Idealul educational

Etimologic, termenul provine din latinescul idealis, care semnifica "existent in mintea noastra",
"ceea ce poseda perfectiunea la care aspiram". Idealul, exprima, in esenta sa, modelul sau tipul de
personalitate solicitat de conditiile sociale ale unei etape istorice si pe care educatia este chemata sa-l
formeze in procesul desfasurarii ei. (Stanciu, 1999, Stan, 2001).
(Cucos, 1999).

Dupa cum se poate observa idealul educational se raporteaza intotdeauna la om, la ceea ce el
trebuie sa devina.

Modelul structural al idealului educational:

Pe baza acestui model putem spune ca idealul educational este un proiect dinamic deschis
care sintetizeaza un asamblu de insusiri si determinari proprii omului societatii noastre. Nucleul acestui
ideal este format din vocatie si creativitate. Cele doua componente constitue nucleul valoric al
personalitatii. Idealul educational implica doua laturi complementare: una antropologica si cealalta
actionala. Prima se refera la desavarsirea interioara a personalitatii, iar a doua vizeaza implicarea si
exercitarea unei profesiuni in mod creator si cu randament sporit. Cele doua laturi ale idealului,
antropologica si actionala, formeaza un tot unitar. Cu cat dezvoltarea integral-volutionala este mai
intesa, cu atat actiunea este mai eficienta si cu cat implicarea individului este mai puternica, cu atat
urmarile ei asupra devenirii personalitatii sunt mai profunde.

Dupa cum se observa, idealul educational nu este un model standard impus o data pentru
totdeauna, ci un model dinamic, ce permite redimensionari in functie de campul de posibilitati in care
are loc educatia (Cucos, 1999).

Idealul educational se caracterizeaza prin urmatoarele trei dimensiuni:

. dimensiunea sociala care vizeaza tendinta generala de dezvoltare a acelei societati si care
va anticipa unele stari posibile;
. dimensiunea psihologica se refera la tipul de personalitate pe care societatea il solicita;
. dimensiunea pedagogica, posibilitatile efective de care dispune actiunea educationala
pentru a transpune in practica idealul respectiv (Stan, 2001).

Ca imagine sintetica a dimensiunilor sociala, psihologica si pedagogica, idealul educativ

realizeaza jonctiunea intre ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul prin procesul educativ.
Valoarea pedagogica a oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuseste sa-l stabileasca
intre posibilitate si realitate (Stanciu, 1999).
Nivelurile de la care se porneste in fixarea unui ideal sunt (Nicolescu, 1995, citat de Cucos
1999):
. determinarea sociala (tipul si esenta societatii);
. modelul dezvoltarii ideale a personalitatii istorice este determinat;
. valorile fundamentale ale lumii contemporane (democratia, umanismul, civismul, toleranta,
respectartea drepturilor omului etc);
. traditiile culturale, valorile nationale intemeiate de istorie.

"Idealul a fost intotdeauna omul." C. Narly

2. SOCIETATEA SI IDEALUL EDUCATIONAL

Societatea contemporana, caracterizeaza printr-un ritm accelerat de evolutie si implicit prin

adancirea interdependentelor dintre componentele sale, cu consecinte dintre cele mai profunde asupra
devenirii umane, impune in mod firesc prefigurarea unor masuri si adoptarea unor solutii educative in
concordanta cu esenta si sensul dezvoltarii sale.

De-a lungul evolutiei istorice, intre societate si educatie a existat un raport de determinare si
influentare reciproca. Evolutia idealurilor educationale confirma legatura existenta intre aceste
fenomene.

Profundele transformari in cadrul revolutiei din stiinta si tehnica se regasesc si in planul

teoretizarii pedagogice prin elaborarea unor teze si idei menite sa sugereze solutii in domeniul practicii
educative. Pot fi mentionate in acest sens o gama larga de reflectii teoretice potrivit carora educatia
este un factor principal al progresului social, ca problematica educatiei devine una din preocuparile
centrale ale zilelor noastre, ca investitia in formarea personalitatii umane, respectiv investitia in
educatie, invatamant si cercetare pedagogica este de importanta vitala pentru progresul unei natiuni,
ca a gandi la viitor inseamna a manifesta preocupare fata de prezenrul educatiei.

Din perspectiva pedagogica, esenta tuturor acestor reflectii se regaseste condensata in

proiectul de personalitate pe care societatea il impune in virtutea unor deziderate imanente ei.
Coordonatele acestuia sunt prefigurate in idealul educational.

Care este idealul educational al societatii romanesti?

Nicola (1994) considera ca:"idealul educational din societatea noastra presupune formarea
unei personalitati integral-vocational si creatoare, capabile sa exercite si sa initieze roluri sociale in
concordanta cu propriile aspiratii si cu cerintele sociale";

Moise si Cozma (1996) subliniaza: "idealul educativ este cel al omului de cultura "; iar Legea
Invatamantului stipuleaza:"idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera,
integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome creative".

Idealul educational al societatii romanesti stipuleaza valorificarea si desavarsirea potentialului

uman in vederea formarii unei personalitati armonioase si creatoare, capabila sa exercite rolurile cu
care societate o va investi. Dobandirea armoniei interioare prin dezvoltarea si integrarea diferitelor
componente al personalitatii, concomitent cu asigurarea unui echilibru social si a unui schimb continuu
de informatii cu mediul extern caracterizeaza in esenta acest ideal.

Avand in vedere ca acest ehilibru social se infaptuieste predominant prin intermediul

profesiunii, reputantul pedagog roman Constantin Narly desemneaza prin vocatie tocmai acest
echilibru intre armonia psihologica interna si armonia sociala externa. In conceptia sa vocatia ar fi
"dominanta intr-o personalitate" care se manifesta prin "convergenta puterilor omului spre anume
manifestari, in directia carora el simte ca se realizeaza pe sine, are sentimentul propriei libertati,
propriei afirmari."

Idealul educational al scolii romanesti consta in "dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a

individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creatoare" (Legea Invatamantului, 1995,
art.3) (Cretu, 1999).
Pe plan macrosocial rolul idealului se manifesta in orientarea masurilor, hotararilor si
reformelor ce se initiaza de catre societate, prin organele sale, in vederea organizarii institutionale a
educatiei si invatamantului, a stabilirii continutului preocesului de educatie ce se desfasoara in aceste
institutii.

Trecand pe plan microsocial, vom mentiona ca idealul impune o anumita atitudine fata de
fiinta umana, in general, fata de copil, in special.

Dezideratul idealului educational ar putea fi, deci, dobandirea si consolidarea vocatiei ca

dominanta a personalitatii umane.Infaptuirea acestui deziderat preconizat de C. Narly si utilizat de
pedagogie implica cu necesitate restructurari in cadrul functiilor educatiei.

In concluzie prin idealul educational se proiecteaza si se anticipeaza nevoile/interesele sociale,

aspiratiile societatii referitoare la desfasurarea activitatii educative.

3. EVOLUTIA IDEALULUI EDUCATIONAL

A avea ideal inseamna a construi mintal un model perfect. A tinde spre ideal inseamna a
aspira spre perfectiune, spre desavarsire. Idealul este un model, un prototip perfect, o imagine
construita a perfectiunii.(E. Macavei, 1997)

Idealul educativ a evoluat de la o epoca istorica la alta, cunoscand diferentieri in cadrul

diverselor societati (Stanciu, 1999):

-in antichitate, in Atena, idealul educational urmarea dezvoltarea armonioasa a personalitatii, in plan
estetic, moral, fizic si militar, valorile supreme fiind adevarul, binele, frumosul reunite in conceptul
clasic al kalokagathiei, iar in Sparta viza indeosebi dezvoltarea fizica si militara, educatia fizica si in
plan moral, desfasurata cu severitate, urmarea pregatirea militara a tanarului, consacrand astfel
celebra formula de "educatie spartana".

-in evul mediu idealul educational avea o dubla orientare:una cavalereasca care concepea
personalitate ca rezultat al insusirii celor sapte virtuti cavaleresti(calaria, manuirea spadei,
vanatoarea, inotul, sahul, cantul si recitarea de versuri.) si una monastica, ecleziastica, predominant
livreasca, incurajand asceza, si ridicarea deasupra framantarilor pamantene, destinata pregatirii
clerului. Exista si o sinteza intre cele doua, ipoztazata in Calugarul-Cavaler. (L. Antonesei, 1996, p.41)

- in Renastere idealul concepea personalitatea ca "homo universale", readucand in prim-plan

interesul fata de maretia naturii umane, fata de valorile filosofice, artistice, literare ale antichitatii
grecesti si romane. Ideile dominante cu privire la educatie in epoca Renasterii ar putea fi exprimate in
urmatorii termeni: libera dezvoltare a fiintei umane, ca o consecinta a increderii in bunatatea naturii
omului, dezvoltarea armonioasa-intelectuala, morala, estetica, fizica. Dupa expresia lui C. Narly,
Renasterea reprezinta "o eroica afirmare a intregului omenesc".

-secolul al XVIII-lea, supranumit si secolul didacticii, aduce in centrul actiunii educationale ideea
necesitatii pregatirii fiintei umane pentru viata viitoare, pentru fericirea eterna, prin cunoasterea de
sine si a tuturor celorlalte lucruri, stapanirea de sine si indreptarea spre Dumnezeu. Idealul reprezinta
o sinteza a trei aspecte ale devenirii fiintei umane: educatia intelectuala, educatia morala si educatia
religioasa.(C. Sas, 2007, p.99)

-Iluminismul se caracterizeaza printr-o impetuoasa contestare a privilegiilor nobiliare, afirmarea

drepturilor egale ale oamenilor, a accesului liber al tuturorcategoriilor sociale la conducerea societatii.
Iluminismul a fost o expresie a increderii in capacitatea ratiunii de a patrunde in tainele lumii, de a
infaptui progresul.

-secolul al XIX-lea a fost perioada afirmarii pedagogiei ca disciplina stiintifica aducand mari
schimbari atat in ceea ce priveste ideile/teoriile cu privire la educatie, cat si ceea ce priveste practica
educationala si institutiile de educatie a tinerei generatii: indatorirea statului de a se ingriji de
instruirea tinerei generatii obligativitatea si gratuitatea scolii primare.

-secolul al XX-lea aduce o competitie a teoriilor pedagogice, impunandu-se cateva orientari:

pedagogia experimentala, pedagogia sociologica, "Educatia noua".

-in epoca moderna se impune idealul personalitatii eficiente intr-o activitate productiva (faza de
industrializare timpurie), idealul personalitatii complexe, multilaterale (faza industrializarii avansate) si
idealul personalitatii creatoare (societatea postindustriala). Modernitatea aduce in prim-plan valorile
umane astfel adaugand valorilor clasice(adevarul, binele, frumosul, sfintenia) valorile
sociale(libertatea, egalitate, fraternitatea), valori care definesc idealul educaliv al modernitatii.
In concluzie, idealul educational concentreza modelul sau tipul de personalitate solicitat de
conditiile si aspiratiile sociale ale unei etape istorice, iar educatia are datoria sa-l formeze in procesul
desfasurarii ei. Idealul educational desemneaza finaitate generala a educatiei, modelul de om,
proiectul teoretic care orienteaza si regleaza intregul proces educational dintr-o epoca istorica data.

Formularea idealului educativ pentru o anume temporalitate istorica este o operatie dificila si
extrem de importanta. Stanciu (1999) considera ca idealul educativ al societatii romanesti

4. IDEALUL EDUCATIONAL SI COMPONENTELE EDUCATIEI

Componentele educatiei se pot impartii in doua categorii: componentele clasice (educatia

intelectuala, educatia morala, educatia estetica, educatia profesionala, educatia fizica.)

si noile educatii (educatia relativa la mediu, educatia pentru pace, educatie pentru
participare si democratie, educatie pentru comunicare si mass-media, educatie pentru schimbare si
dezvoltare, educatie economica si casnica moderna, educatia nutritionala, educatia pentru timpul
liber,)

A) Componentele "clasice" ale educatiei

Modelul sintetic al personalitatii umane descris prin ideal este intotdeauna detaliat, prin
circumscrierea unor aspecte concrete ale personalitatii: acestea urmeaza sa devina scopuri si obiective
ale actiunii educationale. Prezentam in continoare punctul de vedere al pedagogului (Rene Hubert
1965, dupa I. Nicola, 1996) privind obiectivele si continutul laturilor educationale.

 Educatia intelectuala urmareste asimilarea unui sistem de cunostinte din diverse domenii
ale cunoasterii, comcomitent cu dezvoltarea proceselor si functiilor psihice implicate in procesul
asimilarii acestora a structurarii unei viziuni si imagini cat mai complete asupra realitatii. Aceasta
latura faciliteaza dupa cum sustine Rene Hubert adaptarea individului la cele trei planuri ale realitatii:
fizic, social si spiritual.
 Educatia intelectuala faciliteaza constituirea acealui nucleu valoric al personalitatii, care-si
pune amprenta asupra intregii sale deveniri. Cu cat registrul sau este mai diversificat cu atat forta sa
de mobilizare este mai puternica.

 Educatia morala are in vedere, in conceptia pedagogului francez, formarea profilului moral
care include componente cognitive, afective, volitive, deprinderi si obisnuinte morale, a constiintei si
conduitei morale in concordanta cu cerintele si valorile morale ale societatii. Astfel include un asamblu
de actiuni menite sa faciliteze in mod constient si sistematic formarea individului ca subiect moral,
respectiv ca subiect care gandeste, simte si actioneaza, in spiritul cerintelor moralei sociale, a
principiilor, valorilor si normelor pe care ea le include

 Educatia estetica presupune cunoasterea valorilor estetice si pe baza acestora, formarea

capacitatilor de a aprecia frumosul din natura si societate, dezvoltarea aptitudinilor artistice. Prin
continutul lor, valorile estetice contribuie la largirea sferei de cunoastere a realitatii, la educarea
aspiratiei si a dorintei de a introduce elemente ale frumosului in viata cotidiana, in adopterea unei
atitudini civilazate si sensibile in relatiile cu ceilalti. Educatia estetica urmareste formarea subiectului
estetic in dupla sa ipoztaza de receptor al frumosului si de creator al acestuia, atat in lumea exterioara
a individului, cat si in cea interioara.

 Educatia profesionala urmareste pregatirea omului pentru integrarea sa in sistemul tehnico-

economic si social-cultural. Finalitatea acestei laturi consta deci in formarea omului pentru o animita
meserie. Rene Hubert considera ca disciplinele pur intelectuale nu dispun de resurse suficiente pentru
a oferi indivizilor sensul vietii concrete, dupa cum disciplinele pur tehnice nu ofera prilejul depasirii
orizontului profesiunii. Pentru toate meseriile, cultura intelectuala constitue substratul culturii
profesionale "nu numai prin cunostintele utile pe care la comporta, ci, mai ales, prin calitatile spiritului
pe care le agreeaza"(R. Hubert, dupa I. Nicola, 1996, p. 176). Prin intermediul acestei laturi se asigura
un echilibru intre cunostintele stiintifice si cele tehnologice, presupunand o finalitate cognitiva practica
si aplicativa.

 Educatia corporala/fizica asigura dezvoltarea armonioasa a organismului, a unor calitati

fizice si psihice solicitate in viata si activitatea sa. Contribuie la asigurarea unui echilibru functional
intre componentele fizice si cele psihice ale personalitatii umane. Ea actioneaza asupra dezvoltarii
integrale ale acesteia, stimuland si fortificand calitatile psiho-fizice sau ale personalitatii. Educatia
fizica include un asamblu de actiuni care vizeaza transformari de natura fizica si psihica in concordanta
cu idealul educational. Este vorba indeosebi, de intarirea sanatatii, dezvoltarea armonioasa a corpului,
dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea si perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice,
dezvoltarea spirituala a personalitatii, a unor calitati morale si estetice.

"Minte sanatoasa in corp sanatos" (maxima romana)

Toate aceste laturi ale educatiei constitue un sistem, in sensul ca infaptuirea sarcinilor, unei
laturi asigura camp prielnic de actiune pentru celalalte, dupa cum fiecare latura este influentata de
actiunea celorlalte laturi.

Desigur ca elaborarea conceptuala a laturilor educatiei nu este un demers arbitrar.

Personalitatea umana ca formatiune psihologica se dezvolta si integreaza ,in drumul sau spre
maturitate o serie de continuturi externe care ii confera nu numai integralitate ci si construirea unor
dimensiuni concordante cu tipologia influentelor externe care au actionat asupra sa.

In documentele UNESCO sunt mentionate urmatoarele aspecte subsumate noilor educatii:

 Educatia relativa la mediu/educatia ecologica isi propune dezvoltarea constiintei, a
responsabilitatii fiintei umane in raport cu mediul si problemele sale, declansate odata cu aplicarea
tehnologiilor industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat numeroase efecte
negative la nivelul naturii si al existentei umane.

 Educatia pentru pace si cooperare presupune formarea unor atitudini superioare, de esnta
sociala, formarea oamenilor in directia evitarii conflictelor, receptivitate, flexibilitate, respect pentru
valori; vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor si a atitudinilor civile de abordare a problemelor
sociale prin dialog si participare efectiva la rezolvarea pedagogica a contradictiilor obiective si
subiective care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul comunitatii sociale (profesionale,
economice, politice, culturale, religioase etc), la nivel national, teritorial, zonal, local.

 Educatia pentru participare si democratie presupune formarea unei culturi politice,

cetatenesti ca fundament pentru o atitudine democratica, activa si participativa; vizeaza formarea si
cultivarea capacitatilor de intelegere si de aplicare a democratiei la nivelul principiilor sale valorice de
conducere sociala eficienta si a institutiilor sale recunoscute la scara universala, care promoveaza
drepturile omului.

 Educatie pentru comunicare si mass-media urmareste formarea unei atitudini selective si

responsabile fata de informatie, dezvoltarea competentelor comunicative, a capacitatii de a dialoga, a
receptivitatii si tolerantei fata de idei; vizeaza formarea si cultivarea capacitatii de valorificare culturala
a informatiei furnizate de radio, televiziune, presa, in conditii de diversificare si de individualizare care
solocita o evaluare pedagogica responsabila la scara valorilor sociale.

 Educatie pentru schimbare si dezvoltare urmareste formarea unei atitudini pro-active in

raport cu societatea, dezvoltarea creativitatii, capacitatii de asumare a responsabilitatilor la nivel
social, vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de adaptare rapida si responsabila a personalitatii
umane la conditiile inovatiilor si ale reformelor sociale inregistrate in ultimele decenii ale sec. al XX-
lea, in perspectiva sec. al XXI-lea.

 Educatia economica si casnica moderna presupune pregatirea pentru viata, in general,

pentru viata de familie, in particula, formarea capacitatii de autogestiune, autonomie, independenta.
Aceasta educatie care, mai ales in tarile dezvoltate, constituie o disciplina sau o activitate educativa
importanta, dispunand de laboratoare si incluzand mobilarea locuintei, viata de familie (aniversari,
sarbatori, stiluri, etc), educatia economica si utilizarea bugetului. Ea este conceputa ca o pregatire
indirecta pentru munca, pornindu-se de la teza confirmata de viata ca orice tanar care incepe sa
presteze o munca trebuie sa stie sa-si organizeze propria viata; se apreciaza mult faptul ca aceasta
educatie, care apare celor neavizati ca fiind banala, conduce la consolidarea familiei si la sporirea
productivitatii muncii.

 Educatia nutritionala vizeaza cunosterea alimentelor sau a substantelor nutritive, formarea

unei atitudini sanatoase si responsabile in raport cu viata proprie si a altora; reprezinta in unele tari o
disciplina de invatamant sau o activitate extrascolara.

 Educatia pentru timpul liber se dovedeste a fi din ce in ce mai necesara si benefica cu

scopul regenerarii energiilor creatoare, in directii benefice pentru individ si societates dovedindu-se o
educatie rentabila sub raport economic, familial, sanitar si social, iar importanta ei sporeste pe masura
ce sporeste timpul liber.

Evolutia 'noilor educatii' marcheaza si procesul de valorificare metodologica a acestora la

nivelul celor cinci dimensiuni ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii. Putem vorbi astfel
de un demers intelectual al 'noilor educatii'; un demers moral al 'noilor educatii'; un demers tehnologic
al 'noilor educatii'; un demers estetic al noilor educatii; un

demers fizic, sanitar si sportiv al 'noilor educatii'.

,Idealul educaţionalal şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă,

integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea
personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt
necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru
dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească
activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe
piaţa muncii.''În raport cu idealul se stabilesc scopuri. Acestea sunt
paşi spre ideal, sunt laturi ale idealului. Scopul educaţional are
caracter oarecare relativ, subiectiv şi parţial. Scopul educaţional este
o perspectivă mai mult sau mai puţin apropiată, coerentă, ce se
finalizează într-o formă şi într-un timp bine determinate