Cultura prunului Sistemul epigeu Trunchiul este în
general drept, mai rar torsionat (Roşior
Importanţă, origine şi arie de
răspândireUna din cele mai imp. sp de
climat temperat, iar prin specia Prunus
salicina şi pt zonele de climat med.
Fruc. pot fi consum. în stare proaspătă,
industrializate sub dif. forme (compot,
dulceaţă, gem, magiun, băuturi
nealcoolice şi alcoolice etc.), fructe
deshidratate,prepararea diferitelor
mâncăruri. Compoziţia prunelor:
valoare energetică mare, de 62 kcal.
albumină 0,5%; celuloză 6%;
vitaminele A, B; săruri minerale de Fe,
Ca, P, Mg, K, Na, Mn etc. Importanţa
deosebită: plasticitate ecologică mare;
înmulţire uşoară atât pe cale generativă,
cât şi veget; precocitate, producţii mari
şi constante; perioadă lungă de
valorificare a fructelor (peste 90 zile),
de la sfârşitul lunii iunie până în
octombrie; proporţia edibilă a fructelor
este mare (cca. 94%); posibilităţi
multiple de valorificare a fructelor,
inclusiv la export. Se presupune că
această specie a fost adusă în sud-estul
Europei din Caucaz, unde s-ar fi format
prin încrucişarea naturală dintre P.
Spinosa şi P. cerasifera. Producţia cea
mai mare de prune se obţine în Asia,
urmată de Europa, America de Nord,
America de Sud, Africa şi Oceania. În
RO, producţia de prune se situează
între 400 şi 600 mii tone, la o suprafaţă
de cca 65.000 ha.
Particularităţi biologice şi ecologice
Sortimentul de soiuri El cuprinde 29
soiuri, dintre care 6 străine şi 24
autohtone. Rezultatele cercetărilor din
România arată posibilitatea sporirii
numărului de soiuri la 32-35 din care
23-25 soiuri româneşti. soiurile timpuri
şi foarte timpurii Portaltoii prunului-
Corcoduşul sau mirobolanul , Prunul
franc, P.F. Roşior văratec, P.F. Gălbior,
P.F. Renclod verde, Oteşani 8, 11, P.F.
Buburuz, P.F. Scoldus.
Particularităţile de creştere şi
fructificare ale prunului Sistemul
radicular-Creşterea sis. radicular este
influenţată de portaltoi, soi, tipul de sol
şi sistemul de întreţinere. Astfel, la
prunii pe rădăcini proprii sistemul
radicular este bine dezvoltat. cuprins
între 12 şi 36 cm in sol. Majoritatea
fiind de ordinul II-IV. La pomii altoiţi
pe corcoduş, rădăcinile sunt lungi şi
subţiri, pătrund mai adânc în sol, chiar
până la 120-130 cm, În plan orizontal,
acestea depăşesc de 2-3 ori proiecţia
coroanei.
Cerinţele prunului faţă de factorii
ecologiciCerinţele faţă de temperatură
văratec, Montfort), cu ritidomul neted
(Anna Spath, Renclod verde) sau crăpat
sub formă de plăci poliedrice (Agen,
Rivers timpuriu). Ca înălţime, trunchi
mijlociu, cu diametrul în medie de 25-
35 cm. Coroana naturală variază mult
în funcţie de unghiul de ramificare a
ramurilor, precum şi de vigoarea lor.
Astfel, aceasta poate fi: fusiformă
(Izium,), piramidală (Gras româneasc,
De Bistriţa), invers piramidală (Uriaşe),
globuloasă (Agen), turtită (, Montfort)
etc. De asemenea, după capacitatea de
ramificare şi tipul de fructificare,
soiurile pot avea coroane dese (Agen,)
sau rare (Nectarina roşie,) care
fructifică în special pe buchete de mai.
Diametrul coroanei înperioada de
rodire maximă poate atinge 4-7 m. În
mod natural prunul poate ajunge la 8-
10 m înălţime, dar în plantaţii nu
depăşeşte 4-5 m. creştere puternică mai
ales în perioada de tinereţe, lungimea
ramurilor anuale atingând frecvent 1-
1,5 m, În afară de specificul biologic al
soiurilor şi portaltoilor, vigoarea
pomilor mai este influenţată de
condiţiile ecologice şi în special
tehnologice.
Ramurile fructifere ale prunului se
pot clasifica în: ramuri preflorifere
(pintenul, spinul şi smiceaua) şi ramuri
florifere (buchetul de mai, ramura
mijlocie şi ramura lungă). Buchetele de
mai au inseraţi mai mulţi muguri
floriferi şi puţini vegetativi şi trăiesc 3-
6 ani. Ramurile mijlocii au 5-30 cm
lungime şi au inserate pe ele atât
muguri floriferi în treimea mijlocie, cât
şi vegetativi către vârf. Florile
prunului sunt hermafrodite, cu petale
albe sau albe-verzui, de dimensiuni
diferite. Înflorirea are loc înainte de
înfrunzire (Nectarina roşie, Stanley,
Silvia), simultan cu înfrunzirea (Vinete
de Italia) sau după înfrunzire
(Centenar, Vinete româneşti).Fructele
sunt drupe de dimensiuni, forme, gust,
aromă şi culori foarte diferite, acestea
fiind caractere de soi. fructele pot fi
grupate după destinaţie: pentru consum
în starea proaspătă, pentru
semiindustrializare sau industrializare
sub diferite forme.
ale prunului sunt moderate, reuşind
bine în zonele în care t.medie an este
de 8,5-11oC.prunul canadian, din cel
din Ussuria şi cel american, care au ca
limită de rezistenţă până la –50…-
55oC. Soiurile provenite din P.
domestica rezistă până la –32…-36oC
şi chiar –38oC. Amplitudinile mari de
temperatură sunt dăunătoare pomilor.
În faza de boboc, florile rezistă până la
–3oC…-4,4oC, florile deschise de la –
0,5 la –2,2oC, iar fructele legate la –
0,5…-1,1oC. Cel mai sensibil organ al
florilor este pistilul, apoi ovarul. Cea
mai critică fenofază faţă de temperatură
este înflorirea, când temperatura
trebuie să fie între 10 şi 12oC, iar
temperaturile diurne extreme să
depăşească 2oC, respectiv 25oC,
Excesul de căldură, însoţit de secetă şi
vânturi uscate, este dăunător culturii
prunului. Temperaturi mai mari de
35oC determină blocarea creşterilor şi
arsuri pe frunze, ramuri şi fructe.
Cerinţele faţă de apă.Prunul şi, în
special, soiurile europene sunt
pretenţioase faţă de regimul hidric.
Aceste pretenţii sunt satisfăcute în
zonele în care cad anual 600-700 mm,
din care 200-250mm în lunile mai,
iunie şi iulie.Umiditatea relativă optimă
este de 68-72, iar în iulie de 56-64 %.
Excesul de umiditate din sol este
dăunător soiurilor altoite pe portaltoi
zarzăr şi piersic şi mai puţin dăunător
celor altoite pe prun franc. De
asemenea, precipitaţiile abundente şi
reci din timpul înfloritului împiedică
polenizarea, iar cele din timpul
maturării fructelor favorizează atacul
unor boli criptogamice (Monilinia,
Polystigma) şi deprecierea
fructelor.Sensibilitatea soiurilor la
secetă s-a manifestat prin căderea
frunzelor, încetarea creşterii lăstarilor,
diferenţiere slabă sau incompletă a
mugurilor floriferi şi chiar uscarea
pomilor.
Cerinţele faţă de sol ale prunului sunt
modeste, acesta creşte şi fructifică bine
aproape pe toate tipurile de sol dacă
ceilalţi factori nu sunt limitativi.
Majoritatea portaltoilor prunului au o
capacitate mare de adaptare la diferite
tipuri de sol.Prunul este specia care
poate suporta cel mai larg interval al
pH-ului: 5,5-8,4 (optim 5,8-7,2 Prunul
este sensibil la scăderea conţinutului de
oxigen, având pretenţii mari faţă de
porozitatea de aeraţie (15-20%) şi nu
rezistă la excesul de umezeală timp
îndelungat. Sisteme de plantare-
Sistemul extensiv este cel mai răspândit
la noi în ţară, dar şi pe plan mondial.
Pomii folosiţi sunt de vigoare mare,
altoiţi pe corcoduş. Distanţele de
plantare sunt mari: 6-7 m x 5-6 m,
realizând densităţi de 230-240 pomi/ha.
(7 x 7 m) se practică şi în cazul
recoltării mecanizate a fructelor. În
acest sistem pomii nu acoperă tot
spaţiul destinat, investiţiile sunt relativ
reduse, iar capacitatea de producţie
mică (5-8 t/ha). - Sistemul intensiv - a
apărut ceva mai târziu (1970).
Indiferent de forma de coroană aleasă,
distanţele de plantare pentru acest
sistem sunt de 4,5-5 m x 3,5-4 m, chiar
5 x 5 m. - Sistemul superintensiv –se
află în faza de cercetare. Acest sistem
este diferit de cel de la măr. Soiurile şi
portaltoii de prun nu au încă o vigoare
foarte redusă, în plus au şi alte
caracteristici de creştere şi fructificare.
Se pot obţine densităţi de 1111-2222
pomi/ha, ceea ce corespund
următoarelor distanţe de plantare: 1,5 x
6,0 m; 1,5-5,0 m sau 2x3; 2x4; 2x5 m
etc.Sistemul de cultură cu densităţi
mari de 1000-1500 pomi/ha include
obligatoriu verigi tehnologice specifice,
cum ar fi tăierile în verde, realizarea
unei anumite structuri a coroanelor prin
tăieri, fertilizare, combaterea bolilor şi
dăunătorilor.
Tăierile de formare, întreţinere şi
fructificareCele mai răspândite forme
de coroană la prun sunt: vasul
ameliorat, vasul suprapus, vasul
aplatizat, piramida întreruptă, piramida
etajată rărită, piramida mixtă, palmeta
cu braţe oblice şi fusul subţire. Tăierile
de formare, în perioadele de tinereţe
vor fi foarte reduse, limitându-se la
strictul necesar. Tăierile de întreţinere
şi fructificare se bazează pe reducţia şi
simplificarea semischeletului, în scopul
stabilirii unui echilibru între
formaţiunile de rod şi cele vegetative, a
păstrării volumului iniţial al coroanei,
pentru asigurarea de noi creşteri, pentru
o mai bună iluminare a coroanei,
pentru evitarea alternanţei de rodire
etc.Cu prilejul acestor tăieri se vor
păstra ramurile buchet şi ramurile de
garnisire care nu depăşesc lungimea de
30 cm. Ramurile de garnisire care nu
depăşesc 60 cm şi au unghiul de Particularităţile maturării şi
ramificare 50-55o se scurtează la 8-10 recoltării prunelorMaturarea
muguri, iar cele mai lungi cu unghi de prunelor reprezintă faza de dezvoltare
ramificare mic se palisează în poziţie în care procesele de creştere,
orizontală sau se scurtează la 8-10 biochimice şi fiziologice; ajung la un
muguri, de asemenea, cele de nivel caracteristic care le fac edibile în
prelungire se scurtează la 1/3-1/2 din momentul recoltării sau după aceea. În
lungimea lor. La prun se aplică tăieri de această fenofază au loc modificări ale
corecţie în cazul când pomii nu au fost culorii, fermităţii, gustului şi aromei
tăiaţi anual sau la cei tăiaţi prunelor.grade de maturare: prepârga,
necorespunzător. De asemenea, în pârga, maturitatea de recoltare,
perioada de declin se efectuează tăieri maturitatea de consum, maturitatea
de reîntinerire mai severe la nivelul fiziologică, postmaturarea. Maturitatea
scheletului. de recoltare reprezintă momentul în
care fructele desprinse de pe plantă îşi
Întreţinerea solului.În plantaţiile continuă maturarea până la atingerea
tinere, până la intrarea pe rod solul se calităţilor organoleptice maxime. Acum
poat cultiva leguminoase, cartofi, fructele au ajuns la mărimea, forma,
căpşuni etc., realizânduse culturi pigmentaţia, culoarea şi gustul
intercalate. De asemenea, un alt mod de caracteristic soiului. Soiurile de prun
întreţinere a solului este cel cu destinate consumului în stare proaspătă
îngrăşăminte verzi. Pe rândul de pomi, au maturitatea de recoltare cu cel mult
solul poate menţine ca ogor lucrat pe o 3-4 zile înainte de maturitatea de
bandă lată de 1,5-2,0 m. Lucrările consum. Dacă sunt recoltate mai
solului (arătura) se va efectua la 12-15 devreme, prunele nu-şi mai desăvârşesc
cm, iar discuirea sau cultivarea la 8-10 maturarea, iar gustul lor rămâne
cm. Un sistem care a dat rezultate în deficitar. Maturitatea de consum
cultura prunului este erbicidarea pe reprezintă momentul în care prunele
rândul de pomi. În această situaţie se realizează un echilibru biochimic
vor elimina în prealabil toţi drajonii sau optim, cu un gust, structură, textură şi
lăstarii din colet. arome corespunzăătoare calităţilor
gustative maxime. Pentru consumul în
Fertilizarea plantaţiilor de prun stare proaspătă, prunele se recoltează
reprezintă o verigă tehnologică manual cu tot cu peduncul, fără a
importantă dacă se are în vedere faptul îndepărta pruina. Fructele se aşază în
că această specie se amplasează pe ambalaje cu capacităţi mici de 5-6 kg,
terenuri mai puţin fertile, subţiri, chiar care se vor aşeza în locuri umbrite.
erodate. Nivelul fertilizării se stabileşte Sortatul se face direct din pom. Pentru
în funcţie de gradul de aprovizionare a industrializare, prunele se pot recolta şi
solului cu elemente nutritive, textură, mecanizat prin scuturarea cu ajutorul
regimul de precipitaţii, producţia vibratoarelor şi preluare pe prelate.
planificată etc. Analiza de sol şi
diagnoza foliară sunt principalele
determinări ce conduc la date certe
privind fertilizarea. După M. Gautier, o
plantaţie matură de prun are nevoie
anual de 100-120 kg N/ha, 60-70 kg
P/ha, 100-120 kg K/ha şi odată la 3-4
ani 30-40 t gunoi de grajd.
Irigarea plantaţiilor de prun este
obligatorie în zonele de stepă şi
silvostepă cu mai puţin de 550 mm
precipitaţii anuale, precum şi în
regiunile moderat umede (550-650 mm
annual), dacă din acestea cel puţin 200-
250 mm nu cad în lunile mai, iunie şi
iulie. În aceste situaţii se vor aplica 3-4
udări cu 20-30 l apă la fiecare pom sau
3-4 udări cu 350-450 m3/ha pentru ca
apa să ajungă la 20- 60 cm, zona de
creştere a majorităţii rădăcinilor
absorbante şi să asigure 60-80 % din
capacitatea de câmp. Perioadele critice
în aprovizionarea prunului cu apă sunt:
după înflorit, în faza de întărire a
sâmburilor, la intrarea fructelor în
pârgă; după recoltare se face udarea de
aprovizionare. Prin irigare creşte
cantitatea şi calitatea producţiei şi
previne debilitarea pomilor.