Sunteți pe pagina 1din 6

LITERATURA PENTRU COPII – MODALITATE EFICIENTA DE

SENSIBILIZARE A PRESCOLARILOR

EDUCATOARE: BARBU NICOLETA ŞI SIMION PAULA


GRĂDINIŢA NR.10 ALEXANDRIA

,,Copilul, scria George Călinescu, se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se


orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire îl încântă (….); ca să fie opere de
artă, scrierile pentru copii şi tineret trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiţi. A
ieşi din lecturi cu stimă sporită pentru om, acesta e secretul marilor literaturi pentru tineret’’.

Literatura pentru copii investighează universul propriu de cunoaştere al copilului,


năzuinţele lui cele mai înalte, printr-o ingenioasă transfigurare artistică.
Producţiile populare în proză sau în versuri (basmele, poveştile. povestirile, snoavele,
doinele, cântecele de leagăn, proverbele, zicătorile, ghicitorile, ş.a.) au format dintotdeauna
fondul de aur al acestei literaturi. În imagini poetice adesea greu de egalat în literatura cultă,
creaţiile populare le dezvăluie copiilor aspectele capitale ale vieţii omului, bucuriile,
necazurile, idealurile lui, tradiţiile şi înţelepciunea lui seculară, frumuseţile limbii, oferindu-le
norme de viaţă demnă, modele desăvârşite prin eroi ideali.
Tematica literaturii pentru copii este vastă. Curiozitatea nelimitată a acestor ascultători
se îndreaptă către multiple aspecte ale vieţii.
Problema care se pune este nu ce li se oferă copiilor despre realitate, ci cum li se oferă.
La nivelul capacităţilor lui de asimilare, copilului trebuie să i se dezvăluie, fireşte, cu
mijloace specifice artei, adevărul despre viaţă, prin ceea ce are el viguros, constructiv,
mobilizator, prin ceea ce cultivă încrederea în om, în forţele lui. Problema accesibilităţii
literaturii pentru copii se pune în legătură cu particularităţile dezvoltării intelectuale şi psihice
a copiilor la diferite vârste.
Până la vârsta de trei ani nu putem vorbi de o literatură accesibilă pentru copii,
deoarece, în pofida mutaţiilor variate şi profunde survenite în dezvoltarea proceselor de
cunoaştere şi afective, copiii nu au încă suficiente capacităţi pentru a recepta o creaţie literară
cât de simplă.
Le pot fi însă accesibile cărţile cu poze care, chiar dacă nu marchează contactul cu
literatura propriu-zisă pregătesc această ,,întâlnire’’
Cărţile cu poze sunt, într-o primă formă, nişte pliante cu desene colorate care solicită
explicaţiile adultului Dacă aceste imagini sunt dispuse în sensul realizării unei mici povestiri,
ele pregătesc receptarea literaturii de către copii.
Cărţile ilustrate cu versuri (a treia formă a cărţii cu poze) îi aproprie mai mult pe copii
de literatură.
Asocierea versurilor (citite de adult) cu imaginile, duce la completarea şi aprofundarea
receptării. Copilul se familiarizează cu poezia, cu legile unui limbaj care încântă prin structura
lui particulară. Vârsta preşcolară mică este vârsta poeziei concretizată în forma cea mai
accesibilă: numărătoarea.
Dacă adultul se poate lipsi de poezie, copilul cunoaşte bucuria descoperirii, a auzirii şi
recitării versurilor, fiind sensibil , în chip spontan, tocmai la jocul lor de ritmuri şi rime.
Această atitudine faţă de poezie, întemeiată psihologic de la 2-3 ani, nu se va continua de la

1
sine în dezvoltarea ulterioară. Dimpotrivă, ea tinde să dispară dacă nu este cultivată la un alt
nivel.
Preşcolarilor, poezia le este necesară!
Cu tact pedagogic, educatoarea trebuie să folosească această necesitate ca pe o curea
de transmisie în procesul instructiv-educativ din grădiniţă.
Vârsta preşcolară mică este vârsta poeziei concretizată în forma cea mai accesibilă -
numărătoarea.
Fermecătoare şi cu înţelesuri nebănuite, asemenea versuri constituie prin excelenţă
prima poezie a copilăriei şi rămân neuitate.
Trecerea spre lumea altor poezii se produce firesc, tocmai prin versuri care au
farmecul jocurilor şi melodicitatea cântecelor, spre un univers tematic orientat spre animale,
gâze, flori, spre natura veşnic proaspătă şi nouă în haina multicoloră a anotimpurilor.
Astfel, semnificative sunt poeziile cu subiecte din viaţa cotidiană, despre copii şi
despre animale, fie ele înduioşătoare, cum este ,,Căţeluşul şchiop’’, fie ele glumeţe sau chiar
satirice.
Emotivi prin definiţie, copiii sunt atraşi de atmosfera înduioşătoare care se degajă din
poeziile despre copii şi animale.
Dacă preşcolarul ascultă la început poveşti simple şi scurte, despre animale, păsări, ş.a.
mai târziu el ajunge la basmul propriu-zis cu lumea lui imaginară, cu suita de personaje şi
peripeţii specifice. Forţa de atracţie a basmului este foarte mare; el recurge, în primul rând,
la ,,virtuţile imaginarului’’ pentru a-l face pe copil să se identifice cu altul, să se vadă în
lumina unui model, având universalitatea eroului de pretutindeni.
Receptarea paralelismelor în structura prozei prin basme şi alte povestiri, este mai vie
la vârsta preşcolarităţii decât mai târziu.
Şcolarul, adolescentul, dacă nu are o pregătire specială, citeşte proza mai ales
pentru ,,a afla sfârşitul’’ şi revine rar asupra textului odată citit, cu desfăşurarea lui cunoscută.
Numai preşcolarul simte nevoia să reia mereu acelaşi text, deşi îl cunoaşte prea bine. Numai
preşcolarul este în stare să mai vrea să asculte ,,încă o dată şi încă o dată’’ aceeaşi povestire,
delectându-se la ,,spunerea’’ ei organizată după tipare obligatorii, El se sesizează ori de câte
ori se omite,,ceva’’ sau ,,se schimbă ceva’’. Spre deosebire de omologul său adult,el
receptează spontan ceea ce celălalt înregistrează conştient şi cu un registru mult mai întins de
percepţie sensibilă.
Literatura pentru copii funcţionează prin impunerea unor universuri imaginare, fără ca
nimic din natura însăşi a literaturii să o diferenţieze, mai ales la vârsta preşcolară, când i se
cere unei opere să convingă pe copil că lumea ei există.
Preşcolarul se întâlneşte aici cu cititorul de orice vârstă care nu are o receptivitate
reală. Adultul se socoteşte mândru când îşi poate exprima incredibilitatea faţă de lumea
fictivă:,,numai în basme se întâmplă aşa!’’.
Copilul mic nu opune rezistenţă, el este capabil să se integreze unei lumi fictive,
alături de lumea reală – fără să le confunde. El simte o plăcere deosebită când i se spune o
poveste căreia nu-i poate sesiza totuşi, decât fluxul sonor şi tonul evocator, afectiv. Odată
ajuns la vârsta preşcolarităţii, el este apt să devină destinatarul unui mesaj mai complex. Cu şi
fără sprijinul unor ilustraţii, preşcolarul începe să recepteze un text epic, o întâmplare sau un
şir de peripeţii. Este de ajuns să i se dezvăluie copilului existenţa unei lumi a poveştilor,
pentru ca aceasta să devină o necesitate:,,spune-mi o poveste!’’ devine o cerere curentă, care
concurează cu suita întrebărilor caracteristice: ,,ce înseamnă asta?’’şi: ,,de ce ?’’ prin care
copilul se situează printre lucruri şi legi ale naturii.
Procesul dezvoltării copiilor este direct dependent de mediul de vorbire, de ,, modelele
de exprimare’’ oferite de adulţi (părinţi, educatoare), influenţele sistematice având o mare
importanţă.

2
Aşadar, educarea limbajului copiilor trebuie să constituie o preocupare permenentă a
educatoarelor, prin organizarea şi planificarea experienţelor de limbaj ale fiecăruia, în funcţie
de ritmul propriu de dezvoltare şi prin crearea unui mediu cultural favorabil în care copilul să-
şi poată exprima liber propriile sentimente.
Domeniul limbajului şi al comunicării, prin activităţile de educare a limbajului ,
organizate în grădiniţă, vizează printre sarcinile exprese pentru dezvoltarea capacităţilor de
comunicare verbală şi de creaţie şi pe cele legate de dezvoltarea sensibilităţii preşcolarilor faţă
de tot ceea ce este frumos, artistic.
Ţinând cont de toate acestea, ne-am propus să valorificăm din plin textele literare
destinate copiilor, acestea constituind mijloace importante atât pentru lărgirea orizontului
cultural al preşcolarilor, dar şi dezvoltarea afectivităţii copiilor şi a sensibilizării pentru artă ,
pentru frumosul artistic.
Prezentăm în continuare un proiect didactic de educare a limbajului cu tema:,,Puiul’’
de Al. B. Voineşti pe care l-am desfăşurat cu mult succes la grupa pregătitoare.

PROIECT DIDACTIC

EDUCATOARE:
BARBU NICOLETA ŞI SIMION PAULA
GRĂDINIŢA NR.10 ALEXANDRIA

GRUPA: pregătitoare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITĂŢII: ,,Puiul” de I.A. Brătescu- Voineşti
FORMA DE REALIZARE : lectura educatoarei
SCOP : dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral ; cultivarea sensibilităţii
artistice prin audierea unor creaţii în proză din literatura pentru copii, specifice vârstei ;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE :
 să-şi exprime propriile opinii şi sentimente;
 să elaboreze un scurt text cu ajutorul unor cuvinte de sprijin;
 să construiască predicţii pe firul epic al poveştii;
 să lucreze în grup, respectând regulile grupului;
 să compare fapte, atitudini, personaje;
 să formuleze judecăţi de valoare şi critice faţă de comportamentul personajelor
din poveste;
 să povestească pe fragmente conţinutul textului, folosind un limbaj propriu;
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, problematizarea, brainstorming-ul, munca în
echipă, metoda predicţiilor, interviul de grup.
RESURSE MATERIALE: jetoane cu pui de prepeliţă de 4 mărimi, coli flipchart,
marker, ilustraţii cu scene din poveste, fişa individuală.
MIJLOACE DE EVALUARE: observarea comportamentelor, evaluare orală şi practică.

3
EVENIMENT CONTINUT ACTIVITATEA STRATEGII EVALUARE
DIDACTIC STIINTIFIC COPIILOR DIDACTICE
Se propune Răspund, conversaţia
CAPTAREA copiilor să motivează.
ATENŢIEI răspundă la
următoarea
întrebare:
- Dacă aţi avea
posibilitatea să
îngrijiţi un pui de
pasăre, ce
v-ar plăcea să
aveţi? De ce?
.ANUNŢAREA ,,PUIUL” de I.A.
TEMEI Brătescu- Voineşti
Vom afla astăzi ce
a păţit un pui de
prepeliţă care a
fost ori
neascultător, ori
foarte curios. Dar
asta va trebui să
aflaţi voi!
EVOCAREA Se prezintă Se formează munca în
termenii cheie: grupuri de câte echipă
pui, familie, 5 copii, folosind
vânător, câine. jetoanele cu puii
Imaginaţi-vă o de prepeliţă.
povestioară scurtă La grupurile de
, folosind aceşti măsuţe se vor
termeni. Va trebui găsi ilustraţii cu
să lucraţi în grup, termenii cheie. interviul de Tabla,
să vă alegeţi apoi Copiii vor lucra grup marker
un coleg care să în grup câteva
expună minute. Se
povestioara. prezintă
povestea
primului grup.
Notează ideea cea Se repetă cu
mai importantă fiecare grup.
din poveste. Îi
încurajează pe
copii, fără a face ,
însă, corecturi.
REALIZAREA Va citi copiilor Răspund,
SENSULUI primul fragment motivează.
din poveste.
- Ce am aflat

4
până metoda Tablă,
acum? Copiii fac predicţiilor marker.
Scrie pe tablă predicţii în
ideea grup, care se Imagini
fragmentului. vor nota pe ilustrate din
- Ce credeţi coala de poveste
că se va flipchart
întâmpla
mai
departe?
Împreună cu conversaţia
Se va citi al doilea copiii , vom
fragment. verifica
Pe tablă se va predicţiile şi le
scrie ideea vom sublinia pe
principală. cele care sunt
Povestea va fi mai apropiate
împărţită în cinci de adevăr.
fragmente. Copiii fac
predicţii pentru
sfârşitul
poveştii.

Se va citi ultimul
fragment, se va
nota ideea Răspund,
principală apoi se motivează.
compară
predicţiile.
Se verifică dacă
povestioarele
copiilor au atins
vreo idee din
poveste.
REFLECŢIA Se adresează
copiilor
următoarea Răspund, brainstorming
întrebare: motivează
- Cum a fost puiul răspunsurile.
de prepeliţă:
curios sau munca fişa de lucru
neascultător? A Copiii vor independentă
fost drept ceea ce i rezolva fişa.
s-a întâmplat?
Copiii vor primi o
fişă labirint.
,,Ajută mama să
găsească puiul!”
ÎNCHEIEREA Activitatea se va Execută exerciţiul
ACTIVITĂŢII încheia cu un mişcările

5
moment de sugerate de text
euritmie pe
muzica ,,Sunt
copil şi bine-mi
pare!”

BIBLIOGRAFIE:

1. Bratu Bianca - Preşcolarul şi literatura E.D.P. Bucureşti, 1977;

2. Jean Piaget - Psihologia copilului E.D.P. Bucureşti, 1967;

3. Stoica Camelia, Vasilescu Eugenia - Literatura pentru copii, E.D.P. Bucureşti,1986;

4.Ursula Şchiopu, Piscoi Viorica - Psihologia Generală şi a copilului, E.D.P.

Bucureşti, 1982.