Sunteți pe pagina 1din 5

PANOU LITERATURA

Folclorul, cultura și literatura idiș s-au născut în shtetl și s-au dezvoltat în obștile evreiești din marile
metropole din lumea veche și din lumea nouă. Mai târziu, cultura și literatura idiș au păstrat memoria
nostalgică a unor shtetls care nu mai erau: sfârșitul celor mai multe dintre ele s-a datorat evoluției
socioeconomice, Holocaustului, comunismului, emigrării evreiești. Yiddish folklore, culture and
literature were born in the rural community allowing the small village to develope into the bigger
Jewish communities from the great metropolitan areas of the old and the new world as well.
Later on, the Yiddish culture and literature kept the nostalgic memories of those shtetls that
were no longer existent: the final moment of most of them was due to the socio-economic
evolution, Holocaust, communism and Jewish emigration.

S-a afirmat că scriitorul Shalom Alechem a salvat târgușorul, dăruindu-i nemurirea, prin talentul
și dragostea sa (5). Lucru valabil și pentru ceilalți scriitori idiș din secolele XIX-XX, printre care
Isac Bashevis Singer, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, ca și pentru scriitorii idiș din
România.
It is assumed that the author Shalom Alechem saved the notion of shtetl, giving it immortality,
through his talent and appreciation (5). This is applicable also for other Yiddish writers from the
19th-20th centuries, including Isaac Bashevis Singer (the Nobel Prize winner for literature), let
alone for all the Yiddish writers in Romania.

Cărți sfinte în limba idiș, precum Tzena ureena (=Ieșiți și vedeți) și traducerile Torei au circulat în țările
române probabil din secolul al XVII-lea. Holy books in Yiddish, such as Tzena ureena (= Go and
see), and the translations of the Torah circulated in Wallachia and Moldova probably from the
17th century.

. Odată cu aceasta s-a dezvoltat folclorul idiș, a apărut o presă și o literatură scrisă în limba idiș, iar unele
cuvinte din această limbă au pătruns în limba română. Erau cuvinte legate de viața evreiască și de
ocupațiile evreilor, unele intraductibile, printre care habotnic, belfer, balabustă, cușer, gheșeft și altele
With this, Yiddish folklore developed, also the Yiddish newspapers and the written literature and
a few Yiddish words immersed into the Romanian language.

Printre primele cărți cu litere ebraice tipărite la Iași este traducerea în idiș a cărții de rugăciuni Shaarey
Tzyon (Porțile Sionului), a rabinului Nathan Neta Hanover. În anul 1855, la Iași apare primul ziar în limba
idiș din Moldova, ”Koroth Ha'itim” (Cronica timpului). Among the first books printed in the Hebrew
alphabet in Iaşi is the Yiddish translation of the Shaarey Tzyon (Gates of Zion) the prayer book
of rabbi Nathan Neta Hanover.

Bilingvismul idiș-ebraică era justificarea lui ca maskil, care apare și la alți scriitori și publiciști
contemporani lui, aparținând aceluiași curent. Dar pe calea aceasta s-a născut literatura idiș din
România, iar odată cu aceasta muzica populară idiș a început să prezinte atenție. Menționăm și
utilizarea limbii idiș de către un maskil autodidact, Jacob Psantir (1820-1902), pentru instruirea evreilor
din România asupra istoriei țării în care trăiau și a propriei lor istorii, în cadrul polemicii pentru
emancipare (12). Scrierile sale, apărute în anii 1871 și 1873, includ porțiuni în limba ebraică, dar
majoritatea textului este în limba idiș, autorul dorind să ajungă la evreii simpli prin limba vorbită de ei,
limba poporului. Yiddish-Hebrew bilingualism was his justification as a maskil, which also
appears to some other contemporary writers belonging to the same trend. This is actually the
path which facilitated the birth of the Yiddish literature in Romania, and along with it the popular
Yiddish music began to rise attention.We also mention the importance of the use of Yiddish by a
self tought maskil, Jacob Psantir (1820-1902), for instructing Jews in Romania about the history
of their country of living as well as their own history, as part of the polemic for Jewish
emancipation. His writings, which appeared in 1871 and 1873, include portions written in
Hebrew, but most of the text is in Yiddish, the author wanting to reach the simple Jews through
their spoken language, the language of the people.

Limba idiș este folosită și de mișcarea sionistă în publicațiile acesteia din ultimele două decenii
ale secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea Yiddish is also used by the
Zionist movement in its publications of the last two decades of the nineteenth century and the
first decades of the twentieth century.

Nathan Birenbaum a publicat un săptămânal particular în limba idiș, Dr. Birenbaums wochenblat.
Idișismul a continuat să se mențină în Bucovina în perioada interbelică, la Cernăuți fiind publicate câteva
gazete în limba idiș, în afară de gazetele evreiești în limba germană. Gazete în limba idiș, de orientări
diferite, au apărut și în alte provincii românești: Vechiul Regat, Basarabia, Transilvania. La Chișinău a
apărut un cotidian idiș, Unzer Tzayt, sub conducerea lui Michael Landau. Nathan Birenbaum published
a private weekly publication in Yiddish, entitled Dr. Birenbaums Wochenblat. The Yiddish
language was also maintained in Bucovina in the interwar period, with several newspapers
being published in Chernivtsi, apart from the Jewish publications in German language. Yddishe
newspapers of different orientations have also appeared in other Romanian province throughout
the Old Kingdom, Bessarabia, Transylvania.

În Vechiul Regat, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, de exemplu doctorul Ștefan Stâncă-Stein:
idișismul adepților acestui curent a continuat și în perioada interbelică. Dar au fost și sioniști care au
continuat să folosească idișul, în special cu scop de propagandă, precum și evreii ortodocși din
Maramureș, ca și activiștii partidului religios Agudath Yisrael (”Agudăs Yisruel”), activ în special în
Basarabia, condus de rabinul Yehuda Leib Tzirelsohn (1860-1941), el însuși scriitor bilingv de idiș și de
ebraică. În dezbaterile parlamentare și în polemicile din presa evreiască din perioada interbelică s-a pus
problema folosirii idișului ca limbă de predare în școlile evreiești care funcționau după programul
Ministerului Învățământului: decizia trebuia luată între română și o limbă evreiască, respectiv ebraică
sau idiș (24). În cele din urmă, idișul nu a fost acceptat din considerente practice. During the last
decade of the nineteenth century, in the Old Kingdom, existed also Socialist Jews who used the
Yiddish language for example Dr. Stephan Stânca-Stein and the Yiddish of the followers of this
trend continued in the interwar period. But there were also Zionists who continued to use the
Yiddish, especially for propaganda purposes, as well as the Orthodox Jews in Maramures, as
well as the activists of the religious party Agudath Yisrael (Agudas Yisruel), especially active in
Bessarabia, led by rabbi Yehuda Leib Tzirelsohn (1860-1941), himself a bilingual writer of
Yiddish and Hebrew. In the parliamentary debates and polemics in the Jewish press in the
interwar period there was the question of using Yiddish as a teaching language in Jewish
schools that functioned according to the local Ministry of Education: the decision had to be
taken between Romanian and either Hebrew or Yiddish language. At the end, the Yiddish was
not accepted for practical reasons.

teratura beletristică în limba idiș a fost cultivată în perimetrul românesc încă din secolul al XIX-lea. În
afară de scriitorii renumiți, precum Broder, Ehrenkranz-Zbarajer, Goldfaden au apărut și alți scriitori, mai
puțin cunoscuți: Haim Zelig Drucker, Israel Wechsler, Haim Kohen, Menachem Nachum Litinski, Elyahu
Margulies și alții (25). Menționăm și începutul traducerii literaturii idiș în limba română. În anul 1901,
Horia Carp a publicat câteva schițe de Shalom Alechem în limba idiș cu caractere latine, în revista
Mevaseret Zion. Acest lucru arată că apăruse o nouă categorie de cititori posibili: evrei care vorbeau
limba idiș, dar care nu știau să citească literele ebraice. În anul 1906 M. Kișinef (=Matei Rusu-Roussou) a
publicat o schiță de Shalom Alechem în revista socialistă românească Revista Ideei. În același an, cu
ocazia vizitei scriitorului în România a apărut un volum de povestiri ale lui în traducere românească, la
Moinești, traducerea fiind semnată de Iosef Marcus-Ami (Ispășitorele sau greva păsărilor). Probabil că
cea mai bună traducere din Shalom Alechem a fost făcută de I. Ludo, în 1955 (26). Traducerile românești
din literatura idiș, atât din Shalom Alechem, cât și din alți scriitori clasici, continuă până în prezent.The
Yiddish fictional literature has also been cultivated in the Romanian provinces since the
beginning of the nineteenth century. In addition to well-known writers such as Broder,
Ehrenkranz-Zbarajer, Goldfaden, other less well-known writers appeared: Haim Zelig Drucker,
Israel Wechsler, Haim Kohen, Menachem Nachum Litinski, Elyahu Margulies and others and we
also must mention the beginning of translation of Yiddish literature into Romanian language. As
early as 1901, Horia Carp published in the journal Mevaseret Zion several sketches of Shalom
Alechem in the Yiddish language but written in the Latin alphabet. This shows that a new
category of booklovers emerged: Jewish readers who spoke Yiddish but who could not read the
Hebrew letters. In 1906 M. Kisinef (= Matei Rusu-Roussou) published a sketch by Shalom
Alechem in the Romanian socialist magazine The Idea Magazine. In the same year, on the
occasion of the writer's visit to Romania, a volume of his stories was printed in Romanian
translation, in Moineşti, the translation being signed by Iosef Marcus-Ami (The Scape-Goats or
the Strike of the Birds). But, perhaps the best translation from Shalom Alechem was made by I.
Ludo in 1955 (26). Nevertheless, the Romanian translations of the Yiddish literature, both from
Shalom Alechem and from other classical writers, continue to the present days.

Un curent literar idișist local în România apare abia în 1914, în jurul revistei Licht. Ea a apărut la Iași în
luna decembrie 1914, în editura Kadima. A fost o revistă literară-socială, din care au apărut numai 4
numere, până în luna septembrie 1915. Redactorii și colaboratorii ei erau un grup de scriitori idiș tineri,
influențați atât de curentul modernist din literatura idiș, recte de I. L. Peretz și de folclorul idiș, cât și de
ideea națională evreiască: Efraim Waldman (1893-1917; inițiatorul și redactorul principal al revistei,
student, care semna cu pseudonime și a căzut pe front în timpul primului război mondial), Iacob Groper
((1890-1966), Aaron Matityahu Friedman (1892-1917, fiul admorului Abraham Iehoshua Heschel
Friedman din Adjud, care semna cu pseudonimele P. Almoni, A. M. Hasmonai, F. M. Aaron, A. M.
Talmudi), Motie Rabinovici, Iacob Botoșanski (1895-1964). Revista a marcat începutul literaturii idiș
moderne din România A local literary movement appears in the pages of Licht Magazine. The
magazine was published in Iaşi in December 1914, at the Kadima publishing house. It was a
literary-social magazine from which only four numbers appeared until September 1915. The
editors and the collaborators of Licht were a group of young writers influenced both by the
modernist movements in the Yiddish literature as is the case with IL Peretz and by the Yiddish
folklore , as well as by the Jewish nationalistic principles: student Efraim Waldman (1893-1917),
the initiator and the senior editor of the magazine, who also signed under pseudonyms but who
unfortunately lost his life on the battlefield, during the First World War. First World War. Iacob
Groper ((1890-1966), Aaron Matityahu Friedman (1892-1917), the son of the famous rebbe
Abraham Iehoshua Heschel Friedman Admor from Adjud, who signed under the names P.
Almoni, AM Hasmonai, FM Aaron, AM Talmudi), Motie Rabinovici, Iacob Botosanski (1895-
1964) thus marking the debut of the modern Yiddish literature in Romania.

În perioada interbelică literatura idiș din România a cunoscut un avânt. S-au remarcat scriitori proveniți
din toate provinciile românești care aveau în comun dragostea pentru limba idiș, vorbită de popor, petru
tradiția iudaică și pentru ideea națională evreiască. Ițic Mangher, poet și prozator, născut la Cernăuți
(1901-1969), care a peregrinat prin Iași, București, Varșovia, Paris, Londra, New York, Tel Aviv a devenit
unul dintre maeștrii literaturii idiș din prima jumătate a secolului XX pe plan mondial. Volumele sale de
poezii Balada croitorului din Iași, a bătrânului boier și a frumoasei Mariusea și Velvl Zbarjer scrie scrisori
de dragoste către frumoasa Malkale precum și romanul Viața minunată a lui Șmul Abe Abervo, care este
Cartea Raiului reunesc ideea națională evreiască, universalismul, ironia față de sacru, descrierea
modernă a vieții zilnice din târgușorul evreiesc, tradiția, dragostea romantică. În poeziile lui Mangher se
resimte influența poeziei populare idiș și a poeziei culte idiș din secolul al XIX-lea. Fabulistul Eliezer
Steinbarg (1880-1932), născut la Lipcani, Basarabia a devenit unul dintre maeștrii literaturii idiș pe plan
mondial datorită fabulelor sale pline de miez, aparent poezii pentru copii, dar de fapt adresate tuturor.
Iacob Groper, născut la Mihăileni, a scris poezii simbolice, care arată dragostea profundă de natură.
Ulterior, din moștenirea lui a fost întemeiat un premiu literar, care a funcționat la Ierusalim până în anul
2014. During the interwar period, the Yiddish literature in Romania experienced a big growth.
There were writers from all the Romanian provinces who shared the love for the Yiddish
language, for the Jewish traditions and for the love of a desired Jewish state. Iţic Mangher, a
poet and prose writer, born in Cernăuţi (1901-1969), who traveled through Iaşi, Bucharest,
Warsaw, Paris, London, New York and Tel Aviv became one of the worldwide masters of
Yiddish literature in the first half of the 20th century. His volumes of poetry “The Tailor's Ballad
in Iaşi, the Old Boyar and the Beautiful Mariusea” and “Velvl Zbarjer writes love letters to
beautiful Malkale” as well as the novel “The wonderful life of Şmul Abe Abervo which is the
Book of Heaven”, combines the Jewish national idea, universalistic themes, irony towards the
sacred life, the modern description of the Jewish daily life in the shtetl, Jewish traditions and
romantic love. Mangher's poems bring forth the influence of the Yiddish folk poetry as well as
the XIXth century classic Yiddish poems. Also the fabulist Eliezer Steinbarg (1880-1932), born
in Lipcani, Bessarabia became one of the masters of Yiddish literature worldwide due to his
core fables, apparently poetry for children, but actually addressed to the entire audience. Iacob
Groper, born in Mihaileni, has written symbolic poems, which showed his deep love for nature.
Subsequently, his creative heritage has established a prize for literature which functioned in
Jerusalem up until 2014.

Frații Simcha, Iulian și Ițic Schwartz (ultimul cunoscut sub numele Ițic Kara) au fost eseiști și cercetători ai
istoriei culturale evreiești, ultimul la nivel universitar. Un eseist și memorialist important a fost Shlomo
Bickel, originar din Galiția, dar care a locuit la Cernăuți, apoi la București și ulterior a emigrat în SUA.
Wolf Vladimir Tamburu, originar din Maramureș, a devenit istoric al presei idiș din România. Nathan
Mark, originar din Piatra Neamț, a devenit ulterior istoric al literaturii idiș din România. Haim Rabinsohn,
poet originar din Bivolari, a emigrat în Palestina (1944) și a devenit profesor universitar de literatură și
filosofie. Meir Charatz a tradus poezie românească, printre care Luceafărul de Mihai Eminescu, în limba
idiș, publicând numeroase volume de poezie în idiș și editând un anuar literar idiș la Ierusalim, unde se
stabilise după 1970. Iosif Burg, rămas la Cernăuți, a continuat să scrie în idiș, devenind un scriitor
recunoscut atât în URSS, cat și în occident. Au apărut și alți scriitori idiș, numeroși: perioada interbelică
este perioada de vârf a literaturii idiș din România. Then, the brothers Simcha, Iulian and Iţic
Schwartz (last known as Iţic Kara) were essayists and scholars of Jewish cultural history, the
last at the university level. An important essayist and memorialist was Shlomo Bickel, a native of
Galicia, but who lived in Chernivtsi, then in Bucharest, and later emigrated to the United States.
Wolf Vladimir Tamburu, a native of Maramures, became a historian of the Yiddish press in
Romania. Nathan Mark, a native of Piatra Neamt, later became a historian of Yiddish literature
in Romania. Haim Rabinsohn, a poet born in Bivolari, emigrated to Palestine (1944) and
became a professor of literature and philosophy.
Meir Charatz translated Romanian poetry into Yiddish, including Lucifer by Mihai Eminescu,
also publishing numerous volumes of poetry in Yiddish and editing a Yiddish literary yearbook in
Jerusalem, where he had established himself after 1970. Iosif Burg, left Chernivtsi and
continued to write in Yiddish, becoming a recognized writer both in the USSR and in the
Western world. Other Yiddish writers have also appeared and one thing is clear: the interwar
period is the peak period of Yiddish literature in Romania.