Coperta: Cristian Ranetta

Editurä acreditatä de CNCSIS

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romäniei

TÄMA$, CHRISTIAN
Strategii de comunicare in Coran / Christian Täma§ ;
pref.: George Grigore. - Ia§i: Ars Longa, 2007 .
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-8912-88-5

X. Grigore, George (pref.)

297.18 _____________________________________________
M t '* * -

© Christian Täma§, 2007

© ARS LONGA, 2007

str. Elena-Doamna 2,
700398 la§i, Romania
Tel./Fax: +40-232-215078
e-mail: arslonga@mail.dntis.ro
web: www.arslonga.ro

Toate drepturile rezervate. Orice reproducere totalä sau parjialä

a acestei edi{ii se pedepse§te conform legilor.
 Christian Täma§

Strategii de comunicare
în Coran
Prefatä: George Grigore

Editura Ars Longa

2007
„nu trebuie sa caute compromisul, relativul prin excelentâ,
ci, din contra, absolutul. Relativul divide întotdeauna, nu-
mai absolutul poate uni“ (Bammate, 200Q).

16
 I. COMUNICAREA, TRANSMITERE SAU
POSIBILIT ATE

1.1 Definiti ale comunicârii

Ultima jumâtate a secolului trecut a marcai o dezvoltare din
ce în ce mai accentuata a çtiintelor comunicârii, prin aparitia
„Analizei tranzactionale“ a lui Eric Berne, în anii ’60, a „Progra-
màrii Neuro-Lingvistice“ a lui Richard Bandler çi John Grinder,
în anii ’70, precum çi a tehnicilor Çcolii de comunicare de la
Palo Alto sau a conceptiei lui Marshall McLuhan, care considera
tehnologia o extensie a corpului omenesc, afirmând cà,,m edia
este mesajul“ çi cà „noua interdependentà electronicâ recreeazà
lumea ca imagine a unui sat global“ (1962).
Termenul çi conceptul de comunicare, fie cà sunt utilizaci
în limbajul comun sau în cadmi terminologici çtiintifice, dem-
teazà prin marea diversitate a ipostazelor, constituind o aproape
permanentà sursâ de dezbateri contradictorii çi de confimi.
Astfel, din punct de vedere al diferitelor definiti care au
càutat sa îi delimiteze sensul, comunicarea este înteleasà ca:
- „realitate cu mai multe fefe, preferinta pentru una sau alta
dintre eie dând naçtere la paradigme çtiintifice diverse“ (F. Cas­
setti opud Bettetini, 1985, p. 7);
- „comportament al unei fiinte vii care influenfeazà com-
portamentul altei fiinte vii“ (Hockett, I960, p. 89);
- „aetiune asupra oamenilor, creatoare de relatii intersu-
biective“ (cf. Greimas & Courtès, 1979, p. 45);
- „procès prin care un individ (comunicantul) transmite sti-
muli (de obicei simboluri verbale) In scopul modi fiditi i coropor-
tamentului altor indivizi (comunicaci)“ (Hoviand opud Lee.
1967);

17

MÜf^:
 - „vointa §i capacitatea de a orienta mesajul spre celàlalt“
(§oitu, 1997, p. 50).
lar exemplele pot continua.
Dorind sa ìnteleagà §i, poate, sa controleze acest fenomen
de proliferare semantica, cercetàtorii americani F. E. X. Dance §i
C. E. Larson (1976) au ìncercat, cu douà decenii in urmà, sa reu-
neascà o serie de definitii ale comunicàrii propuse de difendi au­
tori, limitandu-se la cele mai reprezentative o sutà douàzeci §i
§ase. Analizàndu-le, ei au sintetizat cincisprezece tràsàturi ftm-
damentale ale acesteia:
1) dimensiunea simbolica §i lingvisticà;
2) ìntelegerea mesajului;
3) interactiunea;
4) reducerea incertitudinii;
5) procesul;
6) transmiterea;
7) legatura;
8) punerea in común;
9) canalul, calea, mijlocul;
10) reactualizarea memorici;
11) capacitatea de a ràspunde in mod discriminatoriu;
12) stimulul;
13) actiunea consienta;
14) dependenta de timp §i situatie;
15) puterea (cf. Dance apud Pani§oarà, 2004, pp. 17-18).
Concluzia a fost cà, in aproape flecare sector al biologici, al
Stiinfelor umaniste sau ale informatici, termenul este utilizat in-
tr-o acceppune particularà, specializatà, aflata nu odatà in diver­
gen^ cu sensul incetàtenit in alte sectoare. Ca urmare, o definire
exactà a comunicàrii este imposibilà, data fiind prezenta nu a
unui concepì, ci a unei familii de concepte ireductibile la un nu-
mitor común.

18
 Din cauza unei astfel de imposibilitad, editia din 1989 a
„Enciclopediei çtiintelor comunicàrii“, publicatà de Annenberg
Communication School nu includea cuvàntul „comunicare“, au­
torii lâsând ìntregii lucran sarcina de a defini, reflecta, sintetiza
çi explica domeniul într-un mod accesibil, exhaustiv çi bazat pe
autoritate.
Din punct de vedere etimologie, termenul de „comunicare“
provine din verbul latin communicare („a împàrtaçi“, „a pune în
común“, „a asocia“, dar çi a „a discuta“). Când comunicâm, ne
mârim cunoaçterea împàrtàçitâ, adicâ „sensul común“, conditie
esentialâ existentei oricàrei comunitàti (cf. Rosengren, 2001, p.
|1 ;
în aceeaçi Unie, L. Anolli definea comunicarea ca fiind:
„un schimb interactiv, care poate fi observât între doi sau
mai multi participant, dotât cu intentionalitate reciproca çi
cu un anumit nivel de cunoaçtere, în màsurà de a-i face pe
aceçtia sa împàrtàçeascà un anumit semnificat pe baza sis-
temelor simbolice çi conventionale de semnificatie çi de
semnalare în conformitate cu cultura de referinfà“ (Anolli,
2002, p. 26).
Astfel, comunicarea se distinge de comportament, de infor­
mado çi de interactiune. Comportamentul corespunde unei actiu-
ni motorii pusà în act, din diverse motive, de o persoanà çi per-
ceputà de o alta. Dar, dacá orice comunicare presupune un com­
portament, nu orice comportament presupune o comunicare1; m-
formafia este un procès de dobândire de cunoçtinte, „suportul de
formare a unei persoane care se obtine prin accesul la date“ (Bo-

1 De aceea, Watzlawick, Beavin çi Jackson (1967), suprapunànd con-

ceptul de comunicare conceptului de comportament, au ajuns sà inva-
lideze posibilitatea de ìntelegere a caracteruluì specific al comunicàrii.
land, 1987, p. 28); in ce prívente intemctiunea, ea este contactul
voluntar sau involuntar intre indivizi care modificà situala lu-
crurilor preexistentà intre ei2.
In viziunea lui Anolli, comunicarea este caracterizata de
douà dimensiuni principale:
1. fuñera propoziiionalà, in màsura in care cuno§tiniele
sunt organízate §i expedíate sub forma de propozifii recurgàn-
du-se la limbaj pentru conceptualizarea, semnificarea §i comuni­
carea propriilor ganduri;
2. functia relazionala, in màsura in care comunicarea gene-
reazà §i reinnoie§te reíanle, producànd o intersubiectivitate dia­
logali care consimte sà negocieze semnificate §i sa impartà-
§eascà scopuri.
Astfel, comunicarea ,,nu este un fenomen autosuficient, ci o
dezvoltare de interactiuni incà necomunicative care au loc in
perceptie“ (Cimatti, 1999, p. 86). P e r c e p ì constituie, in aceastà
ipotezà, fimdamentul comunicàrii. Comunicarea, ca fenomen na­
turai, nu ai* fi altceva decàt transpunerea la nivel semiotic a ve-
chii din punct de vedere evolutiv §i generalei capacitali nesemio-
tice de a percepe §i de a se deplasa in spatiu, cu diferente cà, in
comunicare, spatiul fizic devine spatiu mental {idem).
Comunicarea implica o idee de participare, un demers in
care interlocutorii au aceea§i pondere, „receptorii“ putánd accio­
na §i ca „emitàtori“ . lata, in acest sens, càteva dintre elementele
identificabile prezente la diverse niveluri aie comunicàrii:
1. caracterul bidirezionai (uneori pluridirecdonai) al
schimbului de mesaje;

2 Interactiunea nu este in mod necesar intentionalá §i, astfel, nu impli-

cá, in mod necesar, comunicare, ea plasandu-se intr-o pozi^ie interme­
diará intre comunicare $i comportament.

20
 2. posibilitatea de inversare a rohirilor între emitâtor çi re-
ceptor;
3. punerea în valoare a activitàtii participative a receptoru-
lui, chiar çi atunci când acesta are numai un simplu roi de recep-
tor;
4. atentia acordatâ efectelor actiunii comunicative;
5. disponibilitatea de a considera raportul de comunicare ca
o interactiune contrarie çi, de aici, ca o forma de conversale cel
putin potenziala (Bettetini, 1993, p. 13).
Elementele principale care disting comunicarea de o simplâ
actiune informativa sunt a) paritatea rolurilor interlocutorilor çi
b) participarea la schimbul de mesaje.
Totuçi, de-a lungul timpului, ,,s-a renuntat sa se mai tinà
seama de coparticiparea interlocutorilor, de faptul cà fiecare
schimb comunicativ implica çi cointereseazà personalitatea in­
dividuala çi colectivâ a acestora çi îi face sa se implice în mod
subiectiv în încruciçarea pe care o construieçte raportul dintre ei,
dincolo de datele çi de contimiturile interschimbabile în mod
obiectiv“ {idem, p. 14). în plus, de multe ori, tendinta este de a
contunda scopurile comunicarli eu instante exclusiv de natura
persuasiva çi, în consecintà, de a-i circumscrie articulàrile moda-
litâtilor retoricii (idem, p. 15).

1.2 P erspective teoretice ale com unicàrii

1.2.1 Perspectiva informatica
Primul pas spre çtiinta comunicàrii a avut loc odatà cu dis­
cuoile referitoare la transmiterea de informatii, informatia fiind
considerata, din punct de vedere matematic, diferenta dinti*e do­
ua sau mai multe e temente sau date.
în ce priveçte teoria informatici, aceasta a fost elaborata de
C. Shamion çi W. Weaver, în anii *40 ai secolului tiecut

21
 Cei doi, ingineri la laboratoarele „Bell Telephones“ din
Statele Unite, erau preocupati de asigurarea unei eficiente maxi­
me a canalului de comunicare (cablurile telefonice §i undele ra­
dio), modelul dezvoltat in acest scop dorindu-se a fi un adjuvant
in dezvoltarea unei teorii matematice a comunicarti. Activitatea
lor s-a dovedit, de altfel, extrem de importantà pentru specialisti
in telecomunica^ii §i informatica §i a fost de un real ajutor ling-
vi§tilor in studierea redundanfei, fiind preluatà §i aplicatà, in-
tr-un mod mult mai larg, in cadmi comunicarti intemmane, chiar
mai mult decat in cadmi domeniilor tehnice.
Modelul clasic, elaborai de Shannon §i Weaver, conjjnea
cinci demente principale:
1. sursa informatici, producàtoare a mesajului;
2. transmitàtoml care codeazà mesajul in semnale;
3. canalul la care sunt adaptate semnalele pentm a fi trans­
mise;
4. receptoml care decodeaza/reconstruie§te mesajul din
semnal;
5. destinala unde ajunge mesajul.
Lor li se adaugà zgomotul, un element disfiinctional repre-
zentànd orice interferenta care insote§te mesajul de-a lungul ca­
nalului §i care poate duce la receptarea unui mesaj diferit de cel
tri mis. Informatia nu este, astfel, ceea ce s-a comunicai, ci ceea
ce are un coeficient mare de probabilitate de a ajunge la destina-
tar, odatà depa§ite piedicile prezente de-a lungul canalului3.
In telefonie, canalul este fimi, semnalul este curentul elec­
tric din el, transmitàtorul §i receptoml sunt pàrti ale aparatului

3 De§i conceptul de zgomot presupune, oarecum, faptul cà mesaj eie

pot fi distorsionate, el pune problema mai muli in termenii unei inter­
ferente incidentale cu intendile emitentului, deciti in cei ai unui proces
centrai §i inten|ional de interpretare.

22
telefonie, iar zgomotul este fà$àitul care se aude pe fir. In cazul
miei conversaci, gura este transmitàtorul, semnalul sunt undele
sonore, iar urechea ascultàtorului este receptorul. In acest caz,
zgomotul va fi reprezentat de orice distragere care ar putea abate
atenfia receptorului de la mesajul trimis. Modehil de transmitere
al lui Shannon §i Weaver este cel mai cunoscut exemplu de a-
bordare informationalà a comunicàrii. De§i o serie de teoretici-
eni 1-au respins, acesta a fost cel mai influent model de comuni­
care dezvoltat pana in prezent, el reflectand un numitor común,
chiar .daca gre^it, referitor la ceea ce este comunicarea4.
De comunicare este vorba, a§adar, acolo, unde exista o in-
formatie transmisà de emitàtor unui destinatar, precum §i un ràs-
puns al acestuia din urmà. Pentru Shannon este important sà e-
xiste feedback-ul, semnalul de ràspuns, de la destinatar la emità­
tor, in scopul verificàrii sosirii mesajului la destinatie. Feed-
back-ul ii permite emitàtorului sà verifice intentia destinatarului
de a primi mesajul, in scopul de a prevedea urmarea pe care ar
putea-o avea comunicarea.
In cadmi acestui model, accentui principal cade asupra apa-
ratului §i a mijloacelor de comunicare. Dacà acest model se veri­
fica insà din perspectiva procesului comunicàrii intemmane, se
observa, chiar la nivel cibemetic, ca aceastà formula este valabi-
la doar in cazul in care emitàtorul §i destinatami dispun de un
repertoriu común de simboluri §i de experiente circumscrise u-
nui mediu común §i unei culturi comune. Defectul principal pre­
zent la nivelul acestui tip de conceptualìzare este acela de a mi

4 Sn acest sens, criticile s-ar putea referì nu atàt la modelui luì Shannon
çi Weaver, ci, mai curànd, la modelul generai al transmiteru retìeetat
de el, unde mecanìsmul comunicàrii are in vedere un emitàtor care fa­
ce sài parv ins un mesaj unui receptor.
tiñe seama de procesul de interpretare, de problemele subiettive
§i psihologice ale indivizilor angajaji in comunicare.
De fapt, comunicarea umana este imposibil de redus la un
proces linear, ea fíind mai mult un proces interactiv desfa§urat
pe mai multe planuri.
Se poate afirma, astfel, ca modelul lui Shannon §i Weaver
este potrivit mai mult acjiunilor de informare decát celor de co­
municare, dat fiind ca el are in vedere mai ales informada din
punctul de vedere al actiunii de a informa §i al continutului in­
formatici (Pettigiani & Sica, 1993, p. 24).

1.2.2 Perspectiva semiotica

Un alt tip de abordare a comunicàrii este cel semiotic. Se­
miotica se ocupà de semne, de fenomene care semnificà altceva
fata de fenomenul insu§i. In cadmi abordàrii semiotice, procesul
de semnificare - capacitatea de a produce semnificate - are in
vedere capacitatea unui mesaj de a poseda un sens pentru
actantii comunicàrii. In triunghiul lui Ogden §i Richards (1946,
pp. 1-23) sunt pu§i in relatie un simbol (termenul lingvistic),
referentul (obiectul comunicai) §i referinta (conceptul obiectu-
lui). Simbolul nu are un raport direct cu referentul, ci numai cu
referinta, el fiind, astfel, un produs cultural.
In acela§i sens, Ferdinand de Saussure a inaugurai, prin
cursul sàu de lingvisticà generala, discursul referitor la fiinc^iile
limbajului, privile din perspectiva sincronica. Saussure conside­
ra limba ca fiind codul sau sistemul care cuprinde semnele §i re-
gulile lor de conexiune, iar cuvántul, utilizarea individuala a a-
cestui cod.
Din perspectiva structuralà a lui Saussure, semnul este
unirea unui semnificant (imaginea acustica $i/sau vizualà a sem-
nului) cu un semnificat (imaginea mentala a ace stili a). Fuñera
semiotica a semnului este rodul unei relajii ìntre semnificant §i

24
semnìficat §i se plaseazà, astfel, dincolo de realitatea fizica.
Semnul este constituit dintr-o echivalenfà intre expresie §i conti­
nui §i este arbitrar §i convenzionai, in masura in care este denotat
din punct de vedere cultural (cf. Sebeok, 2002, p. 22). Este opo-
zitiv, dat fiind ca nu corespunde niciunui al sema din sistemul
de comunicare de referintà. Semnul, ca echivalenta, implica no-
|iunea de c'od sau de structurà.
Pentru Peirce, semnul
„este ceva care tine locul a ceva pentru cineva, m anumite
privinte sau in virtutea anumitor ìnsubri. El se adreseaza
cuiva, creànd in mintea acestuia un semn echivalent sau,
poate, un semn mai dezvoltat. /.../ Semnul tine locul a ceva,
anume a obiectului sâu. El tine locul acestui obieet nu in
tóate privimele, ci cu referire la un fel de idee /.../“ (Peirce,
apud Stànciulescu, p. 29).
El este un substitut semnificant a ceva care nu trebuie sa e-
xiste in mod necesar. In el nu exista nici un raport cu lucrurile.
Semnul reprezintà, din lucru, numai un anumit punct de vedere
cu anumite fmalitàti practice. Cunoaçterea este o inferentà ipote­
tica. Procesul semiozei pomeçte de la perceptie, dar obiectul
imediat - obiectul, a§a cum il reprezintà semnul - este diferit de
obiectul dinamic, reai, care nu este imediat prezent. Semnifìcatul
unui semn este tradus prin ìntermediul unui interprétant, care
este semnul care interpreteazà semnul. Astfel, are loe o traduce­
re care este un procès de interpretare.
Pe màsura desfaçurarii procesului, se descoperà ìntotdeauna
ceva in plus. Procesul de semnificare survine la nivel psihic.
Semnificantul §i semnifìcatul constituie cele douà fete ale ace-
leaçi realità^i a semnului (cf. Savan, 1976, pp. 11-19).
Peirce identifica trei tipuri de serrine: l) iconul - „semn
conceput ca sà semene cu, sa simuleze sau sà-$i reproducá In-

1
tr-im tei sau aitili referentul“ (Sebeok, 2002, p. 27), 2) indexul -
„semn care trimite la ceva sail cineva in termenii existentei sau
locului san in timp §i spapu ori in raport cu altceva sau altcine-
va“ (idem, p. 28) §i 3) simbolul - „semn care sta in locul refe-
rentului sau intr-un mod arbitrar, conventional“ (idem). Doar
simbolurile constituie relapi semice depline.
ìn orice caz, pentru Peirce, un anumit semn concret poate fi
sau indice sau simbol: cíasele citate nu sunt in mod necesar se­
parate. Semnul ca inferenza trimite la o notiune de raspuns. Cu-
noa§terea consta din ridicarea unei ipoteze. Inferenza este un in-
diciu din care se trage o consecinta. Abductia diferà de deductie
(care merge de la general la particular) §i de inductie (care mer­
ge de la particular la general). Gándirea precedents trimite, in
mod succesiv, la un proces interpretativ mereu deschis. Se in-
cearca, astfel, stabilirea unei reguli care poate sa fie in mod suc­
cesiv confirmatà de date sau dezminptà, dánd loe la o iiouà ipo-
tezà (cf. Hopes, 1991, p. 142). Este, de fapt, vorba de o cautare
de puñete de referintà in scopul creàrii premizelor comunicarti.
In cercul studiilor semiotice, o contribute importantà a a-
vut §i Roman Jakobson, pentru care comunicarea se bazeaza pe
urmatoarele elemente: emitent, destinatar, context, mesaj, canal,
cod (Jakobson, 1981, p. 11).
In viziunea lui, fiecarui element al limbajului ii corespunde
o funepe: a) expresiva, b) conativà, c) fatica, d) referentiala, e)
metalingvisticà, f) poetica (estetica) care, intr-un mesaj, vor defi­
ne, pe rand, rolul principal. Funcpa expresiva sau afectiva are in
vedere capacitates unui emitent de a se manifesta, de a-§i comu­
nica propriile stari suflete$ti, senilmente §i emopi fata de ceea ce
zice §i cum zice. Funcpa conativà cauta sà-1 influenteze pe desti­
natar, impunàndu-i ordine, pentru a-1 determina sa simtà sau sa
procedeze intr-un anumit fel sau sà-§i asume anumite comporta-
mente ori sa facà anumite gesturi sau fapte. Funcpa fatica verifi-

26
ca funcponalitatea canalului, dar mentine §i contactul, §i are
scopul de a mentine deschis cursul conversatici. Funcpa referen­
ziala are în vedere contextul mesajului çi se refera la raportarea
la lume. Functia metalingvisticà priveste In mod direct limbajul,
dà informapi asupra acestuia §i permite sa se vorbeasca despre
îiisâçi timba, în màsurà în care aceasta definente codul. In fine,
funcpa poetica este legatà de structura formalà a mesajului (cf.
Meunier & Peraya 1993, 2. 2. 4).
Dar, daca Jakobson subevalueazà, ìntr-o anumità màsurà,
rolul receptorului m cadm i com unicàrii, Greimas, aparpnànd li-
niei semioticii generative, il repune în chestiune. El propune ide-
ea de comunicare ca „schimb“ în sens antropologie. Pentru el
subieepi actului de comunicare, denum ip destinator §i destina-
tar depn ro'luri égalé in cadm i procesului (cf. Greim as, 1966, pp.
178-179).
In semiotica generativà, com unicarea com portà fie com pe-
tenta semanticà, cu privire la continuturile de cunoa§tere care
sunt schimbate, fie com petente m odalà, determ inatà de m anipu­
lare §i convingere. Lim bajul nu servente numai la a comunica,
ci, mai ales, la a transform a, la a m anipula prin intermediul orga-
nizàrii formale a discursului. C om unicarea este ìnteleasà, astfel,
ca procès interactiv ìntre doi sau m ai m ulti protagonisti care
schimbà ìntre ei subiecte de valoare puse de ei înçiçi în circula-
pe. 0 valoare reprezintà o condipe considerata de dorit, un o-
biectiv de atins §i de împârtàçit, Com unicarea este un act care
transform à actanpi raportuiui intersubiectiv, schim bà existente
subiecplor in cauzà, este o actiune a omului asupra lucrurilor,
dar §i o ac pune contraetualà, precum §i o polem ica interum ana
(cf. Fiorani, 1998, p. 168).
 1.2.3 Perspectiva p rag m atica
Pragmatica se ócupà de raporturile care apar intre un mesaj
$i contextul sàu de referinfS, dintre semne $i interpretàri (cf.
Morris, 1938, 2:1), de studierea „sensului intenfionat de vorbi-
toru (Yule, 1996, p. 197). Prin abordarea pragmatica se iau in
considerare procesele implicite ale comunicàrii care servesc la
deducerea din context a con{inutului comunicat.
Din aceasta perspectivà, comunicarea este prività ca proces.
Pentru Austin, de exemplu, a spune ceva inseamnà a face ceva.
E1 diferenfiazà actele in: locufii (contiriuìul §i forma a ce se co­
munica), ilocufii (acfiunea indeplinita a celui care comunica),
perlocufii (rezultatul concret al ac{iunii de comunicare asupra in-
terlocutorului) (cf. Austin, 1975, pp. 94-120).
Austin distinge actele lingvistice concrete - unde forta atri-
buità enunfului este considerata ca derivànd din semnificatul sàu
literal - de actele lingvistice indirecte, unde for{a ilocutiei deriva
din modalitatea non-verbalà de comunicare.
Pe de alta parte, Searle (1999, p. 90) sustinea cà executarea
de acte ilocutive inseamnà implicarea intr-o formà de comporta-
ment guvematà de reguli. Pentru el, regulile sunt constitutive, in
cazul in care fundamenteazà §i reglementeazà o activitate a carei
existen{à este, in mod logie, dependentà de eie, §i normative, in
cazul cànd reglementeazà o activitate deja existentà, a carei exis-
tentà este, in mod logie, independentà de existenfa lor.
In opinia lui, actul locutiv poate fi diferenjiat de continutul
propozifional al unui act locutiv, fraza avànd douà parfi: 1) indi­
catomi propozi{iei §i 2) indicatomi funerei.
„Indicatomi funefiei aratà cum trebuie infeleasa propozifia
sau, altfel spus, care for{à locutivà trebuie atribuità enuntu-
lui, care act locutiv este executat de vorbitor in momentul
producerii frazei“ (Searle, 1999, p. 95).

28
 Senmele produse în momentul executàrii unui act lingvistic
au un semnifîcat.
„Când exécuta un act locutiv, vorbitorul încearcà sa produ­
cá un anumit efect, làsându-l pe ascultàtor sâ-i recunoascà,
în momentul ascultàrii, intenfia de producere a acestui e-
fect; astfel, dacâ foloseçte cuvintele în mod literal, el întele-
ge ca recunoaçterea sa vinâ în virtutea faptului câ regulile
utilizate în formularea exprimàrii asociazà exprimarea la
producerea efectului“ (Searle, 1999, p. 98).
In ce îl priveçte pe Bostrom, forta ilocutoare face apel la in-
tensitate, aceasta fiind metoda principalâ eu ajutorul câreia iim-
bajul influenteazâ schimbarea de atitudine (cf. Bostrom, 1983, p.
83). Pentru el, stilul, ca modalitate de organizare a componentei
expresi ve a unui mesaj, este légat de for(a persuasiva a mesaju-
lui care se plaseazâ la nivelul functionalitâtii acestuia §i, astfel,
la cel perlocutor, non-semiotic, al comunicàrii. Stilul care pune
în evidenza personalitatea emi(àtorului este analizat çi în functie
de receptor, de dimensiunile perceptive ale acestuia, de emotia
sa §i de modui sàu de a se apropia de confinuturi. Alegerea stilis­
tica trebuie sa se fondeze, astfel, pe o activitate de identificare a
publicului cu care se are intenda de a se intra în contact (cf. Bet­
tetini, 1993, p. 118).

1.2.4 P erspectiva sem io-pragm aticà

Orice (1975, pp. 4 1-58) traseazà, din perspectiva semio-
pragmaticà, în cadm i comunicàrii, o d istin cte între semnificatul
natural §i cel conven)ional, unde acesta din urmâ este determinai
de voin(a vorbitom lui de a spime ceva altcuiva. Intentionalitàtii
informative i se adaugà, astfel, inten{ionalitatea com unicativà.
Daca în com unicarea ca relafie î§i face sini(ità prezen(a eie-
mentul intenjionalitátii, în com unicarea ca informare intrà tot
ceea ce se transmite independent de voinja unui subiect sau a ai-
tuia.
Succesul comunicàrii se ìntemeiazà pe principiul colaborà-
rii5 participanfilor la ea, pe contribuya adusa de ace§tia, la mo-
mentul potrivit, in legàturà cu scopurile §i orientarea conversati­
ci (idem).
Sperber §i Wilson (1995) propun un model, unde se face o
disim ele ìntre intenti a informativa §i intenda comunicativi, pri­
ma referindu-se la intenda de a-1 informa pe destinatar referitor
la ceva, iar a doua, la intenda de a informa destinatami cu privi-
re la propria sa intende de a se informa.
Pentru a putea fi vorba de comunicare, un fapt trebuie sa fie
manifest sau, altfel spus, subiectul trebuie sa fie capabil de a-§i
reprezenta mental faptul §i de a accepta reprezentarea acestuia

5 Principiul colaborarii se referà la patru categorii de maxime care au

in vedere 1) cantitatea, 2) caìitatea, 3) relàtia çi 4) modul. In cazul
considerarli mesajelor ca obiecte-proiecte ale comunicàrii, vom avea a
face cu un emitàtor - producàtor çi, în acelaçi timp, produs al mesaju-
lui - çi cu un receptor - produs al emitàtorului çi, în acelaçi timp, al
mesajului; este vorba de o imagine a receptorului care se construieçte
pe sine in timpul çi pe màsura receptàrii mesajului. In ce priveçte ma­
ximele calitâpi, acestea au în vedere judecata ìntemeiatà pe adevàr çi
sunt centrate pe intenfionalitate çi pe competenza epistemicà a interlo-
cutorului. Semnificatul este construit din punctul de vedere al vorbito-
rului, farà sa existe o legàturà ìntre el çi conceptele tradizionale de
adevàr çi de falsitate. EmiZâtorul îl construieçte pe receptor, acesta de-
venind martor al veridicitâZii celui dintâi. Receptorul poate avea un a-
devàrat rol conversaZional, dar poate fi çi „vidima“ ambiguitàZilor
mesajului. Celelalte maxime „sunt finalizate ca rumare a unui schimb
eficient de informaZii, a succesului conversatici, precum çi a succesu-
lui translàrii valorilor çi a cunoaçterii de la mesaj la cititor-spectator-
consurnator (Bettetini, 1993, p. 24).

30
ca fiind probabil adevàratà. íntr-un mediu cognitiv bazat pe reci-
procitate, ipotezele sunt, In mod reciproc, manifeste, ceea ce fa-
vorizeazà existenfa unei posibilitad de colaborare, prin punerea
in valoare a pertinenjei ipotezelor fata de context.

1.2.5 Perspectiva lierm eneuticà

Aceasta perspectiva are in vedere comunicarea ca interpre­
tare, ca ìntelegere intenciónala derivata dintr-o intelegere anteri-
oarà. Altfel spus, pentru a intelege, trebuie sa fi infeles deja.
Comunicarea, din punct de vedere hermeneutic, trimite la
universul simbolic de natura socialà §i cultúrala caracterizat de
situatole particulare ale destinatorului $i destinatarului mesaju-
lui, ambii conditionati de apartenenta lor, de cele mai multe ori
in coitien tà, la universul care le-a fumizat piamele reprezentàri
§i moduri de a privi §i intelege lumea (cf. Rastier, 1994, pp. 188-
197).
Astfel, actiunea umanà poate fi interpretata ca un text (cf.
Schleiermarcher apud Bemer 1995; Ricoeur, 1986). Cuvintele
sau conceptele, utilizate pentru a exprima reprezentarea, devin
cuvinte-semn. Eie posedà, la fel ca metaforele sau ca
simbolurile, o functie semantica §i una semioticà §i pot fi utiliza­
te de destinator ìli functie de mediul sàu socio-cultural, de ori-
zontul sàu de cunoa§tere §i/sau de mediul socio-cultural §i de o-
rizontul de cunoa§tere §i de a§teptare al destinatarului, pentru a
descrie, dar §i pentru a seminilea/demonstra. Dincolo de senni,
existà o semnificatie existentialà a lui „a fi in lume“. Pentru a
comunica, este, a§adar, necesarà interpretarea datelor receptio-
nate, pomihd de la o bunà cunoa§teré a ansamblului contextului
mesajului emis §i a destinatorului. In comunicare, perspectiva
henneneuticà are in vedere urmàtoarele demente:
a) orice manifestare umanà posedà o dublà dimensìune, ca­
racterizáis prin actiune manifesta §i intende latentà, unde limita

31
verbalizatului este aceea de a nu exprima ceea ce nu se ponte ex­
prima;
b) pentm a in^elege un text, o atitudine, o acpune etc. este
necesarà interpretarea lor in contextul in care au fost elaborate,
in raport cu originea §i finalitatea lor §i in relape a individului cu
alp indivizi. Astfel, apare imposibilitatea reducerii reprezentàrii
la concept, semn §i comportament;
c) ìntr-o analiza hermeneuticà, reprezentàrile sunt conside­
rate analizatori de descifrat in cadmi unui cere hermeneutic:
semnul §i sensul dublu al simbolului, prezentul §i raportul cu
timpul, singulaml §i contextul cultural etc., tot ceea ce intrà in
sfera m{elegerii §i poate genera explicapi.

1.2.6 Perspectiva pragmatica relazionala

O alta viziune, in opozipe cu teoria matematica a comuni-
càrii, consideri comunicarea ca un proces bidirecponàl, dialogic.
Pentm Watzlawick, unul dintre exponenpi de marca ai § co­
bi de la Palo Alto, comunicarea este un proces de interaepune
intre diferite persoane aflate in raport de comunicare, ficcare co­
municare avánd o parte de continui §i o parte de relape. El con­
sidera „termenul de comunicare §i cel de comportament ca sino­
nimi“ (Watzlawick, 1967, p. 22). Nu poate, aladar, exista o non-
comunicare, a§a cum nu poate exista un non-eomportament.
Watzlawick a dezvoltat o pragmatici a comunicarli, unde relapa
depne rolul central. Pentm el, comunicarea poate fi subimpirpti
in trei sectoare:
1) sintaxa, indreptati spre problemele referitoare la trans-
miterea informapilor;
2) semantica, axata pe semnificatele simbolice ale mesaju-
lui;
3) pragmatica, avánd ca obiect cercetarea influenjei comu-
rncirii asupra comportamentului (cf. idem, p. 21).

32
 1.2.7 Perspectiva psiliologicà relazionala
Un alt exponent important al §colii de la Palo Alto,
Gregory Bateson, sublinia faptul ca, prin in termed iul comunica-
rii, indivizii i§i pun in joc propria identitate, construindu-§i, prin
comunicare, retele de relapi individuale.
Pentru Bateson, comimicarea „include toate procesele prin
care oamenii se influenteazà unii pe alpi“ (Bateson, 1987, p. 6),
ea reprezentànd „unicul model §tiintific care permite explicarea
aspectelor fizice, intrapersonale, interpersonale §i culturale ale e-
Ì$ trovila f'oidovei $! BussvSfwi

venimentelor din cadmi unui sistem“ {Idem, p. 5).

Potrivit lui Bateson, in fiecare act de comunicare exista do­
uà niveluri distincte: 1) cel al informafiei, care prive§te continu-
tul enunfurilor produse §i 2) cel al comenzii, care constituie o in­
d icate pentru interlocutor cu privire la modul in care sa intelea-
gà lucrurile enuntate.
Comunicarea este, astfel, consti tuita din douà parti: 1) co­
mimicarea, care prive§te continuturile interschimbate §i 2) meta-
comunicarea, un suprastrat al comunicarli, care are ca obiect co­
municarea de continui. In acest mod, m etacomunicarea fumizea-
zà un cadru de referintà pentru comunicare. Prin comunicare es­
te definita relatia in terp erso n al, precum §i notiunea de sine $i de
celatali. Mesajele constituie o secventà neintreruptà de stimuli
de reactii care favorizeaza o modalitate com unicativa ale cèrei
origini sunt greu de depistai.
Fluxul comunicàrii poate da na§tere la conflicte, in m asura
in care indivizii tind sa linearizeze §i sa segmenteze in m od arbi­
trar procesul circular §i continuu al comunicàrii. Potrivit lui
Bateson, exista douà tipuri de relatii posibile: l) relapa simetricà
bazatà pe egalitatea in raporturi $i 2) relatia com plem entarà ba-
zatà pe diferen(a ìntre eie.
 Bateson a dezvoltat teoria dublei velaci, o sitiiatie de tip pa-
ralizant care poate duce la schizofrenie, evidentiind posibilitatea
comunicàrii de a prezenta, in mod simultan, mesaje multiple.
Pe langa aceasta, el demonstra cà, In cazul comunicàrii, nu
este vorba numai de acte verbale voluntare, ci §i de o multitudi-
ne de comportamente corporale studiate de kinezicà §i de proxe-
micà cu influenta asupra còntinutului verbal.

1.2.8 Perspectiva sociologicà

In mediul sociologie, folosirea termenului comunicare are
in vedere transmiterea de semnificate intre oameni. Societàrie
umane se integreazà pe baza interactiunii simbolice.
Comunicarea umanà are, astfel, la bazà, un interschimb de
simboluri
„al carni semnificat este ìnvàtat in decursul procesului de
socializare §i de formare specific unei culturi“ (Reimann,
1982, p. 197).
In sociologia comunicàrii, principala premizà avutà in ve­
dere este cea a construirii sociale a realitàtii.
ìn ce prive§te realizarea comunicàrii, aceasta are la bazà o
relatie de interschimb verbal §i non-verbal, precum §i competen-
\ele comunicative ale indivizilor participanti la procesul de co­
municare.
Sistémele sociale se pot na§te §i dezvolta numai datorità co­
municàrii, iar fenomenele sociale devin ac|iuni intentionale exe-
cutate in contexte sociale structurate.
Din aceastà perspectivà, dezvoltarea mijloacelor de comu­
nicare are in vedere
„o reelaborare a caracterului simbolic al vietii sociale, o re­
organizare a modurilor in care informad ile §i conlinuturile
simbolice sunt produse §i impàrtà§ite in lumea socialà, pre-

34
 cum §i o restruc turare a modurilor in care indi vizi i se rapor-
teazà unul la altul §i la ei Ì119Ì5Ì“ (Thompson, 1998, p. 22).
Comunicarea a) intrasistemicà - desfa§uratà in sànul unni
grup sau a unei societàri -- sau b) intersistemicà —desfa$uratà in-
tre grupuri sau societàri diverse —ca structurà,
„este reproducerea exacta a raporturilor de dominare exis­
tente in societate“ (Reimann, 1982, p. 209).
Astfel, in cadmi unui camp de interactiune, pozitia indivi-
dului se aflà in strin si legatura cu puterea §i autoritatea pe care
le posedà, aceasta indicandu-i capacitatea de a actiona in vede-
rea atingerii propriilor obiective §i de a-§i exercita influenza asu-
pra cursului evenimentelor (cf. Thompson, 1998, p. 25).
In viziunea istoricului §i sociologului Michael M ann (1986,
pp. 2-6) exista patra fomie principale de putere: 1) economica,
2) politica, 3) militara (coercitiva) §i 4) simbolica (ideologica).
Puterea simbolici (ideologicà) provine din producerea, trans-
miterea §i receptarea de forme simbolice dotate cu semnificat.
Ea permite influentarea actiunilor celuilalt §i crearea de eveni-
mente.
ContinUturile simbolice sunt produse §i ràspàndite in lumea
sociali prin intermediul insti tutiilor religiei, educatici $i comuni-
càrii. Peritru a produce §i transmite forme simbolice, indivizii fo-
losesc mijloace tehnice care determini un anumit grad de fixare
a acestora. Capacitatea de stocare a mijloacelor tehnice face po-
sibili disponibìlizarea ìnformatiilor pentru utilizan suceesive.
Astfel, mijloacele tehnice constituie o resursà importanti in
scopul exercitàrii diferitelor forme de putere.
Din punct de vedere al aplicabilitityii sale, perspectiva soci­
ologici opereazà la nivel macro $i microsociologic. Astfel, ma­
crosociologia se ocupà de procésele generale care prívese in­
stituidle. organizapile complexe, utilizànd metode cantitative.
metode statistice çi cercetàri pe eçantioane. Microsociologia se
ocupà de procesele vietii cotidiene, pentru studierea càrora între-
buinfeazâ mai aies metode de etnografie çi de observare directà.
Prin studierea conditiilor organizârii sociale, necesare cir-
cula|iei informatiilor, çi prin elaborarea unei sociologii a ocazi-
ilor çi a organizârii conversatici în dimensiunea ei socialà, Goff­
man iacea o distincte darà între situatiile, ocaziile çi întâlnirile
sociale, considerând cà definirea cadrului are un roi important în
identificarea structurii interactiunii.
în acest sens, în viziunea lui, o importantâ deosebità o au
regulile, ritualurile çi contextul comunicârii, care ajutâ la desci-
frarea evenimentelor vietii cotidiene favorizând, astfel, inter-
schimbul comunicativ. Printre altele, Goffman s-a oprit asupra
strategiilor de comunicare, analizând, prin intennediul metaforei
dramaturgice, schimburile care au loc în viata cotidianâ. întâlni­
rile actorilor sociali sunt interpretate ca adevârate ritualuri (de
accès, de confirmare, de reparare etc.) Pentru el (1974, p. 69),
fiecare individ posedâ o anumitâ imagine proprie (face), reven-
dicându-çi pentru sine identitatea pe care o considerà cea mai o-
portunà - identitate definità, la rândul sàu, çi prin raportarea la i-
dentitâtile aràtate de ceilalti actori - în scopul apâràrii propriului
teritoriu çi al promovàrii unei imagini de sine valorizatoare.
Promovarea çi acceptarea unei imagini pozitive a Eului re-
prezintà o provocare continuâ a interactiunii. în câmpul sociolo­
gie, în ultima perioadà s-a dezvoltat un curent postmoderni care
se opune marilor mituri ale epocii moderne, cum ar fi ratiunea çi
progresul. Comunicarea çi informatia sunt privite ca màrfuri de
schimb, dar çi ca ocazii de reflexivitate socialà çi individuala.
Globalizarea devine, în acest context, „glocalizare“ (Robertson,
2004), un amestec al formelor culturale noi çi globale eu fonne
culturale vechi çi locale.

36
 1.3 C o m u n ic a re a in tre tr a n s n iite r e $i re la tie
Dacá, atunci cànd se vorbe§te despre comunicare, se are in
vedere, din perspectivà etimologica, ideea de impàrtà§ire a ceva
cu cineva, de punere in común, nu este mai putin adevàrat cà a-
cest lucru implicà §i o idee de mineare, de deplasare dintr-un loc
in altul, prezentà in sensul etimologie al cuvàntului transmitere
(din lat. transmitiere: a trimite, a transporta, a trece peste sau
prin ceva, a incredinta ceva cuiva, a dami). Etimologia termenu-
lui se regàse§te, de altfel, pe deplin ilustratà de multiplele abor-
dari teoretice ale comunicarli care contureazà douà perspective
majore ale acesteia: 1) transmitere $i 2) relatie interpersonalà.
Cu tóate acestea, este difícil de facut o diferentiere netà in-
tre comunicarea ca transmitere §i comunicarea ca relatie, chiar
daca, in primul caz, accentui principal cade a) pe informatie
(transmiterea unui mesaj referitor la un continui de adevàr) §i b)
pe canalul prin care se realizeazà transferul informativ, iar in cei
de al doilea el este pus mai mult pe subiectii implicati in actiu-
nea circulara, de interschimb, stabilità ìntre ei, càci
„Comunicarea are un sens, o direepe. Ea ì§i cauta interlocu-
torul pentru o relatie care poate deveni comuniune. Ea este
transmitere a unei informata, uneori in mod unilateral. Este
transport, trecere, mineare: transport exterior al cuvintelor
cu ajutorul suporturilor sau transport interior care duce la
expresie, o expresie directà sau mediatizatà. Poate fi consi­
derata sistem, dar unii preferà sà deserte echilibrul schim-
bului prin termenul relatie, care integreazà dimensiunile lo­
gice §i afective ale tranzactieì umane“ (Riondet, 2005, p.
6).
 Pânâ la urmâ,
„trebuie sa ne întrebàm dacâ semnificantul comunicare
comunicà un conjinut anume, dacâ are un sens identificabil,
o valoare care poate fi descrisâ. Dar, pentru a propune çi ar­
ticula aceastà chestiune, este necesar de anticipât, mai întâi,
sensul cuvântului comunicare: comunicarea trebuie prede­
terminata ca fiind vehiculul, mijlocul de transport sau zona
de trecere a unui sens, a unui singur sens. Dacâ, vorbind
despre comunicare, avem în vedere mai multe sensuri çi da-
cà aceastâ pluralitate nu poate fi redusà, atunci /.../ nu ar fi
justificatà defmirea comunicàrii ca fiind transmiterea unui
sens, presupunând câ suntem capabili de a ne pune de acord
asupra acestor cuvinte (transmitere, sens etc.) Cuvântul co­
municare /.../ deschide un câmp semantic care nu este limi­
tât la semantica, semiotica çi, eu atât mai putin, la linguisti­
ca. (Derrida, 1982, p. 307).

1.3.1 Com unicarea ca transm itere de inform atii

Problema principals, în cazul comunicàrii ca transmitere,
este crearea falsei impresii cà procesul comunicàrii efective ar
consta, mai aies, dintr-o „împachetare“ atentà a ideilor (cf. Bow­
man, 2002, p. 2), ceea ce nu este cazul.
Odatâ presupusà intenta de comunicare, modelul informa­
tici inspirât din ingineria telecomunicapilor poate fi uçor trans­
format lntr-un model de comunicare interpersonalâ (cf. Berlo,
Osgood & Shramm, Gerbner)6. Inform ala este o proprietate a

6 Cete irei modele reprezintä, de fapt, variaci ale modelului clasic al

comunicarti ca transmitere, Berlo dezvoltând un model în patru pärfi
axat pe descrierea modului de codare/decodare a mesajelor scrise çi a
celor verbale, Osgood & Shramm, un model al comunicàrii circulare
caractérisai prin permenenta alternare a rolurilor de emitàtor/receptor

38
mesajului, iar comunicarea, o relajie stabilità prin plasarea ei în-
tre emifàtor çi receptor. Legàtura fizicà çi interac|iunea psihicà
se juxtapuii în cadmi conceptului de contact.
Comunicarea çi transmiterea de informalii ar deveni, în a-
cest caz, echivalente. Dintr-o perspectivà tehnicà însâ, informa-
tia este o proprietate statistica a semnaiului çi nu are prea multe
în cornuti eu semnificatul.
O astfel de abordare nu va ridica, totuçi, problème, dat fiind
câ modelul clasic al comunicârii are în vedere transmiterea de
semnale a càror valoare semantica este dedusâ din modificàrile
comportamentale.
Astfel, comunicarea ar fi caracterizatà prin a) reducerea în-
telegerii. la reaclia comportamentalà çi b) atribuirea unui singur
semnificat mesajului (cf. Leech, 1981, p. 63).

1.3.2 M odelul linear al com unicârii

Modelul comunicârii, dezvoltat de Shannon çi Weaver, în
1949, „larg acceptât drept unul dintre germenii principali din ca­
re s-au dezvoltat Studiile Comunicârii“ (Fiske 1982, p. 6), este
considérât prototipul modelului comunicârii, un model care o re­
duce pe aceasta la un simplu procès linear de transmitere de in­
formata, de unde çi metafora uzualà a comunicârii ca transmite­
re.
în analizarea comunicârii însà, au fost identificate trei tipuri
de problème:
1) problema tehnicà: cât de exact poate fi transmis mesajul?
2) problema semantica: cât de précis este redat înteiesul?

ale particìpan|ilor, iar Gerbner, un model în caie comunicarea este de-

scrisâ ca procès dinamic, o aten|ie particularà fiind data idei* de con­
trol çi de efect al comunicârii.

39
 3) problema efectivitàtii: càt de efectiv afecteazà comporta-
mentul mesajul primi t?
Shannon §i Weaver presupunànd, ìntr-un mod destul de simplist,
cà rezolvarea celei dintài avea sa duca la amelioràri in cazul ce-
lorlalte douà.
Púnetele forte ale modelului clasic al comunicàrii: a) sim-
plitatea, b) caracterul generai §i c) caracterul cuantificabil au fa-
cut ca acest model sa devinà extrem de interesant pentru o serie
de discipline academice, atràgànd atenea asupra comunicàrii in­
terumane §i a teoriei informatici, fapt care avea sa duca la elabo-
rarea altor teorii §i cercetàri. Dar, cu tóate acestea, comunicarea
ca transmitere reprezintà o simplificare generala §i o eroare, a-
tunci cand avem a face cu comunicarea interumana.
Schema clasicà a comunicàrii nu poate fi aplicatà in tóate
situatile de comunicare, deoarece:
1) ignorà posibilitatea existentei mai multor receptori;
2) nu ia in considerare elementele psihologice §i sociologi-
ce determinante in procesul comunicàrii;
3) prezintà situatile de comunicare inafara contextului;
4) diferenpazà rolul emitàtoralui de cel al receptorului, cel
din urmà fiind considerai pasiv, ceea ce este fals, avànd in vede­
re relatia de interschimb permenent prezentà intre emitàtor §i
receptor.
La o privire mai atentà a schemei clasice a comunicàrii,
gàndità ca modalitate optimà de transmitere de informagli, §i a
elementelor sale determinante, se poate observa cà:
l) informala nu poate fi confundatà cu sensul. Ea este
cuantificatà de probabilitatea ocurenfei intr-un mesaj a unor uni­
tàri elementare, de tipul literelor, de exemplu. in plus, informala
este consideratà un dat independent de situale, nu un produs al
actului de comunicare in sine;

40
 2) conceptul de mesaj, extrem de util ín telecoiminicapi, nu
este adecvat pentru un mesaj care nu se reduce neapärat la un su-
port de informatie;
3) conceptul de codare §i de decodare presupune o diferenta
între forma mesajului din momentul plecärii çi cea din momen­
tul sosirii la destinale, çi forma transmiterii semnalului. In acest
caz, interpretarea va lua forma unei transcodari, de unde çi defi-
nirea sensului ca element invariabil al procesului de transcodare7
(cf. Grèimas, Jakobson);
4) comunicarea nu reprezintà numai un schimb de informa-
tii între interlocutori, ea consta din întâlnirea a douä anticipan;
de multe ori, receptorul suscita mesajul, ìl califica pria identifi­
care, se adapteazä la el §i participa la crearea lui.

1.3.3 Informatie çi sens

Paradigmele mecaniciste ale comunicàrii au ìnsà la baza i-
deea de transport, de deplasare dintr-un punct A într-un punct B.
J. Garey observa, ìntr-una dintre lucràrile sale (1985, p. 15), cä,
m secolul al XIX-lea, transportul de informaci era privit la fel ca
transports de bunuri çi de persoane, amàndouà fiind considerate
comunicare:
„Comunicarea ca transmitere este cea mai comuna viziane
referitoare la comunicare din cultura noastrà - çi, poate, din
tóate culturile industriale - çi dominà defmitiile din dicfio-
nare. Comunicarea este definità prin tenneni ca «trimitere»,

7 Decodarea mesajului poate fi a) reproductivä sau b) descnpüvä. Me­

sajul teatral, de exemplu, va fi descris de critic §i re-produs de regizor
^i de actori. ln toate cazurile, situafia rämäne determmaiuä, fie ca este
identicä, comparabüä sau diferitä. La fei se uitämpU fi ki cazul mesm-
jului religiös.

4t
 «transmitere» san «informare a celorlalti» §i este derivatà
dintr-o metaforà geografica, de transport.
In sec. al XlX-lea, dar mai putin astàzi, deplasarea màrfuri-
lor sau a persoanelor §i cea a informatiilor erau privite ca
procese esentialmente egale, amàndouà fiind descrise prin
substantivul comun «comunicare». Baza acestui tip de a-
bordare a comunicàrii este transmiterea de semnale sau de
mesaje la distante, in scopul controlàrii distantei §i a oame-
nilor. Este o viziune derivatà din unul dintre cele mai vechi
visuri ale omenirii: dorkita de màrire a vitezei §i a efectului
mesajelor in timp ce càlàtoresc in spafiu“ (idem).
Dar a infelege comunicarea ca simplà transmitere ar fi ca §i
cum totul s-ar rezuma la actiunea de trimitere a unei scrisori, de
càtre o persoanà (expeditorul) aitei persoane (destinatami). Or,
comunicarea are, in ultima instantà, mai mult de-a face cu sensul
decàt cu itiformatia.
Totu§i, potrivit lui Lakoff & Johnson, in actul comunicàrii,
„vorbitorul pune idei (obiecte) in cuvinte (containere) §i le
expediazà (printr-un canal) unui ascultàtor care scoate idei­
le (obiectele) din container“ (1980, p. 10).
In acest caz, ar insemna cà:
- limba functioneaza ca un canal, transferànd semnificate §i
semnificantele lor de la o persoanà la alta;
- orai sau in scris, indivizii i§i pun gàndurile §i sentimente-
le in cuvinte;
- cuvintele sunt vehiculele care opereazà transferul, confi­
nane! gàndurile §i sentimentele §i fàcàndu-le sà ajungà la alfii;
- atunci eànd scriu sau ascultà, oamenii extrag gàndurile §i
sentimentele din cuvinte (cf. Reddy, 1979, p. 290).
Dacà aceste consideraci ar fi corecte, ar insemna ca recep-
tarea unui mesaj sà fie precisà §i sà nu necesite efort, avànd in

42
vedere cà destinatami ar prelua informatia in mod pasiv (cf. Bo­
wers 1988, p. 42).
Cu toate acestea, informatia §i sensul apar numai atunci,
cànd ascultàtorii, spectatorii §i cititorii i§i dau seama, In mod ac-
tiv, de ceea ce aud, vàd sau citesc. Sensurile sunt, de fapt, mai
mult constmite decàt extrase.
Modelul clasic al comunicarli ca transmitere stabilente §i
delimiteazà rolurile emitàtorului §i receptomlui. Dar comunica-
rea interpersonalà implica o trimitere §i o primire simultane
(prin discurs, limbaj gestual, mimica etc.), in modelul clasic,
sursa este considerata automi activ, determinant al sensului me-
sajului, destinala fiind doar o tinta pasivà. Este vorba, aici, de
un model linear cu sens unic, unde destinatarului i se atribuie un
rol secundar, de simplu receptor de informatii.
Dar, chiar §i atunci cànd comunicarea se desfa$oarà intr-o
singurà directie, ca informatie transmisà prin intermediul mijloa-
celor de informare in masà, cum ar fi radioul sau televiziunea,
receptorii mesajelor transmise in acest fel le interpreteaza mai
mult decàt ì§i dau seama in mod normal.
Comunicarea ca transmitere nu lasà loc pentm feedback -ul
care ii dà vorbitomlui posibilitatea de a-§i ajusta actiunile in ra-
port cu auditoriul, iar continutul pare aproape irelevant, chiar da-
cà tocmai acesta sau modul in care este el primit §i inteles de
participant^ la actul de comunicare dau forma procesului de co­
municare.
in màsura in care continutul detine un loc (mesajul), mode-
lele comunicàrii ca transmitere tind sa punà semnul egal intre
conpnut §i sens, netinànd seama de divergentele care pot apàrea
intre „sensul intentional“ $i cel generai de interpretar^.8

8 Shannon ìnsiti era eon§tient cà teoria luì nu avea in vedere sensul.

„Problema fundamentalà a comunicàrii este de a reproduce. ìntr-un

43
 Comimicarea umana este caracterizatà de doua niveluri de
intense, primul informativ, cel de-al doilea comunicativ, intenfia
comunicativä fiind, de fapt, o intende infonnativä de rang supe­
ri or, çi anume in ten ta de a-1 informa pe destinatar eu privire la
intenta de a-1 informa (cf. Sperber, 2000, p. 126).
Comunicarea include nu numai o actiune de informare, ci çi
una de convingere çi de interpretare, prima având în vedere
transmiterea de cunoçtinte, cea de a doua, convingerea destinata-
rului de a accepta mesajul propus de destinator, iar ultima, semi-
oza aplicatä de destinatar asupra mesajului primit (cf. Greimas
& Courtés 1979, pp. 40-41, 45, 91, 188, 192, 274-275, 288).
Este important de remarcat câ sensul nu este central în mo-
delele care se refera la comunicare ca transmitere, considerân-
du-se câ sensul este continut mai degrabà în mesaj, decât în in-
terpretarea acestuia.
Dar nici un mesaj nu confine un sens unie, prédéterminât,
situatile de comunicare presupunând ca participantii la ea sa-çi
împàrtàçeascà atitudini, sperante çi întelegere. Chiar daca recep-
torul va vedea sau va auzi exact acelaçi mesaj trimis de emilàtor,
modul de înjelegere al receptorului va diferi de intenda emitäto-
rului, dat fiind câ unul çi acelaçi mesaj poate avea sensuri mul­
tiple.

1.3.4 C odare, decodare, in terp retare

In plus, modelele comunicârii ca transmitere considerâ de-
codarea drept un procedeu invers al codârii, nelâsând loc sche-

punct exact sau aproximativ, un mesaj selectat in alt punct. De multe

ori, mesajele au un sens, adicá se referá la sau sunt corelate cu anumite
entitáp fizice sau conceptúale, conform unui anumit sistem. Dar aceste
aspecte semantice ale comunicárii sunt irelevante pentru problema in-
ginereascá“ (Shannon, 1948, p. 379).

44
 melor interpretative ale receptorului9. Acolo, unde mesajul este
inregistrat sub o anumitá forma, emitatorul poate avea o idee va-
gá cu privire la cine ar putea fi receptorii acestuia, fapt prezent,
mai ales, in comunicarea de masa. Aceasta nu inseamna insá cá
receptorul va accepta in mod neconditionat mesajul primit. El il
poate ignora sau chiar respinge.
Comunicarea ca transmitere se refera la procesul comunica-
tional ca la un mijloc de atingere a unui scop predeterminat, fara
a ave a in vedere faptul cá oamenii comunica, in mod spontan,
multe despre atitudinile lor, prin intermediul altor limbaje.
Mai mult, ea poate fi indreptatá spre imbunátátirea abilitáti-
lor emi{átorului de a-1 manipula pe receptor.
„Bazá acestui tip de abordare a comunicárii este transmite-
rea de semnale sau de mesaje la distantá, in scopul contro-
lárii distantei §i a oamenilor“ (Carey, cit., p. 15).

( 1.3.5 Im p o rtan ta contextului

Modelele comunicárii ca transmitere nu tin seama de im­
portanta contextului, fie el situational, politic, social, institutio-
Ii nal,5istoric sau cultural,
Sensul insá nu este independent de contexte. Chiar dacá,
prin inregistrare, mesajele pot fi separate fizic de contextele pro-
ducerii lor, nu se poate spune cá sensurile lor nu au un context.
Chiar dacá sensurile nu sunt determinate complet de contextele
producerii sau receptárii lor, ele pot fi foarte mult influentate de

y Cf. Sperber & Wilson, „a comunica înseamnà a coda çi a décoda me-

saje“ (1986, p. 16). Aplicat la ansambluri semiotice complexe, con-
ceptul de cod este inadecvat sau nu poate avea in vedere decàt, cd
mult, unitati de articulare de felul celor utilizate in codul Morse. Dar.
dacà un mesaj este descifrat, aceasta nu înseamnà cà este $i interprétât,
codul nefurnizâtid informatii eu privire la continutul mesajului.

45
eontexteìe particulare ale redactàrii §i recepfionàrii lor ìn timp §i
spajiu. Un mesaj poate fi interprétât în mod diferit în contexte
di ferite.
In cadmi comunicàrii ca transmitere, participantii sunt tra­
ta^ ca indivizi izolati, de§i actul de comunicare umana exprima
idei, gànduri §i sentimente puse ìn tipare socio-culturale.
Acest tip de modelele de comunicare reduc comunicarea u-
manà la o transmisie de mesaj e, deçi comunicarea reprezintà, de
fapt, cu totul altceva10.
In plus, comunicarea ca transmitere nu permite divergenza
receptàrilor11 §i nici nu prevede diferenZieri ìntre oameni, ca a-
genZi ai comunicàrii, in cazul relafiilor bazate pe raporturi de pu-
tere, autoritate, poziZie socialà etc. (Mann, 1986).
Simetría schemelor comunicàrii reprezintà una dintre cons­
tacele lor (cf. Welte, 1985, p. 132). De aceea, diferentele dintre
emitàtor §i receptor nu sunt in mod sistematic problematizate.
Dar, fie ea legata de statutul lor cultural, social §i personal, de
rolul lor asumat §i/sau impus in actul comunicàrii sau de
competentele lor comunicative, o astfel de difereCiere îçi face
întotdeauna sinUitâ prezenZa.
Oricare ar fi el, mesajul nu este identic pentru emiZàtor §i
receptor. El nu este înZeles în aceeaçi maniera, fiindcà nu este
• supus aceluiaçi regim de pertinentà.
Insà, în societate, persoanele nu joacâ tóate aceleaçi roluri
§i nu tuturor sensurilor li se atribuie o valoare égala. Are o mare
importanza dacá participanZii la comunicare aparjin sau nu acelu-
iaçi grup, aceleiaçi clase sociale, vârste, culturi §i civilizaZii. De

10 Lingvistica are in vedere, de exemplu, comunicarea fatica, ca mod

de inenZinere a relaZiilor.
15 De exemplu, informatine referitoare la interventia americana în Irak
sunt recepiate în mod diferit in Statele Unite çi în lumea islamici.

46
aceea, comunicarea trebuie pusâ, întotdeauna, în relafie cu situa­
l a distributionalà a puterii.
în plus, acest tip de modele nu iau în considerare schimbà-
rile dinamice survenite în timp. Oamenii nu ràniân blocati în a-
celeaçi roluri çi relatii, iar scopurile lor sunt supuse schimbàrii.
Pânà çi în timpul unei simple conversarti, astfel de relatii pot în-
registra modifican. Mai mult, odatâ introdusâ în ecuatie perspec­
tiva isterica, un mesaj, transmis, décodât çi interprétât cu sute de
ani în umiâ, ar putea fi décodât çi interprétât în mod diferit as-
tâzi12.
In fine, modelul comunicârii ca transmi tere este indiferent
fata de natura mijlocului de comunicare, cu tóate cá modul de a
comunica, direct sau indirect, poate avea implicatii majore asu-
pra receptarii mesajului. Exista o serie de conventii sociale refe-
ritoare la íntrebuintarea unni anumit mi ¡loe de comunicare íntr-o
anumita situatie, iar oamenii manifesta atitudini diferite referi-
toare la folosirea unui mijloc sau a altuia.
Pe lángá tóate acestea, flecare mijloc de comunicare are ca-
racteristiçi telinice care îl face sa fie mai mult sau mai putin a-
decvat unui scop sau altuia. Unele mijloace sunt mai potrivite
primirii unni feedback direct decàt aitele. Mijlocul de comunica­
re poate afecta atât fonila, cât çi contiiiutul mesajului. Astfel, el
nu poate fi considérât neutru în procesul comunicârii.

1.3.6 T ran smitere sau relatie?

Din punct de vedere filosofie îtisâ, atât teoreticienii comu­
nicârii, cât çi semioticienii sunt de acord cà comunicarea este un
procès de transmitere. Si gura diferenfà o consti tuie fapruî câ pri-

12 într-o situatie aparte se aflä mesaj ul religiös care, datâ fiind t'unda-
mentarea sa pe criteriiil autoritâtii çi al puterii absolute, poate fi déco­
dât çi interprétât în timp aproximativ la tel.

47
inii cautà sà exploreze relajiile cauzale dintre emi{àtor §i recep­
tor, reducànd comunicarea, in ultima instantà, la o transmitere de
semnificante, iar ceilalp, sa cerceteze modalitàtile de creare a
sensului in cadrul procesului.
„Teoreticienii comunicàrii se axeazà mai mult pe studierea
alcàtuirii de mesaje ca proces, in timp ce semioticienii i§i
concentreazà atenpa mai mult asupra sensului mesajului §i
a modului in care acesta creeazà sensuri“ (Danesi, 1994, p.
28).
Totu§i, exista §i pareri contrarii care arata cà procesul co-
municàrii ca transmitere/transportare de idei dintr-un punct in ai­
tili este fals. Aceastà viziune asupra comunicàrii considera cà i-
deile apar din insu§i procesul comunicàrii (cf. Sless, 1991, p.
29).
Avànd in vedere tóate acestea, s-ar putea afirma cà comuni­
carea este o transmitere numai in màsura in care implicà ideea
de mineare, de directionare càtre celàlalt, nu in ceea ce prive§te
transportul de informaci dintr-un punct in altul. In majoritatea
contextelor, reducerea comunicàrii la procesul transmiterii de in-
formatii, subestimeazà forta §i creati vitatea actului interpretativ.
Cànd comunicà, prin intermediul limbii §i/sau al mijloacelor
simbolice: texte, imagini, sunete etc., oamenii nu fac schimb de
informaci, ci de sensuri.
Astfel, modelele comunicàrii ca transmitere este posibil sa
nu convinà decàt „dialogului“ om-ma§inà sau unor zone neevo-
luate din cadmi comunicàrii animale, mai ales cà comunicarea
intersubiectivà se bazeazà pe un proces de sincronizare a tràiri-
lor mai mult decàt pe codificarea §i decodificarea mesajelor.
Comunicarea interumanà reprezintà un efect secundar al
capacitàpi de a atribui celuilalt stàri suflete§ti §i mentale. Din a-
cest punct de vedere, tràsàtura cea mai distinctivà a omului, cali-

48
tatea care il diferenjiazà de regimi animal nu este limbajul, dupà
cum se considera in mod obi§nuit - de§i importante acestuia este
cruciala - , ci capaci tatea de meta-reprezentare (cf. Sperber,
2000, p. 128).
Punerea in común de zone semantice §i negocierea dimen-
siunii lor definente obiectul interschimbului, subliniind dimensi-
unea majorà a comunicarli ca relape, unde transmiterea, schim-
bul sau transferul de informatii nu ocupa decát un loe secun­
dar13.
In esenta, paradigma comunicarli ca transmitere are urmà-
toarele limite :
1) este cea mai adecvatà pentru coduri restrictive bazate pe
formule §i pe o sintaxà rigida;
2) este foarte potrività pentru codurile digitale §i mai putin
adecvatà in cazul celor analoge14;
3) este mai preocupatà de eliminarea zgomotului din sem-
nale, decát de décodarea semnelor din eie (cf. Murray, 2005),
Acest lucru o face improprie complexitàtii unui proces ca­
re constituie, in ultima instante,

3 Totuçi, diferentele dintre limbi, cutume, cui turi çi momente istorice

pot duce la o separare a semnificatului de semnificant, reducànd pro-
cesul comunicàrii la o transmitere de semnificante, la un trausfer tizie
de informapi.
14 Comunicarea digitala are In vedere un limbaj care dispune de o sin­
taxà logicà complexà comoda. Bine adaptat transmiteni de conpnut
al comunicarli, este, in schimb, deficient atunci cînd retapa devine
centrul comunicàrii. Comunicarea analogica are in vedere acpunile
(gesturile, mimica, into natia etc.) ìntrebuintate de un participant la ac-
tul comunicàrii çi susceptibile de a-i conferì acesteia un sens, Pentru
Watzlawick (1967, p. 48) „orice comunicare are doua aspecte: conti-
niitul (schimbul de informapi) çi relapa, iar cea de a doua o ìnglobeazà
pe cea dintài".
„o formà superioarà a intersch imbului, un procès material,
concret §i déterminât, al càrui scop este transformarea dia-
lecticà a interschimbului de informatii în perfeccionare a
conçtiinCei“ (Domínguez, 2005, p. 2).

50
IL CORANUL: STRATEGII DE COMUNICARE

IL I S tra te g ia de co m u n icare
Esenta linei strategii de comunicare o constituie raspunsuri-
le date urmatoarelor ìntrebàri:
1. ce se spune?
2. cui se spune?
3. cu ce rezultat se spune?
Cu alte cuvinte,
1. care este mesajul?
2. cui i se adreseazà el m mod précis?
3. ce reactie se açteaptà din partea receptorului dupa recep-
tarea mesajului15?.
Astfel, in scopul stabilirii linei strategii de comunicare sunt
necesare urmatoarele preconditii:
1) elaborarea mesajului exprimât sub forma unui diseurs
dar, care sa respecte o taxinomie bine precizatà;
2) identificarea fintei precise a mesajului in scopul evitarli
unei comunicàri inadeevate;
3) stabilirea rezultatului unnàrit, prin evidentierea apeiului
adresat receptorului de a actiona verbal sau non-verbal ìntr-un a-
numit mod, nu m altul.
Strategia de comunicare are la baza un limbaj, indiferent de
natura acestuia, iar
„convelíanle limbajului sunt susfinute de interesele comune
ale celor care le iau in considerare. Aceste interese comune

15 O astfel de grilà de analizà nu are valoare decàt in màsura in caie

ràspunsurile la aceste ìntrebàri sunt determinate în mod exact.

51