creștere a suinelor reprezintă și astăzi o zonă rentabilă,
este important a ști cu ce te confrunți înainte de a demara un proiect pentru a putea
calcula inainte necesarul de spațiu, de forță de muncă, baza furajeră și calitatea
materialului biologic. O investiție foarte mare se amortizează greu, iar una prea mică
e posibil să nu ne satisfacă nevoile.

6
FIȘA INDIVIDUALĂ PENTRU ELABORAREA
PROIECTULUI DE LA DISCIPLINA DE
CREȘTEREA SUINELOR

 Efective stoc la 1.I.2018 - 180 capete

 Vieri de reproducție: 3 cap.

 Scroafe gestante, total: 100 cap.


din care, în perioada:
0-20 zile: 10 cap.
21-50 zile: 20 cap.
51-70 zile: 30 cap.
71-90 zile: 20 cap.
91-114 zile: 20 cap.
 Scroafe în lactație, total: 45 cap.
din care în perioada: 1-20 zile. 22 cap.
21-30 zile: 23 cap.
 Scroafe în așteptare, total: 35 cap.

 Tineret de reproducție (scrofițe) total: 27 cap.


din care, între: 60-90 kg: 17 cap.
91-110 kg: 10 cap.
Vieruși de înlocuire, total: 2 cap.
 Tineret sugar, total: 360 cap.

 Tineret înțărcat, total: 720 cap.


din care, între 5-12 kg: 340 cap.
13-27 kg: 380 cap.
 Porci grași, total: 1260 cap.
din care, între 28-50 kg: 430 cap.
51-78 kg: 410 cap.
79-110 kg: 420 cap.

7
Întocmirea tabelului “Evoluţia stării fiziologice la
scroafe şi scrofiţe”

Tabelul privind evoluţia stării fiziologice la scroafe şi scrofiţele de


reproducţie este astfel conceput încât grupele de animale să treacă dintr-o stare
fiziologică în alta prin deplasarea lor pe diagonală în jos. Acesta este împărţit în
perioade, din 5 în 5 zile (semidecade), atât pe verticală cât şi pe orizontală.

În primul rând, efectivele din fişa individuală se împart pe grupe şi se înscriu


în tabel, la coloana 2, mai întâi scoafele gestante, apoi cele în lactaţie şi în final cele
în aşteptarea montei, aşa încât adunate pe coloană să concorde cu datele din fişa
individuală. În continuare, grupele de animale se deplasează pe diagonală în jos
conform perioadelor calendaristice. Se va avea în vedere ca după 21 de zile de la
efectuarea montei (durata unui ciclu) să se aplice procentul de fecunditate, care este
(conform bazei de calcul) de 75% în sezonul răcoros, (respectiv între datele de 1
februarie-30 aprilie şi între 1 octombrie şi 31 decembrie) şi de 60% în sezonul
călduros (între 1 mai şi 30 septembrie).
Prin urmare, la trecerea de la rândul 9 la 10, se aplică procentul respectiv de
fecunditate (în sezonul răcoros de 100 de scroafe, iar în cel călduros de 60 animale).
Prin deplasarea grupelor de animale pe diagonală în jos se poate constata că grupa de
scroafe montate în semidecada 1-5 ianuarie urmează să fete în semidecada 26-30
aprilie, când se totalizează 114 zile de gestaţie.
În aceeaşi grupă, perioada de lactaţie este cuprinsă între 26 aprilie şi 30 mai,
iar cea de formare a grupelor pentru aşteptarea montei se încheie la data de 20 iunie,
cu o durată de 170 de zile. Indicele de utilizare a scroafelor (I.us.) se calculează după
formula:

8
IUS = sau = = 2.2 în care:
p.g. – perioada de gestaţie
p.l. – perioada de lactaţie
p.s. – perioada de aşteptare pentur formarea grupelor din scroafe şi scrofiţe
De menţionat că, în aşteptarea montei, la rândul 33 (începând cu coloana3),
se vor include şi diferenţele dintre rândurile 4-5 şi 9-10, care reprezintă scroafele şi
scrofiţele la care nu s-a instalat gestaţia (acţine care se efectuează între 18-22 zile de
la data însămânţării cu ajutorul vierului încercător şi între 36-42 zile cu aparatele cu
ultrasunete. De asemenea, menţionăm că efectivul optim de scroafe şi scrofiţe în
aşteptarea formării grupelor de montă (Ef.op.aşt) trebuie să fie ca cel puţin cel
rezultat din relaţia:

Ef.op.aşt. = 21 în care:

21 – durata ciclului sexual (C.s.)

M.g.m. – mărimea grupei de montă (nr. scroafe şi scrofiţe din grupă)

P.f.g. – perioada de formare a grupelor (55 zile)


Numărul de animale însămânţate (sau montate), atât pe luni cât şi anual,
rezultă prin însumarea rândului 1, a celor fătate prin însumarea rândului 23, iar a
celor înţărcate prin însumarea rândului 31. Se precizează că în component fiecărei
grupe de montă vor fi 85% scroafe şi 15% scrofiţe.
Numărul de animale existente la un moment dat, pe categorii şi stări
fiziologice, se determină prin însumarea acestora, pe coloane. În cazul efectivelor de
scroafe matcă reduce acestea se efectuează numai la sfârşitul lunii, respectiv a
coloanelor 7, 13, 19 ş.a.m.d. Această determinare are importanţă în aplicarea
alimentaţiei, conform normativelor în vigoare. De asemenea, se poate stabili cu
exactitate spaţiile de cazare pe sectoarele de producţie, precum şi nivelul retribuirii
personalului muncitor.
De remarcat că, fluxul tehnologic se stabileşte în partea a doua a anului
(după luna iulie); în prima parte se rezolvă de fapt o situaţie dată. În general,
însămânţările se efectuează cât mai grupat în cadrul semidecadelor (uneori a

9
decadelor) pentru ca şi fătările să aibă loc tot grupate, dând posibilitatea uniformizării
cuiburilor de purcei pe scroafe lactante (în cel mult 2 zile de la fătare). Cu privire la
introducerea fluxului tehnologic de producţie în scopul uniformizării efectivelor de
purcei sugari şi înţărcaţi, de grăsuni şi porci livraţi la sacrificare se face precizarea că
elementul de constanţă îl constituie numărul egal de animale din cadrul grupei de
fătare (N.g.f.) care se calculează ţinând seama de efectivul matcă (Ef.m.) din unitate,
de indicele de utilizare a scroafelor (I.u.s.) şi de numărul grupelor de animale (N.g.a.)
dintr-un an calendaristic. În cazul nostru N.g.s. se calculează împărţind 365 la 5, deci
73 de grupe de animale. Numărul de animale din grupa de fătare (M.g.f.) se
calculează după relaţia:
M.g.f. = sau
Pentru determinarea numărului de scroafe şi scrofiţe din grupa de montă
(M.g.m.) se ţine cont de procentul de fecunditate (mai mare în sezoanele răcoroase şi
mai reduse în cele călduroase). În cazul nostru, procentul de fecunditate este de 75%
şi, respectiv de 60%. Deci se efectuează operaţiunea:
M.g.m. = sau
În mod practic începând cu coloana 11 din rândul 5, numărul de animale din
grupa de montă (M.g.m.) trebuie să fie egal cu cel din grupa de fătare (M.g.f.). De
exemplu, dacă M.g.f. este egl cu 9 scroafe atunci în sezonul răcoros M.g.m. va fi de
12 scroafe şi scrofiţe, iar în cel călduros (1 mai-30 septembrie) de 15 animale.
Numărul de purcei obţinuţi se determină prin înmulţirea numărului de
scroafe care fată (rândul 23) cu prolificitatea medie a scroafelor şi scrofiţelor (în
cazul prezentat 9 purcei). Numărul purceilor înţărcaţi se calculează prin deplasarea la
dreapta, cu 7coloane (35 zile) a purceilor obţinuţi după scăderea pierderilor (în cazul
nostru 15%).
De menţionat că, numărul purceilor înţărcaţi, din primele 7 coloane de la
rândul 39 se calculează luând drept bază tineretul sugar din fişa individuală (stoc la
31.XII din anul anterior) din care se scade 15% pierderi şi se împarte apoi la cifra 7
(dacă nu există date exacte asupra categoriilor de vârstă şi greutate corporală).
Numărul total de purcei obţinuţi sau înţărcaţi atât pe luni cât şi annual, se obţine prin
adunarea rândului 38 sau 40.

10
11
Întocmirea tabelului “Evoluţia vârstei şi a greutăţii
corporale la tineretul suin (înţărcat, la îngrăsare şi de
reproducţie)”

În coloana 2 se înscriu datele din evidenţa zootehnică şi economică a unităţii,


pe categorii de vârstă şi greutate (în cazul dat din fişa individuală), începând din
coloana 3, rândul 1, datele se înscriu din rândul 39 din tabelul anterior, dar însumate
câte 2 semidecade.

Greutatea medie iniţială, în cazul nostru, este de 6 kg, iar cea finală de 25
kg, ca urmare a unui spor mediu zilnic de 310 g, într-o perioadă de 60 de zile (între
vârstele de 40 şi 100 de zile). De menţionat că, numărul total al suinleor înţărcate din
rândul 39 (tabelul anterior) nu poate fi egal cu cel al tineretului suin din rândul 1
(tabelul actual). La deplasarea pe diagnoală în jos, între rândul 3 şi 4 se va aplica
procentul de pierderi (în cazul nostru de 5% conform bazei de calcul). Numărul de
tineret suin trecut la categoria grăsuni (la vârsta de 100 zile pe 25 kg greutate), deci la
îngrăşătorie, se determină prin însumarea rândului 7, atât pe luni cât şi anual. Prin
adunarea pe coloană se determină numărul de animale existente la un moment dat, cu
importanţă în alimentaţia diferenţiată, calcularea spaţiilor de cazare, asigurarea forţei
de muncă, planificarea medicamentelor etc.

În mod identic se lucrează şi la categoria de porci graşi, cu deosebirea că nu


se acceptă pierderi, animalele valorificându-se la greutatea de 107 kg la
Intreprinderile de industrializare a cărnii, iar cele cu stări morbide nerecuperabile,
prin sacrificări de necesitate. Prin însumarea rândului 23 rezultă numărul de animale
care se pot livra la abatoare, atât pe luni cât şi pe întreg anul calendaristic.

12
De menţionat că, de numărul relativ constant de porci graşi livrabili la
abatoare nu se beneficiază în acelaşi an, ci în următorul an de plan, începând cu
decada 10-20 februarie. În mod identic se lucrează şi la tineretul de reproducţie
(scroafe şi vieruşi de înlocuire) însă se ţine seama de numărul de animale care trebuie
să înlocuiască scroafele şi vieruşii reformaţi. Anual se va reforma 30% din scroafe şi
50% din vieri, deci în fiecare grupă de montă vor înlocui 15% scroafe cu scrofiţe. În
cazul efectivelor reduse, procurarea se face lunar şi chiar trimestrial, acordându-se o
atenţie sporită sezoanelor călduroas

13
14
Întocmirea “Fișei tehnologice pentru tineret suin
înţărcat”

Datele cu privire la stocul de tineret suin la 1.I., şi greutatea animalelor se


extrag din evidenţele zootehnice şi economice ale unităţii (în cazul nostru din fişa
individuală). Numărul de animale intrate (mutaţii) se extrag din fişa anterioară -
purcei înţărcaţi la greutatea medie de 5 kg/cap, iar livrările la alte unităţi sau mutaţiile
la alte categorii, la greutatea medie de 25 kg.
Numărul de animale livrate la alte unităţi sau mutaţiile la alte categorii se
extrage din tabelul întocmit la punctul 2, cumulându-se cele 3 decade pentru luni şi a
celor 12 luni pentru animalele livrate anual. În continuare, se procedează la mişcarea
pe luni a efectivului de tineret suin, după care se calculează efectivele medii lunare şi
a zilelor furajate. Sporul de creştere în greutate vie se calculează prin înmulţirea
zilelor furajate cu sporul mediu zilnic (în cazul redat cu 310 g).
După calcularea sporului de greutate pe luni se trece la mişcarea greutăţii
animalelor.

15
16
Întocmirea “Fișei tehnologice pentru porcii grași”

Datele cu privire la stocul de porci graşi şi greutatea acestora la 1.I. se extrag


din evidenţele zootehnice şi economice ale unităţii (în cazul redat din fişa
individuală), iar cele cu privire la intrări prin mutaţii, din fişa tehnologică a tineretului
porcin – ieşiri prin mutaţii (în cazul redat la greutatea de 25 kg/animal). Numărul de
porci graşi livraţi lunar la abator se determină prin însumarea celor 3 decade, din
tabelul întocmit la punctul 2, rândul 23. Greutatea la livrare este de 107 kg/animal.
În continuare se procedează la efectuarea mişcării efectivului de animale pe
luni şi apoi anual, după care se calculează efectivele medii şi numărul de zile furajate.
Sporul de creştere în greutate vie pe luni se calculează prin înmulţirea zilelor furajate
cu sporul mediu zilnic. Retribuţia lunară se calculează, conform normativelor în
vigoare, având drept bază acordul global, iar numărul de muncitori prin împărţirea
acestuia la venitul mediu lunar. Furajele combinate de completare se înscriu la rubrica
“Concentate industriale”, iar pasta de porumb la “Alte furaje”. Cantităţile de furaje se
calculează conform Legii 50/1984, iar costul acestora se extrage din evidenţa
economică a unităţilor producătoare de nutreţuri combinate (în cazul redat din fişa
individuală). Modul de calcul pentru celelalate capitole este identic cu cel de la
punctul 4.

17
18
Fişa tehnologică la scroafe şi vieri

În prima parte a acestei fișe se efectuează mișcarea animalelor pe categorii de


exploatere și luni. Efectivul de la începutul lunii ianuarie este cel indicat de fișa
individuală, prin însumarea scroafelor gestante, lactante și în așteptarea montei.
Efectivele de la finele anului se determină prin însumarea acelorlași rânduri, dar din
coloana 74.Numărul anual de animale ieșite pentru recondiționare va fi de 30 % din
numărul inițial de scroafe și de 50 % din numărul de vieri, împărțit pe luni și trimestre.
Numărul de scroafe apte pentru montă va fi cel puțin egal cu cel al scroafelor
recondiționate.

Numărul mediu lunar de scroafe se află prin însumarea efectivului inițial cu


nimărul de zile din luna respectivă, determinându-se numărul de zile furajate. Numărul de
monte se extrag din fișa întocmită la punctul 1, rândul 1 (cumulate pe luni ),iar cel de
fătări de la rândul 23.

Fătările realizate pe scroafe se determină prin împărțirea fătărilor lunare la


efectivul mediu lunar, având grijă ca pentru lunile următoare numărul de fătări să fie
cumulat cu cele anterioare.

Efectivul stoc de purcei neînțărcați la începutul lunii este cel extras din fișa
individuală.

Numărul de purcei fătați se determină prin însumarea rândului 38, iar a celui de
purcei înțărcați din rândul 40, iar a pierderilor din diferența lor.
Producția medie de purcei pe scroafă furajată se obține din împărțirea
numărului de purcei fătați la numărul mediu de scroafe (pentru lunile următoare
numărul de purcei se va cumula și se va împărți la efectivul mediu de scroafe din luna
respectivă). În mod identic se va proceda și cu numărul mediu de purcei înțărcați.

19
20
Alimentaţia suinelor
Alimentaţia are influenţă hotărâtoare asupra valorificării hranei, pentru care trebuie
să se ţină seama de nivelul substanţelor nutritive din raţie, de raportuirle dintre acestea, de
modul de prelucrare , de administrare şi de distribuire a furajelor, toate depinzând în mare
măsură şi de calitatea componentelor (indicându-se şi înlăturarea celor alterate).
Problematica alimentaţiei suinelor este foarte complexă, constituind unul
dintre factorii externi cu cea mai mare influenţă asupra performanţelor de reproducţie
şi producţie, a calităţii carcaselor şi a sănătăţii animalelor. În acest context,
considerăm utilă prezentarea furajelor sau a componentelor care se utilizează în raţiile
de hrană la această specie, alături de factorii interni şi externi care influenţează
indicatorii menţionaţi mai sus, punându-se un accent deosebit pe categoria de porci
graşi, care solicită, cele mai mari cantităţi de furaje, iar prin modul de îngrăşare se
hotăreşte calitatea cărnii şi grăsimii şi care utilizate judicios asigură rentabilitatea
crescătoriei.
Aparatul digestiv la suine prezintă o serie de particularităţi morfologice şi
fiziologice care determină o digestie specifică, încadrând această specie în categoria
animalelor omnivore. Aparatul digestiv al suinelor este mai adaptat pentru utilizarea
nutreţurilor concentrate, deşi cantităţi limitate şi de alte furaje pot fi incluse în raţiile
de hrană.
Prin urmare, utilizarea diferitelor furaje este determinată, în primul rând,
de particularităţile de ordin morfo-fiziologic şi, în al doilea rând, de o serie de condiţii
tehnice şi economice.
În acest context, se au în vedere următoarele aspecte:
 furajele (alături de posibilităţile de asigurare cu nutreţuri) trebuie să fie de
bună calitate şi în cantităţi suficiente;
 costurile de producţie ale furajelor trebuie să asigure rentabilitatea unităţii
crescătoare;

21
 tehnologia de preparare trebuie să concorde cu utilizarea eficientă a
furajului de către animal şi cu posibilităţile reale din unitate (măcinare, granulare,
fermentare, tocare etc.);
 tehnologiile de administrare şi de distribuire trebuie să ţină seama de
sistemul de creştere şi de exploatare, condiţionate la rândul lor de posibilitatea de
mecanizare şi de automatizare;
 tehnica furajării trebuie să concorde cu scopul producţiei, adică cu
destinaţia finală (sacrificare, reproducţie, prelucrarea carcaselor în preparate speciale
etc.).
De asemenea, se va ţine cont şi de unele aspectele pozitive ce se pot aduce
activităţii de reproducţie (prin utilizarea făinii de lucernă, a ovăzului etc.) şi chiar
asupra sănătăţii (prin administrarea suplimentară de orz şi ovăz prăjite).

Mineralele
Au un rol important în dezvoltare, în special calciul şi potasiul, care participă la structura
scheletului şi în derularea a numeroase funcţii chimice esenţiale în creştere, reproducţie şi
lactaţie. În nutriţia porcinelor sunt importante 13 minerale dintre care calciu, cloruri,
cupru, iod, fier, magneziu, fosfor, seleniu, sodiu şi zinc ar trebui adaugate în mod obişnuit
în alimentaţia zilnică.
Vitaminele
Vitaminele reprezintă compuşi organici necesari în cantităţi foarte mici în nutriţia
porcilor. Acestea se împart în vitamine solubile în grăsimi (vitaminele A, D, E si K) şi
solubile în apă. Dintre vitaminele solubile în apă utilizate în mod obişnuit în dieta
porcilor fac parte niacinul, acidul pantotenic, riboflavinul şi vitamina B12.

Alimentaţia vierilor de reproducţie


În ceea ce priveşte alimentaţia la această categorie trebuie avut în vedere să se
menţină un echilibru între condiţia de reproducător şi producţia caracteristică,
reprezentată de cantitatea şi calitatea materialului seminal.

22
La vierii tineri cerinţele sunt atât pentru definitivarea creşterii cât şi pentru
producţia spermatică iar la vierii adulţi trebuie să se asigure un material seminal de bună
calitate, evitându-se variaţiile de greutate ale masei corporale şi în special îngraşarea
peste măsură.
Dacă se utilizează nutreţuri combinate, tinând cont de regimul de folosire la montă şi
greutate corporala, se recomandă un consum zilnic de 2,5-3,5 kg nutreţ combinat. Astfel
pentru un vier cu masa corporală de 180-220 kg şi în perioada intensă de utilizare, raţia
trebuie să asigure: 5,4 U.N.; circa 720 g proteina digestibilă; 8000-9400 kcal. Desigur că
aceste cifre sunt orientative, calitatea furajul fiind influenţată de calitatea componentelor
sale. Administrarea ovăzului în hrana vierilor îmbunătăţeşte valoarea biologică prin
raporturile între aminoacizii esenţiali, creşterea nivelului fosforului şi vitamina E.
Se recomandă ca reţeta pentru această categorie să conţină pană la 50 % un
amestec de ovăz şi orz, 2-3 % făinuri animale, restul fiind completat cu şroturi (în special
de leguminoase), porumb, tărâţe, făină de lucernă. Raţia poate fi completată cu ouă
proaspete sau melanj de ouă, morcovi (în perioada de iarnă) sau lucernă palită (în
perioada de vară). Dintre vitamine un rol important îl au vitamina A şi E iar dintre
microelemente, seleniu.
Este extrem de important ca la vieri să se acorde o atenţie deosebită furajării,
deoarece alimentaţia neraţională sau insuficientă poate provoca tulburări de
comportament sexual şi modificări ale calitaţii spermei, ce se traduc prin indici de
fertilitate reduşi, care perturbă grav fluxul tehnologic şi determină pagube economice
însemnate.

Alimentaţia scroafelor de reproducţie


Aceasta reprezintă o problemă complexă deoarece într-o perioadă de timp relativ
scurtă scroafa trece prin diferite stadii fiziologice în care metabolismul său este modificat
profund.
Ţinând cont de aceste considerente pentru scroafele lactante se recomandă o
furajare “ad-libitum” (la discreţie), care depăşeşte uneori 6-7 kg de nutreţ combinat pe zi
(pana la 20000 kcal energie metabolizabilă pe zi). Tot la discreţie trebuie asigurat şi
consumul zilnic de apă, necesar metabolismului crescut precum şi în procesul de
producere a laptelui.

23
În momentul înţărcării se recomandă dietă absolută (inclusiv hidrică), minim 24 de ore,
pentru a stopa producţia de lapte şi a preveni apariţia mamitelor.
La scroafele în aşteptare trebuie să se facă o hranire stimulativă, atât în ceea ce
priveşte refacerea organismelor epuizate în perioada de lactaţie cât şi pentru dezvoltarea
foliculilor ovarieni. Astfel, începând cu ziua a 3-a după înţărcare scroafele trebuie să
primească cca. 3-3,5 kg de nutreţ combinat din reţeta 0–5, cu un nivel de 14,5 % proteină
brută. În primele 30 de zile de la montă se recomandă menţinerea aceleiaşi raţii deoarece
aceasta corespunde cu perioada de organogeneză şi dezvoltare embrionară, după care
ţinând cont de componenta de asimilaţie a metabolismului scroafei gestante, se
recomandă reducerea raţiei (2 kg nutreţ combinat) pentru urmatoarele două luni,
asigurând circa 6600 kcal energie metabolizabilă zilnic. În ultima perioadă de gestaţie
(ultimele trei săptămâni) când fetuşii au o creştere mai rapidă în greutate, este necesar să
se suplimenteze din nou raţia la nivelul normal.
Furajarea necorespunzatoare în perioada de gestaţie se traduce prin obţinerea unor loturi
de fătare mai mici, purcei subponderali sau neviabili.

Alimentaţia purceilor sugari


În prima parte a vieţii, purcelul valorifică foarte bine hrana şi are un ritm de
creştere accelerat, sporindu-şi masa corporală de la naştere de circa 5 ori până la vârsta de
o lună şi de 10–12 ori până la vârsta de doua luni.
Particularitatea principală a hrănirii purceilor este aceea că furajele se
administrează în prima parte a vieţii numai ca un supliment faţă de laptele matern. În
prima săptămână de viaţă purcelul trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru.
Prin administrarea colostrului, pe langa substanţele nutritive absolut indispensabile şi
uşor accesibile, se face şi un transfer de gammaglobuline purtătoare de anticorpi, prin
care se realizează o adevărată “vaccinare” a purcelului.
Vârsta la care se face înţarcarea purceilor este de foarte mare importanţă pentru
orientarea hrănirii acestora. În prezent vârsta înţarcării purceilor s-a redus foarte mult. În
unităţile moderne de tip industrial, înţărcarea purceilor se face la varsta de 3-4 săptămâni
(acolo unde se asigura nutreţul combinat prestarter) sau la 5-6 săptămâni.

24
Echipamentul enzimatic digestiv fiind adaptat în special la hrănirea cu lapte, toate
nutreţurile combinate şi înlocuitorii de lapte destinaţi purceilor în prima perioadă de viaţă
se bazează pe lapte praf, completat în măsură mai mare sau mai mică cu alte furaje.
Purcelul este sensibil la gustul, mirosul şi culoarea furajelor. În general, purcelul
consumă din furajele obişnuite mai puţin decât poate valorifica. Pentru a pune în
concordanţă cantitatea de hrană ingerată cu posibilităţile de valorificare, trebuie ca prin
încorporarea unor aditivi furajeri să se stimuleze ingerarea de hrană. Nu trebuie să se
exagereze însă în aceasta privinţă, adică prin creşterea palatabilităţii să se forţeze purcelul
să ingere cantităţi prea mari de hrană pe care nu la poate digera normal, ceea ce ar
conduce la unele tulburari gastrice. Trebuie avut în vedere, în acelaşi timp, că purcelul
este foarte sensibil la stres, la frig şi umiditate, precum şi la afecţiuni gastro – intestinale.

Alimentaţia tineretului
Purceii înţarcaţi formează o grupă aparte, a tineretului de 2–4 luni. Printr-o bună
organizare a înţărcării, prin asigurarea unor condiţii optime de microclimat şi cazare,
precum şi asigurarea unei nutriţii corespunzătoare cu un furaj de foarte bună calitate, pot
fi diminuate consecinţele nedorite ale crizei de înţărcare. Hrănirea tineretului înţarcat de
la 2–4 luni trebuie să urmărească realizarea unor sporuri mari prin dezvoltarea
musculaturii şi osaturii, indiferent dacă animalele sunt crescute pentru prasilă sau pentru
îngrăşare. Întrucât în această perioadă creşterea scheletului este intensă se va acorda o
atenţie deosebită asigurării necesarului de vitamine şi săruri minerale, pentru a preveni
rahitismul care apare frecvent, în special la rasele performante cu viteză foarte mare de
creştere.
Pentru hrănirea purceilor, în primele 5 zile de la trecerea în creşă se foloseşte
aceiaşi reţetă de furaj combinat ca în maternitate (reteta 0–1), administrat la inceput în
exclusivitate (1-2 zile), apoi înlocuindu-se câte 25 % în fiecare zi cu furaj pentru tineret
(reteta 0–2).
În practică tineretul porcin se furajează la discreţie, ţinandu-se însă cont de consumul
zilnic, astfel încât să nu staţioneze furajul în hrănitori mai mult de doua zile, pentru a nu
se altera.
În ceea ce priveşte furajarea purceilor după înţarcare, trebuie supravegheat consumul
zilnic, deoarece există pericolul apariţiei unei toxicemii denumită “boala edemelor”

25
tocmai la purceii foarte bine dezvoltaţi şi care ingeră o cantitate mare de furaje fară însa a
avea tractul digestiv şi echipamentul enzimatic complet pregătit. Ca urmare a nedigerarii
complete şi a neutilizării totale a substanţelor nutritive apar reacţii de tip alergic cu
edeme, care în funcţie de localizare se traduc prin simptome respiratorii, nervoase, etc.,
putând merge pană la moarte. Prevenirea acestei afectiuni se poate face prin obişnuirea
cât mai timpurie a purcelului sugar cu cantităţi mici de furaj combinat şi supravegherea
alimentaţiei purceilor dupa înţărcare

Alimentaţia porcilor la îngrăşaţi


Deşi din punct de vedere tehnologic activitatea în îngrăşătorie este mai puţin
pretenţioasă decât în celelalte sectoare, este necesară aplicarea cu atenţie a tehnologiilor
de furajare în vederea realizării unui maximum de spor în greutate, cu un consum minim
de furaje.
Cantitatea şi calitatea hranei influenţează atât evoluţia procesului îngrăşării cât şi
calitatea produselor obţinute. Raţia porcinelor puse la îngrăşat trebuie să aibă un grad
înalt de digestibilitate, să conţină cel mult 6-7 % celuloză, necesarul de unităţi nutritive,
de proteina digestibilă şi de aminoacizi indispensabili. Pentru a asigura consumul raţiei în
totalitate, furajele se vor asocia în aşa fel încât să prezinte un gust plăcut.
Îngrăşarea pentru carne este cea mai eficientă din punct de vedere economic şi
urmăreşte valorificarea potenţialului de creştere a animalelor tinere care consumă
cantitatea cea mai mică de hrană pentru 1 kg spor în greutate. Ea începe când purceii au
25-40 kg greutate vie şi ţine până ajung la 100-110 kg.
Furajarea porcilor destinaţi pentru carne se face, cu un nutreţ care să asigure 15,7
% P.B. până la atingerea unei mase corporale de 60 kg şi în continuare 13,7 % P.B. până
la 100 kg.

Nivelul substanţelor nutritive are importanţă deoarece conversia bună a


hranei se realizează numai atunci când toate aceste substanţe puse la dispoziţia
animalului, sunt la un nivel optim.

26
Nivelul optim este specific fiecărei categorii de vârstă, stare fiziologică,
stadiul de ameliorare etc, şi nu depinde de condiţiile de exploatare (atât în unităţile
gospodăreşti cât şi în cele industriale cerinţele sunt aceleaşi).

La asigurarea substanţelor nutritive se ţine seama de acţiunea "legii


minimului", adică raţia se valorifică în funcţie de substanţa nutritivă care este la
nivelul cel mai scăzut; substanţa deficitară constituindu-se în factor limitant. Este
necesar ca toate substanţele nutritive să posede valori biologice ridicate, condiţionate
de cantităţile şi rapoartele dintre elementele de bază.

Astfel, animalului trebuie să i se asigure substanţele energetice, care se


obţin, în principal, pe seama hidraţilor de carbon (şi în special a amidonului), a
grăsimilor şi mai puţin pe cea a substanţelor proteice din raţie.
Substanţele proteice care asigură structura de bază a organismului,
trebuie să fie administrate la nivelul cerut de fiecare categorie şi formă de producţie
în parte. Acest lucru este cu atât mai important cu cât se cunoaşte că nici o altă
grupă de substanţe nutritive nu poate fi transformată de către organismul animal în
proteine proprii.
Pe această linie, MADSEN, A. şi colab. (1979), sintetizează cercetările
mai multor autori, demonstrând că la porcii graşi din rasa Landrace, hrăniţi cu nivele
scăzute de substanţe proteice, se înregistrează rezultate foarte slabe în privinţa
indicilor tehnico-economici şi de calitate a carcasei, faţă de cei hrăniţi normal, în
special cu privire la proporţia de carne în carcasă (tab.47).
Nivelurile proteice apropiate de cerinţele specifice determină ritmuri de
creştere superioare şi, în consecinţă, valorificarea bună a hranei.
Trebuie să se ţină seama şi de calitatea proteinei, prin asigurarea fiecărui
aminoacid indispensabil, în special a lizinei şi a triptofanului - aminoacizi cu
importanţă în dezvoltarea corporală, care în majoritatea cazurilor sunt deficitari în
furajele clasice.
În unele lucrări ştiinţifice se ia în calcul şi consumul specific de proteină
brută, ce reprezintă raportul dintre cosumul de P.B. pentru realizarea unui kg spor în
greutate vie şi care indică valoarea biologică a acestei substanţe nutritive.

27
Un rol plastic însemnat îl au şi unele substanţe minerale (în special Ca şi P),
care participă la structura scheletului. Pe lângă acestea se vor asigura şi vitaminele,
precum şi alte categorii de substanţe (de creştere, stimulatoare etc).
Metodele de furajare (sau de hrănire) au influenţă considerabilă asupra
valorificării hranei, precum şi asupra sporului de creştere şi a calităţii carcasei;
alegerea acestora depinzând de condiţiile concrete din unitate şi de destinaţia
animalelor.
a. Furajarea la discreţie -"ad libitum"- este metoda cea mai des întâlnită
în unităţile industriale, fiind indicată la categorile: purcei sugari, tineret înţărcat, porci
la îngrăşat în special la cei din rasele specializate pentru carne (în prima perioadă şi
chiar până la sacrificare) şi la scroafele lactante.
Avantajele oferite de această metodă sunt:
 obţinerea de sporuri medii zilnice mari;
 sporirea randamentului la sacrificare;
 ridicarea productivităţii muncii (permite mecanizarea distribuirii hranei).
Cu toate acestea valorificarea hranei este mai slabă, iar calitatea carcasei
inferioară (stratul de slănină este mare).

b. Furajarea restricţionată (pe bază de tainuri) este aplicată cu


precădere la animalele tinere de reproducţie, la porcii graşi în finisare (cu destinaţie
specială) şi la scroafele gestante.
Avantajele oferite de această metodă sunt:
 îmbunătăţeşte valorificarea hranei (cu condiţia ca restricţia să nu fie prea
severă, 85-90% din “la discreţie”);
 sporeşte calitatea carcasei;
 asigură menţinerea stării de reproducător.
Dezavantajele constau în:
 scăderea sporului mediu zilnic şi, în consecinţă, prelungirea duratei de
finisare (cu 10-30 zile);
 reducerea productivităţii muncii (necesită forţă de muncă şi echipament
specializat în plus pentru dozare şi administrare);

28
 mărirea cheltuielilor pentru întreţinerea animalelor şi asigurarea frontului
de furajare.
La scrofiţe, furajarea la discreţie, de la pubertate până la montă, sporeşte
rata ovulaţiei. Pe timpul gestaţiei, aceasta trebuie să fie restrictivă, pentru a se evita
îngrăşarea animalelor. La vieri este necesară furajarea restricţionată pe toată durata
exploatării.
Furajarea restricţionată dă rezultate bune şi în perioada de nidaţie la
scroafe, contribuind la sporirea fecundităţii şi prolificităţii, pe lângă refacerea rapidă a
stării de întreţinere. Cazarea femelelor în boxele individuale facilitează furajarea
restricţionată, întreţinerea extinzându-se pe o perioadă de cel mult 21 zile după
însămânţare.
În sistem gospodăresc şi în unităţile cu efective reduse folosirea metodei
de furajare restricţionată a reproducătorilor conduce la obţinerea celor mai
avantajoase rezultate tehnico-economice, inclusiv de conversie a hranei.
Cu privire la numărul de tainuri administrate zilnic, majoritatea autorilor
sunt de părere că cele mai bune rezultate, cu privire la valorificarea hranei, se
înregistrează la variantele cu mai multe tainuri; dar dacă se pune în balanţă şi munca
prestată, atunci varianta optimă, pentru porcii graşi şi scroafele gestante, rămâne cea
de 2 tainuri pe zi.
Formele de prezentare a hranei influenţează valorificarea acesteia, în
sensul că furajele sub formă de grăunţe întregi sau zdrobite duc la pierderi importante
de substanţe nutritive. Concentratele măcinate cu fineţe medie, contribuie la o mai
bună utilizare a hranei faţă de granulaţia fină (când se formează boluri, îngreunând
digestia).
În cazul utilizării furajelor combinate s-a constatat superioaritatea granulelor în
comparaţie cu făinurile, cu condiţia ca pentru tineret acestea să fie uşor friabile.
În cazul utilizării masei verzi şi a suculentelor s-a constatat superioritatea
lucernei tocate uşor pălită, a cartofilor fierţi şi sfeclei tocate etc. faţă de formele de
prezentare ca atare. Administrarea nutreţurilor combinate în stare "lichidă" (1 parte
nutreţ şi 3 părţi apă), impusă de funcţionarea instalaţiilor automate, nu oferă rezultate
pe măsura celor umectate şi chiar uscate. În cazul folosirii hranei lichide se obţin

29
sporuri medii zilnice mai mari, însă pierderile de furaje sunt mai ridicate, iar
randamentul la sacrificare este redus
Cu privire la formele de administrare s-a constatat superioritatea
nutreţurilor combinate umectate, şi în special cu zer sau zară, cel puţin la tineretul
înţărcat, scroafe lactante şi chiar la îngrăşat , cu condiţia ca lichidele să fie proaspete
şi uşor încălzite pe timp de iarnă.
Programul de furajare are influenţă asupra valorificării hranei, ştiindu-se
că suinele sunt animale lacome, care consumă hrana în cca. 20 minute, intrând în
panică atunci când nu se respectă ora stabilită de administrare, soldându-se cu
consumuri nejustificate (datorate necorelării ingestiei cu capacitatea de digestie).
Având în vedere aceste aspecte s-a constatat că porcii graşi trebuie să se furajeze de 2
ori pe zi; dimineaţa şi după amiaza. În vederea reducerii forţei de muncă şi, în special,
pentru acordarea unei jumătăţi de zi repaus pentru muncitori, la această categorie , se
poate institui o jumătate de zi de post (duminică) fără pierderi semnificative.
La scroafele lactante, la purceii sugari şi la tineretul înţărcat, cele mai bune
rezultate se obţin când se instituie 4-5 tainuri zilnic, sau reîmprospătarea la nevoie cu
furaje a buncărelor de alimentare şi a jgheaburilor (hrănirea la discreţie). Furajele
neconsumate sunt colectate periodic şi dirijate la porcii graşi sau la alte categorii cu
pretenţii mai scăzute în privinţa substanţelor nutritive.
În unităţile gospodăreşti şi cu efective reduse, la porcii graşi se pot institui
3 tainuri zilnice, mai ales pe timp de vară. În alte unităţi se pot administra 2 tainuri
umectate, iar între acestea se pun la dispoziţie nutreţuri combinate uscate.

30
Norme de hrană

Purcei înțărcați Porci în creștere Porci la finisare


(STARTER) (GROWER) (FINISHER)
Specificare Scroafe Scroafe în Purcei 10-25 kg 25-60 kg 60-100 kg
gestante lactante sugari 25-90 zile 90-130 zile 130- 180 zile

EM (Kcal) 3000 3100 3200- 3200-3300 3050-3100 3000


3300
PB% 12 14 20-22 18-19 15-17 13-15
LIZ% 0,4 0,60 1,4 1,2 0,8 0,7
M+C% 0,27 0,33 0,8 0,65 0,5 0,42
Ca% 1 0,8 1,3 1,05 0,95 0,85
P% 0,55 0,55 0,9 0,75 0,6 0,5
Sare (%) 0,5 0,5 0,3 0,3 0,3 0,3
Premix (%) 1 1 0,5 0,5 0,5 1
SMZ (g) 300-500 600-800 700-800
IC (kg 2,4 3,2-3,4 4-4,2
nutreț/kg
spor)

31
Rețete
Rețeta R-01 (purcei sugari)
% Norme de hrană
Valoarea nutritivă a nutrețurilor Nutrețuri în 3200- 20-22 1,4 0,8 3,5 1,3 0,9
ameste 3300
c
EM PB L% M+C CB Ca P% EM PB% L% M+C% CB% Ca% P%
% % % %
331 0,2 0,0 1998,9
5 9 5 0,39 2,2 1 0,27 porumb 60,3 5 5,43 0,15 0,24 1,33 0,01 0,16

318 2,9
5 45,8 1 1,37 5,6 0,3 0,69 srot soia48 24,71 787,01 11,32 0,72 0,34 1,38 0,07 0,17

850
0 ulei veg. 1,79 152,15 0 0 0 0 0 0

0,477
24 18,5 fosfat 2,58 0 0 0 0 0 0,6192 3

39 creta f 1,42 0 0 0 0 0 0,5538 0

sare 0,3

premix 0,5

425 78, 0,3441 0,2822


0 95,6 4 L-lizina 0,36 15,3 6 4 0 0 0 0
528 0,0821
0 58,7 99 Dl-Met 0,14 7,392 8 0 0,1386 0 0 0

363 2,8
0 34,9 1 1,25 1,3 1 lapte praf 4 145,2 1,396 0,1124 0,05 0 0,052 0,04

311 3,7 0,5 121,48 0,1458 0,0444 0,070 0,0214 0,058


5 47,8 4 1,14 1,8 5 1,5 drojdie furj 3,9 5 1,8642 6 6 2 5 5

Total 3227,4
100 9 20,431 1,410 0,807 2,781 1,327 0,909

Rețeta R-02 (Starter)


% Norme de hrană
Valoarea nutritivă a nutrețurilor Nutrețuri în 3200- 18-19 1,2 0,65 5 1,05 0,75
ameste 3300
EM PB% L% M+C CB Ca% P% c EM PB% L% M+C% CB% Ca% P%
% %
331 0,2 2353,6
5 9 5 0,39 2,2 0,01 0,27 porumb 71 5 6,39 0,18 0,28 1,56 0,01 0,19

318 2,9
5 45,8 1 1,37 5,6 0,3 0,69 srot soia48 25 796,25 11,45 0,73 0,34 1,40 0,08 0,17

850
0 ulei veg. 0,5 42,5 0 0 0 0 0 0

24 18,5 fosfat 2 0 0 0 0 0 0,48 0,37

0,128
39 creta f 0,33 0 0 0 0 0 7 0
sare 0,3

premix 0,5

425 78, 0,274


0 95,6 4 L-lizina 0,35 14,875 0,3346 4 0 0 0 0

528 0,0117 0,019


0 58,7 99 Dl-Met 0,02 1,056 4 0 8 0 0 0

363 2,8
0 34,9 1 1,25 1,3 1 lapte praf 0 0 0 0 0 0 0 0

311 3,7
5 47,8 4 1,14 1,8 0,55 1,5 drojdie furj 0 0 0 0 0 0 0 0

Total 3208,3 2,96 0,7


100 3 18,186 1,19 0,65 2 1,05 5

Rețeta R-03 ( Grower)


% Norme de hrană
Valoarea nutritivă a nutrețurilor Nutrețuri în 3050- 15-17 0,8 0,5 4 0,95 0,6
ameste 3100
EM PB L% M+C CB Ca P% c EM PB% L% M+C% CB% Ca% P%
% % % %
331 0,2 0,0
5 9 5 0,39 2,2 1 0,27 porumb 50 1657,50 4,50 0,13 0,20 1,10 0,01 0,14
313
5 43 2,7 1,27 7,4 0,3 0,69 srot soia44 20 627,00 8,60 0,54 0,25 1,48 0,06 0,14

289 0,3 0,0 2,226 0,0992 1,161 0,012 0,0871


0 9,2 5 0,41 4,8 5 0,36 orz 24,2 699,38 4 0,0847 2 6 1 2

24 18,5 fosfat 1,3 0 0 0 0 0 0,312 0,2405

0,565
39 creta f 1,45 0 0 0 0 0 5 0

sare 0,3

premix 1

425 78, 0,334


0 95,6 4 L-lizina 0,35 14,875 6 0,2744 0 0 0 0

528 0,293
0 58,7 99 Dl-Met 0,5 26,4 5 0 0,095 0 0 0

850 0,314 0,0252 0,0112 0,011


0 ulei veg. 0,9 32,67 1 9 5 0 7 0,009

Total 16,26
100 3057,83 9 1,049 0,5 3,742 0,966 0,610
Rețeta R-04 ( Finisher)

% Norme de hrană
Valoarea nutritivă a nutrețurilor Nutrețuri în 3000 13-15 0,7 0,42 5 0,85 0,5
EM PB L% M+C CB Ca P% ameste EM PB% L% M+C% CB% Ca% P%
% % % % c
331 0,2 0,0 0,2
5 9 5 0,39 2,2 1 7 porumb 45 1491,75 4,05 0,11 0,18 0,99 0,00 0,12

313 0,6 srot


5 43 2,7 1,27 7,4 0,3 9 soia44 13 407,55 5,59 0,35 0,17 0,96 0,04 0,09

289 0,3 0,0 0,3 1081,72 3,4435 0,13100 0,15346 1,7966 0,01871 0,13474
0 9,2 5 0,41 4,8 5 6 orz 37,43 7 6 5 3 4 5 8

18,
24 5 fosfat 0,92 0 0 0 0 0 0,2208 0,1702

39 creta f 1,46 0 0 0 0 0 0,5694 0

sare 0,3

premix 1

425 78, 0,1338


0 95,6 4 L-lizina 0,14 5,95 4 0,10976 0 0 0 0

528
0 58,7 99 Dl-Met 0,5 26,4 0,2935 0 0,495 0 0 0

850 ulei veg. 0,25 9,075 0,0872 0,00702 0,00312 0 0,00325 0,0025
0 5 5 5

Total 100 3022,45 13,598 0,711 0,992 3,749 0,856 0,519

Rețeta R-05 (Scroafe lactante)


% Norme de hrană
Valoarea nutritivă a nutrețurilor Nutrețuri în 3100 14 0,6 0,33 5 0,8 0,6
ameste
c
EM PB L% M+C CB Ca P% EM PB% L% M+C% CB% Ca% P%
% % % %
331 0,2 0,0 1657,5
5 9 5 0,39 2,2 1 0,27 porumb 50 0 4,50 0,13 0,20 1,10 0,01 0,14

313
5 43 2,7 1,27 7,4 0,3 0,69 srot soia44 15,5 485,93 6,67 0,42 0,20 1,15 0,05 0,11

289 0,3 0,0 2,787 1,454 0,0151


0 9,2 5 0,41 4,8 5 0,36 orz 30,3 875,67 6 0,10605 0,12423 4 5 0,10908

24 18,5 fosfat 1,08 0 0 0 0 0 0,2592 0,1998

39 creta f 1,15 0 0 0 0 0 0,4485 0

sare 0,3

premix 0,5

425 95,6 78, L-lizina 0 0 0 0 0 0 0 0


0 4

528
0 58,7 99 Dl-Met 0 0 0 0 0 0 0

175 0,7 0,041 0,00182 0,00112 0,0037 0,00062


0 16,6 3 0,45 20 1,5 0,25 lucerna dzh 0,25 4,375 5 5 5 0,05 5 5

3101,6 13,99
Total 100 7 4 0,651 0,331 3,751 0,79 0,6

Rețeta R-06 (Scroafe gestante)

% Norme de hrană
Valoarea nutritivă a nutrețurilor Nutrețuri în 3000 12 0,4 0,27 5 1 0,55
ameste
c
EM PB L% M+C CB Ca P% EM PB% L% M+C% CB% Ca% P%
% % % %
331 0,2 0,0 1846,4
5 9 5 0,39 2,2 1 0,27 porumb 55,7 6 5,01 0,14 0,22 1,23 0,01 0,15

313 srot
5 43 2,7 1,27 7,4 0,3 0,69 soia44 10,4 326,04 4,47 0,28 0,13 0,77 0,03 0,07
289 0,3 0,0 870,17 2,7701 0,10538 0,12345 1,4452 0,01505 0,10839
0 9,2 5 0,41 4,8 5 0,36 orz 30,11 9 2 5 1 8 5 6

24 18,5 fosfat 1,3 0 0 0 0 0 0,312 0,2405

39 creta f 1,69 0 0 0 0 0 0,6591 0

sare 0,3

premix 0,5

3042,6
Total 100 7 12,255 0,45 0,273 3,440 1,023 0,571
Concluzii

Îngrăşarea suinelor rămâne un sector profitabil datorită cererii mari de produse ce


survin din abatorizarea acestora. Carnea de porc fiind una dintre cele mai apreciate cărni,
şi cu un număr foarte mare de consumatori.
Piaţa produselor de origine alimentară va rămâne profitabilă în permanenţă
datorită creşterii demografice şi orientării populaţiei catre centrele urbane.
Pentru maximizarea profiturilor este necesară aplicarea tehnologiilor moderne de
exploatre, ce reduc intervenţia omului în fluxul de producţie, astfel scăzând cheltuielile
cu personalul.
Pentru a rămâne competitivi, pe piaţă, se impune folosirea materialului biologic
de înaltă valoare ce ne ajută să reducem cheltuielile cu furajul, să obţine producţii mai
mari(prin numărul de purcei pe fătare şi numărul purceilor înţărcaţi, dar şi prin sporuri de
creştere superioare.
Bibliografie

1. Păsărin, B., Traian, S., (1990) Iaşi – Creşterea Suinelor, Material de studiu I.D.,
anul IV, semestrul I.
2. Păsărin, B., - Tehnologia creșterii suinelor. Edit. Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2007.
3. https://www.gazetadeagricultura.info/animale/porcine/17466-tehnologii-moderne-
pentru-cresterea-porcilor.html