Sunteți pe pagina 1din 4

Profesorul în pregătirea pentru succesul profesional și personal al elevilor.

Concordanța
între aspirații, competențe și rezultate sau
Despre voințã și puterea exemplului

Sunt ani buni de când, în mediul educațional se vorbește despre schimbare. Viitorul
elevilor pe care astăzi îi avem în bănci, în fața noastră este nesigur. Educația trebuie să se
adapteze ; instruirea și formarea personală a copiilor și a tinerilor trebuie să considere că aceștia
vor fi nevoiți să-și croiască un drum într-o societate nu doar globală ci și în continuă
transformare. In ciuda evoluției constante, a apariției de noi și noi meserii și a noi metode de
predare/învățare a acestora, sistemul educațional, și nu doar cel românesc, evoluează cu multă
încetineală. Noi, profesorii suntem martorii fenomenului și constatăm asemănarea izbitoare a
conținuturilor și programelor actuale cu cele de acum 30-40 de ani. De aceea, obiectivele
profesorilor și viziunea lor pedagogică trebuie să concorde cu cele ale școlii. Demersul educativ
are nevoie de modele practice concrete, orientate către nevoile de formare și dezvoltare
profesională. De asemenea, cultura instituțională trebuie să ia în calcul voința de a încerca dar și
riscul de a greși și să ofere beneficiarilor direcți și indirecți ai școlii repere sigure de reușită într-
un viitor mediu sau îndepărtat, (nu de puține ori imprecis).
Studii psihopedagogice și ocupaționale realizate recent propun următorul profil al
elevului pregătit să reușească: deține competențe analitice și creativitate în rezolvarea
problemelor profesionale sau sociale/personale, este bun comunicator în contexte diverse,
lucrează în echipă, are deprinderi de disciplină a muncii, folosește calculatorul și TIC în general,
are deja o perspectivă asupra lumii în care trăim și a problematicilor acesteia, este un spirit
îndrăzneț, decide singur, în cunoștință de cauza, într-un mod etic și integru. Acest profil nu
exclude trăsăturile native, inteligența fiind considerată drept competența de a fi conștient că știi
anumite lucruri dar în același timp de a ști și ce să faci cu ele. Vorbim așadar despre capacitatea
de a recunoaște lipsurile în legătură cu diferite domenii sau subiecte. Acest profil lasă să se
întrevadă nu doar calitățile celui care reușește din punct de vedere profesional/personal ci și
veleitățile sale de bun cetățean, capabil să se informeze, să-și cunoască drepturile și să lupte
pentru respectarea lor indiferent de situație sau de locul unde s-ar afla. Considerăm că sistemul
educațional trebuie să urmărească formarea de competențe civice în rândul elevilor în egală
măsură cu cele ce aduc succes profesional. Si mai considerăm că la școală (dar și în medii
informale și nonformale) elevii află și că, în calitate de cetățeni avem și îndatoriri și am putea
spune că însăși exercitarea drepturilor noastre este o îndatorire. Spre exemplu dreptul la libera
informație constituie un drept constituțional pe care trebuie să-l folosim tocmai pentru a ne
apăra, a acționa în cunoștință de cauză benefic și eficient, a ne găsi un loc de munca în
concordanță cu pregătirea și aspirațiile noastre.
Perioada socio-economică și cultural istorică pe care o trăim ne demonstrează în fiecare
zi importanța formării pe tot parcursul vieții pentru orice inițiativă am avea și pentru orice
activitate am desfășura. Dar instruirea practică și teoretică ii privește atât pe cei care se
orientează spre o profesie/carieră cât și pe cei care au rol de formatori sau consilieri în acest
domeniu. Cu toții trebuie să aibă în vedere în demersul lor noile orientări ocupaționale din țara
noastră dar și la nivel european sau global. Suntem astfel obligați să ne informăm, să tindem
spre inserția în procent cât mai ridicat a tinerilor în medii de lucru cât mai variate, adecvate
pregătirii și care să ofere șanse egale tuturor. Reforma inițiată în mai toate sistemele educaționale
europene urmărește tocmai achiziția de către adolescenți și tineri a informațiilor celor mai utile și
formarea de deprinderi, competențe, abilități care să le asigure competitivitate, independență
financiară, posibilitatea de a-și cultiva creativitatea, talentul, calitățile de buni cetățeni.
Considerată o parte importanta a dezvoltării personale și profesionale, consilierea profesională
capătă un rol din ce în ce mai important pentru toate sistemele de educație. Suntem de părere că
profesorii/diriginții au un rol foarte important în orientarea tinerilor către o carieră. De aceea ei
înșiși trebuie să apeleze la un program de consiliere pe care să-l adapteze specificului grupului de
elevi și chiar să-l personalizeze, să răspundă așteptărilor grupului dar și să-l dirijeze pe acesta
către obiective utile și spre competente aplicabile. Profesorul consilier trebuie să dețină abilități
de interacționare prin care să deschidă interesul elevilor spre studiu, cunoaștere, să-i facă să-și
conștientizeze drepturile atât ca români cât și ca cetățeni ai Uniunii Europene. Tinerii ar trebui
să definească mai întâi foarte clar termeni ca ocupație, funcție, profesie, meserie, să le
diferențieze după criterii bine stabilite și cântărite în propria scală de valori. De asemenea, foarte
importantă este conștientizarea de către adolescenți/tineri a obligațiilor fără de care drepturile (la
studiu, muncă, cetățenie, etc.) nu și-ar avea sensul nici în țara natală nici în altă parte.
Recunoaștem aici nevoia schimbării politicilor educaționale. O formă optimă/eficientă a
consilierii pentru carieră și dezvoltare personală trebuie să se constituie într-un cumul de
informații teoretice și abilități practice susținut de exemple de bune practici, tolerantă, acceptarea
diferențelor, aprecierea diversității, dorința continuă de a acumula lucruri noi cu rol pozitiv pe
plan personal și social. Tendințele de reformă urmăresc în toate țările Europei formarea unor
cetățeni cu adevărat competenți deținători ai unor repere clare în ceea ce privește standardele
ocupaționale, capabili să îndeplinească sarcini specifice, să aplice cunoștințele achiziționate, să ia
decizii, să poată comunica eficient, să se adapteze, să facă fată situațiilor noi. Un rol important
în atingerea unor astfel de competențe îl au profesorii de la clasă și în mod special diriginții și în
același timp creșterea numărului de activități de consiliere și diversificarea lor nu doar în mediile
școlare ci și la nivelul altor categorii: părinti, societatea civilă, asociații profesionale, etc. Toți
oamenii ar trebui să-și permtă accesul la ultimele informații, la facilitățile legate de un loc de
muncă, sănătate, educație, etc.
În contextul educației pentru orientarea profesională profesorul sau dirigintele clasei de
elevi trebuie să-i ajute pe aceștia să atingă obiectivele de învățare, să-i încurajeze, să-i solicite și
să-i implice în activitatea desfășurată, să le trezească interesul, să-i asculte, să-i monitorizeze,
etc. Unul din rolurile importante ale profesorului este acela de a conduce procesul instructiv
educativ din perspectiva elevului. El va menține un climat propice schimbului de informație prim
metode activ participative și prin activități dinamice. El trebuie să creeze situații educaționale
menite să dezvolte astfel de atitudini, să se descurce în situații conflictuale date de opinii
/atitudini diferite intre indivizi sau intre individ și societate, să evalueze dezvoltarea atitudinilor
și valorilor la elevi. Procesul de învățare va fi unul de parteneriat din care toată lumea are de
câștigat.
Educația formală este învățarea sistematică a disciplinelor curriculare structurată și
gradată cronologic în realizată școli generale, licee, universități. Disciplinele din programele de
învățământ dau posibilitatea elevului să asimileze cunoștințe de diferite nivele, să-și formeze
competențe la disciplinele respective, dar și să înțeleagă care dintre acestea îl interesează mai
mult. Prin aceasta formă de educație se realizează primul pas în orientarea spre carieră.
Principalii factori implicați și cu responsabilități în consiliere și orientare școlară și profesională
sunt: școala, familia, unitățile economice, mass-media dar și alte instituții specializate. Problema
aptitudinilor și a alegerii școlii și ulterior a profesiei crește în interes mai ales în clasele terminale
ale ciclurilor școlare. Diriginții ar trebui să constituie în această perioadă un suport solid al
orientării elevilor. Școala, in ansamblul ei, joacă un rol esențial atât prin structurile sale, ciclurile
și tipurile de programe, cât și prin diversitatea obiectelor de învățământ, a ariilor curriculare, a
acțiunilor specifice de orientare școlară și profesională. Familia la rândul ei exercită o influentă
puternică asupra opțiunilor școlare și profesionale atât prin transferul unor modele ale părinților
către copii, cât și prin proiecția unor ambiții, neîmpliniri ale parinților către aceștia. De aceea
considerăm necesară pregătirea/consilierea persoanelor de orice categorie în domeniul exercitării
unei profesii. Parteneriatul dintre instituțiile de formare a forței de muncă și unitățile de
învățământ constituie un un element de bază în deciziile cu caracter profesional prin întâlnirile
elevilor cu specialiști, sponsorizări cu ocazia burselor oferite celor mai buni elevi, burselor
locurilor de muncă sau alte activități. Mass-media, prin programele sale educative, prin
prezentarea diverselor tipuri de școli și specializări, se înscrie în ansamblul factorilor implicați în
orientarea școlară și profesională.
Nu este de neglijat școala viitorului și influența tehnologiilor avansate ce patrund, în mod
benefic, din procesul instructiv-educativ.Căt despre contribuția profesorului, în acest context, el
va avea mereu rolul său în educație și un plus de valoare uman-pedagogică. Este foarte posibil ca
el să devină un mentor sau un ghid cu sarcini mult mai complexe, subordonate dimensiunii
afective, sociale, pe care « mașinăriile » nu le vor putea acoperi. Si să nu uitam că relația
interumană stă la baza succesului școlar, profesional și personal. Bazându-ne pe acest argument
putem prevedea un rol din ce în ce mai pozitiv al educației făcută în școli. Profesorul, în carne și
oase, cu fizionomia sa, cu timbrul vocal personal, va fi singurul « apt » să organizeze activitățile
după puterile și neputințele fiecărui elev. Deși conținutul va fi unic, elevii vor avansa fiecare în
ritmul său. Se înțelege de la sine schimbarea ce va surveni în activitatea profesorului și în cea a
elevului deopotrivă. Pornind de la conținuturile și programele disciplinei predate profesorul
proiectează activitățile în conformitate cu nivelul de achiziție al elevilor și cu scopurile propuse
de așa manieră încât aceștia să-și poată dezvolta creativitatea, spiritul critic și să realizeze
legături interdisciplinare. In planificarea profesorului se vor anticipa obstacolele ce pot surveni în
calea învățării. De aceea se impune alegerea condițiilor optime atingerii obiectivelor vizate prin
adecvarea continuă a deciziilor funcție trăirile afective, de tipul grupului de elevi, stilurile de
învățare înglobate de acesta. Profesorul trebuie să fie un bun comunicator, să fie capabil să
aleagă mijloacele de comunicare cele mai potrivite, într-un mod clar și să asigure continuu
schimbul și interactivitatea. Nu in ultimul rând, profesorul va avea grijă ca actul didactic si mai
ales discursul său să cuprindă elemente culturale. Elevii au nevoie, pentru dezvoltarea personală
și profesională să descopere valorile identitare românesti dar și europene și universale. Acest
demers impune fără îndoială ca profesorul să dispună de o cultură personală bogată și mereu
îmbogățită.
Putem deduce de aici calitatea perpetuă de «ucenic/învățăcel » a profesorului, care
trebuie să-și mențină vie curiozitatea, să-și pună întrebări (acordându-și pentru acest lucru
resurse de timp, financiare, stagii de formare, etc). La fel de importantă este deschiderea
dascălului către ceilalți : comunități educaționale cu profil teoretic și practic - locale, regionale,
naționale, internaționale ; reprezentanți ai părinților, ai bisericii, etc. Pe această cale profesorul
poate deveni inovator în predare și evaluare dar va ști și să identifice problemele de achiziție și
adaptare ale elevilor, nevoile lor ameliorative, va căuta și va găsi soluții individual sau împreună
cu colegii familiile elevilor, psihologul școlar. Așadar, profesorul, de orice disciplină, este
conștient de importanța lucrului în echipă, este capabil de critică și autocritică și de a valorifica
aportul celorlalți. Coerent în gesturi și exprimare verbală, etic, propunând o ținută intelectuală,
profesorul devine, asa cum ar fi firesc, un model. La urma urmei, profesorul aderă la misiunea,
viziunea și valorile scolii în care-și desfășoară activitatea. Devine astfel un reprezentant al acestei
instituții în sensul pozitiv al termenului, împărtășește și urmează cele mai bune practici
educaționale și favorizează progresul și succesul elevilor.
Profesorii nu spun, de obicei, vorbe mari, și urmăresc idealul unei majorități devenit al
lor. Ei au însă o mulțime de motive de îngrijorare pentru devenirea elevilor, a școlii, a
învățământului ; și mai au, fiecare, un stil al său. Si cum « stilul este omul » să nu ne mirăm că
un set de trăsături imitabile, repetabile, marchează viata școlii dar, prin voințã și puterea
exemplului se imprima și în drumul cu succes spre profesia aleasă al elevilor mai mulți sau mai
puțini la număr.