Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Noi Nu Suntem Urmasii Romei
Noi Nu Suntem Urmasii Romei
Editura INTACT
Bucure¿ti-Romania
2002
CUPRINS S
5
II. EPOPEEA POPORULUI CARPATO-DANUBIAN 173
Ð Oltina-Altina-Latina-Latium 228
6
•n loc de cuv~nt introductiv
Gellu Dorian
7
Au n`v`lit barbarii peste daci,
Le-au ars cet`]ile [i gr~ul
Dar n-au putut ascunde vorbele \n saci
Pe care s`-i \nghit`-n moarte r~ul.
Au re-nviat mereu dup` furtun`
Ca pietrele sub ap` au r`mas,
Pecetlui]i de vorba cea mai bun`
§optit` sau c~ntat` \ntr-un glas.
R`zboaiele-au trecut f`r` s` schimbe
Vreun semn \n curgerea unui cuv~nt Ð
Legile dacilor nu erau str~mbe
Ca s` le schimbe cineva pe-acest p`m~nt.
Din cernerea pe care timpul o adun`,
Sub lucrul omului trecut prin vremi,
Ne-au mai r`mas cuvinte ce r`sun`
§i azi \n graiu-n care vrei s` chemi,
S` te-n]elegi cu cel plecat departe
§i revenit aici ca-ntr-un desc~nt,
La matca vie]ii lui f`r` de moarte,
Precum \n cer, a[a [i pre p`m~nt.
8
Noi nu suntem urma[ii Romei
\NCEPUTURI
9
Fig.1. ÓOmul care strig`Ó este un vas de lut apar]in‰nd culturii Vincea, a c`rui gur` a fost considerat c`
arat` ca un cap de om sprijinit ”n palme. Totul ar fi r`mas neschimbat dac` eu nu m-a[ fi jucat cu aceast`
poz` pe computer ”ncerc‰nd s-o privesc [i din alte unghiuri. R`sturnat la 180 de grade ulciorul, care
oricum nu avea un fund plat, devine un cap de schelet , cu o anatomie pregnant`. Cultura Vincea este
aceea[i care a dat na[tere t`bli]elor de la T`rt`ria (prima form` de exprimare scris` din istoria lumii, cu
1.000 de ani ”naintea celei Sumeriene).
* Descoperit la Parta. Muzeul de istorie al Rom~niei, inv. 54748.
O.Radu, E.Resch, C.Germann, Plastica antropomorf` [i zoomorf` de cultur` Turda[-Vincea de la Parta, \n
ãTibiscusÓ, 3;1974, p.65-69.
10
Noi nu suntem urma[ii Romei
11
Chindiei), asem`n`toare cu cele din Spania [i Fran]a, acestea
fiind primele indica]ii arheologice privind universul religios al
v~n`torului paleolitic.
MEZOLITICUL (10.000 - 5.000 \.d.H.) - perioada \n care vremea
s-a \nc`lzit, ghe]arii s-au topit (ap`r~nd astfel povestirile despre
ãpotopÓ [i supravie]uitorii lui, cea mai veche istorie de acest fel
apar]in~nd culturii Vedice), Marea Britanie devine insul`, iar Marea
Neagr` cap`t` conturul ei actual.
•n zona Por]ilor de Fier s-au g`sit urme ale culturii ãSchela
CladoveiÓ, cuptorul de piatr`, vasul cu picior cu decor pictat etc.
•n cultura ãCarceaÓ \[i face apari]ia pe o cup` de ceramic` ãspiralaÓ
carpato-dun`renilor, de culoare alb` pe un fond ro[u.
NEOLITICUL (\ncepe cu 5.000 de ani \.d.H.). Pe teritoriul
Rom~niei s-au descoperit urmele a numeroase civiliza]ii \ntre 7.500 -
3.500 \.d.H.
Cultura Pre-Cucuteni este considerat` de specialista american`
Marija Gimbutas ca fiind cea mai veche cultur` european`, cu
popula]ia pre-indoeuropean` care cunoa[te apogeul dezvolt`rii \ntre
5.000 - 4.000 \.d.H. (Marija Gimbutas, The Goddesses and Gods of
Old Europe: Myths and Cult Images, new and updated edition, Univ.
of California Press, Berkeley, LA, 1996, p. 21).
Cultura Boian (4.000 - 3.800 \.d.H.) ne las` primul sanctuar creat
din lut, iar cultura Hamangia prima statuet` lucrat` \n marmur` din
istoria lumii, c~t [i statuetele de lut antropomorfe ãG~nditorul [i
femeia saÓ.
Cultura V`deasa con]ine ceramic` decorat` cu forme antropomorfe
ce precede pe cea Troian`. Din cadrul culturii Vincea, Nicolae Vlasa
descoper` \n 1961 la T`rt`ria pe Mure[ (Transilvania) ni[te t`bli]e de
lut datate 4.800 - 4.500 \.d.H. (5200 \.d.H. dup` aceea[i Gimbutas)2 [i
considerate ca fiind primul mesaj scris din istoria omenirii, cu mult
\naintea t`bli]elor sumeriene provenind [i ele, posibil, tot de la
Dun`re (vezi Paul Laz`r Tonciulescu).3
•n cultura Cernavod` I (4.400 - 3.500 \.d.H.) triburile de p`stori
folosesc caii [i arme perfec]ionate; purt`torii acestei culturi vor cobor\
12
Fig. 2. Harta neoliticului timpuriu de pe teritoriul Rom~niei.
ën aceast` perioad`, 6.400-2.500 ”.d.H., poporul Carpato-Danubian (zei]a Danu, la vechii
vedici era mama ploii [i a paji[tilor bogate), prezent ”n spa]iu (sf~nt, vedic) inv`]ase s`
defri[eze p`durile [i s` des]eleneasc` p`m~ntul, locuind ”n general de-a lungul re]elelor
hidrografice, extinz~ndu-se treptat ”n toate zonele locuibile, d~nd astfel na[tere poporului
protoeuropean. Aceast` popula]ie arian`, euro-indian`, pelasgic`, carpato-danubian`, ori
cum vre]i s` o numi]i, a[ezat` pe aceste bogate meleaguri, constituie ãVechea Europ`Ó.
Cercet`toarea american` Marija Gimbutas consider` c` apari]ia acestei culturi, apar]in~nd
neoliticului, formeaz` vechea cultur` european` pe care o situeaz` ”ntre 7.500-3.500 ”.d.H. ,
cu o popula]ie ãpre-indo-european`Ó [i care cunoa[te apogeul dezvolt`rii sale ”ntre 5.000-
4.000 ”.d.H.
13
Fig. 3-4. Harta neoliticului
t~rziu pe teritoriul Rom~niei .
Apar o serie de schimb`ri locale
[i generale ale acestei societ`]i carpato-
danubiene. Descoperim culturi ca:
St`ncu]a, Gumelni]a, Cucuteni, Petre[ti,
Tisa-Polgar-Bodrogkeresztur, Vucedol,
Cernavod`, cu schimb`ri manifestate de
o ierarhie mai bine pus` la punct c‰t [i
cu noi manifest`ri spirituale .
Fig. 3 *Fig. 2,3,4,din ãPreistoria DacieiÓ, Ion Miclea,
Radu Florescu, Ed.Meridiane, 1980 , p. 38, 39.
14
Fig.4
15
1 2
3 4
5 6
16
Noi nu suntem urma[ii Romei
17
Fig. 7. Primul c`ru] f`cut din lut ars g`sit ”n Europa, pe teritoriul Ungariei de azi, pu]in
mai la nord de Budapesta, datat 2.700-2.400 ”.d.H. apar]in‰nd aceluia[i popor carpato-
dun`rean (ungurii sosind pe aceste meleaguri dup` mai mult de 3.500 de ani). Marginile
”nalte ale c`ru]ului sugereaz` faptul c` ele erau folosite s` transporte produse agricole.
*Early Europe: Mistery in stone. Time-Life Books, Alexandria, Virginia ,1995 ,p.53.
18
19
Fig. 8. Aceste figurine g`site la T~rgovi[te, Bulgaria ”n 1971 probabil c` au folosit ca model de altar pentru agricultorii
carpato-dun`reni .
Arheologii baz~ndu-se pe stilurile diferite de obiecte din ceramic` au trasat ãemigra]iaÓ agricultorilor spa]iului carpato-
dun`rean ”n dou` direc]ii principale (6.000-5.000 ”.d.H.): vestic` de-a lungul coastei M`rii Mediterane, a[a-numita
ãCardial-ware PotteryÓ, [i alta care se va r`sp~ndi spre centrul Europei ãLinear PotteryÓ numit` astfel datorit` zig-
zagurilor [i curbelor cu care erau decorate obiectele de ceramic`; ace[ti coloni[ti vor stabili culturi uniforme din Ungaria
[i p~n` ”n partea central` nordic` a Fran]ei, din Alpi [i p~n` la Marea Nordului. Aceast` ceramic` liniar` g`sit` pe
teritoriul Cehoslovaciei la Bylany , Poloniei la Olszanica [i Olandei la Elsloo, Sittard [i Stein, nu face dec~t s` puncteze
expansiunea carpato-danubienilor ”n drumul lor de a explora [i cuceri Europa.
*Early Europe: Mistery in stone. Time-Life Books, Alexandria, Virginia ,1995 ,p.55.
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig. 9. Picior de fructier` descoperit la Hot`rani (Muzeul Olteniei, Craiova), face parte din
cultura V`dastra, care ocup` o arie restr‰ns` pe cursul inferior al Oltului, precum [i ”n
dreapta Dun`rii, ”n zona corespunz`toare gurilor Oltului. Se poate vedea clar ãSpirala
Pelasgic`Ó a c`rei semnifica]ie religioas` va fi discutat` ”n ãSimbolistica la PelasgiÓ.
*M.Nica, Evolu]ia culturii V`dastra pe baza descoperirilor de la Hot`rani-F`rca[ele (jude]ul Olt),
”n ãHistoricaÓ II; 1972, p. 13
20
Fig. 10. Zei]a de la Naieni .
La apus de Pietroasa, jud. Buz`u, localitate celebr`
prin descoperirea tezaurului (vezi blestemul p`s`rii
Phoenix) ce-i poart` numele, se afl` satul Naeni,
unde, prin anii 1900, dup` cum ne spune Tocilescu,
ni[te copii au g`sit, juc~nduÐse, grupul de bronz redat
aici. Tocilescu l-a prezentat la 23 nov. 1900 Academiei
de Inscrip]ii din Paris drept un monument de art`
gotic`, inso]indu-l de o descriere erona-
t`.Vasile P‰rvan are meritul de a observa
faptul c` grupul statuar este mutilat,
cuprinz~nd doar dou` figuri. De la a treia se
poate vedea resturile unei m‰ini [i al unui
picior. Dup` ornamentul care se g`se[te in
spatele femeii se pare c` a fost f`cut s` poat`
fi at‰rnat de ceva. Felina pe care
se g`se[te c`lare femeia de[i
seam`n` cu o leoaic`, pare
a fi totu[i, dup`
indicarea coamei, un
leu. Cu m‰na st‰ng`
ea se ]ine de coama
leului iar cu
dreapta de coada
acestuia care pare
c` se termin` ”n gura
de pe[te. Pe cap are o
c`ciul` ãfrigian`Ó care-i
acoper` t‰mplele [i
urechile. L‰ng` ea, \n dreapta,
”nso]itorul ]ine [i el cu m‰na dreapt`
coama leului, cu st‰nga sus]in~nd-o pe
femeie de la spate. De remarcat sunt
ornamentele de pe haine c‰t [i de pe
harna[amentul leului. •n ceea ce
prive[te cel de-al doilea ”nso]itor,
din st‰nga femeii, m‰na lui dreapt`
se g`se[te al`turi de cea a ãzei]eiÓ,
undeva pe coada leului. Personal
am v`zut un complex statuar
asem`n`tor ”ntr-un templu hindus din
insula Balli. Unii consider` c` acest
complex ar reprezenta-o pe Mama Mare
av‰ndu-l l‰nga ea pe Caloianu. Cert este c`-l g`sim [i la persani (urma[i ai acelora[i arieni-
carpato-danubieni)
* Vl. Dumitrescu, Arta preistoric` ”n Rom‰nia, Bucure[ti, 1974, fig. 482
21
spre sud, spre Anatolia, puntea de p`m~nt ce lega peninsula Balcanic`
de Asia Mic` [i care \n 4.000 \.d.H. se va scufunda \n Marea
Mediteran`, l`s~nd \n locul ei o puzderie de insule [i o nou` mare,
Marea Tracic` (cunoscut` mai t~rziu drept Marea Egee).
Urmele culturii noastre carpato-dun`rene se mai p`streaz` [i
ast`zi pe unele din aceste insule (foste piscuri muntoase), uimind
cercet`torii care nu-[i pot \nchipui cum, culturi ca cele miceniene, au
putut ap`rea pe ni[te insule izolate, ei ãnev`z~nd p`durea din cauza
unui copacÓ...
Aceasta, cultura Cernavod` I, a dat na[tere la Troia I. Acei
carpato-dun`reni (ãARIENIÓ cum \i mai numesc al]ii) au dat na[tere
la cultura lumii, ea r`sp~ndindu-se nu numai peste \ntreaga Europ` [i
spre nordul Egiptului [i Mesopotamiei, ci p~n` \n \ndep`rtata Indie,
unde cultura ãVedic`Ò a ãinspiratÓ ([i mai inspir` [i azi) vechile
culturi - caldeean`, egiptean` etc. Hinduismul [i cre[tinismul nu au
f`cut altceva dec~t s-o copieze, adapt~nd-o la condi]iile lor locale...
Profesorul V. Gordon Childe4, \n a sa lucrare: The Aryans, Barnes and
Noble Books, New York, 1993, ne pune la dispozi]ie o hart` care ne
schimb` cu totul istoriaÉ vezi fig. 48É spa]iul carpato-danubian-
pontic devenind centrul de r`sp~ndire al ãindo-europenilorÒ.
22
MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
***
C
u ani de zile \n urm`, pe vremea c~nd eram elev \n cursul
elementar, \n cartea noastr` de Limb` Rom~n` ne era spus
[i de ãpu]inaÓ influen]` latin` \n vocabularul rom~n al`turi
de cea ãcople[itoareÓ slav`. A fost poate pentru prima oar` c~nd am
sim]it c`... nu eram de acord cu ceea ce era ãscris \n carteÓ. Fusesem
obligat, \mpreun` cu to]i ceilal]i elevi, \nc` din clasa a patra elementar`
s` ãstudiezÓ limba rus`, iar din clasa a cincea, limba francez` [i astfel
am descoperit multe cuvinte rom~no-franceze [i nici unul rom~no-
rus! Ghinionul ãg~nditorilorÓ de atunci erau [i c~ntecele italiene care
p`trundeau peste tot \n Rom~nia [i ale c`ror cuvinte sunau at~t de
23
Fig. 11. Expansiunea getic` ”n Europa central` si sud-vestic` ”n anul 1.000 ”.d.H.
Uit‰ndu-ne pe harta lui Vasile P‰rvan, Ed. Meridiane 1982 din Getica, p.409, putem s` ne
imagin`m r`sp~ndirea nemului nostru ”n Europa ”ntr-o perioad` c~nd ea abia se forma.
ãNeamurile daco-getice, cu a[ez`rile lor caracteristice numite dave, s-au ”ntins ”nc` din
vremuri imemoriale spre nord, p~n` ”n Silezia, ”n Posen, ”n Gali]ia [i Podolia, iar spre sud,
p~n` ”n Rodopi [i pe valea Mari]ei, trec~nd chiar dincolo de Hellespont ”n Asia Mic`Ó. A[a
ne spune acela[i V. P~rvan, la vremea lui (1882-1927). Dar ”n ace[ti 100 de ani care ne
despart de el, cercet`rile rom~nilor despre al lor trecut ”n loc s` evolueze au involuat,
transform~ndu-ne istoria \ntr-o moned` politic` devalorizat`. Curios este c` rom~nii nu se
revolt` ”mpotriva falsificatorilor istoriei noastre, ”mpotriva paukeri[tilor slavoni[ti ori
latinofililor slugarnici incapabili s` vad` p`durea din cauza copacului !
24
Noi nu suntem urma[ii Romei
25
ãCe limb` vorbeau dacii, azi nimenea nu [tie!...
C`ci pe atunci s`racii n-aveau creion, h~rtie,
Iar vorbele nescrise, precum se [tie... zboar`,
Argument~nd ne zise, c~ndva, o profesoar`.
Lingvi[tii socotir`, mai cu luare aminte,
§i \n final g`sir` vreo 7-8 cuvinte
Ce par a face parte, chiar din limbajul trac!
Dar, de[i-i scris \n carte, cu asta nu m`-mpac.
P`i stai [i ia aminte, de cumva e posibil,
Cu c~teva cuvinte, s` fii inteligibil?...Ó
26
Noi nu suntem urma[ii Romei
27
ãPe daci \i ocupar` acei viteji romani
§i i-a-nv`]at latina \n cam 100 ani!
C` dacii \nv`]ar` latina a[a u[or,
Vezi, asta nu m` mir` [i zis-am: ÇBravo lor!È
Dar c`-[i uitar` limba, vocabular \ntreg
Vezi domnule, eu asta nu pot s-o \n]eleg!
C` un popor \[i pierde treptat din obiceiuri,
C` \[i mai schimb` portul, ar fi niscai temeiuri...
Dar c` \[i uit` limba, exemplu nu-i sub soare,
Dac~t acele cazuri, c~nd un popor... dispare!Ó
28
Noi nu suntem urma[ii Romei
29
La Nord [i Sud de Istru (de Herodot e scris)
Tr`ia un popor harnic, pe plaiuri Carpatine
Ce cultiva p`m~ntul, v~na, cre[tea albine
§i dup` zona-n care acei oameni tr`iau,
Ei Daci sau Ge]i sau Sci]i sau Iliri se numeau.
Uni]i sub Burebista [i-apoi sub Decebal
Ei st`vileau barbarii, ce veneau val de val...
Dar secole Õnainte c~nd nu erau regat,
O parte-acestor Traci spre vest au emigrat
De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit
§i-aproape \n tot Sudul, treptat s-au stabilit
Iar bunele-obiceiuri [i limba o p`strar`,
De[i cu alte neamuri, \n timp se-ncruci[ar`
A[a se-explic` faptul de ce zisa Latin`
Au \n]eles-o Dacii [i nu le-era str`in`!
Deci nu cu Roma Õncepe al nostÕ bogat trecut,
Ci mult mai \nainte c`uta]i un \nceput!Ó
30
Noi nu suntem urma[ii Romei
31
treya, patra, pancia, sase, sapta, ashte, nava, dasha, shata = suta
(centum \n latin`). M` \ntreb, prin ce minune limba noastr` p`streaz`
aceste forme de sanscrit`-vedic`? Explica]ia este una singur`: spa]iul
carpato-dun`rean este locul de unde Europa a \nceput s` existe [i s`
se extind`. Iar noi, ne place sau nu ne place, suntem p`rin]ii
popoarelor europene [iÉ nu numai ai lor.
Odat` stabilit` problema limbii geto-dacilor, descoperim cu
m~ndrie c` noi nu suntem urma[i nici ai slavilor, nici ai romanilor, ci
ei sunt urma[ii no[tri.
Dup` N. Iorga analizele chimice au ar`tat c` parte din aurul
faraonilor egipteni provine din Mun]ii Apuseni13 [i nimeni nu s-a decis de
atunci s` fac` un studiu al acestei probleme pe m`sura poten]ialului tehnic
de ast`zi. §tie oare cineva c` Spartacus, acel gladiator care s-a autoeliberat
[i s-a pus \n fruntea sutelor [i miilor de sclavi romani, cre~nd o armat`
care a speriat Roma, era un trac de-al nostru, din mun]ii Rodopi?...14
32
Noi nu suntem urma[ii Romei
R`SPÂNDIREA PELASGILOR
(A TRACO-GETO-DACILOR)
H
erodot ar`ta c`: ã... dup` indieni, neamul tracilor este cel
mai numeros dintre toate popoarele.Ó15 S` ne oprim pu]in
asupra acestui aspect: dup` localizarea lor geografic`
\ncep s` se desprind` geto-dacii prin primul mileniu \.d.H. la nord
de Istru (Dun`re), ilirii (zona Albaniei de ast`zi), sci]ii (Dobrogea)
etc. Ne r`sp~ndim treptat \n toat` Europa, c~t [i \n toat` Peninsula
Balcanic`, pe care o st`p~nim pentru sute [i sute de ani. •n zona
M`rii Egee, a insulelor ei, cum este Creta, c~t [i a Asiei Minor (Turcia
de ast`zi), apar culturi ca cele mino-miceniene. Grecii ãprietenii
no[tri heleniÓ de mai t~rziu, cum le place s`-[i spun`, sosesc \n
Europa din zona estic` a M`rii Caspice \n jurul anilor 1900-1400
\.d.H., fiind ini]ial o popula]ie tribal` nomad`. Sosesc \n grupuri
mici, ã\nal]i, blonziÓ cum \i descrie marele poet antic (orb!) Homer,
urma]i 300-400 de ani mai t~rziu de dorieni care-i subjug` pe primii,
iar apoi de triburile aeoliene [i ionice. To]i ace[tia \[i g`sesc ãcasa
ideal`Ò la noi \n Peninsula Balcanic`, \mping~ndu-ne spre Nord-
Vestul ei [i numindu-ne mai t~rziu macedoni, iliri, ge]i, daci, sci]i,
dup` locurile \n care tr`iam, \n ciuda limbii comune vorbite. Odat`
p`trun[i \n spa]iul Balcanic, invadatorii greci, afla]i la \nceputul
stadiului de civiliza]ie, se impun cu duritate asupra popula]iei
locale, distrug a[ez`rile egeene, pentru ca mai t~rziu s` absoarb`
majoritatea culturii locale. Ei \mprumut` mult din cultura
egeenilor, a mino-micenienilor [i a egiptenilor, \ntemeindu-[i o
cultur` proprie, cea greceasc`, care se va r`sp~ndi \n Europa. Nu
numai cultura au \mprumutat-o, dar [i scrierea, alfabetul: dac`
33
34
Fig. 13. Pelasgia la ãapogeul neoliticÓ, ”ntre orizonturile anilor 8.175-4.400 ”.d.H.
Acela[i domn Tatomirescu ne spune: ãAndre Leroi-Gourhan a fost unul din primii preistoricieni ce au eviden]iat
extraordinara unitate a con]inutului figurativ, permanen]a, persisten]a, continuitatea reprezent`rilor ”n spa]iu [i
timp, din Asturia p~n` la Don, unitate cultural` apar]in~nd [i unei unit`]i demografice, din care s-au ivit ”n zorii
istoriei Europenii/Pelasgii Arhaici (pelasgi=oamenii p`m~ntului/locului), unitate ce a antrenat prin milenii [i O
LIMBŒ COMUNŒ, pelasgicaÉ diversific~ndu-se geografic - lingvistic de la un mileniu la altul, evolu~nd - [i
re”nflorind ”ndeosebi ”n vremea Imperiului Roman - ”n direc]ii originale ce se ”nf`]i[eaz` azi drept familia limbilor
romanice.Ó
*Caietele Daco-Rom~niei, anul III nr. 9, 22 sept.-22 dec. 1998, Ed. Aethicus, Timi[oara, Rom~nia
Noi nu suntem urma[ii Romei
35
regele Filip al Macedoniei \i va aduce t~n`rului de 7 ani,
Alexandru, pe Aristotel (care era grec dup` tat` [i macedon dup`
mam`) ca s`-l \nve]e limba civiliza]iei de atunci, elena, dac` a[a
cum spun azi grecii, ei, macedonenii, sunt greci? De ce a trebuit
s` treac` 2000 de ani de la moartea lui Alexandru Macedon, ca
acesta s` fie recunoscut ca grec [i pus \n Pantheon?
Aceast` p`rere asupra originii [i locului macedonenilor [i mai
ales asupra adjudec`rii lor de c`tre alte na]ii este \mp`rt`[it` [i de
al]i istorici. De exemplu Raymond Bonner, care \n The New York
Times public` un articol despre Macedonia, ãp`m~nt care nu poate
avea un numeÓ, acesta fiind adjudecat de c`tre bulgari, greci [i s~rbi.
Bonner spunea despre Alexandru Macedon c` orice ar fi fost, numai
grec nu...16
Paradoxal, singurii care nu s-au implicat \n adjudecarea
Macedoniei au fost ãfra]iiÓ lor din nord, adic` noi rom~nii, care,
\n plus, aproape \ntotdeauna i-am neglijat [i abandonat. §i totu[i,
\n 1995, o delega]ie rom~n` care a vizitat Albania a decis de
comun acord cu guvernul albanez s` deschid` pentru popula]ia
macedonean` local` biserici rom~ne [i [coli cu predare \n limba
rom~n`.
S` nu uit`m c` \n Grecia \n perioada ante-belic`, \n Macedonia,
existau biserici [i [coli rom~ne[ti care mai t~rziu au fost arse [i
distruse iar popula]ia local` (arom~nii - cum se numesc ei \n[i[i,
valahi, cum grecii \n numesc cu dispre]) a fost persecutat`, chinuit`,
chiar omor~t`, unii reu[ind s` scape fugind \n Rom~nia, al]ii chiar \n
America, unde-[i povestesc [i ast`zi necazurile trecutului.
S` fim [i noi oare, descenden]i direc]i ai poporului pelasgic, trac,
un popor blestemat?... §i ast`zi ucrainenii [i ru[ii vor s` ne fac` s`
uit`m cine suntem, acolo la noi acas`, \n Bucovina, ´ara Her]ei,
Basarabia [i Buceag, unde rom~nilor li se spune c` nu sunt ãrom~niÓ,
ci o na]ie slav`, vorbind o limb` slav`, moldoveneasc`!... C~nd oare
ne vom dezdoi genunchii [i vom sta \n picioare, drep]i, noi rom~nii
din Rom~nia, Basarabia, Bucovina, ´inutul Her]ei, Banatul S~rbesc,
36
37
Fig. 12. Pelasgica arhaic` [i aria limbii pelasge ”ntre orizonturile anilor 30.000 [i 8.175 \.d.H.
ãDe la Atlantic [i p~n` la Don [i Marea Getic` (Marea Neagr`) a existat o impresionant` arie cultural`, o sublim`
unitate de manifestare spiritual`/lingvistic`, de la ãDansulÓ bizonilor, din sanctuarul-pe[ter` de la Altamira (Spania),
sau de la Front-de Gaume (Fran]a), la Felina de filde[ de la Pavlov (Cehia), la Pantera, cai [i ãCavaler ucisÓ, din
sanctuarul-pe[ter` de la Cuciulat (1.500-1.200 ”.e.n. din Rom~nia) ori la Gaie-n atac, din sanctuarul pe[terii Gaura
Chindiei (10.000-8.000 ”.e.n.-Rom~nia)Ó a[a ne spune ”n ãCaietele Daco-Rom~nieiÓ Ion Pachia Tatomirescu.
*Caietele Daco-Rom~niei, Anul III,nr.6,23 dec. 1997-21 martie 1998, Editura Aethicus, Timi[oara, Rom~nia.
Buceag, Cadrilater, din Pocu]ia [i Ungaria, din toat` Macedonia,
pentru a ne proteja drepturile?...
S` vedem cum arat` limba macedonean` \n compara]ie cu limba
dacorom~n`. Pentru aceasta am ales un c~ntec vechi arom~n, compus
cu mult \nainte ca Bolintineanu s` publice ãMuma lui §tefan cel
MareÓ:
38
MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
BUREBISTA
D
up` ce v-am purtat cu imagina]ia peste Europa preistoric`,
povestindu-v` despre str`mo[ii no[tri \ndep`rta]i, pelasgii
(traci, ge]i, sci]i, daci - numi]i astfel, nu dup` limba
vorbit`, care era aceea[i - pelasgica sau Latina prisc`, ci dup`
localizarea lor geografic`, cum [i azi, noi dacorom~nii, mai suntem
numi]i: moldoveni, reg`]eni, vlahi, b`n`]eni, dobrogeni ori
macedoneni), voi \ncepe s` vi-i descriu pe unii din aceia care au avut
atunci un impact asupra viitorului nostru de azi: voi \ncepe cu
BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii Traciei, care s-a n`scut cam pe
la \nceputul secolului I \.d.H., la mai mult de 2000-3000 de ani de la
pr`bu[irea Marelui Imperiu Pelasgic, atunci c~nd lumea antic` era
dominat` de Imperiul Roman.
¥ •n 111 \.d.H., se na[te la Argedava, ca fiu al regelui burilor, un
t~n`r care va readuce spa]iul carpato-dun`rean [i locuitorii
acestuia din nou \n fruntea Europei pre-istorice, se na[te
Burebista.
¥ 84 \.d.H.: la v~rsta de 27 de ani, pleac` \n fruntea unei armate,
primit` de la tat`l s`u, [i cucere[te Coste[tii, unde se instaleaz`
ca re-unificator al regatelor dacice. Cam tot atunci, la Roma,
Sulla punea m~na pe putere.
¥ 80-70 \.d.H., Acornion, prietenul s`u, \n v~rst` de cca. 30 de
ani este trimis \n misiune diplomatic` la Argedava, la tat`l lui
Burebista (pe atunci \n v~rst` de 60-70 de ani).
¥ 7 iunie-9 august 48 \.d.H., Acornion \l va \nt~lni pe Pompei.
¥ 44 \.d.H., la v~rsta de 67 de ani [i dup` o domnie de 38-40 de
ani Burebista va muri, se pare asasinat.
39
Fig.14. Sanctuar dreptunghiular de 3 x 6 tambururi de granit (andezit) de la Sarmi-seget-usa
(Eu-m` gr`besc-s` curg , sanskrit`)
De fapt la Sarmi-seget-usa s-au descoperit patru sanctuare dreptunghiulare:
- la nivelul inferior, un sanctuar de 4 x 13 tambururi, av‰nd incluse ”ntre ele, ”ntr-o pozi]ie longitudinal`
[i central`, simetric ”n raport cu centrul sanctuarului ”nc` 7 tambururi mai mari ca diametru [i
supra”n`l]ate.
- la nivelul mediu, unde se afl` [i sanctuarele circulare al`turi de discul de andezit al lui Aplo,
sunt ”nc` dou` sanctuare, unul de 3 x 5 [i altul de 3 x 6.
- la nivelul superior g`sim unul de 4 x 10 tambururi
Fig.15. Dup`
S. Bobancu ,
C. Samoil`, E. Poenaru,
1 tambur=1 an dacic
•n felul acesta
sanctuarul de 4x13
tambururi este
purt`torul unei
perioade de timp
tipice dacilor,
perioada
de 52 de ani.
Noi nu suntem urma[ii Romei
41
42
Fig.16. Vedere de ansamblu a sanctuarelor-calendar (reconstituire pe machet` la scar`)
Sub aspect constructiv se pot vedea: Marele [i micul sanctuar circular, discul solar c‰t [i cele patru sanctuare
dreptunghiulare. Enigma Sarmi-seget-usa-ei, a celui mai vechi calendar european, a mo[tenirii l`sate nou`
de str`mo[ii carpato-danubieni se pare c` nu mai este o enigm`.
*Calendarul de la Sarmizegetusa Regia, S.Bobancu, C. Samoil`, E. Poenaru. Ed. Academiei, Rom~ne, Bucure[ti, 1980.
Noi nu suntem urma[ii Romei
43
Fig. 17. Discul solar (al lui Aplo ”nconjurat de cei 10 ucenici ai s`i ??).
44
Noi nu suntem urma[ii Romei
45
AYRELIA I STRŒLUCITOARE
BENERIA I CURATŒ
SYM FORO I MŒREA´Œ DOAMNŒ
SYN DIO I SUNT CREDINCIOASŒ
SYN ZE SASE TRI I SUNT CU TREI DE §ASE
KAI TETHI GATRI I DAR AT•T TE ROG
AYRIS NONAM I C•NDVA SŒ MŒ AJU´I
NIASCHARIAN I SŒ RENASC
46
Noi nu suntem urma[ii Romei
47
fra]ilor no[tri romani care ne-au omor~t, jefuit [i umilit. •n schimb,
spaniolii se m~ndresc [i ast`zi cu simbolurile getice, s`ge]ile [i jugul,
care stau pe stema noului stat al Spaniei, noble]ea [i dreptul la
suveranitate. De asemenea, geticismul [i genealogia getic` devin stan-
dard pentru noble]ea nobilimii spaniole, at~t c~t [i ideea nemuririi
Zamolxiene, dispre]ul fa]` de moarte.
Foarte interesant este faptul c` nu g`sim aproape nimic scris \n
Spania despre cucerirea Daciei de c`tre Traian (care era n`scut \n
Spania). •n schimb, g`sim o tradi]ie invers`, o tradi]ie dacic` a
Spaniei. Spaniolii sunt descenden]i din ge]i sau daci, iar Spania a fost
fondat` - la a IV-a ei \ntemeiere, cea definitiv`, \n secolul al V-lea - de
poporul de la Dun`re. Cei care \n Tracia erau numi]i Ge]i au fost
numi]i pe vremea lui Procopius Go]i [i \n vremuri mai vechi fuseser`
numi]i Sci]i. Legile lor au fost alc`tuite de Samolse, a[a cum
precizeaz` foarte clar Messenius. Respectul pentru biseric` \i
\mpiedic` pe autorii spanioli s`-l numeasc` pe Zamolxis fondator de
religie [i de aceea ei \l folosesc pe Deceneu. Deceneu nu se cuvenea
s` fie p`g~n. De aceea el apare ca un fel de cre[tin care-i \nva]` pe go]i
teologia [i pune preo]i [i episcopi. El ini]iaz` \n r~nduiala celor
dou`sprezece semne, \n astrologie [i astronomie.
Fi]i m~ndri de daci, re\nvia]i amintirea lor, [i rescrie]i istoria
noastr`.Ó
Burebista ducea [i o politic` extern` activ`, intervenind chiar [i
\n cadrul conflictului deschis dintre cei doi rivali ai Romei (respectiv
Cezar [i Pompei) \n anul 48 \.d.H. •n leg`tur` cu aceasta, o inscrip]ie
recent descoperit` la Balcic (anticul Dionysopolis) citeaz` numele lui
Acronion, un mesager personal trimis de Burebista la generalul
Pompei pentru a-i sugera ipoteza unei alian]e cu ultimul. Vor mai
trece cam 3-4 ani p~n` c~nd Cezar, dup` ce-l va \nvinge decisiv pe
Pompei l~ng` Pharsalla, pentru a se r`zbuna pe fostul aliat al
inamicului s`u va trimite numeroase legiuni cu ãmisiuni de pedepsireÓ
c`tre grani]ele regelui geto-dacilor. Oricum, la scurt timp \nainte de a
\ncepe lupta decisiv` cu regele trac, pe 15 martie 44 \.d.H., Cezar a
48
Noi nu suntem urma[ii Romei
49
argumenteaz` c` ei ne-au \nv`]at latina [i mai mult, ne-au f`cut s` ne
uit`m limba noastr` matern` p~n` la limita la care doar vreo 7-8
cuvinte au mai r`mas \n limba noastr` rom~n` contemporan`!
Tracii ar fi putut fi, \n ceea ce ne prive[te, oameni inteligen]i, dar
este absurd s` g~ndim c` str`mo[ii no[tri, tr`ind liberi [i ferici]i pe
restul de 86% din teritoriile trace, s` \nceap` subit un maraton prin
v`i [i defilee, p`duri [i mla[tini c`tre teritoriile (mult mai mici)
dominate de opresori, hot`r~]i s` \nve]e o limb` mai la mod`! •nsu[i
g~ndul este absurd.
50
Noi nu suntem urma[ii Romei
P
odul de piatr` de peste Dun`re a fost una din minunile
antichit`]ii; romanii ni-l prezint` ca fiind o realizare a lui
Apolodor din Damasc, idee preluat` [i de unii dintre
ãistoricii no[triÓ. Exist` unii care nu i-au crezut, cum a fost domnul
C. Iordache.25
Este ilogic ca o armat` care posed` teritoriul doar de pe un mal
al fluviului Dun`rea (Istrul) s` reu[easc` construirea unui pod de
piatr`, al c`rui al doilea cap`t se afla pe teritoriul inamic. Ast`zi, cu
toat` tehnica modern` de care dispunem, se consider` c` un pod de
piatr` peste Dun`re se poate construi \ntr-o perioad` de aproximativ
5-7 ani... ori ãistoriciiÓ sus]in c` Traian l-a construit la \nceputul celui
de al doilea r`zboi cu dacii \n doi ani?!... Socotim imposibil`
construirea \ntr-o perioad` at~t de scurt`, de numai doi ani, a unui
pod de piatr` peste Dun`re, \n special c~nd Traian se g`sea \n plin`
campanie militar`, contraatacurile lui Decebal provoc~nd mari
pierderi invadatorilor romani. Este ciudat c` nici un itinerariu antic [i
nici un text epigrafic nu ne vorbe[te de ãpodul lui TraianÓ [i nu a fost
g`sit niciodat` vreun text care s` vorbeasc` de tehnica folosit` \n
construirea lui.
Deoarece comentariile ãDe Bello DacicoÓ ale lui Traian sunt
pierdute, ast`zi avem la dispozi]ie numai Columna lui Traian, unde se
vede clar c` \n anul 101 d.H., romanii treceau Dun`rea pe un pod de
vase. De ce oare, m~ndrul arhitect Apolodor din Damasc, c`ruia i se
atribuie construc]ia podului [i a Columnei lui Traian, a uitat s`
imortalizeze pe Column` o asemenea mare realizare - un pod de
piatr` peste Dun`re care era chiar opera sa?!
51
Oare nu este mult mai verosimil ca podul de peste Dun`re s` fi
fost construit de poporul care st`p~nea ambele maluri ale fluviului,
popor condus de cel despre care Strabon scria: ãBurebista st`p~ne[te
tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dun`rii, este temut de romani,
ataca, trecea fluviul c~nd voia prin MacedoniaÓ. Luat prin surprindere
de invazia romanilor, Decebal, un mare strateg, \ncearc` s` opreasc`
\naintarea romanilor, demol~nd partea de lemn carosabil` a podului,
restul fiind incendiat, dup` cum arat` b~rnele arse de la fa]a locului.
Din acest motiv Traian [i-a trecut trupele \n Dacia nu pe un pod de
piatr` ci pe unul de vase, dup` cum chiar Apolodor din Damasc arat`
pe Columna lui Traian. Mai t~rziu armata roman` a ref`cut vechiul
pod de piatr` al lui Burebista pentru a transporta prada luat` de la
popula]ia dacic`, dar c`r`mizile cu [tampila legiunilor romane g`site
pe acest loc nu dovedesc c` ei au [i construit podul!
•n secolul al IV-lea d.H., Constantin cel Mare, dac de origine
n`scut la Ni[, reconstruie[te podul de la Drobeta, adaug` un castru cu
patru turnuri [i un edificiu cu numeroase \nc`peri.
Men]ion`m c` \ntr-o balad` arom~n`, ãPuntea din art`Ò, se
vorbe[te de trei me[teri iscusi]i care au construit un pod peste Dun`re
[i care au lucrat la el 6 ani.
52
Noi nu suntem urma[ii Romei
DIURAPNEUS,
supranumit [i ...Decebal
Motto: ãDin Zei de-am fi scobor~tori,
C-o moarte tot suntem datori;
Totuna e dac-ai murit
Fl`c`u ori mo[ ”ng~rbovit,
Dar nu-i totuna Leu s` mori,
Ori C~ine-nl`n]uitÓ.
(George CO§BUC: ãDecebal c`tre poporÓ)
ë
n perioada secolului I d.H. spa]iul Carpato-Dun`rean-Pontic ne
apare ca o mare zon` de h`r]uire a popula]iei autohtone tracice,
care este continuu pr`dat`, furat`, \mpins`, lovit`, izbit` [i jefuit`
de popoarele nou sosite care reu[esc s` se a[eze [i... s`-[i creeze propria
ãistorieÓ [i ãcultur`Ò, fur~nd-o de la noi. Grecii sosi]i \n patru
valuri din zona Estic` a M`rii Caspice (1900-1400 \.d.H.) s-au a[ezat
lini[ti]i [i sunt [i ei acum cuceri]i de... Romani... [i vor sta sub jugul
acestora 500 de ani, mai mult ca noi, dacii,... dar ãminuneÓ, ei nu-[i vor
ãschimbaÓ limba, ci, numai noi, [i nu \n 500 de ani, ci \n 100 [i ceva! S`
fie aceasta adev`rat, ori adev`rat e c` limba dacilor a fost a[a-zisa ãlatin`
priscaÒ dup` cum ne spunea Nicolae Densu[ianu, [i, \n felul acesta, ei,
dacii, nu a mai trebuit s` \nve]e ão nou` limb`Ò, [i s-o uite pe a lor ?
•n aceast` perioad`, \n vara anului 87 d.H., \mp`ratul roman
Domitian trimite, sub comanda lui Cornelius Fuscus, trupe romane s`
ocupe Dacia de la nordul Dun`rii. Acesta trece pe un pod de vase
Dun`rea, la Tapae (Por]ile de Fier) dar este atacat de daci, prin
surprindere, [i... \nvins. Legiunea roman` a V-a Alaude este complet
nimicit` iar generalul ei Cornelius Fuscus, ucis \n lupt`. Dar cine a
fost conduc`torul armatei dacice?... Numele lui, numele dacului
\nving`tor, a fost consemnat numai de Tacitus (din opera c`ruia se va
inspira Orasius \n secolul V d.H. [i Iordanus, sec. VI d.H.)... numele lui
53
era... DIURAPNEUS ãCel OrfanÓ, un tarabostes din Sud-Vestul Daciei,
care a fost apoi divinizat, ca un semizeu, de popula]ia dacic`, supranu-
mindu-l DE-CEBALUS, ãNeam de CalÓ ori ãPe CalÓ, ãCavalerÓ, ori
ãI NOROGULÓ (Ducipalul) [i c`ruia, regele dac de atunci, DURAS, printr-un
gest nobil [i inteligent, \i va ceda tronul. Pe vasul funerar descoperit la
Gr`di[tea de Munte - Sarmi-seget-usa (eu m` gr`besc s` curg - sanscrit`) -
apar dou` [tampile cu inscrip]ia: DE CE BALUS PERS CORILO, ce se
poate traduce ãDecebalus a pl`tit \n`l]area la cerÓ... iar dac` \l citim \n
oglind` ãOliroc Srep Sula Beced: Viteazul Cal s-a sinucisÒ.
Dar inscrip]ia se mai poate citi [i: ãDE CEBALUS PERSCO
RILOÓ: ãDe neamul calului va pieri du[manulÓ (Adrian Bucurescu,
Dacia Secret`, Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1998, p. 183). Se pare c` acest
blestem a circulat printre daci p~n` la dispari]ia imperiului Roman.
Go]ii care se credeau urma[ii Ge]ilor au avut un rege cu nume
predestinat, ALARIC, Inorogul, n`scut \n... Dacia, care purta \n
sufletul lui acest blestem, astfel c` la \nceputul secolului V d.H.,
vizigo]ii, condu[i de Inorog, au p`r`sit Hemus - Peninsula Balcanic`
[i au p`truns \n Italia. Alaric cucere[te Roma la 24 August 410 d.H.,
distrug~nd-o p~n` \n temelii, trec~nd-o prin foc [i sabie... S` se fi
\ndeplinit astfel blestemul lui De-Cebalus ?
Dacii s-au luptat sub stindardul lupului, stindard tradi]ional al
tracilor: capul de lup cu corpul de dragon; Romanii au avut capitala,
Roma, \ntemeiat` [i ea ãsub semnul lupuluiÓ... [i dup` vechile legende, de
un raman, Enea-Str`lucitorul, plecat din zona Oltinei (Oltina-Latina).
Dar [i numele de Roma \nc` nu-[i are rezolvat` originea,
provenien]a. Anul \nfiin]`rii Romei nu este sigur. Nici numele ei nu este
de la Romulus, cum afirm` legenda p`strat` de la istoricul Titus Livius:
ÒCONDITA URBES, CONDITORIS NOMINE APPELLATAÓ - ci de la
situa]ia ora[ului, a[ezat l~ng` o ap`, ãR•UÓ sau ãRUMONÓ (cuv~nt trac
ori etrusc echivalent pentru r~u). Romulus nu a putut fi \ntemeietorul ei,
ci doar fiu al ora[ului de pe ãR•UÓ sau ãRUMONÓ, fiul Romei.
•ntreaga legend` cu Romulus, pare a fi fost \mprumutat`, spune
Titus Livius, mai degrab`, din vechile legende ale poporului pelasgic
(tracic), din care [i ei se tr`geau. A[a c` ei, dacii [i romanii, vorbeau
aceea[i limb` [i dac` vrem s` l`s`m la o parte anii... nu este o ironie a isto-
riei c` azi ei, Romanii, se numesc italieni, iar noi tracii-pelasgi, Rom~ni?
Dar s` revenim la viteazul Diurapneus-Decebal; ca rege, reface
unitatea statal` a Daciei, \nt`re[te armata [i stabile[te leg`turi de
54
Noi nu suntem urma[ii Romei
55
Fig.20.
A[a ar`ta, EL,
Decebal.
Portret al
marelui rege
dac, de pe
Columna
lui Traian.
*Decebal
[i Traian,
Ion Miclea,
Radu Florescu,
ED. Meridiane
1980.
56
Fig.21. Nobil dac -
Tarabostes - statuie
decor‰nd aticul
arcului de triumf al
lui Constantin cel
Mare de la Roma, el
”nsu[i dac de la sudul
Dun`rii, satul Ni[.
Figura dacului a fost
tratat` cu respect,
aerul lui b`rb`tesc,
vigoarea trupului,
atitudinea calm`,
impun [i nu las`
impresia unui speriat,
umil captiv, ci mai
degrab` a unui
st`p‰n care [tie
rosturile lumii. Dar ce
mi se pare misterios
sunt cei trei SSS (666
ori CCC ).
•n anul 666 de la
Zalmoxis, ”mp`ratul
Burebista [i marele
preot Decaineus au
hot`r‰t s`
restaureze ãadev`ratul
cultÓ, dezv`luindu-le
ge]ilor
misterele sacre.
Atunci s-a decis ca
anul I al calendarului
s` fie anul na[terii
Celor Doi Zalmoxis.
Astfel anul
reformei religioase a
fost 666, adep]ii lui
consider‰nd acest
num`r benefic
(norocos), pe c‰nd
adversarii l-au
considerat num`r
malefic. Complexul de
sanctuare de la Sarmi-
Seget-Usa constituind
probabil apogeul [i
centrul sacerdotic al
misterelor sacre. Acest
num`r apare pe foarte multe inscrip]ii dacice sub forma de CCC ori 666 (vezi opai]ul de la
Drobeta, placa de marmur` de la Tomis, ori cea de la Tetovo (Macedonia). Cum de a ajuns 666 s`
simbolizeze ãnum`rul fiareiÓ ”n ãApocalipsaÒ Sf‰ntului Ioan Teologul, este un alt mister!
-Vezi ãTeribilul num`r 666Ó, Adrian Bucurescu, Dacia Secreta, ARHETIP R.S., Bucure[ti 1997.
57
aceast` victorie deschide romanilor drumul spre ´ara Ha]egului situat`
\n apropierea nucleului dacic din Mun]ii Surianului (Surya - zeul soarelui
la vechii vedici). Datorit` diversiunii f`cute de Decebal, care se aliaz`
cu burii, bastornii [i roxalanii trec~nd Dun`rea [i atac~nd a[ez`rile
romane acum a[ezate \ntre Dun`re [i Pontul Euxin (Constan]a), Traian
este silit s`-[i retrag` o parte din legiunile din Dacia, pentru a-i respinge
pe daci [i pe alia]ii lor din sudul Dobrogei, unde mai t~rziu, \n 109, va
ridica Monumentul de la Adamclisi [i Tropaeum Traiani. Al]i istorici
spun c` acesta a fost ridicat de daci.
•n prim`vara anului 102 Traian preia ofensiva, str`bate
Muntenia prin pasul Bran, \nving~ndu-l pe Decebal. •n urma p`cii
\ncheiate, Decebal pierde Banatul, ´ara Ha]egului, Oltenia, Sudul
Munteniei [i al Moldovei. •n decembrie 102, la Roma, Traian prime[te
numele de DACICUS (\nving`tor al dacilor).
Traian \nt`re[te linia Dun`rii cu efective militare.
•ntre 103-105, cu ajutorul lui Apolodor din Damasc (Siria),
reconstruie[te podul de piatr` de peste Dun`re la Drobeta-Turnu
Severin (adev`ratul constructor al podului fiind Burebista). Apolodor
din Damasc era cel mai vestit arhitect al timpului s`u; lui i s-a
\ncredin]at mai t~rziu construc]ia Columnei lui Traian (ciudat c` pe co-
lumn` a uitat s`-[i prezinte podul!). A scris [i o carte despre construc]ia,
ori mai corect spus reconstruc]ia podului, care \ns` s-a pierdut; cuprin-
sul ei pare s`-l fi cunoscut DIO CASSIUS, care d` \n istoria sa o
descriere am`nun]it` [i exact` a podului. Marile construc]ii de poduri
au \ntotdeauna ceva simbolic, aproape eroic, semnific~nd tot at~tea
m`rturii curajoase despre perpetua silin]` uman` de a \nl`tura piedicile
pe care natura le a[terne adeseori \n calea noastr`; menirea lor este
\nlesnirea leg`turilor de comunica]ie sigure \ntre un ]`rm [i altul... c~t
despre reconstruc]ia podului de c`tre Apolodor, aceasta a \nsemnat
\nlesnirea jefuirii ]`rii noastre, a subjug`rii [i sclaviei poporului dac, a
cotropirii \n propor]ie de 14% a teritoriului Daciei, cum \nc` mai spun
unii dintre ãistoricii no[triÓ, \n scop ãcivilizatorÓ! Constantin cel Mare,
dac n`scut \n satul Ni[ de la Sudul Dun`rii, va reconstrui [i el acest pod
la aproape 200 de ani dup` retragerea trupelor romane din Dacia. De ce
\l va fi reconstruit el dac` dup` retragerea romanilor locurile au r`mas
pustii, goale, a[a cum sus]in unii istorici?
§i dac` \nrobirea, \njosirea, jefuirea o numesc d~n[ii proces
civilizator, de ce s` nu le spunem [i ru[ilor tot... ãcivilizatoriÓ pentru
58
Noi nu suntem urma[ii Romei
59
Fig.22. Femeie dac` cu copil.
60
61
Fig.23. Dacii trec Dun`rea ”n Moesia [i atac` un castru roman.
Fig.25. Spre Sarmi-Seget-Usa
62
Noi nu suntem urma[ii Romei
63
v`zut, cum nu [tiam s` c`l`resc, nici arca[ priceput, nici osta[ cu arme
grele, nici arunc`tor de l`nci sau pietre nu eramÒ. ´ara dacilor i se pare
lui Chrisostomus o tab`r` ost`[easc`: acolo puteai vedea pretutindeni
s`bii, plato[e, l`nci, toate pline de cai, arme [i oameni \narma]iÒ29. Cu o
real` admira]ie pentru daci, el, Dio Chrisostomus, continu`: ã•n mijlocul
at~tor oameni deosebi]i, eu singur ar`tam grozav de nep`s`tor, un spec-
tator foarte pa[nic al r`zboiuluiÒ. P`cat c` cei interesa]i nu \ncearc` s`-i
g`seasc` opera complet` a acestui om deosebit, contemporan cu
Decebal. Sunt convins c` undeva el trebuie s`-i descrie pe daci, s` le
descrie obiceiurile, limba. Nu v` surprinde c` at~t Ovidiu c~t [i Dio
Chrisostomus se simt confortabil printre ace[ti str`ini? Ei nu sunt deran-
ja]i de diferen]ele de limb`. G~ndi]i-v` c` dumneavoastr` sunte]i surghiu-
nit \n China, o ]ar` a c`rei limb`, obiceiuri v` sunt complet str`ineÉ Dar
ace[tia doi, Ovidiu (care a scris [i versuri \n limba ge]ilor, [i asta \n numai
4-5 ani de convie]uire cu ace[tia) [i Dio Chrisostomus se plimb` ca la ei
acas`, f`r` s` aib` aparent nici o barier` de comunicare cu dacii. S` nu-l
uit`m pe Pu[kin, care fiind exilat \n Moldova/Basarabia a scris, cu patim`
poezia (\n limba rus`) ãBlestemat ora[ Chi[in`uÒ, poate tocmai din cauz`
c` nu putea comunica cu localnicii [i se vedea din toate punctele izolat.
Dar cum eu am reu[it s` g`sesc p~n` acum c`r]i uitate, autori
ignora]i, care vorbeau acum 400-500 de ani despre noi (geto-dacii) [i
istoria noastr` (m` refer la Joannes Magnus-1554, Bonaventura
Vulcanius-159730, Carolus Lundius-1687), c`r]i pe care unele le-am
cump`rat, altele le-am copiat, reu[ind s` g`sesc traduc`tori pentru ele,
m` \ntreb de ce cei care sunt pl`ti]i de poporul dacorom~n nu au f`cut
[i nu fac aceast` munc`?
Am fost zdrobi]i, \nvin[i dar... nu nimici]i!
Ne putem m~ndri cu Decebal! Dar cu Traian ?... Ce a avut el
comun cu noi ?!... Vom vedea!
64
Noi nu suntem urma[ii Romei
I
storia lumii pare uneori extrem de ciudat` [i controversat`.
•n jurul anului 1574 un c`lug`r spaniol numit Alphonso
CIACCONE prezint` \n premier` basorelieful lui Apolodor
din Damasc sculptat pe Columna lui Traian \n Roma, basorelief
care \nf`]i[a, spune el, scene din cele dou` campanii militare \n
cucerirea Daciei ale sus-numitului \mp`rat (101-102 d.H [i 105-
106 d.H.).
Arat`, \ntr-adev`r, ciudat c`, exact ei, romanii, nu au l`sat
nici o m`rturie scris` despre Columna de Piatr`, o adev`rat`
piatr` de hotar a culturii antice, chiar ei, care obi[nuiau s` scrie
at~t de mult despre orice, oriunde. §i va fi acela[i spaniol care va
fi primul s` stabileasc` faptul c` toate basoreliefurile columnei se
refer` la aceste dou` dramatice r`zboaie dintre Roma Imperial` [i
str`mo[ii poporului Rom~n31. Red`m aici descrierea exact` f`cut`
de p`rintele Ciaccone (c`lug`r bine pus la punct cu aspectele
majore ale realit`]ii italiene ale sec. XVI) primei scene a Columnei
lui Traian: ãRe[edin]a lui Decebal era un palat magnific, decorat
cu columne [i portrete, probabil situat pe ]`rmul nordic al
Dun`rii, pe care \mp`ratul Traian \l va ocupa ulterior, d~nd
ordine s` se p`streze toat` mobila regal`. Momentul culminant
este \n timpul ÇTratatului de PaceÈ temporar \ncheiat \n 102 d.H.
\ntre Traian [i Decebal. De-a lungul esplanadelor de sus ale
palatului se putea vedea o presupus` statuie a \nsu[i regelui
65
Fig.24. Palatul lui Decebal.
Se pot vedea cei trei leri, fe]e tipice dacice [i chiar ”n partea st‰ng` sus, dragonul, capul
de lup dacic. •n dreapta jos, un vas roman ce se apropie de ]`rm.
66
Fig,26. •n ´ara Zeilor, Daksha, pe Drumul Zeilor, terase construite de daci cu peste 2.000 de ani
”n urm`, dac` nu [i mai mult. O societate de ã]`raniÓ capabil` s` taie st‰nci, s` construiasc`
ziduri care dup` mii de ani nu s-au surpat ”nc`, terase din blocuri de andezit pe care trebuiau
s` le care peste mun]i [i v`i de la mari distan]e (70 km. dac` nu [i mai mult ), temple ale c`ror
ruine ”nc` mai st`p‰nesc mun]ii, un adev`rat Machu Pichu, aici ”n mun]ii Transilvaniei, aici la
Gr`di[tea Muncelului [i nu numai aici.
67
Decebal, sculptura put~nd reprezenta \n acela[i timp unul din marii
s`i predecesori, \mbr`cat \n costumul na]ional dacic. Poarta
principal` a palatului se vede c` era \ndreptat` spre Dun`re.
Frontul ei \nf`]i[a trei tineri complet dezbr`ca]i, fiecare ]in~nd c~te
o tor]`. Cel din mijloc avea ar`t`torul [i bra]ul drept ridicat,
c`r~nd tor]a cu m~na st~ng`, av~nd dou` crucifixuri \n m~na
dreapt`. Aceste ultime dou` sculpturi pot fi considerate ca imagini
ale a[a-numi]ilor ÇLARSÈ, adic` acele divinit`]i care indicau \n
cadrul vechii mitologii dacice cine avea grij` de cas` [i cine o
p`zea. Aparent, nimic \n`untrul unei case nu putea fi ascuns de
ace[ti mici ÇZei de cas`È deoarece se credea c` ei de]in focul [i
lumina, fiind extrem de credincio[i locatarilor casei lorÒ.
Aceast` nou` descriere contravine, bine\n]eles, cu ceea ce am
fost \nv`]a]i decenii de-a r~ndul \n [colile comuniste. Mul]i dintre noi
au crezut mereu c` vechii daci ar fi fost un fel de s`lbatici [i ]`rani
primitivi, locuind \n bordeie sub p`m~nt, \n timp ce aveau mari [i
68
Noi nu suntem urma[ii Romei
69
Fig,29. Statuia unui
Tarabostes, din
marmur` [i porfir
de la Roma, din
Museo Nazionale
Roman. §i aceast`
monumental` figur`,
de dimensiuni colosale,
face parte din aceea[i
bogat` plastic` prezent‰nd
Mitul Dacic. Trebuie s`
recunoa[tem c` romanii trebuie s`
fi fost cu adev`rat impresiona]i de
ace[ti daci, pentru care , ca s` le
cucereasc` c‰]iva kilometri de ]ar`,
au venit cu zecile [i sutele de mii......
ca s` cucereasc` ce? o
societate de ]`rani care a trebuit
s`-i a[tepte pe ei, romanii, s`-i
”nve]e latina (limba pe care o
vorbeau cu mii de ani ”nainte s`
apar` Imperiul Roman). Au
cucerit ei, romanii, ”n urma unui
r`zboi fratricid, 14% din teritoriul
Daciei [i... minune , TO´I dacii din
teritoriul ocupat dar [i din cel
neocupat, 86%, a[a peste noapte au
”nceput s` vorbeasc`... latina, [i
asta ”n 165 de ani, uit~ndu-[i
complet limba? Au inv`]at-o ei
dacii din mun]i [i v`i, p`duri [i
mla[tini, a[a de pl`cere; [i de la
cine? de la ni[te legionari
analfabe]i veni]i din toate col]urile
lumii [i care abia b‰lb‰iau c‰teva
cuvinte latine!
*Museo Nazionale Romano, inv.
124482, Salvatore Aurigemma, e
terme di Diocleziano e il Museo
Nazionale Romano, Roma, 1963, nr.
500.
70
71
Fig.30. Prinderea copiilor lui Decebal. Cavaleri[tii romani ”i prind pe doi adolescen]i, aparent copiii lui Decebal.
Dintre lupt`torii din escort` un tarabostes zace la p`m‰nt mort; un comatus a fost prins, iar copiii sunt lua]i de
doi solda]i romani pentru a fi du[i lui Traian.
*Fig.20,21,22,23,24,29,30, ãDecebal [i TraianÓ,Ion Miclea [i Radu Florescu, Ed. Meridiane, Bucure[ti, Romania, 1980.
MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
72
MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
S
untem \nv`]a]i nu numai o istorie care nu ne apar]ine, dar
trebuie s` ne [i m~ndrim cu ceea ce nu ne apar]ine; peste
tot ni se spune c` ãne tragemÓ din doi b`rba]i, dintr-un
DECEBAL, un adev`rat erou na]ional [i dintr-un... TRAIAN. C~]i
dintre noi [tiu \ns` cine a fost acest TRAIAN [i ce a f`cut el pentru noi?
S` \ncepem cu ce ãa f`cutÓ pentru noi:
- Ne-a zdrobit [i cucerit 14 % din Dacia;
- Ne-a furat tezaurul (a[a cum mai t~rziu o vor face [i al]ii).
Prin tr`darea acelei ãcozi de toporÓ Bacilis, confident al regelui
dac, romanii descoper` \n albia r~ului Sargesia tezaurul lui Decebal
(evaluat de Jerome Carcopino la 165.500 kg de aur [i 331.000 kg de
argint; pentru acea vreme un tezaur fabulos, \n fa]a c`ruia p~n` [i
faraonul Egiptului ap`rea s`rac. §i aceasta, \ntr-o ]ar` ãs`lbatic`Ò [i
ãnecultivat`Ò! ...•ntr-o ]ar` care nu [tia s` vorbeasc` [i s` socoteasc`...
•ntr-o ]ar` care a fost fericit` s` dea totul romanilor ca s` \nve]e...
ãLATINAÓ, limba pe care ei, dacii, o vorbeau de mii de ani! §i dup`
cucerirea s~ngeroas` a mai pu]in de un sfert din teritoriul Daciei, tot
el, Traian, a continuat s` stoarc` tot ce se mai putea de la noi (la fel
ca al]ii, aproape dou` milenii mai t~rziu).
Cine a fost Traian?
Marcus Ulpius Traianus este fiul unui comandant de legiune
(de origine mai pu]in roman`) care va ajunge mai t~rziu guvernatorul
Siriei [i Asiei.
•n urma victoriilor militare ale lui Traian \mpotriva
germanilor, \mp`ratul Nerva \l va adopta ca fiu la 27 octombrie 97,
proclam~ndu-l asociat la putere. El, Traian, nu ne-a iubit niciodat`, ci
dimpotriv`...
73
Fig.31. Traian ãstr`mo[ulÓ.Chiar acest pederast s` fie ãstr`mo[ulÓ neamului nostru
domnilor istorici ?Ó Moneda de la TraianÓ, din bronz , b`tut` ”n anul 114 d.H. Pe
aceasta scrie : Ó•mp`ratului Caesar Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus, cel
mai mare preot , cu putere Tribunician` [i consul a [asea oar`, p`rinte al patrieiÓ.
Kunsthistorisches Museum , Viena, RIC, pp. 286-289.
74
Noi nu suntem urma[ii Romei
75
Fig.33. Tabula Traiana comemor‰nd REPARAREA [i •NTŒRIREA drumului de la Cazane de
c`tre ”mp`ratul Traian. Au mai reparat la acest drum t`iat ”n piatra Cazanelor [i al]i ”mp`ra]i
romani ”nainte de Traian: Tiberius, Claudius [i Domi]ian, dar cine i-a fost constructorul nu
este clar. Dacii erau adev`ra]i arti[ti ”n t`iatul celor mai tari granituri, a[a cum este andezitul
[i de asemenea ”n metalurgia fierului ”i ”ntreceau cu mult pe romani. •n plus Dacia era un fel
de El Dorado al antichit`]ii ”n ceea ce prive[te aurul [i ”n general bog`]iile ei. A[a c` apare
mai plauzibil ca drumul de la Cazane s` fi fost construit de c`tre daci la fel cum tot ei au
construit [i podul de piatr` de peste Dun`re (re-construit mai t‰rziu de Traian [i din nou de
dacul Constantin cel Mare) la peste 100 de ani de la retragerea armatelor romane, atunci
c‰nd vecinii unguri ne spun c` locurile erau pustii [i ”i a[teptau pe ei s` soseasc` [i s` le
populeze - 800 de ani mai t‰rziu. De ce oare Constantin cel Mare a vrut s` cheltuiasc` o
mul]ime de bani, timp [i bra]e de munc`, ca s` reconstruiasc` un pod peste Dun`re, ce-l lega
de o zona depopulat`? Chiar a[a s` fi fost el de ãrisipitorÓ?
Fig. 31-32-33 Ð dup` ãSTRŒMO§II ROM•NILOR, vestigii milenare de art` [i cultur`. Decebal [i
TraianÒ. I. Miclea [i R. Florescu, Ed. Meridiane, 1980.
76
Fig.34. Putem vedea una dintre cele dou` biblioteci din forumul lui Traian, ”n care ”nc`peau
22.000 de manuscrise. La mese ”i putem vedea pe cei ce le studiau. Aceast` construc]ie, ca de
altfel ”ntregul forum, s-a construit cu aurul adus din Dacia, de la noi, pe care James E. Packer,
”n Arheology Magazin, feb. 1998, o descrie ca ãUn regat barbar foarte bine organizatÓ
Vezi [i fig.35,36 din acela[i Jurnal de Arheologie
77
Fig.35. Reconstruc]ia planului ãForumul lui TraianÓ:
(1) arcul de triumf de la intrare,
(2) statuia ”mp`ratului c`lare,
(3) bastioane semicirculare,
(4) judec`toria-basilica Ulpia,
(5) dou` biblioteci,
(6) columna lui Traian,
[i (7) templul lui.
Mai jos se poate vedea o
reconstruc]ie
a pie]ei principale a forumului,
av‰nd ”n centru
statuia ”mp`ratului c`lare.
•n spatele acestuia
se afl`
intrarea
spre tribunal,
Basilica-Ulpia
cu Columna
lui Traian
”n spate.
§i toate
acestea
au fost
ridicate
”n cinstea
cuceririi
a 14%
din teritoriul
Daciei!
78
Fig.36. Basilica Ulpia
are aspectul unui
tribunal. Construit`
”n marmur`,
ãmaterial de importÓ
foarte scump ”n acea
vreme, aducea o
str`lucire [i o
elegan]` lini[titoare
acestui loc.
Columnele care
sprijineau zidurile
aveau ”n fa]a lor
statui colosale ale....
prizonierilor daci (!)
pe atica Basilicei
Ulpia unde marmura
turceasc` alb` cu
vene violete, numit`
ãpavonazzettoÓ ”i
f`cea pe ace[tia s`
par` mai impun`tori
dec‰t ”mp`ratul
”nsu[i. Treptele care
conduceau la
structurile din forum
erau din marmur`
galben` cu vini[oare
violete ãgiallo anticoÓ,
d‰nd un aspect
elegant centrului
pavat [i el ”n
marmur` alb` de
culoare neutr`. Noi
azi nu vrem s` [tim
prea mult despre
str`mo[ii daci, dar ei
romanii au fost a[a de
ferici]i de victorie
”nc‰t au s`rb`torit-o
nu numai prin
construc]ia acestui
forum dar [i prin ãcea
mai lung` s`rb`toare
din lumeã. •n Roma
antic` victoria asupra
noastr` s-a s`rb`torit
oficial 123 de zile!
*Fig.34,35,36,37
Archaeology magazin,
jan-feb. 1998
,Archaeological Institute
of America, New York,
U.S.A.
79
Fig.37. Aceasta este tot ce a mai r`mas azi de la ãviteazul str`bunÓ: ruine, ruine [i iar
ruine ”n mijlocul c`rora se-nal]`-n piatr` Nemuritoarea Istorie a Nemuritorilor
Daci, adev`ra]ii no[tri str`buni.
•n v~rful Columnei nu se mai g`se[te ãSTRŒMO§ULÒ ci Sf. Petru, plantat acolo de
cre[tinii no[tri \n secolul XVI \n concordan]` cu dispozi]iile bisericii de atunci.
80
Fig.38. Aceast` cup` tracic` terminat`
cu un cap de sfinx, are o vechime de
peste 2.300 de ani. Bog`]ia tracilor era
nem`surat`. •n cartea a 10-a a Iliadei,
Homer spunea despre regele trac
Rhesoss: ÓCarul lui de lupt` era o
oper` de art` fiind lucrat ”n aur [i
argint, iar armura lui f`cut` din aur
masiv ”l f`cea s` arate ca un
nemuritor.Ó
*Time magazin, p. 62-63, aprilie 27, 1998.
81
Traian era s`-l ajung` pe Alexandru Macedon, a[a c`, pornind la lupt`
contra PAR´ILOR, cotropind Armenia (\n 114), Mesopotamia
(\n 115) [i Assyria, un fel de boal` \l atinge pe c~mpul de lupt` din
Cilicia [i astfel moare marele nostru ãstr`mo[Ó.
Italienii l-au cam uitat, dar noi...nu! Noi \l ãiubimÓ...Nu este el
ãstr`mo[ulÓ nostru!? Grecii se m~ndresc cu tracul nostru Alexandru
Macedon care i-a \ngenunchiat [i cucerit, uit~ndu-[i adev`ra]ii eroi...
Noi, tot a[a ne m~ndrim cu ce nu e al nostru, cu Traian! Ba \ntr-un
timp [i cu Stalin... ce ap`rea pe prima pagin` din abecedarele
rom~ne[ti, ani la r~nd; [i mai era [i ctitor de ora[ rom~nesc, Bra[ovul
devenind, ce ironie a sor]ii, ora[ul Stalin...
Citindu-l pe d-l Ramino N. Georgescu din New York (vezi
Danubius, ãPrin Cenu[a ImperiuluiÓ Anul 1, nr.3), nu po]i s` nu-i
apreciezi intui]ia, patriotismul [i umorul atunci c~nd se refer` la felul
\n care istoria ne este re-interpretat` [i predat` \n [coli [i universit`]i.
Au trecut aproape 2000 de ani de la ãvizitaÓ de pomin` a
\mp`ratului roman Nerva Traianus \n Dacia, ne spune sus-numitul
autor. O vizit` nedorit`, nesolicitat`, nenorocit`. •n urma ei un popor
m~ndru, d~rz, viteaz [i-a pierdut, prin grija istoricilor prezen]i, Patria,
Identitatea.
De atunci multe s-au schimbat \n lumea aceasta. Imperiul
Roman \nsu[i s-a dus, praf [i pulbere, \n jos, pe Apa
S~mbetei/Tibrului. Lovitura de gra]ie i-a dat-o un oarecare ãbarbarÓ,
Alaric, care, din toat` cultura Romei, nu s-a \nvrednicit s` \nve]e dec~t
dou` cuvinte: Vae Victis !
R`scolind prin ãCenu[a ImperiuluiÓ R.N. Georgescu face o
istorie comparat`, \ntre cea a dacilor [i cea a evreilor, iar paralelele
sunt uluitoare:
- P~n` la venirea romanilor ambele ]`ri [i popoare aveau un
trecut impresionant, luptaser` d~rz, eroic \mpotriva reichului roman
aproape \n aceea[i perioad` de timp, secolele I [i II d.H.
- Ambele ]`ri au fost desfiin]ate ca state independente, ambele au
pl`tit tribut greu ãp`cii romaneÓ.
82
Noi nu suntem urma[ii Romei
83
Li se atribuie evreilor multe sl`biciuni; dar nimeni nu poate s` le
conteste \nd~rjirea, disperarea, fanatismul cu care \[i ap`r`
identitatea, \ndeplinind \n acest fel una din poruncile fundamentale
ale Universului... fii [i r`m~i tu \nsu]i ! Cine face asta merit` toat`
considera]ia [i tot respectul.
Poporul evreu a pl~ns vreme de 2000 de ani dar astazi el s-a
reg`sit din nou \n aceea[i patrie, sub aceea[i religie, \n aceea[i limb`,
sub acela[i nume.
Iar noi, dacii, cotropi]i [i jefui]i ca [i evreii sau poate \nc` [i mai
r`u dec~t ei, noi ne hlizim, noi c~nt`m osanale postume cotropitorilor,
celor care au ucis tot ce aveam noi mai scump, Patria. Asculta]i numai
aceste versuri din ãPui de LeiÓ [i n-o s` v` vin` s` crede]i urechilor:
ã§i unu-i Decebal cel Falnic/ Iar cel`lalt Traian cel DreptÉÓ
Ce putem spune despre o astfel de istorie?
Cui s`-i mul]umim pentru ea ?
84
Noi nu suntem urma[ii Romei
D
ac` am auzit de Burebista, Deceneu [i Decebal ca despre
cei ce au contribuit la formarea [i men]inerea regatului
Dac, iar despre Traian ca cel care a c`utat s` distrug`
civiliza]ia dac` cucerind 14% din teritoriile ei, fur~ndu-i tezaurul [i
transport~ndu-l la Roma unde a fost topit (parte din monedele turnate
din el fiind date cadou celor ce au luat parte la jefuirea, a[a-zisa
ãcucerireÓ a Daciei), s` vedem ce s-a mai \nt~mplat cu marele neam al
tracilor (pelasgilor).
•n jurul anului 300 dup` Hristos, marele neam al tracilor av~nd
nucleul dacic ca element conduc`tor, ajunge din nou \n fruntea tuturor
neamurilor europene [i... ale lumii. •mp`ratul Galerius cel B`tr~n, fiul
Romulei (femeie dac` din cetatea Recidava), pe numele lui adev`rat
V`carul (Armentarius), dup` ce prime[te de la Senatul roman titlul de
\mp`rat roman, se declar` du[manul numelui de roman
consider~ndu-l impropriu, schimb~nd numele din Imperiul Roman \n
acela de Imperiul Dacic,33 deoarece majoritatea popula]iei acestui
imperiu era format` din daci-traci, ca de altfel [i armata.
Limba dacic` este cunoscut` \n istorie sub numele de ãlatina
vulgar`Ò, fiind de fapt limba imperiului. Scriitorul roman Lactantius \n
ãRomanos DominarenturÓ34 se pl~nge c` dacii nord-dun`reni au
ajuns st`p~nii romanilor, iar toat` suita lui Galerius cel B`tr~n provenea
din dacii de la nordul Dun`rii.
85
86
Fig.39. •n ´ara Zeilor, ´ara Dacilor av‰nd sub picioare ziduri de cet`]i [i temple, ”nc` par]ial sigilate sub p`m‰nt. De la st‰nga:
colonelul Nicolae Mereu]`, fostul comandant al corpului de paz` al pre[edintelui Moldovei Snegur, Eu [i Andrei Vartic, dup`
un drum de munte de peste 18 Km. Natura ne-a r`spl`tit efortul. De ce oare ”[i construiau Ei dacii cet`]ile ”n creier de mun]i [i
”n mijlocul ]`rii ? Au fost acestea cu adev`rat cet`]i ori dup` cum spune Andrei au fost nimic alceva dec‰t puncte de abserva]ie
astronomice, geodezice ori.... De ce dacii le ”nconjurau cu ziduri ãnemuritoareÓ iar ”n mijlocul acestora nici m`car nu nivelau
ori terasau terenul ?
Fig.40. •n mij-
locul Tesaloni-
cului g`sim [i azi
Arcul de Triumf
al lui Galerius
(Ler •mp`rat),
realizat din mar-
mur` alb`, cu
sculpturi [i de-
cora]ii \n relief,
reprezent~nd
victoria \mpotri-
va per[ilor (290-
297 d.H.). Niels
Hannestad afir-
ma c` monu-
mentul este ã cel
mai important
dintre monu-
mentele tetrahi-
ce p`strateÓ, con-
semn~nd pentru
eternitate trium-
ful dacilor \n
\ntreaga lume
antic`, oriental`
[i occidental`.
Figurile coman-
dan]ilor daci
sunt peste tot.
De ce oare grecii
nu se \ntreab`
azi de ce s-a
construit acest
Arc de Triumf pe ãteritoriul lorÓ [i de ce suntem noi pe el ? De fapt el nu reprezint` nimic
istoric pentru grecii care \[i adjudec`, incorect, acest teritoriu. Acest Arc de Triumf al
str`mo[ilor daci, avea la \nceput patru picioareÉ doar dou` mai exist` azi. Cui s`-i pese?
•n anul 311 d.H., Ler •mp`rat, \nainte de moarte (din cauza unei infec]ii), va da decretul de
Liber` practic` a cultului cre[tin. •i vor urma la tron cei doi nepo]i : Galer cel T~n`r [i ceva
mai t~rziu Constantin cel Mare. Acesta din urm` va reconstrui [i Podul de Piatr` de peste
Dun`re, f`cut ini]ial de str`bunul s`u Burebista. De ce oare a reconstruit acel pod c~nd se
[tie c` romanii se retr`seser` din nordul Dun`rii de aproape 200 de ani iar ãlocurile erau
pustiiÓ (\i a[teptau pe unguri, goale, \nc` 800 de ani, ca s` soseasc` [i s` [i le adjudece).
•n dep`rtare se vede [i Rotunda.
87
Fig.41. O alt`
vedere al Arcului
de Triumf al lui
Ler •mp ` r a t ,
unde putem
v e d e a rela]ia lui
cu Rotunda.
Galer cel B`tr~n
era copil din flori
al Romulei, fe-
meie dac` din
cetatea Recida-
va, slujitoare a
cultului Zalmo-
xian. El va
schimba numele
Imperiului
Roman \n Dacia
Mare \n anul 305
d.H. Ler •mparat,
ca ginere al lui
Diocle-]ian, a
avut un nume r`u
printre cre[tini,
dar a fost un
general de geniu,
fiind asemuit de
c`tre Niels Han-
nestad, cu Alexan-
dru Ma-cedon
(alt trac). Re-
\nfiin]area Im-
periului Daciei
Mari i-a f`cut pe
daci s` devin` din
nou st`p~nii lu-
mii. C~ntecele [i
colindele noastre \l omagiaz` [i azi pe El, Ler •mp`rat.
Scriitorul Eusebiu spune c` tot el, Galerius, a dat armatelor sale, \nc` de la \nceput, vechiul
drapel al dacilor, §arpele Gnostic (lucrat din aram`, piele sau chiar stof`). El s-a declarat cel
mai mare du[man al numelui de roman (Fontes, II, 6-7) [i a mutat capitala statului Dacia
Mare, acas`, pe teritoriul nostru, la Tesalonic. Lactanius, un cronicar roman, nota \n 325 d.H.
c` Galer cel B`tr~n este ão fiar` cu totul str`in` de s~ngele de romanÓ (Fontes, II, 7).
88
Fig.42. Rotunda din Salonic, o construc]ie solid`, cu pere]i gro[i, a fost construit` de
Galerius ca un adaos enormului palat unde acesta \[i avea locuin]a. Rotunda era legat` de
palat printr-un bulevard m`rginit de coloane frumoase [i care, \n final, trecea pe sub Arcul
lui Galerius. De ce el, Ler •mp`ratul, a construit aceast` Rotund`, nu se [tie. Se presupune
c` ea ar fi trebuit s`-i serveasc` drept Mausoleu. Al]ii consider` c` trebuia s` serveasc` drept
sal` de recep]ii. •n timpul lui Teodosius ea a fost transformat` \n biseric`, interiorul fiindu-i
vandalizat, apoi decorat cu scene religioase cre[tine. Norocul nu-i sur~de nici cu cre[tinii,
a[a c` \n 1590 a devenit moschee.
Acela[i Constantin cel Mare va muta capitala imperiului la Constantinopol, iar prin edictul
de la Milano, din 313 d.H., va face cre[tinismul s` fie obligator, pe teritoriul imperiului.
El va ridica la Roma un arc de triumf pe care dacii sunt reprezenta]i prin opt statui, fiecare
de peste trei metri \n`l]ime.
89
Astfel c` din cuceri]i, dacii au devenit cuceritori, schimb~nd
numele imperiului roman \n imperiul dacic, aceasta fiind concluzia
celui mai mare du[man al dacilor de atunci, Lactantius, \n 325 d.H.
Galerius cel T~n`r, fiu al sorei lui Galerius cel B`tr~n, a fost
numit, \nainte de a ajunge \mp`rat, cu numele dacic cel adev`rat,
Dara35. Ace[ti doi mari conduc`tori ai Imperiului Dacic, ridic` la
Salonic un Arc de Triumf \n cinstea apogeului ascensiunii dacice.
Tot nou`, dacilor, ne datoreaz` cre[tinii libertatea cultului lor.
Galerius cel T~n`r, \mp`ratul Daciei \n anul 311 d.H., elaboreaz` o lege
de toleran]` prin care se acord` credincio[ilor cre[tini libertatea cultului,
cu condi]ia s` se roage lui Dumnezeu pentru el [i pentru stat36. Dup`
preotul D. B`la[a37, \n timpul celor doi \mp`ra]i Galerius, statul impe-
rial al Daciei se reorganizeaz` \n provincii conduse de un voievod
(ãvoievodÓ fiind un cuv~nt dac cu sens de lupt`tor, r`zboinic, el
corespunz~nd cuv~ntului slav ãcneazÓ). El s-a p`strat de-a lungul
secolelor nu numai \n istoria noastr`, dar [i prin locurile unde am fost [i
mai suntem... ca de exemplu, ]inutul Voivodinei inclus azi \n Iugoslavia,
unde rom~nii locali se lupt` pentru eliberarea lui de sub s~rbi.
Tot D. B`la[a, \n lucrarea citat`, men]ioneaz` c` \ntre daco-
romani, cel dint~i voievod, necunoscut p~n` \n prezent, a fost
Vlahernus (nume provenind de la cuv~ntul Vlah, cum de altfel \nc` \i
numesc pe macedoneni, grecii [i azi cu dispre]).
Ca [i cum doi \mp`ra]i daci \n fruntea imperiului nu ar fi fost de
ajuns, lui Galerius cel T~n`r \i urmeaz` la conducerea noului Imperiu
Dac, un altul, n`scut \n satul dac Ni[ de la sudul Dun`rii, Constantin
cel Mare, cel ce ridic` Arcul de Triumf de la Roma, pe care apar o parte
din figurile comandan]ilor daci. Tot el [i-a mutat re[edin]a la SIRMIUM,
iar la scurt timp dup` aceea la SERDICA, \n DACIA MEDITERRANEA,
despre care va face declara]ia semnificativ`: ãROMA mea este SERDICAÓ.
Tot el reconstruie[te podul de piatr` de peste Dun`re (construit de
str`bunul s`u Burebista [i nu de... Traian), ad`ug~ndu-i un castru cu
patru turnuri [i un edificiu cu numeroase \nc`peri.
De ce oare cineva ar fi avut interesul s` cheltuiasc` sume mari de
bani, atunci \n antichitate, ca s` reconstruiasc` un pod acolo, departe
90
Noi nu suntem urma[ii Romei
91
\n limba rom~n`-dun`rean` cu alfabet geto-dac, limba vorbit` de cele
3-5 milioane de locuitori de pe vremea lui Burebista.
Noi am vorbit aceea[i limb` dac` \n fa]a romanilor, go]ilor,
gepizilor, hunilor [i slavilor [i continu`m s` o vorbim cu schimb`rile
care survin \n orice limb` \n decursul mileniilor.
•n raportul diplomatului bizantin Panites Priscus, aflat \n anul
448 la curtea ne\mbl~nzitului Atila, se men]ioneaz` c~teva cuvinte
clare daco-rom~ne ca: meiu, mied, colib`; iar la masa dat` de Atila \n
cinstea diploma]ilor s-a vorbit [i \n limba ãAusonicaÓ carpato-dun`rean`,
dacic`.
Ce este cu stema regatului geto-dac, cei doi lei afronta]i, pe care
o g`sim p~n` \n 1921 pe stema Rom~niei Mari?
§i, \n sf~r[it, ce este cu acel Codex Rohonczy, cronic` dac` din
secolele XI-XIII, \nsum~nd 448 de pagini, scrise \n limba carpato-
dun`rean`, latina dun`rean` arhaic`, cu alfabet geto-dac, pe care
dacorom~nii \l mai foloseau \nc` pe vremea lui Vlad ´epe[ (vezi
Ha[deu). Ea con]ine \ndemnuri la lupt` ale domnitorului Vlad - ca [i
ale altora - \mpotriva migratorilor pecenegi (din r`s`rit) [i a ungurilor
(din apus). Se descriu 54 de b`t`lii victorioase, patria noastr`
ar`t~ndu-se ca o ]ar` bine organizat`.
C~nd oare se va \nv`]a \n [colile rom~ne despre a[a ceva?
92
Noi nu suntem urma[ii Romei
A
rborele tracic num`ra peste 200 de triburi, cele mai cunos-
cute fiind cele ale dacilor, ge]ilor, ramanilor, bessilor (meta-
lurgi[ti), latinilor etc.
O interesant` afirma]ie despre daci o g`sim la istoricul Dio
Casius care a spus: ã§i iar`[i s` nu uit`m c` Traian - Troian a fost trac
veritabil. Luptele dintre Traian [i Decebal au fost r`zboaie fratricide,
iar tracii au fost daciÓ.39
Dup` Mircea Eliade, num`rul ramurilor giganticului arbore uman
al tracilor se ridica la cca. 200.40 Pr. Dumitru B`la[a a alc`tuit un tabel
al acestora num`r~nd nu mai pu]in de 150 de ramuri tracice.
Herodot (425 \.d.H.) considera c` ãNeamul tracilor este cel mai
numeros din lume; tracii au multe nume, dup` regiuni, dar obiceiurile
sunt cam acelea[i la to]iÓ.
Dup` victoria grecilor de la Maraton asupra per[ilor, regele
Xerxes (486-465 \.d.H.) \[i construie[te o mare armat` \n care se
men]ioneaz` de c`tre Herodot [i prezen]a tracilor bithini, din nord-
vestul Asiei Mici; ace[tia sunt descri[i astfel: ãTracii \nso]eau expedi]ia
purt~nd pe cap c`ciuli din blan` de vulpe, \mbr`ca]i cu hitoane, peste
care se \nf`[urau cu mantale viu colorate. •n picioare [i peste pulpe
aveau o \nc`l]`minte din piele de c`prioar`. Ca arme au suli]e, scuturi
u[oare [i pumnale miciÓ.41
Ovidiu \n Tristele \i surprinde pe tracii geto-daci astfel: ã•i vezi
c`l`ri, venind [i duc~ndu-se prin mijlocul drumurilor. •ntre ei nu-i
nici unul care s` nu poarte tolb`, arc [i s`ge]i \ng`lbenite de veninul
viperei. Au glas aspru, chip s`lbatic [i sunt cea mai adev`rat`
\ntruchipare a lui Marte. P`rul [i barba lor n-au fost tunse niciodat`.
M~na lor dreapt` e totdeauna gata s` \nfig` cu]itul pe care \l are legat
la [old orice b`rbatÓ.42
•n anul 547 \.d.H. per[ii lui Cyrus au \nfr~nt Regatul Lydiei
Tracice din Asia Mic`, extinz~ndu-[i st`p~nirea spre nord-vest p~n` la
]`rmul sudic al M`rii Marmara.
93
Fig.43. Conducta dacic`, veche de peste 2.000
de ani care perforeaz` muntele aduc‰nd apa
s`tenilor din M-]ii Or`[tiei, Fetele Albe.
Conducta a fost descoperit` ”n luna mai 1998
de c`tre Prietenul Dacilor, Andrei Vartic,
ajutat de o c`l`uz`.
94
Noi nu suntem urma[ii Romei
95
Deci Alexandru este un foarte vechi nume pelasgic, carpato-
dun`rean. El era mesagerul care o dat` la 4 ani era zv~rlit \ntre suli]e
[i prin moartea lui ducea Zeului Suprem mesajul poporului s`u.
Carpato-dun`renii, \n evolu]ia lor s-au r`sp~ndit \n jurul nucleului
cet`]ii naturale a Mun]ilor Carpa]i, mun]i greu de trecut, unde aurul,
argintul [i sarea se g`seau din bel[ug.
Ei, carpato-dun`renii, s-au r`sp~ndit peste toat` Europa
Central`, de la Alpii Austrieci [i din C~mpia Bavariei p~n` \n
Podi[urile Gali]iei Orientale [i p~n` \n Stepa Dobrogei, iar de acolo
p~n` peste toat` a[a-zisa Rusie Meridional` de la Nistru [i p~n` \n
Kuban (vezi tracii cimmerieni), \n Asia Mic`, \n Insulele M`rii Tracice
(Egee) care au fost la \nceput populate de ei, pelasgo-traco-arienii
carpato-danubieni ajung~nd p~n` \n Nordul Africii (vezi garamanii).45
Dar dac` istoria a fost a[a de generoas` cu neamul nostru tracic,
nu acela[i lucru se \nt~mpl` [i cu istoricii contemporani.
Bulgarii, aparent un popor slav, sosit de departe, din Asia, se
redescoper` azi, nemaiconsider~ndu-se invadatorii sosi]i \n secolul al
VI-lea d.H. ci, nici mai mult nici mai pu]in dec~t urma[ii tracilor!
Ei nu vor s` mai aib` nimic \n comun cu neamul slav (ori vulgar:
bulgar-mongoloid de la Volga).
Citindu-i pe acad. V. Georgiev, prof. A. Fol [i pe prof. G.I.
Georgiev, descoperi c` nici nu au existat traci la Nord de Dun`re iar
ei bulgarii au devenit traci prin 1964-1967, extinz~ndu-[i istoria cu
c~teva mii de ani. §i c~nd te g~nde[ti c` p~n` ce fiica fostului lor
pre[edinte Jivkov a devenit istoriograf`, ei bulgarii, credeau c` sunt
slavi la origine!
Dup` cum vedem, nu numai ãacademicienii profesori de istorieÓ
schimb` istoria, ci [i fetele pre[edin]ilor comuni[ti... [i pentru ce,
pentru ni[te interese geo-politice. Nu ar fi fost mult mai simplu s` se
m~ndreasc` cu faptul c` ne-au cotropit \n secolul al VI-lea d.H.,
ne-au subjugat [i decimat, l`s~nd \n urm` doar un num`r mic de
supravie]uitori ãmegleno-rom~niiÓ? C~nd vorbe[ti o limb` slavon`
(ap`rut` foarte t~rziu \n istoria lumii) cum po]i spune c` e[ti trac?! Se
[tie c` de-a lungul r~ului Mari]a tr`iau tracii odrisi, numele lor fiind
men]ionat p~n` \n secolul III \.d.H.
De asemenea, de-a lungul r~ului Struma tr`iau medii - trib din
care se tr`gea [i str`mo[ul nostru Spartacus, trac ce a cl`tinat [i
96
Noi nu suntem urma[ii Romei
97
acela[i Herodot). Ei ne-au \nvins de mai multe ori, reu[ind s` ocupe
partea sudic` a Peninsulei Balcanice.
De la noi au luat apoi Asia Mic` (vezi r`zboiul \mpotriva
tracilor-ramani locuitori ai Troiei) dup` cum [i insulele din Marea
Tracic` (grecii schimb~ndu-i numele \n Marea Egee; vezi r`zboiul dus
de greci sub conducerea lui Temistocle \mpotriva tracilor-sinthioni).
Revan[a \mpotriva grecilor ne-a fost adus` de tracul-pelasg
Alexandru Macedon (336-323 \.d.H.) care cucere[te Grecia [i con-
form tradi]iilor timpului \i angajeaz` pe \nvin[i \n trupele sale.
Acesta reconstruie[te \ntr-o perioad` foarte scurt` Marele
Imperiu Pelasgic, recucere[te Egiptul, Mesopotamia, Persia, India,
capitala acestui Mare Imperiu Pela-sgic, re\nviat, fiind la Pela.
Vremea a trecut [i dup` 2000 de ani, de ast` dat` ãistoricii greciÓ
\l redescoper` pe macedonul Alexandru ca fiind ãgrecÓ [i \l pun \n
Panthenon (dup` 2000 de ani !!!). Dar nici bulgarii nu se las`, [i-l
adjudec` [i ei pe ãstr`mo[ulÓ Alexandru, consider~ndu-l unul din cei
mai mari generali bulgari ai antichit`]ii.
Singurii care nu [i l-au revendicat pe Alexandru ca fiindu-le
neam [i str`mo[ ... sunt rom~nii.
•ntre timp pelasgii au devenit [i ei greci, precum [i tracii (o fi gre[it
Herodot c~nd \i considera pe traci ca fiind alt neam dec~t grecii)!
Despre teritoriile locuite de pelasgo-traci acela[i Herodot spunea:
ãDe la P`durea Hercinic`, limita vestic` a spa]iului pelasgo-tracic trece
prin Alpii R`s`riteni, ocolind Noricum, provincie cu popula]ii
predominant dacice [i celto-germanice, [i apoi cobor~nd la Aquileea
(azi Terzo dÕAquileia - Italia), \n golful vene]ilor. De aici, limita vestic`,
sud-vestic` a spa]iului pelasgo-tracic urm`rea ]`rmul M`rii Adriatice,
\ntreg ]`rmul de vest al Peninsulei Balcanice, p~n` \n CretaÓ.48
Popula]iile, neamurile pelasgo-tracice de la Marea Adriatic`, din
ã]inuturile iliriceÓ, atingeau, potrivit informa]iilor lui Strabon, Istrul [i
Alpii dintre Italia [i Germania: ãpopula]iile pelasgo-traco-ilirice \ncep
de la acel lac (este vorba de lacul Constan]a dintre Elve]ia [i Germania
de azi, n.a.) al`turi de care locuiesc vindelicii, retii [i helvetii...
Amintitul teritoriu (alpino-panonico-iliric), dacii l-au pref`cut \ntr-un
pustiu, \n urma r`zboiului \n care i-au biruit pe boi [i pe taurisci -
semin]ii celtice de sub st`p~nirea lui Critasiros. Dacii pretind c` ]inu-
tul acesta ar fi al lor, cu toate c` este desp`r]it de ei prin r~ul Parisos
98
Noi nu suntem urma[ii Romei
(Paar de azi \n Germania, n.a.) care vine din mun]i [i se vars` \n Istru
(Dun`re)...Ó.49
Originea acestui popor tracic, c`ruia geografia [i condi]iile
climatice i-au h`r`zit culoarea alb` a pielii, men]inut` cu toate invazi-
ile, \ncruci[`rile [i suprapunerile orientale, se confund` cu cea a arie-
nilor carpato-danubieni, a vechilor pelasgi, \ntemeietori ai Europei
moderne de azi. •n ultima vreme, tot mai mul]i cercet`tori sunt de
p`rere c` leag`nul vechii Europe este spa]iul carpato-dun`rean
(Marija Gimbutas), \n timp ce consider` c` spa]iul din care au pornit
popoarele europene este situat pe teritoriul dintre Valea Dun`rii,
Marea Egee (Marea Tracilor) [i Marea Neagr` (Marea Getic`).50
Istoricilor [i arheologilor li s-au al`turat [i unii lingvi[ti, printre care
trebuie amintit Vladimir Georgiev. Importan]a tracilor \n istorie [i a
spa]iului tracic a fost subliniat` [tiin]ific prima oar` de c`tre Vasile P~rvan.
N`scut la 28 Sept. 1882, \n c`tunul Perchiu din Comuna
Huruie[ti, Jud. Tecuci, fiu al unui \nv`]`tor rural, Vasile P~rvan a fost
un alt \ndr`gostit de preistoria poporului rom~n. El ajunge la 27 de ani
membru al Academiei Rom~ne, Profesor de istorie antic` la
Universitatea din Bucure[ti, Director al Muzeului Na]ional de
Antichit`]i. El este autorul sintezei istorico-arheologice despre
protoistoria Daciei, pe care a intitulat-o Getica. •n aceast` lucrare
V. P~rvan a pus \n eviden]`, documentat [i conving`tor, m`re]ia
poporului geto-dac. El va muri timpuriu, \nainte de a atinge v~rsta de
45 de ani, l`s~ndu-ne un tezaur de nepre]uit, opera lui [tiin]ific`.
Din punct de vedere lingvistic, mul]i cercet`tori sus]in existen]a
unei limbi ariene, carpato-danubiene (pelasgice) care a stat la originea
limbii tracice, cu diferite variante locale. Av~nd \n vedere leg`turile
\ntre limba hitit` [i limbile ariene, se poate afirma c` mi[c`ri de
popoare au avut loc de la apus spre r`s`rit, adic` din Europa spre Asia
[i nu invers. Forma veche a cuvintelor hitite constituie o dovad` c`
hiti]ii s-au desprins din trunchiul carpato-danubian, european,
p`trunz~nd \n Asia Mic`. Sunt suficiente dovezi de natur` arheologic`
[i antropologic` pentru a \ng`dui afirma]ia c`, \nc` din epoca
neolitic` \n spa]iul tracic [i \ntr-o arie limitrof` acestuia, exista o
popula]ie autohton`, din care \[i trag r`d`cinile popoarele istorice
europene, iar aceast` popula]ie poate fi considerat` din punct de
vedere lingvistic ca prearian`.51 ´in~nd seam` de faptul c` istoricii [i
99
arheologii au neglijat, necuvenit, mitologia noastr` traco-dacic`,
precum [i alte mitologii cu scrieri epice precum sunt Vedele [i
Upani[adele sanscrite, consider c` introducerea lor \n circuitul
cercet`rilor ar fi \n avantajul nostru, al rom~nilor [i \n special \n
avantajul ilumin`rii trecutului \ndep`rtat al continentului european.
Simpozionul interna]ional de tracologie care a avut loc \n
Bulgaria (15-18 Mai, 1998) cu temele de mai jos scoate \n eviden]`
cele afirmate de noi mai \nainte:
1. Cel mai vechi simbol pre-tracic g`sit \n lume - zvastica - 6.000 \.d.H.
2. Primele ornamente [i m`[ti de aur (tracice) g`site \n lume -
3.800 \.d.H. (Karanovo V-VI).
3. 1600 de tezaure ale regilor traci - cele mai frumoase din lume.
4. Noi splendori tracice.
•n Iliada Homer spunea despre traci c` ãarmatele lor str`luceau
de scuturi de aur [i tezaurele lor erau a[a de pre]ioase c` regele Priam
(rege al Troiei tracice) a putut s` ia \napoi, de la greci, capul fiului s`u
mort, numai dup` ce le-a dat acea faimoas` cup` tracic` de aurÓ.52
Toate marile civiliza]ii au \nflorit pe v`ile unor mari fluvii [i \n
special la gurile de v`rsare ale acestora: cea egiptean` pe Nil, cea
mesopotamian`, \ntre Tigru [i Eufrat, cea indian`, pe Ind [i Gange,
cea chinez`, pe Fluviul Galben, iar cea european`, cu voia sau f`r`
voia ãmarilor profesori de istorie [i arheologieÓ, pe valea Dun`rii
(Istrului, Danubiului) [i \n special \n zona deltei acesteia. Acesta este
leag`nul adev`rat al civiliza]iei proto-europene, \n str`vechea vatr`
tracic` a Carpa]ilor, a Dun`rii carpatice. Aici veneau grecii \n antichitate
s`-[i caute L~na de Aur [i bog`]iile agricole dun`rene. Aici s-a
dezvoltat faimoasa Epoc` de Aur, cu Cimitirul Eroilor de la Gurile
Dun`rii [i L`ca[ul Zeilor din Cetatea Koga-Ion-ului.
Uita]i-v` pe hart` [i ve]i vedea ce fantastic arat` acest spa]iu,
unde din trupul mun]ilor ]~[nesc izvoare ce se prefac \n r~uri care se
desf`[oar` ca un evantai spre Dun`re, str`b`t~nd v`i calme [i dealuri
molcome, prielnice agriculturii [i p`storitului. De sus, din avion
aceast` re]ea hidrografic`, cu forma de elips`, seam`n` cu un Ou al
Genezei. Mun]i de sare, f`r` de care e greu de conceput via]a omului
[i cre[terea vitelor, reprezentau \n antichitate o bog`]ie mai mare ca
aurul, poate cea mai de seam` bog`]ie pentru oamenii vechimii,
bog`]ia vie]ii, f`r` de care via]a nu poate exista.
100
Noi nu suntem urma[ii Romei
101
scoatem ochelarii de miopi, primi]i de la vecini [i s` ne uit`m cu
m~ndrie, acolo, departe \n trecut, redescoperindu-ne [i m~ndrindu-ne
cu noi \n[ine. Nu este nimeni \n toat` Europa, care s` aib` o istorie
mai veche, mai frumoas` [i mai fantastic` dec~t a noastr`.
Noi nu trebuie s` uit`m c` suntem aici, pe acest p`m~nt
european primii, \naintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor
or turcilor, \naintea englezilor or slavilor.
Ei to]i, noii veni]i, doresc ca noi s` nu fi existat; astfel ca ei s`
aib` drepturi! Ei spun c` Transilvania a fost lipsit` de popula]ie, iar ei
au venit [i au locuit-o. Ei ne \ncurajeaz` \n naivitatea noastr` s`
credem c` de fapt noi am ap`rut dup` 106 d.H., prin unirea dintre
ãdoi b`rba]iÓ Traian [i Decebal, Traian - cuceritor a 14% din teritoriul
Daciei, \n urma unui r`zboi fratricid.
E timpul s` realiz`m c` noi avem istoria noastr`, cu mii [i mii de
ani \naintea sosirii romanilor pe c~]iva kilometri din teritoriul Daciei;
istoria noastr` a \nceput atunci, de mult, c~nd noi am \nceput s`
f`urim Europa, s` cucerim Asia: China, India [i Japonia, Anatolia,
Sumerul [i Asia Mic`, Palestina [i Mesopotamia, Nordul Africii.
Aceasta este istoria noastr`, a carpato-danubienilor, pelasgilor,
tracilor, daco-rom~nilor. Noi daco-rom~nii reprezent`m coloana
vertebral` a istoriei lumii contemporane.
102
MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
MITOLOGIA LA ROMANI
I
n anul 1961, cercet`torul clujean N. Vlasa, s`p~nd cam la 20
de km de comuna T`rt`ria, la o colin` numit` Turda[, g`se[te
\n stratul cel mai de jos al acesteia o groap` umplut` cu
cenu[`. Pe fundalul ei au fost g`site statuetele unor idoli str`vechi, o
br`]ar` de scoici marine [i trei t`bli]e de lut, acoperite cu un scris
pictografic, al`turi de corpul ars [i dezmembrat al unui om matur.
Descifrarea t`bli]elor ne aduce \n fa]a unei scrieri presumeriene [i a
unei enigme ãmortul coptÓ. La vechii sumerieni, \n cinstea marelui
zeu §aue, preotul principal, la \mplinirea anilor de slujit, era ars.54
Arunc~nd o privire rapid` pe harta Rom~niei, \n zona T`rt`riei vom
descoperi nume ciudate, f`r` nici un \n]eles pentru o persoan`
neini]iat`, vom g`si ]ara zeului §aue.
D-l P.L. Tonciulescu, \n cartea De la T`rt`ria la ´ara Luanei,
publica [i o hart` intitulat` ãUrmele zeului §aueÓ,55 din care citez
localit`]i [i r~uri cu o rezonan]` care aminte[te de acest zeu str`vechi,
local: satul §`ule[ti pe valea Mure[ului, la sud de Turda[, l~ng`
T`rt`ria; pu]in mai la nord, tot pe malul st~ng al Mure[ului, satul
§eusa; ceva mai la nord \nt~lnim §eulia de Mure[; undeva mai sus de
p~r~ul §aulia, afluent al r~ului Ludu[, la confluen]a celor de mai sus
avem comuna §eulia [i satul §aulita; \n jude]ul Bihor, comuna
Nojorid, avem satul §auaeu.
§i dac` continu`m c`l`toria pe harta Rom~niei, pe Some[ul
Mare, pe apele Zal`ului, g`sim zeci de localit`]i [i ape cu nume
103
Fig.44. Zeul §aue, identic cu zeul sumerian Usmu, un zeu pierdut ”n vidul istoriei poporului
nostru. Vom fi ”n stare s`-l repunem ”n ale lui drepturi istorice? Carpato-dun`renii sosi]i ”n
dou` etape ”n Sumer, [i suprapun‰ndu-se popula]iei negroide locale ”i vor numi pe ace[tia
ãcapete negreÓ (sag-gic). Popula]ia local` negroid` o va adora pe zei]a t`m`duitoare Gula.
* P.L.Tonciulescu, ãDe la T`rt`ria la ´ara LuaneiÒ, p.22, Ed.Miracol, Bucure[ti, 1996.
104
Fig.45. Negas reprezenta la vechii
vedici (carpato-danubieni, pelasgi),
spiritele rele, un fel de semi-zei,
dragoni, el r`m‰n‰nd p`strat ”n
cuvinte ca Nehoi, Negesina, etc.,
precum [i ca stindard de lupt` la
daci: capul de dragon. Descrierea
acestui dragon corespunde cu
[arpele dragon descoperit la Tomis,
statuie de marmur`, imagine
tridimensional` a enigmaticului
semi-zeu, ”nalt` de 66 cm. •n depozitul
descoperit ”n urm` cu mai mult de
30 de ani, el Nagas se afla ”mpreun`
cu .... Cavalerul Trac !
*M.I.N.A. Constan]a, inv.2003.
Str`mo[ii Romanilor,
Daco-Romanii, Ion Miclea
[i Radu Florescu,
Ed. Meridiane,
1980, Rom‰nia.
105
derivate din ale marelui zeu: satul Ili-§ua, r~ul §ieu, com. §iuet, §ieu
M`gheru[, Christur-§ieu, §ieu Odorhei, p~n` [i §ieu-Sf~nt.
De acum 7.000 de ani cam at~ta ne-a r`mas. Oare, \n str`fundul
acestor a[ez`ri, dac` arheologii ar s`pa, ar mai c`uta, nu s-ar mai
descoperi nimic? Oare singurele vestigii l`sate de str`mo[ii iubitori ai
zeului §aue s` fie numai cele de la T`rt`ria?
Citind ãThe living GoddessesÓ56, a lui Marija Gimbutas, suntem
surprin[i de ce afl`m; cercet`toarea Zsofia Torma ( din Ora[tie, n.t.) \n
1874 a descoperit la Turda[, l~ng` Cluj, \n Transilvania ( nord-vestul
Rom~niei) t`bli]e de lut asem`n`toare celor descoperite de clujeanul
N. Vlasa pe care le-a prezentat la un congres interna]ional, la Berlin,
organizat de... Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei pelasgice.
Dar cine a auzit de aceast` Z.Torma p~n` acum? De ce trebuie s` o
g`sim \n c`r]ile istoricilor americani [i nu \n cele rom~ne[ti? Cine ne
blocheaz` aceste informa]ii pre]ioase pentru mai mult de 100 de ani
[i cu ce scop ?
De la aceia[i americani afl`m c` Miloje Vasic, 1908-1926, a
dezgropat figurine [i vase cu inscrip]ii asem`n`toare la Vinca, l~ng`
Belgrad (zone care au apar]inut p~n` t~rziu str`mo[ilor no[tri, respectiv
p~n` \n sec.VI d.H.). •n opinia lui Vasic inscrip]ii asem`n`toare se
reg`seau pe vase de lut din insula Lesbos.
•n 1961-1963 Jovan Todorovic descoperea, tot l~ng` Belgrad,
vase [i obiecte de cult cu sute de inscrip]ii apar]in~nd aceleia[i culturi
Vinca.
Strachina cu inscrip]ii de la Gradesni]a, Bulgaria de azi, scoate [i
ea la iveal` aceea[i scriere pre-sumerian`.
Dar meritul decisiv \i revine lui Nicolae Vlasa care \n anul 1963
\[i impune descoperirea scrisului pre-sumerian.
•n sf~r[it, tot de la M. Gimbutas afl`m despre ãMadona de la
RastÓ, vestul Rom~niei, Banat, 5.000 \.d.H., descoperit` de prof. dr.
Gheorghe Lazarovici, acoperit` cu inscrip]ii. (Vezi [i ãEpopeea
poporului carpato-danubian/cucerirea SumeruluiÓ.)
106
Noi nu suntem urma[ii Romei
ALE§II LUMII
107
Fig.46. Marea Zei]` Bendis.
*Medalion din teracot`, Muzeul de istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca, inv. A1/941.
C. Daicoviciu [i colaboratorii, §antierul arheologic de la Gr`di[tea Muncelului.
Geto-Dacii, I. Miclea [i R. Florescu, Editura Meridiane, 1980, Rom~nia.
108
Noi nu suntem urma[ii Romei
109
17. DANU - mama ploilor [i a paji[tilor bogate; vezi Danubiu,
apa sf~nt` a vedicilor carpato-danubieni.
18. ARA (Arya) - numele ]inutului notat al poporului ãArianÓ
carpato-danubian. Numele zonei din jurul masivului Rar`u, de unde
izvor`[te r~ul Arara numit Siret. •n locul unde a fost ARA acum este
un loc numit ARA-MA.60
Aceast` mo[tenire a vechilor vedici, carpato-danubieni, arieni,
reprezint` cadrul sacru, spa]iul carpatic care [i dup` aproape 7.000 de
ani continu` s` p`streze nume misterioase pentru v`i, mun]i [i sate,
p`strate din mo[i str`mo[i [i al c`ror \n]eles s-a pierdut \n negura
timpului. Este oare posibil ca o arie geografic` determinat`, care
poart` nume vedice de zei [i urmele acestor zei, s` nu trezeasc` nici
un interes pentru istoricii [i arheologii no[tri? Oare asta s` fie pentru
totdeauna soarta poporului nostru: nep`sarea, [tergerea trecutului,
uitarea adev`ratei lui istorii?
Istoricul grec Herodot spunea despre traci: ã...dup` indieni,
neamul tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele lumii. Dac`
ar avea o singur` conducere [i ar fi uni]i \n cuget, ei ar fi, dup` p`rerea
mea, de ne\nfr~nt [i de departe cei mai puternici dintre toate
semin]iile p`m~ntului. Tracii poart` multe nume, fiecare dup` ]inutul
\n care locuie[te, dar to]i au \n toate, obiceiuri asem`n`toareÓ.61 Dac`
Herodot cuno[tea 19 triburi tracice, Strabon a vorbit de 22.62 Evident,
\ntre o at~t de mare varietate de triburi, trebuie c` au existat [i unele
deosebiri religioase, care nu mai pot fi [tiute ast`zi.
Neamul tracilor a fost m`re] \n antichitate [i vestit at~t prin
rezisten]a fizic` a b`rba]ilor, c~t [i prin priceperea poporului \n
general \n leacuri ancestrale. Drept dovad`, filozoful Socrate
m`rturisea c` el a \nv`]at de la un ucenic al lui Zamolxis un
desc~ntec dintre acelea ãcare-i fac pe oameni nemuritoriÓ. Mai
t~rziu, peste secole, Clement Alexandrinul repro[a grecilor c` nu
sunt originali \n civiliza]ia lor [i c` ace[tia au \nv`]at de la traci
formulele desc~ntecelor pentru \ns`n`to[ire: ãsanas incantationes
a thracibulus accepistiÓ.63
110
Noi nu suntem urma[ii Romei
111
Fig.47. Cavalerul Trac. Acesta face parte din
tezaurul de la Surcea (sat, comuna Z`bala ,
jude]ul Covasna). El a fost descoperit
”nt‰mpl`tor ”n 1934. El se compunea
din dou` talere de argint cu desen
figurat, patru t`lpi de cup` cu picior,
[ase nicovale de argint [i mai
multe buc`]i de
argint brut. Dup`
cum putem vedea,
talerul mare,
oval, cu
chenar ”n relief,
decorat cu
din]i de lup,
are ”n`untrul
lui un c`l`re]
trac, tipic, cu
p`rul
piept`nat ”n
plete [i cu un
costum lipit
de trup. Are
spad` la br~u
iar deasupra
lui zboar` un
corb, vechiul
Corb Pelasgic,
descris de unii
ãbinevoitoriÓ
drept vultur.
Acest corb
pelasgic va ajunge
”ntr-un t‰rziu, ca
simbol, chiar pe
emblema ´`rii
Rom‰ne[ti purt‰nd ”n
cioc vechea cruce pelasg`;
timpul [i ãistoriaÓ ”l vor
transforma ”ntr-un ãvulturÓ
(ce ironie a sor]ii [i ce dec`dere)
purt‰nd ”n plisc crucea cre[tin`.
*42,43,44, dup` volumul men]ionat ”nainte.
112
Noi nu suntem urma[ii Romei
113
dreptunghiulare, cu pere]ii din piatr` sau de lemn, podeaua din
p`m~nt b`t`torit [i acoperi[ul ã\n dou` apeÓ, f`cut din ]igle ro[ii
(ceramice). Nu departe de T`rt`ria, \n zona Cri[urilor, au fost scoase
la lumin` [i urmele primelor locuin]e de suprafa]` dat~nd din mileniul
V \.d.H., deci cu o vechime de 7000 de ani! Aceste tipuri de locuin]e,
care se vor r`sp~ndi apoi \n toat` lumea, erau, se pare,
rezultatul unui cult \nchinat acestei zei]e, pere]ii av~nd la \nceput
rolul de a proteja spa]iul sacru \n mijlocul c`ruia se \ntre]inea focul
aprins \n vatr`.
Mileniul IV \.d.H. nu a fost chiar unul norocos pentru noi, ne
spun speciali[tii, referindu-se la pr`bu[irea pun]ii continentale ce
lega Europa de Asia Mic`, aceasta pr`bu[indu-se sub apele
Mediteranei, f`c~nd loc unei m`ri noi, Marea Tracic` (Egee),
gener~nd [i o mul]ime de insule mai mari sau mai mici. Datorit`
existen]ei acestei pun]i terestre de leg`tur`, at~t istoricii greci, c~t [i
al]ii moderni au admis posibilitatea deplas`rii popula]iei trace din
zona pontico-dun`rean` spre sudul Peninsulei Balcanice [i de
acolo, \n Asia Mic`, chiar \n unele regiuni din jurul Mediteranei
R`s`ritene: Bytinia, Misia, Frigia, Troada, Lidia, etc. Citeam, nu de
mult, \n ãNational GeographicÓ,66 despre oamenii din Balcani care,
cu mii de ani \nainte ca Moise s` fi p`[it pe P`m~ntul Sf~nt, \n v~rful
Peninsulei Sinai, \ncepeau mineritul cuprului, produc~nd topoare
etc. Dup` cum se [tie, soarta acestor popula]ii a fost diferit`: unele
s-au Òr`t`citÓ printre alte semin]ii [i s-au ãpierdutÓ cu totul \n marea
groap` a istoriei care se cheam` ãuitareaÓ - hiti]ii, de exemplu. Al]ii
au disp`rut la mari distan]e, cum este cazul troienilor,
supravie]uitori despre care o legend` spune c` Eneas tracul i-a
c`l`uzit dup` ãApocalipsulÓ cet`]ii Troia p~n` pe valea \ngust` a
Tibrului, unde aveau s` preia \n st`p~nire cele [apte coline ãeterneÓ,
d~ndu-le apoi nume tracice, ãlatineÓ. §i tot o legend` spune c`, \ntre
timp, prin spa]iul carpatic a ap`rut un cioban \n]elept, Zamolxis,
care urma a prelua de la zei]a Hestia (sau Vesta) a[a-numitele ãlegi
frumoase Ò - Codul Beleaginilor.67
114
Noi nu suntem urma[ii Romei
ZAMOLXIS Ð SAMOLSES:
Un Zeu Profet sau un Profet divinizat
Dup` Joannes Magnus Gothus, \n Historia de Omnibus
Gothorum Sueonumque Regibus, Roma, 1554, adev`ratul lui nume
era Samolses [i ãel [i-a educat neamul, pe ge]i, ca prin virtu]i s` duc`
o via]` cinstit`, dar c` este necesar s` \nve]e c~te ceva [i din disciplina
militar`, pentru c` omul nu trebuie s` se g~ndeasc` numai la sine, el
fiind n`scut mai ales pentru patrieÓ- c.XV, [i ãde re]inut acest adev`r
unic [i anume c` Ge]ii [i Go]ii au fost unul [i acela[i neam [i c` s-au
mai chemat [i cu numele de Sci]iÓ c.IV.
Bonaventura Vulcanius, 43 de ani mai t~rziu, \n ãDe literis et lingua
Getarum sive GotharumÓ, Lyon 1597, nu uita nici el s`-l ridice \n sl`vi.
Persoana care l-a studiat cel mai atent [i competent pe Samolses
r`m~ne, f`r` nici o indoial`, Carolus Lundius, pre[edintele Academiei
de §tiin]e a Suediei, care-i dedic` cartea ãZamolxis Primus Getarum
LegislatorÓ 1687, din care afl`m c` primele legi scrise din istoria
omenirii le dator`m lui Zamolxis, care apar]inea Ge]ilor. Noi
cuno[team scrisul cu mult \naintea grecilor, care l-au luat de la noi.
Acela[i om de [tiin]` suedez ne spune: ãGrecul a luat de la Get punct
cu punct, elementul esen]ial din legisla]ia atenian`, de vreme ce [i
cuvintele [i totodat` [i faptele vorbesc despre acestaÓ c.I.
§i pentru c` tot vorbim despre Go]i vs. Ge]i, cred c` este bine s`-l
reamintim pe Dio Chrysostomus care \n ãGeticaÓ vorbea despre Go]i ca
despre triburi de Ge]i r`zboinici, \nc` nesedentariza]i, de la gurile Niprului.
Concluzia lui Carolus Lundius, \n c.V.: ãNu \ncape nici o
\ndoial` c` pe vremea lui Zamolxis au existat legi scriseÓ.
Dintr-o dat` din ni[te s`lbatici doritori s` mai a[tepte vreo 500
de ani venirea armatelor romane civilizatoare ne redescoperim nici
mai mult nici mai pu]in nucleul civiliza]iei lumii! Dar s` vedem ce
spun grecii despre noi.
Iat` m`rturiile lui Herodot despre Zamolxis: ãA[a cum am aflat
eu de la elinii care locuiesc pe ]`rmurile Helespontului [i ale Pontului
Euxin, Zamolxis despre care vorbesc, fiind doar un muritor, a fost \n
Samos robul lui Phytagoras, care era fiul lui Menesarcos. Dup` aceea,
ajung~nd liber, str~nse bog`]ii mari [i dup` ce se \mbog`]i se \ntoarse
115
\n patria lui; aici a cl`dit o cas` pentru adun`rile b`rba]ilor, \n care se
spune c` \i primea [i \i punea pe frunta[ii ]`rii s` benchetuiasc`,
\nv`]~ndu-i c` nici unul din urma[ii acestora nu va muri, ci va merge
\ntr-un loc anume unde va tr`i pururi [i va avea parte de toate
bun`t`]ile. •n vreme ce s`v~r[ea cele amintite [i spunea lucruri de felul
acesta, el a poruncit s` i se construiasc` o locuin]` subp`m~ntean`.
C~nd a fost gata, Zamolxis a disp`rut din mijlocul tracilor [i,
cobor~nd \n locuin]a lui de sub p`m~nt, a tr`it acolo vreme de trei ani.
Tracii doreau mult s`-l aib`, jelindu-l ca pe un mort. •n al patrulea an
el le-a ap`rut [i astfel, Zamolxis f`cu vrednice de credin]` \nv`]`turile
lui. •n privin]a lui Zamolxis [i a locuin]ei sale subp`m~ntene, nici eu
nu resping cele spuse, dar nici nu le dau crezare prea mult; mi se pare
\ns`, c` el a tr`it cu mul]i ani \nainte de Phytagoras. Fie Zamolxis om,
ori vreun demon de-al ge]ilor, s`-i fie de bineÓ.68
Cicero (De claris orationibus, qui dicitur Brutus, p.m. 266) \nsu[i
afirma c` au existat asemenea poe]i, ba chiar \naintea lui Homer, care
l-au c~ntat pe Zamolxis \n poeziile lor festine.
Tot de la C. Lundius afl`m ca Zamolxis mai era socotit Cronos -
vezi [i Herodot -, dup` al]ii Saturn sau Attis cel cu un singur ochi, fiul
regelui Sangarius din Frigia c`ruia i s-a atribuit cultul lui Hercules.
Zamolxis a mai fost numit [i Bal, Ballur, Aballur [i Apollo. Cu ideea
c` el a fost Hyperboreean sunt de acord [i scriitorii antici greci.
Citindu-i pe ace[ti istorici nici nu te mai mir` c~nd aproape 400 de ani
mai t~rziu le g`se[ti ideile lor la Nicolae Densu[ianu. De fapt de multe
ori m-am \ntrebat oare N. Densu[ianu chiar nu i-a citit pe ace[tia?
Dup` cum vedem, naiva identificare a zeului Zamolxis cu un
sclav al lui Phytagoras devenit liber [i bogat o contesta chiar Herodot.
§i atunci de ce s` o credem noi?... Relat`ri asem`n`toare sunt f`cute
[i de Hellanicos din Mitilene, de c`tre Platon, de Mnasea (acesta \l
considera pe Zamolxis chiar un Cronos!), de c`tre Diodor din Sicilia,
de Strabon mai ales, de Apulleius, de Lucian din Samosata, de Origen,
de c`tre Porphyrius (232-304), Iulian Apostolatul, Enea din Gaza,
Hesychios din Alexandria. To]i ace[tia au auzit [i vorbit de Zamolxis
care a r`mas \n amintirea oamenilor ca un Zeu al \mp`r`]iei
subp`m~ntene, cum de altfel [i Eminescu \l descrie \n poezia
ãStrigoiiÓ.
116
Noi nu suntem urma[ii Romei
ãPe un jil] t`iat \n st~nc` sta ]eap`n, palid, drept,/ Cu c~rja lui \n
m~n`, preotul p`g~n [i drept...Ó
Pe Zamolxis lituanienii \l preiau ca Zemeulcs, acest nume
\nsemn~nd p`m~nt, ]ar`. El este zeul din ad~ncurile p`m~ntului,
vegeta]iei, rodniciei, zeul plugarilor [i p`storilor. Dac` Gebeleizis le
f`g`duia nemurirea sufletului (ritul inciner`rii mor]ilor apar]in~ndu-i),
Zamolxis le promitea adep]ilor s`i nemurirea complet`, at~t a sufletului, c~t
[i a trupului (ritul \nmorm~nt`rii fiind \nhumarea), sufletele credincio[ilor
continu~nd s` tr`iasc` \n regatul zeului subp`m~ntean (precum Arald,
copilul rege, al`turi de Maria, regina dun`rean` din poezia ãStrigoiiÓ).
Ideea nemuririi zamolxiene constituia etica tinerilor r`zboinici, ãlupii
daciÓ care se bucurau la moarte [i r~deau \n fa]a acesteia tocmai pentru
a-[i ar`ta nep`sarea fa]` de ea [i a ajunge \n plaiurile subp`m~ntene ale
zeului. Ace[tia luptau [i mureau veseli sub stindardul ãcapului de lupÓ, pe
care-l vom \nt~lni [i la macedoneni, ca de altfel [i mai t~rziu, la legiunile
ãromaneÓ, formate din tracii din zonele ocupate de romani.
Sacrificiile umane \n scopuri religioase au fost unice \n Europa,
fiind \nt~lnite numai la traci. Din acest punct de vedere, interesant` pare
asem`narea cu riturile religioase ale civiliza]iei aztece, despre a c`rei
popula]ie Edgar Cayce afirma c` ar fi descendent` direct` a atlantizilor
(locuitorii fostului continent Atlantis, a c`rui ultim` por]iune de uscat
s-a scufundat \n mijlocul Oceanului Atlantic \n urm` cu 12.600 de ani).
O dat` la cinci ani, i se trimitea lui Zamolxis un ãsolÓ
Alexandros, care s`-i comunice acestuia dorin]ele popula]iei. Acesta
era aruncat \n suli]ele ascu]ite ale tovar`[ilor s`i. Dac` avea ghinionul
s` nu moar` imediat, acesta era insultat, batjocorit [i un alt ãsolÓ era
ãtrimisÒ imediat pentru a duce mesajul zeului subp`m~ntean.
•n timp ce Zamolxis era un zeu subp`m~ntean, Gebeleizis era zeul
ceresc. Descoperirile din mun]ii Or`[tiei, c~t [i descoperirea marelui
sanctuar rotund de la Sarmisegetusa, cu a[ezarea ritmic` a st~lpilor s`i,
presupun efectuarea unor observa]ii celeste. S`p`turile arheologice
f`cute sub conducerea clujanului Constantin Daicoviciu au scos la iveal`
\n zona Gr`di[tea Muncelului (Mun]ii Or`[tiei) nu numai un complex
de sanctuare, dar [i un original calendar dacic, precum [i urmele unei
sc`ri care probabil conducea la un loc subp`m~ntean de cult religios.
De la un \n]elept ca Socrate citat de un altul ca Platon, afl`m c`
Zamolxis a fost, pe l~ng` medic psiho-terapeut, [i mag: o persoan`
117
c`reia str`mo[ii no[tri \i datoreaz` statutul spiritual, ca cea mai dreapt`
[i uman` or~nduire social` pe care a avut-o lumea antic`. Am fost un
ãstat spiritualÓ, crea]ie a celor ini]ia]i de Zamolxis, de c`tre marii preo]i
de pe muntele sf~nt Kogaion, motiv pentru care hotarele noastre au
r`mas mereu acelea[i, chiar dac` de-a lungul timpului au ap`rut unele
suprapuneri de popula]ie ori \mp`r]iri teritoriale artificiale. Cum a spus
domnul Alexandru Strachin` \n ãPe urmele str`mo[ilor uita]iÓ: ãApa
trece, iar noi... r`m~nemÓ69. Este de-a dreptul ciudat cum istoricii
no[tri \[i pot justifica nep`sarea fa]` de toate acestea.
Pentru conturarea unui cult solar la traco-geto-daci, Dr. Mariana
Marcu, \n ãRepere lingvistice arhaice rom~ne[tiÓ70, men]ioneaz`
ãc`l`re]ul tracÓ Heros, pomenit [i \n Egipt \n unele documente epigrafice
(ca Herou, fiul Soarelui), iar unii cercet`tori au sus]inut c` aceast`
divinitate n-ar fi dec~t o nou` ipostaz` a lui Horus... Mitul cavalerului
trac este greu de \n]eles. Uneori el are \n jurul capului un nimb solar, o
rozet` cu patru foi. El a fost asimilat de c`tre popula]ia greac`, odat` cu
sosirea acesteia \n Peninsula Balcanic`, \ntre 1900 - 1400 \.d.H., ca
divinitate suprem`, Zeus, cunoscut [i sub alte nume ca Nefelegeretes
(de fapt numele grecizat al lui Nebeleizis) - ãCel care adun` noriiÒ,
Ombrios ãZeul ploiiÓ, Keraunos - ãCel care fulger`Ò [i altele.
Mitul cavalerului trac constituie \n tradi]ia daco-rom~n`,
arom~n`, macedonean` un scenariu aproape canonic al colindelor
vechi de iarn`, cre[tine. C. Cihodaru remarc` cu surprindere c` tracii
aveau \n aprilie ãserb`rile p`g~neÓ ]inute \n cinstea eroului trac.71
Odat` cu consolidarea cre[tinismului \n spa]iul traco-dac,
aceast` s`rb`toare a fost \nlocuit` cu cea a Sf~ntului Gheorghe, sf~nt
a c`rui iconografie a fost inspirat` de cea a cavalerului trac. •n unele
colinde numele Sf~ntului Gheorghe se schimb` cu cel al lui Iisus,
ap`r~nd \n felul acesta o total` contradic]ie \ntre versurile colindului
[i momentul \n care acesta se c~nt`, respectiv anotimpul iernii:
ãPe luncile Soarelui,
Flori vine]itoare de m`r.
Gr`dina cu florile lerui Doamne,
Flori dalbe, flori de m`r,
Ler de m`r, florile-s dalbeÓ
Sau:
118
Noi nu suntem urma[ii Romei
119
Marele Zeu Gebeleizis, Marea Zei]` Bendis, Zei]a focului [i a vetrei,
Histia, tot nu v-am spus \nc` nimic dac` nu-l men]ion`m aici [i pe
Marele Zeu al R`zboiului, Ares. Ovidius (43 \.d.H. - 17 d.H.)
aminte[te pe ãgetulÓ care se \nchina lui Ares, Marte, Zeu al R`zboiului,
iar Vergiliu afirma nici mai mult, nici mai pu]in, c` ÒMarte s-a n`scut
\n ]ara tracilorÓ. §i dac`-l mai ascult`m [i pe Iordanes, acesta declara
c` ãge]ii l-au adorat \ntotdeauna printr-un cult foarte s`lbatic pe Marte
[i jertfele lui erau prizonierii uci[iÓ.74 §i ne mai mir`m c` Vlad Tepe[,
ÒDraculaÓ, cum le place americanilor s`-l numeasc`, ãtr`gea \n ]eap`Ò
de vii mii de turci \ntr-o zi!... Pe de alt` parte, pe Columna lui Traian
este prezentat probabil cel mai vechi Zeu al R`zboiului, crunt [i feroce,
care-[i cerea s~ngeroase sacrificii umane. Aici apare scena tortur`rii
prizonierilor romani de c`tre... femeile dace!
•n sudul Dun`rii, popula]ia tracic` mai s`rb`torea [i pe Zeul Vi]ei-
de-Vie, patronul b`uturii ame]itoare, preluat \n fug` din nou de greci,
care, de ast` dat`, amintesc cu pu]in \nainte de re\ntoarcerea lui
Dionysus acas`, \n Tracia, c` el s-a ini]iat \n misterele frigiene, la
insisten]ele bunicii sale! Nu numai vi]a-de-vie era planta favorit` a
Zeului, ci [i iedera. Frunzele acestei plante, mestecate de adoratori,
produceau \n ace[tia be]ia, ba chiar o stare temporar` de nebunie. Astfel
nu e de mirare faptul c` cea mai popular` s`rb`toare a tracilor era
dedicat` Zeului Vi]ei-de-Vie, toamna, la culesul viilor [i la storsul
strugurilor. Ea avea loc \n fiecare an (unii cercet`tori sus]in c` ea ar fi
avut loc la trei ani). C~nd vinul fierbea, noaptea avea loc petrecerea
propriu-zis`, la lumina tor]elor, cu mult` risip` din aceast` b`utur`,
petrecere care ]inea p~n` \n zorii zilei. Poate de aceea tracii erau poligami.
Herodot descrie c` fiecare dintre ei ]inea mai multe neveste; c~nd unul
dintre ei murea, ap`rea o mare problem` pentru femeile lui, respectiv
trebuia g`sit` cea care a fost cea mai iubit` de defunct [i apoi sugrumat`
de cea mai apropiat` rud` [i \ngropat` \mpreun` cu b`rbatul ei.
Celelalte femei \ncercau o mare durere [i ru[ine s` nu fie ele alese.75
Opus cultului dezm`]at al Zeului Vi]ei-de-Vie, este cultul
preotului trac, simbolul vie]ii viitoare [i frumoase, dedicat binelui
oamenilor [i vie]uitoarelor. Sfinxul de pe platoul Bucegilor reprezenta
pentru ge]i ãDomnul Nop]iiÓ, preluat de c`tre greci sub numele de
Orfeus. Autorii antici scriau c` Misterele Orfeice se celebrau noaptea.
Gra]ie esoterismului ei, religia geto-tracilor nu era cunoscut` profund
120
Noi nu suntem urma[ii Romei
LŒCA§URI DE CULT
121
curge prin apropiere, despre care scria Strabon, nu poate fi dec~t
Ialomi]a, c`reia ge]ii \i spuneau [i Naparis sau ãcerescul, divinulÓ.
Singura inscrip]ie getic` unde apare numele Kogaion este un text
orfic \n versuri pe o c`r`mid` descoperit` la Romula (Resca,
Dobrosloveni, jud. Olt): ãMare e Zeul, \ntotdeauna [i pretutindeni!
A[a s` spun` vitejii c~nd privesc spre Kogaion! Ucenicii (recru]ii) s`
c~nte: sf~nt este Domnul Nop]ii!Ó.80
C~nd Strabon amintea c` preo]ii daci locuiau \n s`la[uri
subterane, el vorbea despre preo]ii lui Zamolxis; Zeul subp`m~ntean
care de acolo, din Kogaion, le oferea credincio[ilor s`i o nemurire
complet`, cuprinz~nd at~t corpul, c~t [i sufletul. §i dac` Sfinxul din
Bucegi reprezenta pentru ge]i capul lui Orfeus sculptat de om ori
modelat de natur`, el a fost [i va r`m~ne mereu acolo, \n ]ara
legendarului Kogaion, cre~nd mistere [i r`sp~ndind t`cere.
Iat`, pe scurt, un panteon mitologic al str`mo[ilor no[tri pelasgi,
traci sau geto-daci. ãTraianismeleÓ, ãlatinismeleÓ, ãslavonismeleÓ, nu
ne apar]in, ci ne-au fost ad`ugate ulterior de c`tre:
- cei care au dorit s` creeze o impresie fals` [i s` minimalizeze
rolul popula]iei din zona Carpato-Dun`rean` \n dezvoltarea
civiliza]iei europene, suger~nd c` zona care corespunde actualmente
geografic Rom~niei nu a fost nicidecum punctul de pornire, leag`nul
acestei civiliza]ii, ci o provincie obscur` a Imperiului Roman;
- cei care dintotdeauna au avut preten]ii teritoriale asupra
diverselor provincii ale Rom~niei, preten]ii care trebuiau cumva
justificate, singurele argumente capabile s` c~[tige \ncrederea
ne[tiutorilor [i naivilor fiind cele legate de ãorigineÓ, ãlimb`Ò, ãreligieÓ
[i ãistorieÓ, ultima, cel mai u[or de mistificat;
- cei afilia]i anumitor cercuri implicate \n \mp`r]irea geopolitic` a
lumii [i, \n consecin]`, interesa]i \n a submina influen]a [i importan]a pe
care civiliza]ia [i cultura milenar` a poporului daco-rom~n le au \n marea
familie a popoarelor de pe \ntregul mapamond.
Exist` \ns` un DESTIN AL ADEVŒRULUI, iar acestuia \i
trebuie numai dou` grupuri de oameni ca s` ias` la iveal`: unii care
s`-l ROSTEASCŒ [i... al]ii care s`-l AUDŒ... !
122
Noi nu suntem urma[ii Romei
STR`MO[II ARIENI
ãNici o Religie sau Lege mai presus ca adev`rulÒ
I
n anul 2000 \.d.H. triburi de origine european`, autonumindu-se
Arieni (\n sanscrit` Arya - nobil), invadeaz` partea nord-vestic`
a Indiei. Originea acestor triburi europene este \nc` discutat`:
dac` unii istorici le consider` de origine greac`, german`, celt`, cei
mai mul]i cred c` erau de origine ãlatin`Ò- datorit` \nrudirii multor
cuvinte sanscrite cu cele ãlatineÓ. Cercet`ri f`r` repro[ au stabilit, dup`
\ndelungate c`ut`ri, c` singurul SPA´IU care r`spunde condi]iilor din
vechea literatur` vedic`, este cel carpatic, \n care \nv`]a]ii de la
Universitatea din Cambridge plaseaz`, sub titulatura ãAncient IndiaÓ,
faza primar` a Culturii Vedice.81 Aceea[i idee este accentuat` de
arheologul [i istoricul de prestigiu mondial V. Gordon Childe, care
\ntr-una din c`r]ile sale recente prezint` o hart` (fig. 48) a distribu]iei
arienilor \n timpul primei lor apari]ii, din care reiese clar amplasarea
acestora \n spa]iul carpato-dun`rean, \ntre Carpa]i [i Nistru, precum [i
\ntre Carpa]i [i Peninsula Balcanic`. Ace[ti invadatori arieni aveau o
organizare tribal`, av~nd \n fruntea fiec`rui trib un rege - Raman a
c`rui func]ie era ereditar`. Via]a de familie era dominat` de:
¥ TATA (Pitar \n sanscrit` ... cel care aduce pita \n cas`) care \n
latin` este PATER, iar \n german` este VATER.
¥ MAMA (MATAR \n sanscrit`, MATER \n latin`, MITIR \n
greac`, MUTTER \n german`) se bucur` de o oarecare libertate, av~nd
autoritate asupra copiilor [i servitorilor.82
Aceast` popula]ie arian` - alb`, se suprapune popula]iei locale
negroide, f`r` \ns` a se amesteca cu aceasta, diviz~nd societatea
indian`-hindus` \n patru clase sociale, primele trei de albi, ultima a
popula]iei negroide locale, numite CASTE:
1. Casta preo]ilor, ramanilor, cunoscu]i mai t~rziu ca brahmani.
2. Casta domnitorilor [i r`zboinicilor, ap`r`torii CASEI - Ksa-triya.
3. Casta negustorilor [i ]`ranilor, Vaisyas.
123
Fig.48. Hart` ar`t‰nd distribu]ia arienilor ”n timpul primei lor apari]ii. Pe teritoriul
dintre Nistru, Carpa]i [i toat` Peninsula Balcanic` sunt [apte ãxÓ-uri marcate, care
corespund numai cu unul ”n Turcia, Iran, Irak, India, sudul Chinei [i Japonia.
Concluziile v` las pe d-voastr` s` le trage]i.
* The Aryans, V. Gordon Childe, The History of civilization, Barnes&Noble, Inc., 1993, U.S.A.,
124
Noi nu suntem urma[ii Romei
125
\ncep s`-[i capete o explica]ie. S` fie oare [i alte cuvinte
ãasem`n`toareÓ? Cuv~ntul ãIAMAÓ nu este cunoscut \n limba
rom~n` curent`... dar figureaz` \ntr-o expresie proverbial`, foarte
frecvent`: ãa da Iama-n viteÓ (cu sensul de a r`sp~ndi moarte-n vite).
ãIAMAÓ este domnul [i judec`torul mor]ilor \n religia vedic`.
Religia [i cultura vedic`, scrie Gabriel Gheorghe, au reprezentat
cea mai veche manifestare cultural` \n spa]iul carpato-danubian.84
De[i cultura vedic` a disp`rut ca realitate nominal` cu foarte mult
timp \n urm`, tr`irile oamenilor vedici, foarte apropiate de cele ale
cre[tinilor, au continuat s` fie practicate de popula]ia rom~neasc`,
de-a lungul mileniilor, ca obiceiuri transmise din tat` \n fiu. Este un
\nceput de prob` c` rom~nii care nu cunosc ãcre[tinarea formal`Ò
administrativ` \n istoria lor, erau preg`ti]i pentru \mbr`]i[area religiei
cre[tine dup` \nfiin]area acesteia.
S` mai lu`m un cuv~nt ãpelasgicÓ [i s` vedem cum \l trateaz`
arheologia lingvistic`: ãBANÓ este unul din cele mai vechi din
relicvele lingvistice, cotat ca dat~nd de cel pu]in 4500 de ani.
A participat [i el la ãroireaÓ popula]iei ariene din spa]iul carpato-
danubian... ajung~nd p~n` \n Asia Central`, \n scrierea sanscrit`,
av~nd sens principal de ãSt`p~nÓ. Polonezii \l vor prelua ca BAN -
PAN, iar \n grece[te el ajunge s` \nsemne mare, celebru, puternic -
Pan. Panonia este provincia Panilor (Banilor); \n Rom~nia este
\nt~lnit peste tot: BANAT, drumul banului, BŒNEASA etc.
Ace[ti arieni ai spa]iului carpatic s-au r`sp~ndit nu numai spre
Asia. Ei au ãroitÓ peste tot \n lume, determin~nd explozii de civiliza]ii
ca \n Mesopotamia, Egipt, Creta - reprezent~nd de fapt apogeul
preistoriei, apogeul culturii carpatice. Dr. P. Giles define[te leag`nul
arienilor ca fiind p`m~ntul carpatic, av~nd la sud Balcanii, [i Alpii la
vest. El nume[te aceast` prim` cultur` arian` Danubian I, caracteristic
acestei perioade fiind ãSpirala dacic`Ò de mai t~rziu. Vasele de lut din
aceast` perioad` av~nd ãm~zg`liteÓ spirale ãf`r` sensÓ (?!) apar peste
tot. S` fi fost ele chiar f`r` sens...?? Vom vedea mai t~rziu \n capitolul
ãSimbolistica la pelasgiÓ. Ace[ti danubieni, arieni, spune mai departe
Dr. Giles, se r`sp~ndesc peste tot prin Europa, ocup~nd o parte
considerabil` a Poloniei, sudul Germaniei, \nt~lnindu-se cu b`rba]ii
\nal]i ai rasei nordice (probabil deja p`stori) [i asimil~ndu-i.
R`sp~ndi]i \n Balcani - \n special \n Tesalia nesc`p~ndu-le nimic -
cuceresc nu at~t prin for]`, c~t prin preg`tirea spiritual`... din Troia
spre Anatolia, cu toporul ca arm` de lupt`.85
126
Noi nu suntem urma[ii Romei
127
jamana, iasca-jaska, limba-lamba, muerea-muherea (mulier-mulieris \n
Latin`), nimica-nimilica, pluta-pluta, [i ele continu`. Dar s` vedem cum
num`rau ei vedicii \n sanscrit`: una, duya, treya, patra, pancia, sase,
sapta, ashte, nava, dasha, shata-suta (centum \n Latin`).
Toate aceste asem`n`ri sunt prea multe pentru a fi simple
coinciden]e. De aceea un nou efort de a le studia, bazat [i pe cercetare
interdisciplinar`, este tot mai necesar.
CREDIN´A
C‰nd teosofilii se leag` de credin]a noastr` cre[tin` consider‰ndu-
ne oculti[ti [i dogmatici poate c` au [i ei punctul lor de vedere. Dac`
”mp`ratul roman Traian ne-a cucerit 14% din Dacia transform‰nd-o
”ntr-o provincie roman`, nu ”nainte de a fura tezaurul lui Decebal, ne-a
dat ”n schimb Cre[tinismul cu Dogma (crede [i nu cerceta) a Imaculatei
Concep]ii (referitor la Fecioara Maria) cu Magia, Profe]ia [i Magii, cu
care ”ncepe Nativitatea (na[terea Domnului Isus). Din punctul acesta de
vedere ne redescoperim pe noi, cre[tinii, ca dogmatici, ocul]i, crez‰nd ”n
magi [i magie, profe]i [i profe]ie, ”ntorc‰ndu-ne de fapt la perioada pelas-
gic`. Cum adev`rul nu poate fi niciodat` distrus, consider [i eu, azi, ca
acei esoterici, c` ãnu exist` religie [i nici lege mai presus ca adev`rulÓ!
Cre[tinismul a devenit azi parte a tradi]iei poporului nostru,
cre[tinismul ortodox, care ne-a f`cut s` lupt`m [i... s` murim pentru
el... Nu ”nseamn` c` nu voi comenta, ”ns`, Adev`rul, a[a cum este el.
Pentru aceste religii au murit [i mor mii [i milioane de oameni;
dac` ”n perioada medieval` a cre[tinismului [i islamismului s-au
v`rsat tone de s‰nge, s-au adunat prozeli]i din v‰rful s`biilor [i s-au
construit biserici [i moschei pe hecatombe de victime umane, aceasta
a continuat [i continu`... Evreii m`cel`ri]i ”n mod bestial de hitleri[ti
[i prozeli]ii lor... ën numele cui [i pentru ce?! Irlandezii din nordul [i
sudul ]`rii, cre[tini catolici [i protestan]i, fra]i, omor‰ndu-se... pentru
ce?! Iugoslavii, trei fra]i din aceea[i mam` [i tat`, vorbind aceea[i
limb`, ”[i aleg trei religii [i... se m`cel`resc. Nu pot a[tepta ziua aceea
c‰nd Isus, Mahomed, Moise, Budha... Gebeleizis ori ZAMOLXIS se
vor cobor” pe P`m‰nt s` vad` ce se ”nt‰mpl` aici, ”n numele lor... c‰nd
de fapt esen]a tuturor religiilor este cea a bunului sim] [i a adev`rului,
ca lege universal`... ãNICI O RELIGIE SAU LEGE MAI PRESUS CA
ADEVŒRUL!Ó.
128
Noi nu suntem urma[ii Romei
SIMBOLISTICA LA PELASGI
D
ac` dup` Nicolae Densu[ianu pelasgii au construit cel mai
mare [i mai puternic imperiu \n Europa preistoric`,
\ntinz~ndu-se din pustiurile Saharei p~n` \n mun]ii
87
Norvegiei, din p`cate nu au l`sat nimic scris care s` le dovedeasc`
trecutul m`re] \n afar` de pietre [i ruine cu ãzm~ng`lituriÓ ciudate,
despre care nimeni nu s-a g~ndit c` ar putea reprezenta ceva.
Alerg~nd pe \ntinsurile Europei, r`sp~ndindu-[i cultura [i limba,
arienii, pelasgii, tracii carpato-danubieni au generat ãcultura latin`Ò a
lumii. •ntotdeauna \n spatele unei culturi mari se g`se[te o alta,
neobservat`, uitat`, ignorat`... §i care a fost cultura, civiliza]ia \n
spatele celei grece[ti, latine?
Departe \n lume, foarte departe, pe \ntinsurile Asiei, tocmai \n
India, \n urm` cu 4-5000 de ani o civiliza]ie arian` i-a ãinvadatÓ pe
locuitorii acelui spa]iu, provoc~nd o adev`rat` ÒexplozieÓ, nu numai
cultural`, dar [i social`. Indienii \[i amintesc [i azi de acei arieni,
popula]ie alb`, care s-a suprapus popula]iei locale negroide [i care,
129
Fig.49. Mircea cel B`tr‰n , voievodul
Valahiei. Fresca de la M`n`stirea
Cozia (1387-1391). Dac` pe
costumul acestuia simbolurile sunt
destul de evidente, nu acela[i lucru
se poate spune [i despre giulgiul
voievodului Negru-Vod` acoperit de
ãcruci pelasgiceÓ, zvastici, pe care
nu l-am putut g`si, fotografiat,
desenat, pictat ”n nici una din c`r]ile
studiate. Morm‰ntul acestuia a fost
deschis la 31 iulie 1920 cu prilejul
unor lucr`ri de restaurare a Bisericii
Domne[ti de la Curtea de Arge[. El
Negru-Vod` este primul domnitor,
men]ionat ”n scris, al Vlahiei
dinspre regatul Ungariei, al Ungro-
Vlahiei, 1290. Prin acest nume, ´ara
Rom‰neasc`, Muntenia, c`ut‰nd s`
se deosebeasc` de celelalte regiuni
locuite de vlahi, ca Ruso-Vlahia
(nume vechi al Moldovei ”nsemn‰nd
´ara Vlahilor din vecin`tatea
ru[ilor), ori cele de la sud de
Dun`re. Dar s` vedem cum era
”mbr`cat acest adev`rat str`mo[ al
nostru, domnitor al Vlahiei Negre
(titlu p`strat [i ast`zi de mitropolia
Munteniei), ”n acele vremuri uitate
de istorie: ã•n momentul c‰nd
piatra a fost ridicat` de pe sarcofag,
a ap`rut, ”ntr-o scurt` vedenie,
imaginea nealterat` a Marelui
Domn [i Preot din veacul XIII-lea.
La g‰t, peste tunica de m`tase
purpurie, se r`sfr‰ngea un guler de
dantel` ”n m`tase [i aur. Un [ir de
aproximativ 30 de nasturi de aur
”ncheia tunica, ”mpodobit` la g‰t, la
piept [i la man[ete cu [iraguri de
m`rg`ritare. (...............) Peste [olduri
avea petrecut` o centur` brodat` cu
fir de aur [i m`rg`ritare, care se
”ncheia cu o superb` pafta de aur.
(............) Giulgiul voievodului era
acoperit cu zvastici, simbolul
sacru.......Ó
Dup` A. Bucurescu, Dacia Secreta,
p.250-251. Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1998.
130
Noi nu suntem urma[ii Romei
131
Fig.50. V` las pe d-voastr`
s` ghici]i simbolistica
transmis` de genera]ii
[i genera]ii, pe care ]`ranii
rom‰ni continu` s-o
reprezinte pe porticuri:
un simplu cerc cu un punct
”n centru sau o linie,
o cruce tangent` la cerc
sau ie[it` din el...
V` doresc noroc!
132
Fig.51. §i o alt`
poart` cioplit`, de
ast` dat` av‰nd nu
numai crucea ”n afara
cercului dar [i
”n`untrul lui. Cercul
cu o cruce ”n
interiorul lui era un
simbol al ”nceperii
vie]ii oamenilor;
simboliz‰nd [i Purul
Panteism,
doctrina care
consider` Zeul
Suprem nimic alceva
dec‰t for]ele [i legile
Universului, fiind mai
degrab` o ãcredin]`
ateist`Ó din acest
punct de vedere.
Ast`zi, aceste
simboluri, uitate,
reprezint` numai
ãmotive folcloriceÓ,
aduse de undeva din
str`fundurile,
nep`s`toare, ale
istoriei noastre
multimilenare. C‰t
timp vom continua s`
le neglij`m, s` le
consider`m simple
ãdecora]ii naive
]`r`ne[tiÓ? C‰nd ne
vom pleca aten]ia la
inteligen]a
multimilenar` a
acestor ]`rani,
daco-rom~ni,
p`str`tori ai unor
simboluri eterne?
133
Fig.52. Se pare c` nimeni
nu-i curios s` [tie ce se ascunde
sub corni[a acestei case!
Simboluri uitate ne pot readuce
o istorie uitat`! Mai bine s` le l`s`m acolo,
sub umbra acoperi[ului, [i a nep`s`rii.
*Fig. 50,51,52, Rom~nia, Mun]ii Carpa]i,
Ed. Thausib S.R.I., Sibiu, 1995, Rom‰nia.
134
Fig.53. O femeie nobil`
dac`, ne prive[te
sup`rat`, prin negura
mileniilor. P`rul ei ”n bucle
este stilizat prin spirale.
Pe frunte are o diadem`
complex`, construit` din trei
registre, al c`ror simbol ne
este necunoscut. Pe g‰t are un
colier de care at‰rn` m`rgele
”n form` de amfore. Pe g‰t se
pot observa dou` perfora]ii
care au ajutat, probabil, la
fixarea acestui cap pe un
suport rigid.
135
Fig.54. Cine o fi
sup`rat-o pe aceast`
femeie dac`?
Observ`m cum
panglica de pe frunte
leag` p`rul, trec‰nd pe
sub bucle pentru a se
lega, (”nchide), la
spate.
136
Fig.55,56,57. Aplice stilizate ”n forma crucii
pelasgice, unele terminate ”n capete de cal,
altele ”n capete de grifon. Sensul crucii
pelasgice se schimb` [i el, fie de la dreapta
spre st‰nga, simboliz‰nd, probabil,
re”ntoarcerea la via]`, fie de la st‰nga spre
dreapta, simboliz‰nd via]a ve[nic`. Spirala
pelasgic` nu lipse[te de asemenea. Mai avem
[i o form` stilizat` a crucii ”n trei puncte,
probabil tot cu sens de spiral`. §i toate aceste
forme simbolice graviteaz` ”n jurul
simbolului primordial, ”n jurul unui cerc cu
un punct ”n mijloc. Dac` cercul simplu
reprezenta o unitate divin`, de unde totul
pornea ca s` se re”ntoarc`, reprezent‰nd de
fapt Universul f`r` limit`, circumferin]a
cercului era uneori interpretat` ca lini[tea
mental` a fiin]ei umane. Nu acela[i lucru se
putea spune atunci c‰nd cercul avea un
punct ”n mijloc, ca ”n cazul aplicelor de mai
sus. •n acest caz el reprezint` prima
diferen]iere a manifest`rilor periodice [i eterne din natur`, asexuate [i infinite. Tot el poate
s` reprezinte uneori [i rede[teptarea naturii, Trezirea Universului. Ei bine, ”n jurul acestui
simbol primordial celelalte pot gravita, a[a cum de altfel sunt [i reprezentate mai sus.
Fig. 53,54,55,56,57,58, Tezaurul de la Peretu, jud.Teleorman, descoperit ”n noiembrie 1970,
”ntr-un tumul funerar, cuprinz‰nd un morm‰nt de ”nhuma]ie cu car, cai, c‰ini [i ofrande
alimentare, precum [i cu piese de inventar din argint [i bronz.
*Fig. 53,54,55,56,57,58,Geto-dacii, I. Miclea [i R. Florescu, Ed. Meridiane, 1980, Rom‰nia.
137
Fig.58. Pe acest coif,
simbolurile abund`.
Astfel, ochii de pe coif ar
fi ”nsemnat a deschide
ochii spre cer, ori a te
rena[te ”n Paradisul
Zeilor. •n credin]a
geto-
dacilor, dup` moarte,
sufletul p`r`sea
trupul [i dac` ai fost
curat ”n via]`, ori ai
murit cu cinste ”n
r`zboi, te ”n`l]ai la
ceruri. C`l`toria
”ncepea pe ãPodul de
FocÓ, pe Curcubeu
(Arco-Da-Bara) [i
continua pe ãDrumul
Str`lucitor ca LapteleÓ,ÓCalea LacteeÓnumit` [i
ãDrumul IezilorÓ
(Drom-I-Chaites). Dac` ne reamintim, unul din regii
macedoneni, Lisimachos, ajung‰nd ”n m‰na lui
Dromichete, regele tracilor, va fi iertat de acesta, ”i va reda libertatea, c‰[tig‰ndu-[i astfel
un prieten de n`dejde. Aceia[i ochi ”i vom ”nt‰lni [i pe coiful descoperit la Co]ofene[ti c‰t
[i ”n Etruria (Italia) unde ochii stranii
continu` s` priveasc` cerul. Tot pe acela[i coif putem vedea ãCorbul PelasgicÓ care uneori
”l reprezint` pe Aplo, Zalmoxis, care are ”n gheare un porc (Pytha-Goras, fiara-gras`) iar
”n plisc un pe[te, simboliz‰ndu-l pe Cel-din-Ap`, de fapt du[manii lui.
138
Fig.59. •n vara anului 1998 am g`sit ”n templul subteran de la §incaÐVeche nu numai
basorelieful unui personaj straniu, astral, dar [i semnul sacru al celui de-al 7-lea Constructor
al Universului de mai jos, al Universului Fizic. Este un simbol al celor 7 zei ai genezei,
punctul central reprezent‰ndu-l pe Daksha, p`rinte al celor 10.000 de fii iubi]i, de ale[i ai
lumii, p`rinte al Dacilor. •n st~nga este sculptat` o figur` ciudat`.
139
Fig.61 V‰rf de lance,
material de fier, ce a fost
descoperit la Muncheberg,
”n marchionatul
Brandenburg, r`mas pe
acele locuri, ”n urma
cuceririlor de c`tre
pelasgii- carpato-
danubieni.
Dovada provenien]ei
ei din spa]iul carpato-
danubian este [i
descoperirea celei mai
vechi ãcruci pelasgiceÓ pe
teritoriul Bulgariei de azi,
ea fiind datat` 7.000 de
ani vechime, [i care ”n
luna mai a anului 1998 a
fost prezentat` la
congresul de tracologie
din ]ara sus-amintit`.
140
Fig.62. Inscrip]ie dup` v‰rful de lance de la Torcela, l‰ng` Vene]ia. Literele sunt formate din
stelu]e [i din cercuri mici, stampate pe linii gravate. Arheologii au considerat aceast` inscrip]ie
ca etrusc`. §i ”n continuare, acela[i Nicolae Densu[ianu, ne spune prin anii 1885, (c‰nd
micu]ul Adolf Schicklgruber nici nu se n`scuse, 22 aprilie 1889, [i mai trebuiau s` treac` ”nc`
ani ca s`-[i schimbe numele de familie ”n Hitler, dup` mama sa, [i s` devin` cel mai odios
criminal al secolului nostru [i mare consumator de droguri) c` am‰ndou` aceste v‰rfuri de
l`nci poart` decora]ii simbolice, o zvastic` [i un triquetru. •n continuare, acela[i autor ne
spune: ãZvastica, sub cele dou` forme ale sale, reprezenta, ”n timpurile arhaice,
soarele de primavar` [i soarele de toamn`. Aceste semne hieratice ne apar ”n diferite p`r]i ale
lumii vechi, pe unde se extinsese odat` rasa pelasgic`, ”n Europa, Asia [i Africa de Nord.
Cultul zvasticii exista ”n ]`rile Daciei [i ”n epoca roman`. Un monument votiv descoperit la
Turda [i dedicat Dianei (sora lui Apollo) poart` deasupra semnul sus-amintit. Exila]ii daci
duseser` cu sine ”n Britannia acest simbol al credin]elor lor religioase. Pe o inscrip]ie a
Cohortei I Aelia Dacorum din Amboglanna, l‰ng` valul lui Hadrian, afl`m semnul crucii
”nconjurat de un cerc [i semnul zvasticii cu bra]ele spre r`s`rit. Ca un simbol tradi]ional,
am‰ndou` aceste forme ale zvasticii mai sunt [i ast`zi ”ntrebuin]ate la poporul rom‰n, pe
crucile de la morminte - vezi comuna G‰rla Mare, jud. Mehedin]i, ea figur‰nd pe pietrele
cioplite, din care e construit` monumentala biseric` Trisfetitele din Ia[i. Ele se afl` reproduse
de Tocilescu ”n Revista pentru Istorie, 1883, pagina 242, [i pe cus`turile femeilor din
Transilvania. Crucea pelasgic` ne mai apare [i pe hrisoavele [i diplomele domne[ti din ´ara
Rom‰neasc` ”n sec. al XVI-lea [i al XVII-lea, desigur pe baza unor tradi]ii, pe care ast`zi
leÐam uitat. Astfel o putem g`si pe hrisovul de la Radul §erban din a. 7115 (1607) [i altul de
la Radul , fiul lui Mihnea, din a. 7120 (1612), ambele ”n biblioteca Academiei Rom‰ne.
141
•n acest univers difuz de religii uitate, pierdute sau actuale, \n
care lumea preistoric` ne invadeaz` prezentul prin simboluri ciudate,
\n care-i descoperim pe str`bunii no[tri, pelasgii carpato-dun`reni
arieni r`sp~ndindu-se spre vestul Europei, d~nd na[tere la italieni,
spanioli, portughezi [i francezi - ori r`sp~ndindu-se \n Asia,
\mpr`[tiind cultura vedic` ce rena[te acolo departe, ori cutreier~nd
drumurile Asiei Mici, trec~nd peste Egipt p~n` \n Caldeea, cre~nd
sacrul [i ocultul \n Babilon... uneori ai impresia unui chibrit aprins
\ntr-o magazie de praf de pu[c`, veche [i uitat`, dar care \nc` poate
exploda. Cine au fost ace[ti arieni, pelasgi, daci... \n ce col]uri uitate
ale lumii ori... ale ]`rii noastre vor descoperi arheologii \ntr-o zi
trecutul lor simbolistic-spiritual pe care azi \l vedem doar ca reflec]ii
ale unor imagini din oglinzile istorice ale altor popoare, cu care au
venit \n contact?
142
Noi nu suntem urma[ii Romei
SIMBOLISTICA LA PELASGII-ARIENI
143
C~nd linia este vertical`, cercul simbolizeaz`
separarea sexelor (a se vedea aceast` semnifica]ie \n
lucr`rile lui Br~ncu[i).
Lucrurile \ncep s` se complice c~nd punctul
central se extinde \n patru puncte cardinale d~nd
na[tere la a[a-numita [i controversata CRUCE A
LUMII - MUNDANE CROSS.
Ea simbolizeaz` purul panteism, doctrina care
consider` Zeul Suprem nimic altceva dec~t for]ele [i
legile Universului acestuia, fiind mai mult o ãcredin]`Ò ateist`. Avem
oare de a face aici cu o simbolistic` veche de milenii? Nici nu ne vine a
crede! §i azi bunicile noastre la ]ar` deseneaz` acest simbol pe colaci [i
cozonaci, av~nd \ns` un \n]eles schimbat; la cre[tinii mistici el este
simbolul ãunirii dintre spini [i cruceÓ, coroana din spini de trandafiri
usca]i pus` pe capul Domnului Iisus Hristos: ÒThe Union of the Rose
and CrossÓ ori ÒRosi CruciatiÓ (ÒRose CrossÓ).
C~nd cercul dispare, simbolul \[i schimb` [i el
sensul; unii, tilutenii, consider` acest tip de cerc un
simbol al apari]iei celei de-a patra rase... Dar crucea,
necircumscris`, devine uneori simbol ãphallicÓ.
T~rziu \n istorie c~nd va ap`rea cre[tinismul, ea va
deveni un simbol reprezentativ al acestuia.92
Dar, surpriz`, punctul central uneori se
r`sp~nde[te numai \n trei puncte cardinale,
\ntruchip~nd astfel litera ãTAUÓ. C~nd Biblia ne
poveste[te de Noe [i de potop uneori ne vine greu
s` credem c` se va descoperi aceea[i istorie la
Caldeeni, de aceast` dat` cu c~teva sute de ani
\naintea iudaismului, av~ndu-l ca erou pe XISUTHRUS... Dar iat` c`
[i ei, caldeenii, au luat aceast` poveste de la arieni; \n alegoria lui
Vaiva Swata Manu se vorbe[te despre potop [i de aventurile eroului
principal. Cum s` nu-i credem acum pe fenicieni, care-i acuzau pe
caldeeni, pe egipteni [i pe israeli]i, c`-[i construiau cultura pe cea a
misterio[ilor pelasgi?93
144
Noi nu suntem urma[ii Romei
145
Nicolae Densu[ianu aminte[te \n 1884 \n a sa Dacia Preistoric`. •n
leg`tur` cu semnul zvasticii, Densu[ianu vorbe[te despre Pas`rea
Phoenix care venea din nordul Egiptului s` moar` \n Mun]ii Cernei,
pentru a rena[te din propria-i cenu[`. Ea purta \n cioc acest semn al
vie]ii ve[nice [i al eternit`]ii. Cea mai veche zvastic` a fost g`sit` la noi
acas`, la sud de Dun`re (6000 \.d.H.) [i a fost prezentat` la Conferin]a
de Tracologie, 15 - 17 Mai, 1998, Bulgaria.
2
•ntret`ierea triunghiului este un semn sacru care
1 3 \n preistorie simboliza pe al 7-lea Constructor al
7 ãUniversului de mai josÓ, al ãUniversului fizicÓ.96
El \i reprezint` pe cei [apte constructori ai lumii
6 5 4
av~ndu-l \n centru pe conduc`torul lor, pe Daksha,
reprezent~nd [i cele 7 perioade ale crea]iei. §i nu ne mir` c~nd autorul
lui Qabbalah remarc`, cu sute de ani \naintea cre[tinismului, c` lumea
era dominat` de religia NOASTRŒ, RELIGIA •N´ELEPCIUNII, religie
pe care ei, vedicii, carpato-dun`renii, au purtat-o prin Asia Central`,
Persia, India [i Mesopotamia, de la Ur [i Haran p~n` \n Palestina.
Fiii ALE§I ai marelui zeu DAKSHA, dacii carpato-dun`reni
[i-au rev`rsat cultura nu numai asupra Egiptului, dar [i a Chinei [i \n
special a Indiei. C~nd cu multe mii de ani mai t~rziu se n`[tea
cre[tinismul, el Iisus Hristos, \n cei 17 ani ai dispari]iei lui, nu a f`cut
altceva dec~t s` c`l`toreasc` pe urmele noastre, ale vedicilor, [i ca un
bun elev s` \nve]e aceast` religie a \n]elepciunii, [i ca un adev`rat
vedic, n`scut de dou` ori, s` se \ntoarc` [i s` o propov`duiasc`.97
Unul dintre cele mai vechi simboluri este cel ce era
tatuat pe capul marelui zeu al crea]iei, al genezei lumii,
al celui ce [i-a a[ezat pe primii 10.000 de fii - ãpe
poporul alesÓ- pe cele mai frumoase plaiuri ale lumii. Acest semn se
g`se[te pe capul zeului ãDACIAÓ (DAKSHA) - fiind [i un simbol al
apei, al potopului [i al materiei. •l g`sim [i ast`zi pe tot cuprinsul vechii
Dacii - ]ara pe care el, marele zeu al genezei lumii, a iubit-o a[a de mult
-ã´ara ZeilorÓ.98
Dar nu numai la noi, ci [i peste tot \n lume, \l vom g`si mai
t~rziu, ca \n vechiul alfabet hieroglific egiptean, av~nd \n]eles de ap`.
146
Noi nu suntem urma[ii Romei
147
Majoritatea simbolurilor descrise aici sunt \nt~lnite ast`zi peste
tot \n Rom~nia, sculptate pe por]ile caselor, a[ezate cumin]i [i t`cute
sub corni[ele caselor, pe vase [i pe covoare, \n]elesul lor fiindu-ne de
cele mai multe ori necunoscut. Vor r`m~ne ele \n continuare ni[te
taine?... Sau noi le vom c`uta [i interpreta acum?! Ele nu trebuie s`
r`m~n` Òfloricele ornamentaleÓ, c~t` vreme sunt simboluri ale culturii
noastre spirituale de peste 50 de secole. S` le c`ut`m... S` le
\n]elegem... S` le respect`m...
148
MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
BLESTEMUL
„P`S`RII PHOENIX”
(Tezaurul de la Pietroasa)
149
Fig.63. A[a arat` a[a zisa ãClo[c`Ó, ãFibula
mareÓ de aur, cu granate [i alte pietre
semipre]ioase. S` vedem cum este descris`
aceast` ãclo[c`Ó ”n cartea domnilor
I. Miclea [i R. Florescu, ãDaco-RomaniiÓ,
Ed. Meridiane, 1980, p. 211: Ópe un schelet
constituit tot dintr-o fibul` de tip cu Ócapete
de ceap`Óeste a[ezat un scut cu partea
superioar` rotund` [i cea inferioar` evazat`,
pe care a fost sudat un tub tronconic ajurat,
terminat ”n cap de pas`re de prad` (ciudat
cap de clo[c` !). Pe scut, un plas-tron
central, m`rginit de dou` f‰[ii rombice,
arcuite, ”ncearc` s` redea penajul: o re]ea de
celule paralele [i circulare, dispuse simetric,
”ncadreaz` un mare caboson din cristal de
st‰nc` [i mai multe cabosoane mai mici,
circulare [i p`trate, din granate [i turcoaze.
Patru f‰[ii triunghiulare, acoperite cu
motivul ãochiului de p`unÓ, redau aripile [i
picioarele vulturului (s` fi uitat autorul c`
este vorba de clo[c`?), iar dou` f‰[ii
triunghiulare cu v‰rful ”n jos, ”mp`r]ite ”n
mai multe celule ”n form` de par`, ”ncrustate
cu granate, ”ncadreaz` dou` [iruri verticale
de cabosoane din cristal de st‰nc`, granate [i
turcoaze [i un [ir orizontal care formeaz`
limitele plastronului. Aceste f‰[ii figureaz`
coada ”n evantai a vulturului. De marginea
de jos at‰rnau patru pandantive din aur
ajurat [i cristal de st‰nc`. G‰tul vulturului
este ”ncadrat cu granate ”n form` de inim`
cu v‰rful in jos.Ó Vedem din nou cum o
gre[eal` spus` de dou` ori devine un adevar
istoric! Uita]i-v` [i dumneavoastr` pe g‰tul
a[a-zisei clo[ti [i vede]i unde este situat
v‰rful inimii, ”n sus ori ”n jos! Dac` s`racul
Odobescu a descris gre[it direc]ia v‰rfului
inimii, nici acum dup` mai bine de un secol
lumea nu vrea s` vad` ce putem cu to]ii s`
vedem. §i cum am spus-o de multe ori: ão
minciun` repetat` devine un adev`r [i un
adev`r neglijat trece ”n spa]iul ocult!Ó A[a
este [i cu a[a-zisa noastr` istorie, unde
dogma joac` un rol esen]ial: crede [i nu
cerceta! Ce ne-au spus vechi cronicari, din
m`n`stirile evului mediu, este un adev`r de
necontestat; c‰nd ã[coala ardelean` a decis
c` noi suntem urma[ii Romei, chiar dac`
Bogdan P. Ha[deu a declarat-o gre[eal`
istoric`, noi continu`m s`-i credem pe ei [i
s` refuz`m s` vedem adev`rul, a[a cum cei
ce descriu [i redescriu ãinimioareleã de pe
g‰tul P`s`rii Phoenix refuz` s` le vad` c`
sunt cu v‰rful ”n sus [i continu` ...din
gre[eal` ”n gre[eal` spre victoria final`.
150
Fig.64. Patera din tezaurul de la Pietroasa, av‰nd un diametru de 25,7 cm, format` din dou` foi
de aur, cea inferioar` mai groas` [i unitar`, cea superioar` decorat` prin cioc`nire cu motive
figurate, grupate de la margine spre interior, dup` cum urmeaz`: registrul limitat de profile,
care formeaz` chenarul, este decorat cu un vrej de vi]` de vie cu frunze [i struguri, dep`[ind
uneori marginea inferioar`; apoi un amplu registru circular, cuprinz‰nd [aisprezece figuri,
identificate dup` imagina]ia fiec`ruia. Dac` Odobescu, care am remarcat cum vedea lucrurile
pe dos, le considera personaje ale panteonului gotic, Cezar Bolliac, ini]iatorul studiilor
arheologice ”n Rom~nia, exprima urm`toarea opinie, ”n ã Trompeta Carpa]ilorÓ, an. 1870, nr.
876, p. 3.:Ó zic` cine orice va zice, zv‰rcoleasc`-se oric‰t vor putea arheologii no[tri, vasele de
la Petroasa sunt vase dacice, cu stil dacic, pe un cult din DaciaÓ.
151
antic` daco-rom~neasc`, este vorba aici despre o nou` dovad` a
cultului zeului solar trac, Gebeleizis, sau poate al vreunei [i mai vechi
divinit`]i vedice. •n plus, alte dou` st~nci prezente pe Muntele Istri]a,
\nfrunt~nd veacurile, poart` denumirea de ãPiatra §oimuluiÓ, [i nu
departe de acestea se \nal]`, seme], piscul botezat ãCuibul CorbuluiÓ,
din care ]~[ne[te apa limpede precum cle[tarul a unui izvor zis
ãF~nt~na VulturuluiÓ. Apele sale se adun` \ntr-o imediat` apropiere
form~nd, la r~ndul lor, ãLacul VulturuluiÓ.
Dup` cum se vede, nici unul din reperele acestor locuri
ãb~ntuiteÓ de legend` nu poart` vreo banal` denumire de... g`in`, pui
sau clo[c` (de[i \ndep`rtatul Maramure[, din nordul Transilvaniei, se
m~ndre[te cu al s`u Munte G`ina, locul unde se desf`[oar`, anual,
ãS~mbra OilorÓ, populara s`rb`toare a ciobanilor din regiune). §i
totu[i aici, \n anul de gra]ie 1837, doi ]`rani din comuna Pietroasele,
Ion Lemnaru [i socrul acestuia, Stan Avram, aveau a face o
descoperire senza]ional` [i totodat` de un interes arheologic
primordial. Lucr~nd pe coastele amintitului Munte Istri]a, spre a
extrage pietrele necesare construc]iei unui pod, ace[tia descoper`, sub
un bolovan aflat la mic` ad~ncime, o impresionant` colec]ie de
podoabe din aur, \nsum~nd nu mai pu]in de 22 de obiecte, vase [i
ornamente. Firi simple, ãpragmaticeÓ, ]`ranii s-au gr`bit s` ascund`
\ns` tezaurul ivit la lumin` din negurile istoriei noastre pentru a
pl`nui ulterioara [i pripita sa comercializare, pe un pre] ãde nimicÓ,
unui albanez numit Anastase Verussi. Negustorul respectiv se va dove-
di [i mai ãinventivÓ dec~t descoperitorii comorii, apuc~ndu-se s` sparg`
o mare parte din nepre]uitele obiecte cu dalta [i ciocanul, sper~nd \ntru
evitarea ho]easc`, \n acest fel, a intr`rii tezaurului sub jurisdic]ia legilor
specifice ale ´`rii. §i-a trebuit s` mai treac`, astfel, un an \ntreg p~n`
c~nd, \n 1838, guvernul ´`rii Rom~ne[ti s` capete ceva informa]ii
despre existen]a acestei comori (la propriu [i la figurat) [i s` \ncerce a
salva ceea ce mai putea fi salvat. Ca urmare, pe la sf~r[itul anului 1842
sunt depuse la Muzeul Na]ional din Bucure[ti un num`r de 12 piese
apar]in~nd tezaurului de la Pietroasa, urm~nd a fi ulterior cunoscute
sub numele impropriu de Clo[ca cu puii de aur.102
152
Noi nu suntem urma[ii Romei
153
Fig.65. Mult mai pragmatic , N. Densu[ianu, descrie un segment din patera de
la Pietroasa astfel: ãApollo (Aplo la daci, dup` unii sinonim cu Zalmoxis N.
A,) zeul luminii, al p`storiei [i armoniei, asist` la s`rb`toarea hiperboreilor ”n
onoarea divinit`]ii Terra Mater. L‰nga zeu se vede figurat Ianus, regele
hiperboreilor, av‰nd pe cap ornamente arimaspice, ”n m‰na dreapt` o
diadem`, ca ”nsemne ale demnit`]ii, ”n st‰nga un arc cu coada ”nf`[urat` [i jos
ca atribut un delfin, emblema puterii sale peste m`ri. L‰ng` Ianus un prunc,
personifica]ia Anului Nou, aduce ca dar un co[ cu un spic mare de gr‰u, iar \n
m‰na st‰ng` ]ine o palm`, simbol al tuturor succeselor fericite.Ó
154
Fig.66, 67. Aceast` figur` central`, ”n jurul c`reia se pare c` tot universul
mitologic dacic se ”nv‰rte, m-a intrigat cel mai mult. Poate [i datorit`
faptului c` m`rind-o la maximum pe computer, nu i-am putut vedea
fa]a, a[a cum o descria N. Densu[ianu, deoarece fotografia este
facut`, de sus, perpendicular pe aceast` pater`. A[a c` v` rog s`
v` uita]i [i la figura 64, pentru a o observa mai bine. Ea o
reprezint` pe Gaea, sau Terra Mater, Mama P`m‰ntului. Ea
se ridic` ”n mijlocul acestei patere cam 7,5 cm [i este
”nf`]i[at` [ez‰nd pe un tambur circular, decorat cu un vrej
de vi]` de vie, cu frunze [i struguri. Ea poart` o tunic` lung`,
f`r` m‰neci, e ”ncins` peste mijloc [i ]ine cu am‰ndou`
m‰inile, l‰ng` piept, un pahar de form` conic`. Zei]a se
distinge printr-o figur` nobil`, majestuoas` [i plin` de
siguran]`.
Tipul ei nu este nici grecesc [i nici gotic. Tr`s`turile ei
fiind caracteristice pentru o fizionomie din zona Dun`rii
de Jos, o fizionomie dacic`. P`rul ”l are str‰ns ”ntr-un
coc, ridicat ”n sus, la spate. •n`untrul acestui prim cerc,
[i deci ”n jurul zei]ei primordiale, la picioarele ei se
odihne[te un p`stor, av‰nd la picioare un c‰ine,
prietenul s`u cel mai bun. •i urmeaz` un leu, doi
m`gari [i o leoaic`. De fapt leul [i leoaica o flancheaz`
pe Mama P`m‰ntului, ”n dreapta [i respectiv st‰nga.
•n cerc, ”n jurul lor se g`sesc 16 figuri de zei [i zei]e,
form‰nd un cerc solemn, aduc‰ndu-[i omagiile lor
Zei]ei Mame.
155
§i, conform cercet`rilor geografului Mela, ãPancheaÓ se afla tocmai \n
apropierea Mun]ilor Ceraunici, adic` Mun]ii ÒCerneiÓ de ast`zi.
Textele marelui poet roman exilat Ovidiu considerau c` Phoenixul ar
fi vie]uit pe o colin` apar]in~nd celor mai frumoase meleaguri ale
Elizeului, de fapt una [i aceea[i regiune geografic` a timpurilor
preistorice cu Valea Jale[ului din Rom~nia modern`, care \ncepe din
sus de Arcani.105 Ar rezulta, a[adar, c` cea mai faimoas` \naripat` a
religiei pre-cre[tine poate fi localizat` concret \ntr-o legendar` regiune
a emisferei nordice, aflat` sub orizontul cel pur [i senin al Istrului
(fluviu numit ulterior ãDun`reÓ), din apropierea sus-numi]ilor Mun]i
Ceraunici.
Iat`, prin compara]ie, cum se prezint` ãClo[caÓ noastr` de la
Pietroasa: fibula reprezint` imaginea unei p`s`ri sacre, cam de
m`rimea unui [oim; \ntreaga suprafa]` a acestei zbur`toare, modelat`
\n aur masiv, fusese ini]ial decorat` cu felurite pietre pre]ioase ori
semipre]ioase ro[ii, verzi, albastre [i galbene. Deasupra, \n cre[tet,
ãClo[caÓ prezenta un imens granat ro[u, tot din pietre ro[ii fiindu-i [i
ochii, \n timp ce coada i se termina \n nenum`rate l`n]i[oare
suspendate, din aurul cel mai fin.
Scriitorul rom~n Alexandru Odobescu, cel care avea a-[i \nsuma
anii dedica]i studierii pasionate a respectivului tezaur \ntr-o
monumental` lucrare publicat` la Paris, Le TrŽsor de Petrosa, ãuitaÓ
\ns` a o mai numi ãClo[caÓ pentru a se referi, \n schimb, la ãg~tul
VulturuluiÓ, care \i ap`rea \ncadrat cu granate av~nd forma unor
inimioare cu v~rful \n jos106 (\n fotografii, eu le-am v`zut totu[i cu v~rful
\n sus!).107 §i tot el, Odobescu, vorbe[te \n detaliu despre ãciocul [i
ceafa VulturuluiÓ, de asemenea ornate cu granate de o m`rime
apreciabil`. §i \ntruc~t la str`vechiul popor carpato-dun`rean, cu
deosebire \n cadrul cultului religios, toate \[i aveau formele [i
canoanele lor tipice, se poate sintetiza, afirm~nd \n consecin]`, c`
avem de-a face cu figura celebrei P`s`ri, c`reia un artist anonim \i va
fi dat ãvia]`Ó dup` un model strict tradi]ional! De altfel, atunci c~nd,
\n anul 1885, prof. N. Densu[ianu lucra la a sa Dacie Preistoric`, el nu
uita s` men]ioneze Octoihul Slavonesc tip`rit la 1575, \n care Pas`rea
156
Noi nu suntem urma[ii Romei
157
Inscrip]ia de pe veriga de la Pietroasa, astfel cum a fost
publicat` de Micali \n Monumenti inediti (Firenze, 1844, Tav.
53) [i reprodus` de Fabretti \n Corpus inscr. ital. (1867), nr.62
Fig.68. Diferite reproduceri ale verigii de la Pietroasa, a[a cum le prezint` N. Densu[ianu ”n
Dacia Preistoric`, Ed. Meridiane, Bucure[ti, p. 428, 1986.
158
Noi nu suntem urma[ii Romei
159
\nf`]i[eaz` trinitatea HUTEN IAREN EIVEN, \n traducere: ãCasa
(Neamul) \n pace s`-]i fieÓ, dar, citit` pe dos, cuvintele devin NEVIEN
ERAI NETUH, adic`: ãBlestemat s` fie r`uf`c`torul (ho]ul)Ó.113
Poate c` ar fi mai bine s` le spunem [i ru[ilor adev`rul, poate vor
[i ei, ceva mai mult` lini[te \n ]ar`... Dup` cum locul ãInelului
NibelunguluiÓ nu poate fi dec~t \n apele Rinului, ãCasaÓ P`s`rii
Phoenix trebuie s` redevin`, c~t mai cur~nd, Rom~nia.
160
Noi nu suntem urma[ii Romei
„CUIUL DACIC”
SAU „CUIUL LUI PEPELEA”
161
Acesta descifreaz` topografia dacic`, redescoper` metalurgia
dacic` - cea mai avansat` din lumea antic` - descrie materialele de con-
struc]ie dacice, \n special betoanele dacice, vorbe[te despre
cosmogonia dacic`, moralitatea la daci [i ce este cel mai important \i
redescoper` pe daci, scriind c`r]i ca: Ospe]ele Nemuririi, Enigmele civi-
liza]iei dacice, Fierul-Piatra, Dacii-Timpul, Magistralele tehnologice ale
civiliza]iei dacice, public~ndu-[i cercet`rile chiar [i \n conferin]e NATO.
El, Andrei Vartic, ridica v`lul nep`s`rii de pe trecutul nostru
dacic. •n timp ce se plimba, acum 7-8 ani, \n jurul Movilelor Ciclopice
de la §ona, descoper` \n huma acestora o veritabil` ghear` de sfinx;
fiind un om corect, el cheam` Institutul de Arheologie din Cluj, care
trimite pe cineva, ce sose[te peste noapte, o ridic` [i... dispare.
ãEi, a[a or fi legile pe aiciÓ [i-a spus Andrei, pu]in nec`jit c` ei,
arheologii, nu au discutat [i cu el.
Era var`, frumos, p`p`dii galbene peste tot c~nd Andrei g`sea
calupuri de fier dacic de peste 40 kg, [i din nou corect \i anun]` pe
ãtovar`[iiÓ arheologi care vin, iau [i... pleac`.
Tot el g`se[te \n sanctuarul dacic de la Raco[ cuie dacice pe care
le pred` reprezentan]ilor arheologiei rom~ne. Din por]ia acestora
prime[te... un cui dacic pe care Andrei avea s`-l cerceteze.
El trece cuiul peste grani]`, acas`, de cealalt` parte a Prutului, la
ceilal]i rom~ni, urma[i ai acelora[i daci, dar desp`r]i]i de ni[te
politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni c` ei ar fi de un alt
neam [i c` ar vorbi [i o alt` limb`, diferit`, moldoveneasca, ce ar avea
doar ni[te foarte mici asem`n`ri cu limba rom~n`, prea mici
pentru a fi luate \n considera]ie.
Studiind cuiul dacic vechi de peste 2000 de ani, Andrei realizeaz`
c` acesta nu era nici m~ncat, nici acoperit de rugin`; o adev`rat` minune.
Astfel \ncepe istoria acelui cui dacic, adev`rat Cui al lui Pepelea \n
contextul noilor preocup`ri pentru istoria st`mo[ilor no[tri, dacii.
Andrei ia cuiul [i fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la B`l]i
unde, minune, X-Ray-ul arat` c` e vechi de peste 2000 de ani, av~nd
\n componen]a lui nici mai mult nici mai pu]in dec~t alfa-fier pur de
99,97%; nici urm` de impurit`]i, adic` de compu[i ai carbonului ce
r`m~n de la prelucrare.
O ãminune antic`Ò, ce se poate ob]ine numai \n condi]ii speciale de
laborator sau \n Cosmos! P~n` la ora actual` sunt cunoscute \n lume
162
Noi nu suntem urma[ii Romei
163
Fig.69. Prin mun]ii sfin]i ai ´`rii Dacilor, gr`dinile de zarzavat ale ]`ranilor ascund bog`]ii
arheologice de nedescris. Ceramica dacic`, care se g`se[te din abunden]`, pe p`m‰ntul lui
Bodea, ”l impiedic` pe acesta s`-[i culeag` roadele muncii: ÓOriunde sapi dai de ele, de parc`-
i un blestemÓ, spune s`rmanul s`tean.
Descoperirile legate de cuiele dacice, care nu vor s` rugineasc`, dup` mai mult de 2000 de ani,
de betoane [i c`r`mizi, de ceramica dacic` ce are at‰t de mult metal ”n ea, ”nc‰t o atrage [i
magnetul, toate acestea ar trebui s` rede[tepte orice cercet`tor ãsomnorosÓ, toate acestea l-ar
face [i pe un miop s`-[i pun` pe nas ãochelarii [tiin]eiÓ, dac` nu din patriotism cel pu]in din
interes [tiin]ific!
164
Fig.70. Spectrograma fierului, pur, dacic, care nu vrea s` rugineasc` nici dup` mai mult de
2000 de ani. Cercetare realizat` ”n 1995 de Gh. Kiosse, G. Volodin, D. Grabco, C. Posteuca,
N. Malcoci, I. Andronic sub conducerea d-lui acad. Sergiu Radautan. Faptul c` ”n mai 1995
dl. profesor Ioan Glodariu, [eful [antierelor din Mun]ii Or`[tiei, i-a dat lui Andrei s`
ãstudiezeÓun cui dacic, care nu vroia s` rugineasc` de peste 2000 de ani, ”n umezeala [i
intemperiile unui sanctuar dac de la Raco[, din Per[ani, nu l-a impiedicat pe acela[i Andrei
Vartic s` g`seasc` o lup` (bolovan) din acela[i alfa-fier pur tocmai la Pe[tera Bodii. Distan]a
dintre Raco[ [i Pe[tera Bodii fiind de peste 100 km. Ciuda]i [i ace[ti str`mo[i ai no[tri, care
atinseser` perfec]iunea ”n ob]inerea [i protejearea fierului ([i nu numai a fierului dar [i a
aurului, pe care nu-l foloseau nici pentru podoabe, nici pentru monede [i pe care, totu[i, ”l
adunau ”n cantit`]i uria[e).
*Andrei Vartic, Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Ed. Basarabia, 1998.
165
Fig.71. Cet`]ile [i a[ez`rile dacice din Mun]ii Or`[tiei, dup` Hadrian Daicoviciu, Dacii, Ed. pentru
literatur`, 1968. Andrei Vartic, \n Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Ed. Basarabia,
1998, une[te aceste cet`]i [i astfel ne apare o nou` semnifica]ie, fascinant`, un mesaj transmis de
acei daci eternit`]ii. Unghiul dintre V~rful lui P`tru, Piatra Ro[ie [i Blidarul este un unghi drept.
§i unghiul dintre V~rful lui P`tru, cetatea dacic` de la Bani]a [i cea de la Piatra Ro[ie este tot
drept. Perpendiculara pe linia B`ni]a-Piatra Ro[ie ne duce \n cetatea dacic` din v~rful lui Hulpe.
O alt` perpendicular` ne trimite direct la Sarmi-seget-usa. Am luat [i eu un compas, am m`surat
distan]ele, apoi unghiurile, lucru ce-l poate face oricine [i É a[a este negru pe alb.
166
Fig.72. Dar prietenul meu Andrei nu-[i cunoa[te m`sura [i continu` s` le uneasc` pe vechile
cet`]i dacice. Astfel perpendiculara ce \mparte linia topografic` Piatra Ro[ie Ð Sarmisegetusa \n
dou` p`r]i egale, trece prin cetatea B`ni]a.
167
Fig.73. §i cum nimeni nu-l poate opri pe acela[i Andrei, el continu` s` \ntind` linii d~nd dureri de
cap celor ce vor s`-l aud`, eu fiind unul dintre ace[tia. A[a c`, s` lu`m o rigl`, un compas [i un
raportor [i s` pornim la lucrul ce \l poate face orice elev [i anume s`-l verificm pe Andrei! Unim
V~rful Omu cu cetatea dacic` de la Raco[, apoi cu celebrele piramide de p`m~nt de la §ona (fiica
regelui §ona, Sitra, s-a m`ritat cu Rama, cel pu]in a[a ne spun Vedele) numite [i gurue]i (\n
sanskrit` guru \nsemn~nd: profesor, \nv`]`tor, educator). Rezultatul nu \nt~rzie s` se arate:
Raco[ul care este la 60 km de V~rful Omu formeaz` un unghi de 30 de grade cu §ona, iar
unghiul pe care §ona \l face cu Raco[ul [i V~rful Omu este de 90 de grade. Ne apare astfel
Triunghiul Divin (cateta opus` unghiului de 30 de grade este egal` cu jum`tate din ipotenuz`) pe
care piramidele de la §ona \l formeaz` cu cetatea dacic` de la Raco[ [i V~rful Omu. Astfel
algoritmul topografic al dacilor cuprinde perfect [i §ona [i Om-ul, [i teorema lui Pytagora (\nain-
te de na[terea acestuia!) [i cea a lui Thales, [i triunghiul de aur al egiptenilor [iÉ o istorie \ntreag`.
Fig. 71-72-73. Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Andrei Vartic, Ed. Basarabia, Chi[in`u, 1998.
168
Noi nu suntem urma[ii Romei
169
Vorbind de capitala dacilor, unii spun c` numele ei vine de la
numele de persoane Sarmis e ([i) Getuza, al]ii mai ini]ia]i \n tainele
vedice \l citesc Sarmi-Seget Usa, adic` ãEu m` gr`besc s` curgÓ
(\n sanscrit`). Din nefericire azi pl~ng [i caprele din Mun]ii Or`[tiei
de mizeria ce domne[te \n ãZona Sacr`Ò a Sarmi-Seget-Usei. Excava]ii
neprofesionale cu buldozere, nep`sare, chiar reavoin]` iau locul a
ceea ce ar fi trebuit s` fie grija cu totul special` pentru acest tezaur
istoric, grija concretizat` \n constituirea unei rezerva]ii a cet`]ilor
dacice din Mun]ii Surianului.
Iat` un alt nume ciudat [i plin de semnifica]ii. Cu privire la acesta,
acela[i Andrei Vartic preciza c` Surya era zeul soarelui la indienii
arhaici, urma[i ai arienilor carpato-danubieni. Ce conec]ie este \ntre
daci [i indienii arhaici? Ar trebui ca aceasta s` ne dea de g~ndit. O alt`
leg`tur` \ntre aceste dou` civiliza]ii este relevat` de semnifica]ia
comun` \n cele dou` culturi, a cuv~ntului Pitar - cel ce aduce pita
(\n sanscrit`), cunoscut [i sub numele de Dyaus Pitar (de aici vine
salutul daco-rom~n ãbun` ziuaÓ, adic` ãBun e DyausÓ). El a fost
primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la
numele lui se trage cel al lui Zeus la greci (Saturn la romani).
Referindu-ne, poate, la cel mai vechi mit al genezei, se zice c` atunci
c~nd Zeului Suprem i-a pl`cut P`m~ntul, a dat na[tere prin
respira]ia sa celor 7 zei ai lumii, av~ndu-l conduc`tor pe Marele Zeu
Dak-Sha (\ntemeietorul divin al poporului dac); acesta, dup` ce s-a uitat
peste tot pe p`m~nt, a g`sit un loc unde ape albastre ]~[neau din mun]i
\mp`duri]i, dealuri bl~nde \i \nconjurau, acoperite de covoare verzi de
iarb`, unde clima era bl~nd` [i... \n timpul nop]ii a populat acest spa]iu
sacru cu primii 10.000 de fii, fiii lui iubi]i, dacii, ãpoporul alesÓ.
BIBLIOGRAFIE
1. Smithsonian Timelines of the Ancient World, Smithsonian Institution, New York, 1993,
pp. 117,121.
2. Marija Gimbutas, The Language of The Goddess, HarperÕs Ed., San Francisco, 1991, p.234.
3. Paul Laz`r Tonciulescu, De la T`rt`ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, Bucure[ti, 1999, p.9.
4. V.G. Childe, The History of Civilization - The Arians, Barnes and Noble Books, New York,
1993, pp. 176-177.
5. John V.A. Fine Jr., The Early Medieval Balkans, Ann Arbor, The University of Michigan Press,
1991, p.305.
6. Gabriel Gheorghe, Lingvistica, Istoria... defilee de erori, \n Getica, 1-2/1992, p. 35.
7. Marija Gimbutas, Civiliza]ie [i cultur`, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1989, pp. 49 [i 296. Cf. Gabriel
Gheorghe, •n vechime Fran]a a fost rom~nofon`, \n Getica, 1-2/1992, p. 25.
8. E.J. Rapson (Ed.), The Cambridge History of India, Cambridge Univ. Press, Cambridge, 1922,
vol.I, pp. 65-76.
9. Nicolae Densu[ianu, Dacia Preistoric`, Ed. Meridiane, Bucure[ti 1986, pp. 444-467.
170
Noi nu suntem urma[ii Romei
10. N. Iorga, Istoria Rom~nilor, vol. XXX, partea I, Bucure[ti, 1936, p. 14.
11. N. Densu[ianu, op. cit., vol. I, partea I, p. 98
12. Cesar Pruteanu, Limba dacilor, Institutul de Cercet`ri [i Cultur` Dacic`, Bucure[ti.
13. N. Iorga, op. cit., p. 30.
14. Chronicle of the World, Ecam Publications, Prentice Hall, 1990, p. 182.
15. A. Stan [i Remus Rus, Istoria Religiilor pentru \nv`]`m~ntul preuniversitar, Ed.Institutului
Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, Buc., 1991, p. 149.
16. Raymond Bonner, The Land that canÕt be named, \n The New York Times, 14 May 1995.
17. Adrian Bucurescu, Dacia Secret`, Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1998, p. 166.
18. Joannes Magnus Gothus, Historia de Omnibus Gothorum Sueonumque Regibus, c.IV-c.XV,
Roma, 1554.
19. Alexandru Pele, Vidul demografic, Ed. Abaddaba, Oradea, 1998, p. 113.
20. A. Bucurescu op. cit., p. 170.
21. Ibidem, pp. 170-171.
22. Ibidem, p. 15.
23. Marcela Nica, Istoria Rom~nilor, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1994, pp. 9-11.
24. Carolus Lindius, Zamolxis Primus Getarum Legislator, Upsala, 1687.
25. C. Iordache, §tiin]`, cultur`, documente, \n Rena[terea Daciei, Nov. 1992.
26. Andrei Vartic, Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Ed. Basarabia, Chi[in`u, 1998, p.51.
27. Marcela Nica, op.cit. p.26
28. Dumitru Alma[, Decebal, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1972, p.94.
29. Ibidem, p.95.
30. Bonaventura Vulcanius, De literis et lingua Getarum siva Gotharum, Lyon, 1597.
31. Ion Miclea [i Radu Florescu, Decebal [i Traian, Ed. Meridiane, 1980, p.11.
32. Theodor Mommsen, The Provinces of the Roman Empire, Barnes and Noble, New York, 1996,
vol. I, p. 224.
33. Fontes II, Izvoare privind istoria Rom~niei - Fontes historiae Daco-Romanae, Ed. Academiei,
Bucure[ti, 1964, 6-7.
34. Fontes II, 6-7.
35. Petru Maior, Istoria pentru \nceputul rom~nilor \n Dacia, Ed. Junimea, Ia[i, 1990, p. 294.
36. Istoria Bisericii Universale, I, 79, vezi: Pr. D. B`la[a, De la Regina Hestia la \mp`ra]ii Daciei \n
Rena[terea Daciei, An II, Nr. 4, Ianuarie 1993, Bucure[ti, p. 1.
37. Pr. Dumitru B`la[a, ´ara Soareului sau Istoria Daco-Rom~niei, Ed. Kogaion, 1977, p. 65.
38. Ibidem.
39. Vezi Dochiana, Revist` de cultur` (director Pr. D. B`la[a), an 1, nr. 1, 1996, p. 2.
40. Mircea Eliade [i Ioan Culianu, Dic]ionar al Religiilor, trad. de Cezar Baltag, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1993, p. 265.
41. Fontes I, Izvoare privind istoria Rom~niei - Fontes historiae Daco-Romanae, Ed. Academiei,
Bucure[ti, 1964, p. 65.
42. Vezi Adrian Bucurescu, Dacia Secret`, ed. Arhetip, Bucure[ti, 1997, p. 136.
43. Vezi Mihail Diaconescu, Istoria Literaturii Dacoromane, E. Alcov Edimpex, Bucure[ti, 1999,
p. 355.
44. A. Bucurescu, op. cit., p. 21.
45. Rupert Furneau, Ancient Mysteries, Ballantine Books, NY, 1977, p. 97.
46. Chronicle of the World, Ecam Publications, Paris, London, 1989, p. 182.
47. Herodot, Istorii II, 56.
48. Herodot, Istorii V, 9.
49. Strabon, Geographia VII, 5, 1.
50. Marija Gimbutas, The Goddesses and Gods of Old Europe: Myths and Cult Images, Univ. of
California Press, Berkeley, CA, 1996, p. 16.
51. I.C. Dr`gan, Noi Tracii, Ed. Scrisul Rom~nesc, Craiova, 1976, p. 90.
52. Time Magazine, April 27, 1998, pp. 62-63.
53. Nicolae Densu[ianu, Dacia preistoric`, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1986, p. 485; vezi [i
Alexandru Pele, Vidul demografic [i matematica, Ed. Abaddaba, Oradea, 1998, p. 175.
54. Paul Laz`r Tonciulescu, De la T`rt`ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, Bucure[ti, 1996, pp. 23-25.
55. Ibidem, p. 22.
56. Marija Gimbutas, The living Goddesses, University of California Press, 1999, pp.50-51
57. Nicolae Miulescu, Dacia - ´ara zeilor, I, II, Colec]ia Trika, Ia[i.
58. H. P. Blavatsky, The Secret Doctrine, II, The Theosophical Publishing Comp., London, New
York, 1888, p. 82.
59. N. Miulescu, op. cit., II pp. 22-23. Vezi [i Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Ed. Litera,
Chi[in`u, pp. 29-30.
60. Ibidem, II, pp. 32-40.
61. Herodot, Istorii, V, 3, trad. Felicia Van]-§tef, Bucure[ti, 1954, pp. 29-30, vezi Pr. Conf. Dr. Al.
Stan [i Prof. Dr. Remus Rus, Istoria religiilor, Ed. Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Rom~ne, Bucure[ti, 1991, p. 149
62. Ibidem
171
63. Clement Alexandrinul, •ndemn c`tre neamuri, Migne, PG t8, col. 175.
64. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., p. 75.
65. R. Rus, op. cit., p. 151.
66. National Geographic, vol. 195, No. 4, April 1999, p. 72.
67. Al. Strachin` \n ´ara \nainte de toate (coordonator Valentin Borda), Ed. ´ara Noastr`,
Bucure[ti, 1994, p. 91.
68. Herodot, Istorii; IV, 94, 95 \n Izvoare privind istoria Rom~niei, I, pp. 47-51.
69. Alexandru Strachin`, op. cit., p. 85.
70. Mariana Marcu, Repere lingvistice arhaice rom~ne[ti pentru conturarea unui cult solar la
traco-geto-daci, \n ´ara \nainte de toate, ... p. 180.
71. Ibidem, p. 197.
72. Ibidem, pp. 192-193.
73. Ibidem, pp. 198-202.
74. Nicolae Densu[ianu, op. cit., pp. 654-655.
75. Herodot, Istorii, Cartea a V-a, 5 [i 8, \n Izvoare privind istoria Rom~niei, I, pp. 65-71.
76. Pr. Prof. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus, Istoria Religiilor, Ed. Institutului Biblic
[i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, Bucure[ti, 1991, p. 153.
77. Ibidem, pp. 150-153.
78. Adrian Bucurescu, Dacia Secret`, Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1997, p. 14.
79. Vezi V. P~rvan, Getica.
80. Adrian Bucurescu, op. cit., pp. 14-15.
81. E.J. Rapson, ed., The Cambridge History of India, Cambridge University Press, Cambridge,
1922, pp. 65-76. Vezi Gabriel Gheorghe, •n vechime Fran]a a fost rom~nofon`, \n Getica,
Tom 1, nr. 1-2, 1992, p. 15.
82. Pr. Conf. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus, Istoria Religiilor, Edit. Institutului
Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, Bucure[ti, 1991, p.214
83. Upanishads, Penguin Books Ltd., 1975, England, p.14
84. Gabriel Gheorghe, op. cit., p. 9.
85. P. Giles, \n Cambridge History of India, I, pp. 68-70. Vezi V. Gordon Childe, op. cit., p. 139.
86. H.P. Blavatsky, The Secret Doctrine, The Theosophical Publish. Comp., London, 1888,
p. XXXVIII.
87. C. I. Istrate, Nicolae Desu[ianu: via]a [i opera, \n Dacia Preistoric` de Nicolae Densu[ianu,
Institutul de Arte Grafice ãCarol GšseÓ, Bucure[ti, 1913, p. CII.
88. V. Gordon Childe, The Arians, Barnes and Noble Books, 1993, pp. 176-177 (vezi harta).
89. Helena Petrovna Blavatsky, The Secret Doctrine, II, Theosophical University Press, Pasadena,
CA, 1988, p. 101.
90. Ibidem, vol. I, p. 4.
91. Ibidem, Vol. I, pp. 4-5.
92. Ibidem, p. 5.
93. Ibidem, vol. II, p. 4.
94. Ibidem, vol. I, p. 5.
95. Ibidem, Vol. II, p. 99.
96. Ibidem, Vol. I, p. 375.
97. Elizabeth Clare Prophey, The Lost Years of Jesus, Summit University Press, 1987.
98. Despre frecven]a acestui simbol vezi Marija Gimbutas, The Living Goddesses, University of
California Press, Berkeley, CA, 1999, p. 78.
99. Ibidem.
100. Vezi Dokiana, Revist` de Cultur`, An I, Nr. I, 1996, Director Pr. D. B`la[a, Sute[ti-V~lcea, p. 11.
101. Nicolae Densu[ianu, op. cit., p. 404.
102. Ibidem, p. 406.
103. Ibidem, p. 422.
104. Ibidem.
105. Ibidem, p. 428.
106. Ibidem, plan[a 803, p. 211.
107. Ion Miclea, Radu Florescu, Daco-Romanii, II, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1980.
108. N. Densu[ianu, op. cit., p. 427.
109. Bianu & Hodos, Bibliografia rom., tom I, p. 61(1575), 67(1577), vezi Densu[ianu, op. cit., p.
427.
110. Ibidem, p. 426.
111. Maria Dogaru, Heraldica Rom~niei, Ed.Jif, Bucure[ti, 1994
112. Adrian Bucurescu, Dacia Secret`: Taina Tezaurului de la Pietroasa, \n Rom~nia Liber`, Vineri
23 februarie 1996, p. 15.
113. Adrian Bucurescu, op. cit., p. 123.
172
MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
ORIGINI [I LEGENDE
173
cuprins` ”ntre 6500-3500 \.d.H.Ó, a f`cut s` devin` evident c`
aceast` str`veche civiliza]ie european` carpato-dun`rean` a
precedat cu c~teva milenii pe cea sumerian`.
S` v` dau un exemplu despre fantezie-istorie, dup` C.V. Ceram
”n ãZei, morminte, c`rturariÓ ... ãp~n` nu de mult (acum 100 de ani,
deci relativ recent la scara istoriei!), ãIliadaÓ era cosiderat` un poem
fantastic; un german, un vis`tor ”ndr`gostit de acest poem, a refuzat
s` accepte dogma - c` nu era altceva dec~t o poveste eroic`,
fantastic`: Heinrich Schliemann a avut curajul s` cread` c` era
adev`rat`. A[a c`, a fost odat` ca niciodat`, undeva departe, ”n
Europa, ”ntr-un s`tuc german din provincia Mecklemburg, un
b`ie]a[ care a primit de Cr`ciun, ”n anul 1829, ãIstoria Universal`
Ilustrat`Ó de Jerrer; acesta ”l arat` pe tracul Enea fugind din cetatea
Troia cuprins` de fl`c`ri, purt~ndu-[i tat`l pe umeri [i ]in~ndu-[i
fiul, Iulius, de m~n`, urmat fiind de al]i supravie]uitori. El, tracul,
avea s` ajung` ”n Valea Tibrului (Valea celor [apte coline) unde se
va c`s`tori cu Latvia, fiica unui rege local, pun~nd astfel bazele
dinastiei de Alba Longa - din care se tr`gea [i Rhea Silva, mama lui
Romulus [i Remus [i din care se m~ndrea c` se tr`gea [i Iulius Cezar;
a[a c`, domnilor italieni, fi]i mai aten]i cu noi, str`bunii vo[tri!
Acel copil german ”[i \ntreb` tat`l: ãDeci, a[a ar`ta Troia [i
nimeni nu [tie unde se afl` ea ast`zi?!!Ò Anii au trecut [i micu]ul
Schliemann fu nevoit la 14 ani s`-[i \ntrerup` studiile din cauza
s`r`ciei [i s` se angajeze b`iat de pr`v`lie; \ntr-o zi intr` \n pr`v`lie
un oarecare, beat mort, [i \ncepu s` declame versuri din ãIliadaÓ,
rede[tept~nd astfel micu]ul aventurier. Acesta ajunge prin 1841 \n
Hamburg, se angajeaz` ca mus pe o corabie ce pleca spre
Venezuela, dar la numai dou` s`pt`m~ni corabia se scufund`
l~ng` insula Texel, Heinrich reu[ind \ns` s` se salveze. •l g`sim
mai t~rziu lucr~nd \n Amsterdam, \n timpul liber studiind engleza,
franceza, olandeza, spaniola, portugheza [i italiana.
Prin 1854 era \n America de Nord [i c`p`ta cet`]enia
american`; este cucerit apoi de febra aurului, dar nu se las` fermecat
s`-[i p`r`seasc` afacerile \nainte de a-[i c~[tiga independen]a
material`, a[a c`, abia prin 1868 se duce ”n Itaca - insula lui Ulise.
Om ajuns la cea mai \nalt` treapt` material`, las` totul [i fuge dup`
174
Fig.74. A[a ar`ta
t~n`ra so]ie,
Sofia-grecoaica,
a lui Schliemann,
pavoazat` cu
o parte din a[a-zisa
comoar` a lui
Priam. Ei au g`sit
\n jur de 9.000 de
obiecte de aur:
inele, cercei,
l`n]i[oare etc.,
identificate mai
t~rziu ca fiind cu
c~teva mii de ani
dinainte de Priam.
Ele au apar]inut
ramanilor
carpato-danubieni,
adev`ra]ii
constructori
ai vechii Troie.
175
un basm, o povestire fantastic`. Cu Iliada \n m~n`, \ncepe s` caute
TROIA, cetate legendar` a tracilor unde NOI am fost \nvin[i de
puhoiul barbar de greci, ahei, venit ”ntre 1900-1400 \.d.H. din estul
M`rii Caspice, \mpreun` cu eolienii, dorienii [i ionienii.
A[a c` Schliemann, consider~nd r`zboiul troian drept unul real,
iar pe lupt`tori ni[te personalit`]i istorice, se duce s`-i redescopere pe
aceia care muriser` cu trei mii de ani \n urm`; se duce \n Asia Mic` -
tocmindu-[i o c`l`uz` pentru 45 pia[tri, c`l`rind pe un cal f`r` fr~u,
arunc~ndu-[i privirea peste ceea ce doar visase p~n` nu de mult.
Plimb~ndu-se cu Iliada \n minte, el calculeaz` distan]e, ”[i
imagineaz` b`t`lia, ba chiar se [i c`s`tore[te cu o grecoaic`, Sofia
Engstromenos, pe care o asemuie[te cu Elena (Fig. 74).
•n sf~r[it, la 15 iunie 1873, ia hot`r~rea s` se apuce de s`pat.
Dup` s`parea a 250 mii metri cubi de p`m~nt, plimb~ndu-se cu so]ia
prin s`p`turi, \i spune acesteia: ãDu-te [i d` drumul tuturor
lucr`torilor, spune-le ceva, spune-le c` e ziua mea de na[tere [i c`
au liber.Ó C~nd so]ia se \ntoarce la el dup` plecarea lucr`torilor, \l
g`se[te s`p~nd cu disperare printre blocuri enorme de piatr` gata s`
cad` peste el, sco]~nd la iveal` ... AUR, bijuterii incalculabile,
bijuterii udate cu s~nge [i lacrimi, \ngropate de trei mii de ani sub
ruinele a [apte \mp`r`]ii, disp`rute [i readuse la lumin`.Ó El nu f`cea
altceva dec~t s` ne scoat` la suprafa]` istoria noastr`, a carpato-
danubienilor - uitat`, \ngropat`, p`r`sit` [i neglijat`. C~nd o vor lua
\n considera]ie ãistoricii no[triÓ [i o vor pune \n drepturile ei?!
Dar Schliemann a crezut c` a descoperit tezaurul lui Priam, c~nd
de fapt tezaurul aparent apar]inuse unui rege ce tr`ise cu
O Mie de ani \naintea lui Priam. Schliemann a scos la iveal` ciudate
m~zg`lituri cum ar fi spirala dacic` sau zvastica pelasgic` [i pe care N.
Densu[ianu le amintea \n ãDacia Preistoric`Ó din 1884 (la pagina 74).
Ce s` fac` \ns` Schliemann cu tezaurul? S`-l predea
guvernului Turciei? Nici vorb`! Cu multe peripe]ii [i cu ajutorul
familiei so]iei sale grecoaice \l trece peste grani]` p~n` la Atena,
poli]ia turc` nemaiajung~ndu-l. Poate el fi socotit un ho]?!
Micu]ul vis`tor-b`iat de pr`v`lie nu se opre[te \ns` aici: porne[te
\n c`utarea comorilor lui Agamemnon din Micene [i le g`se[te!
(Fig. 75). É Se pare, pe ale noastre; 1600 \.d.H., cu cel pu]in 300
176
Fig.75. Acela[i Schliemann va descoperi la Micene un alt tezaur cuprinz~nd: obiecte rituale de
\nmorm~ntare foarte bogate, ca: cupe, bijuterii, vase [i o masc` mortuar`, pe care a atribuit-o
lui Agamemnon; dar a gre[it din nou, ea apar]in~nd anilor 1193-1184 \.d.H., deci cu 3-4 secole
\naintea \nceperii r`zboiului troian. Speciali[tii \n lucr`ri \n aur ale acelor timpuri erau
tracii. De fapt nici p~n` azi nu s-a aflat cui i-a apar]inut acea masc` mortuar`, [tiindu-se c`
grecii au sosit \n Europa \ntre 1900 [i 1400 \.d.H., \ntr-un stadiu de civiliza]ie cam ãpastoralÒ.
Fig. 74 [i 75 au fost reproduse dup` The Adventure of Archeology, National Geographic Society, 1985
177
de ani mai vechi de legendarul Agamemnon. Dar asta este o alt`
poveste pe care nu inten]ionez s-o derulez aici.
S` mai adaug c` patru mii de ani \.d.H. Peninsula Balcanic`
era legat` de Asia Mic` printr-o limb` de p`m~nt cunoscut` de
poporul carpato-dun`rean, care o str`b`tea duc~ndu-[i cultura [i
civiliza]ia prin ea p~n` la Tigru [i Eufrat. Prin scufundarea ei \n
Marea Mediteran` vor apare o noua mare - Tracic` (Egee) [i o
puzderie de mici insule. Multe din aceste insuli]e poart` urmele
vechii civiliza]ii pelasgice, carpato-dun`rene, ãuimindÓ [i azi
ãsavan]iiÓ care nu pot \n]elege cum o insuli]` cum ar fi Creta sau
Santorini pot avea pe ele civiliza]ii ãizolateÓ foarte avansate!
Dar s` revenim la ei, carpato-dun`renii. Marile civiliza]ii ale
lumii au ap`rut [i s-au dezvoltat la gurile de v`rsare ale unor mari
fluvii (Gange, Nil, Tigru, Eufrat). •n Europa exist` un singur mare
asemenea fluviu, [i anume Dun`rea (DANU-BIU), a c`rei gur` de
v`rsare (delta) se afl` pe teritoriul ]`rii noastre.
Europa a fost acoperit` de o calot` de ghea]` cu excep]ia
sudului ei, \n spe]` zona carpato-dun`reano-pontic`. Aici, \n
aceast` zon` neacoperit` de calota glaciar`, cu vegeta]ie abundent`,
bogat` \n izvoare [i sare, apare [i se dezvolt` o civiliza]ie, numit` de
unii ãcarpato-dun`rean`Ó iar de al]ii ãarian`Ó, ori mai t~rziu
pelasgic` sau tracic`, aceea[i cunoscut` ast`zi ca daco-rom~n`.
Iar dac` acum o sut` de ani, acei ãoameni de [tiin]`Ò g`seau
c` indo-arienii (termen nejustificat) ar fi ap`rut undeva pe cursul
mijlociu al Dun`rii (P.P.Negulescu, Kretschmer-1896, Kiesling-
1903, Dussand-1914), tot ei, cercet`tori din diferite domenii
(lingvistic`, arheologie, astrologie) au ajuns la concluzia, eronat`,
c` popoarele ariene ”[i au originea \n zona mai sus men]ionat`.
Dar timpul trece, iar [tiin]a avanseaz`: la New York, la
editura ãBarnes & NobleÓ apare lucrarea ÓTHE ARYANS - THE
HISTORY OF CIVILIZATIONÓ scris` de V.GORDON CHILDE
[i \n care, la paginile 176-177 (Fig. 45) exist` o not` privind
leag`nul [i distribu]ia arienilor, localiz~ndu-i \n spa]iul Carpato-
Dun`rean-Nistru, nicidecum pe Sena, Rin sau Oder. Lumea se
schimb` [i odat` cu ea [i... [tiin]a; a[adar s` ne REDESCOPERIM
ISTORIA, a[a cum se pare c` a fost ea de fapt.
178
Epopeea poporului carpato-danubian
ORIGINEA ROMåNILOR
179
naturii, \ncep s` domesticeasc` animale, se ocup` cu agricultura,
devin sedentari.
Ramura migratoare nordic` a carpato-dun`renilor desprins`
\n faza timpurie a form`rii acesteia, se va \mp`r]i la r~ndul ei \n
dou` bra]e: unul german [i altul slav, fiecare cu caracteristicile lui
distincte, dar [i multe comune. Ramura sud-vestic` european`
continu` s` aib` rela]ii str~nse cu carpato-dun`renii [i vor avea
mult mai multe lucruri \n comun, \n special LIMBA.
Spiritualitatea carpato-dun`renilor atinge apogeul dezvol-
t`rii prin realizarea a ceea ce ei puteau VEDEA [i \n]elege:
VEDEAU zei [i noi reguli de via]` - iar cine le vedea cu adev`rat,
cine le \n]elegea [i practica, era socotit a se fi n`scut de dou` ori -
ap`ruse ãSPIRITUALITATEA VEDICAÓ. Aici, pe cursul inferior al
Dun`rii, se na[te spiritualitatea a ceea ce a dominat [i \nc` mai
domin` lumea: de aici i[i trage rad`cinile cultura ãVEDEÓ, din care
se vor inspira caldeenii [i egiptenii, iar mai t~rziu iudaismului [i
cre[tinismul.
Aici va apare societatea ãPASTORALŒÓ: carpato-dun`renii
se vor deplasa de aceast` dat` cu cirezile lor \nspre r`s`ritul
Europei [i Asia, din ce \n ce mai departe de CASŒ, c`ut~nd p`[uni
bogate pentru cirezi, c~mpuri cu f~n, izvoare ... c`ut~nd s` se
\ntoarc` \ns` \n fiecare an ACASŒ. Dar drumurile deveneau din ce
\n ce mai lungi, acumulau cantit`]i mari de boga]ii alimentare, pe
care ãveciniiÓ mai pu]in harnici [i le doreau f`r` munc` - astfel a
ap`rut prima clas` a lupt`torilor care p`zeau CASA [i care mai
t~rziu vor deveni ap`r`torii ]`rii: KSHA-ATRI-YA.
Pentru cei care plecau prim`vara, pentru a se \ntoarce acas`
toamna, spa]iul carpatic a \nceput s` aib` un caracter sacru - ast-
fel au ap`rut serb`rile (s`rb`torile). Ei se \ntorceau acas`, la marea
zei]` DANU, mama ploilor [i a paji[tilor bogate, de unde vine si
numele fluviului Dun`rea - DANUBIU. Tradi]iile [i denumirile
locale vor fi luate cu ei de ace[ti carpato-dun`reni-istrieni, arieni-
pelasgi (ori cum vre]i s`-i numi]i) [i purtate peste tot, reprezent~nd
caracteristica lor principal`.
Nicolae Miulescu, \n lucrarea ãDacia-´ara ZeilorÓ, face un
calcul foarte simplu: consider~nd distan]a parcurs` zilnic \n timpul
180
Epopeea poporului carpato-danubian
ã•mp`ratul \mp`rat
Ca el mare, mi-a aflat
De numele B~cului,
B~cului, haiducului,
B~cului, viteazului,
Ce-a pus streaja drumului,
Din dealul Odriului,
P~n`-n preajma Diului.Ó
(Teodorescu, Poezii populare, p. 605.)
181
EXAMPAEOS, cuv~nt ce \n traducere din greac` \nseamn` CŒILE
SACRE. Aceste locuri numite EXAMPEE erau, dup` Herodot,
situate la o dep`rtare de patru zile de navigare \n sus pe r~ul
Hypanis (Bug); aceast` cale sf~nt` se afla a[adar aproape pe
aceea[i paralel` cu Chi[in`ul de azi, av~nd direc]ia de la apus la
r`s`rit. Despre originea [i destina]ia acestei c`i sfinte a sci]ilor,
Herodot \ns` nu ne mai spune nimic, afirm` cel mai mare
cunosc`tor al preistoriei rom~nilor, N. Desu[ianu.
§irul cel lung de lespezi enorme (implantate ”n p`m~nt) ce se
\ntindea din Basarabia spre Crimeea [i Don, de la Prut la marea de
Azov, reprezenta una din MINUNILE LUMII PREISTORICE,
reprezenta calea sf~nt` a carpato-dun`renilor din Europa \n Asia,
reprezenta [i reprezint` ISTORIA NOASTRŒ - neglijat`, uitat`,
p`r`sit` [i politic inconfortabil` pentru ãvecinii no[triÓ.
Apa B~cului pe l~ng` care trecea, p~n` \n secolul al
XVIII-lea, aceast` faimoas` linie de monumente monolitice, se
vars` \n vechiul Tyros (NISTRU), \n apropierea satului rom~nesc
Gura-B~cului. Spre nord, la mic` distan]` de acest punct, se afl`
[i ast`zi dou` sate: unul pe malul drept [i altul pe cel st~ng al
Nistrului, purt~nd am~ndou` acela[i nume: ãSPEIAÓ. Din punct
de vedere filologic, SPEIA este identic cu termenul scit EXAMPE-OS,
unde ultima silab` a fost probabil vulgarizat` ori grecizat`.
•ncepem astfel s` g`sim ãc`ile sacreÓ ale arienilor, carpato-
dun`renilor.
Iar dac` azi englezii se m~ndresc cu ãmisterioaseleÓ lor pietre
de la SALISBURY ori STONEHENGE, sau francezii cu
CARNAC, noi rom‰nii nici nu le mai pomenim ”n c`r]ile noastre
de istorie iar istoricii ãno[triÒ par nu c` le-au uitat, dar nici m`car
n-au auzit de ele!
Citeam de cur‰nd ãLost Civilizations - Early Europe:
Mysteries in stoneÓ, Time-Life Books, [i nu puteam \n]elege de ce
Pindar, Herodot, Ovidiu vorbeau despre acest drum al megali]ilor
cu respect iar cei de mai sus nici nu-l amintesc!!! ´`rile din jurul
nostru se m~ndresc cu c‰te o buc`]ic` de dinte sau de os - [i \[i
scriu istorii frumoase... Noi avem de milenii drumuri construite \n
piatr` [i nici nu ne pas`!
182
Epopeea poporului carpato-danubian
183
distan]a pe care se \ntind: trec peste Nistru p‰n` \n Crimeea. ën
limba poporului acest [ir de pietroaie poart` numele de CHEILE
B•CULUI; ]`ranii, ”n simplitatea lor spun c` aceast` construc]ie a
fost f`cut` de zmei care se conjuraser` s` \nchid` cursul r~ului
B~cul.Ó (Cantemirii ãDescriptio MoldaviaeÓ, ed.1872). P`storii
carpato-dun`reni, dup` o lung` [edere \n zona Caucazului, \[i vor
continua drumul lor spre Est.
184
Epopeea poporului carpato-danubian
CUCERIREA
NORD-VESTULUI EUROPEI
DE C`TRE CARPATO-DANUBIENI
dat` forma]i ca popor ”n spa]iul carpato-dun`rean, str`mo[ii
185
3. Ramura estic`, ce va da na[tere la spiritualitatea vedic`, care va
cuceri Asia: sudul Chinei - zona Tarim Basin (Toch-arieni),
India (vedicii arieni), Japonia (popula]ia Ainu), etc.
Tot ce s-a spus p‰n` aici reprezint` mai degrab` o reconsti-
tuire logic` dup` c‰teva dovezi [i referiri extrase din pu]inul pe
care ”l [tim ast`zi.
Ne r`m‰ne s` ilustr`m ce alte dovezi pot fi aduse la pu]inul
pe care-l cunoa[tem deja (Fig. 76).
De la Atlantic [i p‰n` la Marea de Azur a existat o
impresionant` arie cultural`, o manifestare cultural`, de la ãdansulÓ
bizonilor, din sanctuarul-pe[ter` de la Altamira (Spania) sau de la
Font-de Gaume (Fran]a), ãFelina de Filde[Ó de la Pavlov (Cehia) la
ãPanter`, cai [i cavaler ucisÓ, din sanctuarul-pe[ter` de la Cuciulat
(15.000-12.000 \.d.H. Ð Rom‰nia), ori la ãGaie-n atacÓ, din sanctuarul
pe[terii Gaura Chindiei (10.000-8.000 \.d.H. Ð Rom‰nia) [i p‰n` la
figura stranie, cosmic`, a basoreliefului din sanctuarul-pe[ter` de la
§inca-Veche (vezi Fig. 56 [i Fig. 77). Trebuie s`-l amintesc cu pl`cere
pe domul Ion Pachia Tatomirescu, care ”n caietele Daco-Rom‰niei
vorbe[te despre o unitate cultural`-arhaic-european`, pelasgic`,
ap`rut` ”n perioada anilor 30.000-8.175 \.d.H. [i care a devenit o
unitate stabil` la orizontul anului 8.175 \.d.H. fragment‰ndu-se ”n trei
unit`]i. Aceste unit`]i s-au dezvoltat ”n acel ãapogeu al neoliticuluiÓ
diferen]iindu-se ”n: Pelasgia de Vest Ð de la Atlantic [i p‰n` ”n Alpi,
Pelasgia de Centru Ð de la Alpii R`s`riteni [i Sardinia p‰n` la Nipru [i
Marea Getic` (Marea Neagr`), de la Carpa]ii Nordici [i Marea Baltic`
dintre Oder [i Neamuna, p‰n` ”n Sicilia, Creta (Marea Tracic`
ap`r~nd mult mai t‰rziu c‰nd puntea de p`m‰nt ce lega Asia Mic` de
Peninsula Balcanic` se va pr`bu[i ”n Marea Mediteran`, ”n urm` cu
4.000 de ani, l`s‰nd o puzderie de noi insule [i o nou` mare: Marea
Tracic` Ð nume schimbat de greci mai t‰rziu ”n Marea Egee.
§i ”n sf‰r[it, avem Pelasgia de Est, de la Marea Tracic` (Egee),
Marea Getic` (Neagr`) [i Nipru, p‰n` la Don, Mun]ii Caucaz [i de
aici, peste Anatolia, p‰n` ”n insula Cipru.
Andre Leroi-Gournan cercet‰nd culturile, arta rupestr`,
euroasiatic`, religiile preistoriei, a fost unul dintre primii care au
eviden]iat ãextraordinara unitate a con]inutului figurativÓ permanent`,
persistent`, continuitatea reprezent`rilor ”n spa]iu [i timp, din Asturia
p‰n` la Don: aceasta fiind unitatea cultural` [i demografic` din care
186
187
Fig.76. Harta preluat` din Caietele Daco-Rom~niei, anul 3 nr.6, 23 decembrie 1997 Ð 21 martie 1998, I.P.
Tatomirescu Ð Ed. Aethicus
Fig.77. Basorelieful din sanctuarul de la §inca-Veche, retu[at de mine, de
fapt sculptat \n piatr` din vremuri imemoriale, [i pe care pute]i s`-l vede]i [i
\n Fig. 59
Concluziile despre acesta v` las pe d-voastr` s` le trage]i, ori, dac`
curiozitatea nu v` va l`sa \n pace, v` invit s`-l vizita]i, la el acas`, la piciorul
dealului Ple[u, aflat \n imediata apropiere a comunei §inca-Veche, ´ara
F`g`ra[ului, jude]ul Bra[ov.
188
Epopeea poporului carpato-danubian
189
Ð Rom‰nia, [i cea mai fascinant` arhitectur` a templelor: C`scioarele Ð
Rom‰nia, Cranon Ð Grecia, Porodin - Macedonia, Gradesnita Ð
Bulgaria, Parta Ð Rom‰nia, Sarmi-Seget-Usa (Rom‰nia - Panteonul
pelasgilor- arienii-carpato-danubieni), dominat` de cultul Soarelui-
zeu, din mun]ii Suryanului (Surya: numele zeului Soarelui ”n lumea
Vedica). ën necropola de la Cernavod` Ð Rom‰nia s-au descoperit
dou` statuete din ceramic`, din orizontul anului 4.530 \.d.H.,
reprezent‰nd ãperechea primordial`Ó: tat`l-cer (Samasua) [i muma-
p`m‰nt, (Dakia), numit [i ãG‰nditorul ponto-dun`rean [i so]ia-iÓ. S`
nu uit`m c` condi]iile geo-climatice [i ”n special tectonice din anii
7.540 \.d.H. p‰n` ”n 5.500 \.d.H. vor afecta r`sp‰ndirea neamului
nostru carpato-danubian. Astfel ”n perioada descris` mai sus, ”n urma
cataclismului tectonic, s-a ridicat placa tectonic` a M`rii Negre cu 40-
180 m, inund‰nd zona c‰mpiei Dun`rii de Jos, s-a rupt [i s-a format
ãtrec`toareaÓ Bosforului, s-a pr`bu[it ”n Marea Mediteran` puntea ce
leag` Balcanii de Asia Mic`, d‰nd na[tere la Peninsula Balcanic` [i
Marea Tracic` (Egee) cu insulele ei. Tot ”n aceast` perioad` centrul
sacru Koga-Ion se va muta din Mun]ii Bucegi (de la punctul seismic al
Vrancei) ”n zona muntelui Surya, la Sarmi-Seget-Usa (”n vechea
sanscrit` ”nsemn‰nd: eu m` gr`besc s` curg).
ëntre anii 4.400-4.200 \.d.H. sose[te primul val r`s`ritean
migrator ”n aceast` Pelasgia Ð sose[te popula]ia ãKurganÓ ”n ste-
pele Nord-Vest-Pontice [i valea Dun`rii, originari din aria Don -
Volga. Acest prim val migrator de c`l`re]i r`zboinici se va opri la
confluen]a r‰urilor Sausa [i Drava cu Dun`rea. El va contribui la
revigorarea migra]iei pelasgice carpato-danubiene dincolo de Alpi
[i ”n special ”n Peninsula Italic`.
Pelasgii-carpato-dun`reni se vor organiza mai bine administrativ-
militar [i religios spre a lupta ”mpotriva popula]iilor migratoare. ën
numele zeit`]ilor sacre ca cel al r`zboiului, Sol-ares (Soare-t‰n`r,
r`zboinic), ori ”n numele cultului sol-ares (fiul Tat`lui-cerÓ, ãSama-
SuaÓ, Salmos-Zalmos-Zalmoxis) rolul credin]ei va fi revigorat.
ën vederea ap`r`rii ]`rii, se va dezvolta o produc]ie de arme
din ce ”n ce mai perfec]ionate, Terra Aruteliensis, Ardeal, devenind
”n final prim centru metalurgic al Europei.
Astfel, primul val de popula]ie Kurgan a fost absorbit, asimi-
lat de autohtonii, carpato-danubieni, care stimula]i [i agasa]i de
migratori vor da na[tere unui popor r`zboinic, ãr`zboinicii
190
Epopeea poporului carpato-danubian
191
[i needucarea de secole ”n spiritul muncii a barbarilor din statele
R`s`ritului, i-a adus [i continu` s`-i aduc` spre noi.
ën Dacia intrat` ”n perioada bronzului se constituie cultura
Co]ofeni, dominat` de idei religioase, simboluri, motive sacre:
g`sim spirala dubl`, g`sim cultul bradului (vezi motivul ramurilor
de brad). Gebeleizis ãbalaurul norilorÓ ”[i face apari]ia ca Marele
Zeu, av‰nd-o al`turea pe Marea Zei]` Bendis, zei]a p`durii, Lunii
[i farmecelor. Carpato-danubienii se vor r`sp‰ndi ”n lume, o vor
cuceri, dar vor fi [i ei cuceri]i par]ial Ð astfel civiliza]iile create de
ei, pelasgo-traco-micenian`, pelasgo-traco-minoic`, pelasgo-traco-
troian` vor fi nimicite, cucerite de un grup barbar, sosit de undeva
din estul M`rii Caspice ”n anii 1.900- 1.400 \.d.H. ”n 4 valuri: ahei,
ionieni, dorieni [i eolieni, cunoscu]i m,ai t~rziu ca greci.
Ei vor ocupa treptat sudul Peninsultei Balcanice, Asia Mic`, ne
vor alunga din insulele M`rii Tracice (vezi aheul Temistocle,
conduc`torul grupului de greci care vor cuceri insula Lemnos de la
tracii Sinthioni (500 \.d.H.). Ei vor schimba [i numele din Marea
Tracic` ”n Egee. Vor cuceri de la noi Troia pe care o vor distruge, dar
din cuceritori vor deveni cuceri]i de cultura carpato-dun`renilor. Ei
ne vor imprumuta zeii [i universul mitologic: Gebeleizis va deveni
Zeus, zei]a Bendis Ð Venus, pe Orfeu [i Bachus ”i vor asimila f`r`
multe schimb`ri, de multe ori recunosc‰ndu-se originea traco-dac`.
Nesiguran]a drumurilor fierului, aurului, gr‰ului [i vitelor ”n
Dacia, ]ara mam`, ”i va determina pe ace[tia (pe daci) s` r`spund`
solicit`rilor prin ”nfiin]area unui ordin, eroic-religios, cavaleresc,
care va promova idei ”n ”naltul spirit justi]iar, potrivit obiceiurilor
dacilor, promov‰nd celebrele legi pelasgice, pelagine, bellagine ori
vlahice, pun‰nd astfel cap`t t‰lh`riilor [i pirateriilor locale.
Cavalerii acestui ordin, cavalerii Soarelui, ”nzestra]i cu arme de
fier, vor fi net superiori inamicilor lor.
Dup` cum am spus la ”nceput, pelasgii carpato-danubieni
s-au desp`r]it ”n dou` ramuri: una sudic` (spiritualitatea vedic`) pe
care am discutat-o par]ial, [i alta timpurie Ð nordic`. Cea nordic`
va da na[tere la dou` grupuri mari de popoare: slave [i germanice.
Un document important pentru no]iunea de Dacia c‰t [i pen-
tru originea [i istoria descenden]ilor ei, este Chronicle Roll sau
Moseley Roll, o cronic` istoric` al c`rei original s-a pierdut dar ale
c`rei copii [i manuscrise dup` aceste documente, f`cute ”n secolul
192
Epopeea poporului carpato-danubian
193
apar]inea Provinciei Dacia, ”n care erau cuprinse teritoriile mai
multor ]`ri: Danemarca, Norvegia, Suedia [i Finlanda. A doua
semnifica]ie ar ”nsemna c` persoana apar]inea ]`rii Dacia din
vechile texte latine ale Evului Mediu, numit`, de asemenea, Dania
sau Danemarca. A[adar, g`sim dou` grupuri de popula]ii, ”n dou`
regiuni geografice diferite din Europa, care poart` acelea[i nume de
daci [i Dacia. Un grup este situat ”n estul Europei (”n vatra vechii
Europe) [i cel`lalt ”n partea de nord-vest a continentului, unde
g`sim ca stat Danemarca, numit` [i Dacia, ”n vechile texte latine,
sau o g`sim ca provincie, regiune, numit` tot Dacia, incluz‰nd de
data aceasta Suedia, Norvegia, Danemarca [i Finlanda.
Ce este interesant, ca datare istoric`, Dacia din estul Europei
a fost men]ionat` ”n istoria scris` Ð din secolul II \.d.H. ”n timp ce
cea din Vest, mult mai t‰rziu, ”n jurul secolului IV d.H.
Personal, nu cred c` problema originii na]ionale a lui
Boeticus din Dacia trebuie s` fie dezb`tut` ”ntre suedezi [i danezi,
ei trebuind s` se adreseze Daciei de Est, acolo fiind cheia care le
poate deschide u[a preistoriei originii lor.
Este oare posibil ca pe o arie geografic` determinat` undeva la
vest de r‰ul Rin [i la est de Mun]ii Carpa]i s` existe dou` regiuni [i
dou` popoare cu nume identice, cu tradi]ii culturale, religioase [i
lingvistice foarte asem`n`toare, care s` nu aib` o leg`tura istoric`
”ntre ele, care s` nu aib` o istorie, un trecut [i o origine comun`?
Ei pelasgii-carpato-danubieni [i-au purtat simbolurile peste
toate zonele cucerite; astfel g`sim crucea pelasgic` nu numai pe un
v‰rf de lance la Torocello, l‰ng` Vene]ia, dar [i la Muncheberg
(Germania), din Balcani [i p‰n` ”n Asia Mic` [i de acolo p‰n` ”n
India, Coreea [i Indonesia (insula Bali); cea mai veche din lume
g`sindu-se la sudul Dun`rii, pe teritoriul Bulgariei de azi, vechimea
ei fiind de peste 7.000 de ani. Pas`rea heraldic` a ´`rii Rom‰ne[ti,
Corbul Pelasgic, pas`rea sf‰nt` a zeului Mitra (zeul Soarelui,
apar]in‰nd popula]iei celei mai vechi din panteonul vedic), adorat
a[a de mult ”n regiunile Daciei (vezi N. Densu[ianu, Dacia
preistoric`, p. 426, Ed.Meridiane,1986), are ”n plisc o cruce
pelasgic` simpl`, alteori dubl`; ”n Octoihul slavonesc tip`rit la
1575, aceast` cruce are ”n partea superioar` forma unei zvastici
vechi pelasgice, simbol al soarelui ren`scut sau al soarelui de
prim`var`. Tot astfel o g`sim [i ”n Psaltirea slavo-rom‰n` de la
194
Fig.78. Chronicle Roll sau Moseley
Roll Ð sec. XV.
Acest document este o genealogie a
popoarelor germane, o legend` a
acestora. Astfel, Steph, Steldius ori
Boerinus este primul locuitor [i
ini]iator al popoarelor germane
care are nou` descenden]i, cele
nou` popoare germanice vechi,
ini]iatoare: Geate, Dacus, Suethedus,
Fresus, Gethius, Wandalus, Iutus,
Gothus, Cinrinicius.
Dup` ãDacia din vestul EuropeiÒ, A.
BŒDIN, New York, Ed. The Geryon
Press, 1998
195
1577 (Bianu [i Hodos, Bibliografia rom. Tom.I. 61-1575,67-1577)
(Fig. 79). La 31 iulie 1920 la biserica Domneasc` din Curtea de
Arge[ a fost descoperit morm‰ntul lui Negru-Vod`; ”n momentul
”n care a fost ridicat` piatra de pe sarcofag, a ap`rut imaginea neal-
terat` a Marelui Domn [i Preot din veacul al XIII-lea, giulgiul
voievodului fiind acoperit cu semnul sacru pelasgic, crucea
pelasgic`.
Dac` ne uit`m ”n ãMica cronic` a regilor din LeireÓ scris` ”n
XII d.H. g`sim: ãErat Ergo Dan Rex in Dacia Per TrienniumÓ Ð
Dan a fost deci rege ”n Dacia, timp de trei ani. ën partea de jos a
aceleia[i pagini R.W. Chambers aduce o not` informativ`
deosebit`: Dacia=Den-Mark. Dup` o reexaminare a documentului
Moseley Roll se poate observa c` at‰t numele regelui Dan c‰t [i al
poporului Dani sunt absente din acest document, apari]ia lor
istoric` fiind mult mai t‰rzie. Dani, Dania, Danemarca sunt nume
mai recente ce au ”nlocuit numele tradi]ional de Dacia.
Venirea danilor din nordul Scandinaviei a deplasat o parte a
popula]iei de daci pe teritoriul Olandei de azi, unde locuitorii ei
sunt cunoscu]i [i azi sub numele de Dutch, care se pronun]` daci.
Avem Royal Dutch Oil Company, ori Dutch East India
Company, Dutch Refromed Church, etc.
Din nefericire ”n Rom‰nia de azi avem un popor preocupat ”n
primul r‰nd de supravie]uirea fizic` [i mai pu]in de origini, de
identitatea lui real`.
ën plus evenimente nefire[ti [i dramatice l-au f`cut s`-[i uite
adevarata origine.
ëncerc`rile repetate de a-l face pe poporul daco-rom~n s`-[i
uite identitatea na]ional` [i istoric` se pare c` au reu[it. S` nu
uit`m c` o minciun` repetat` devine un adev`r de valoare ”n timp
ce un adev`r neglijat trece ”n spa]iul ocult.
Oare aceast` ãhipnoz`Ó de secole la care este supus poporul
daco-roman s` nu aib` un sf‰r[it? Daco-rom~nii s` nu-[i poat`
descoperi adev`rata origine, istorie? Adev`rului ”i trebuie dou` lucruri:
cineva s`-l rosteasc` [i cineva s`-l aud`! Deci primul pas a fost f`cut!
196
Epopeea poporului carpato-danubian
CUCERIREA INDIEI
DE C`TRE POPORUL
CARPATO-DUN`REAN
`r`sind spa]iul Carpato-Dun`rean [i pornind spre est,
197
198
Fig.80. Harappa, ora[ care acum 4000 de ani va dispare \n urma cuceririi lui de c`tre carpato-danubieni [i
redescoperit de un dezertor al armatei britanice \n 1826. •n literatura vedic`, Rig-Veda, se vorbe[te despre numitul
Hari-Yupuya (Harappa) ca despre o scen` de b`t`lie \n care, invadatorii carpato-dun`reni-arieni trebuiau s` ia cu
asalt cet`]i fortificate. Sir Mortimer Wheeler, directorul general al cercet`rilor arheologice din India, \n perioada
1944-1948, a fost cel mai ardent avocat al teoriei sus-amintite.
Situat la 2000 de mile de Mesopotamia, pe teritoriul de azi al Pakistanului [i Indiei, o cultur` de negustori pa[nici
\[i construia unul dintre cele mai frumoase [i moderne ora[e, care \ns` va dispare brusc, f`r` s` lase nimic \n urm`,
dec~t un nume, Harappa.
Discover, Indus Valley, by Shanti Menon, p.67, decembrie 1998
Epopeea poporului carpato-danubian
199
Fig.81. T`m`[asa. Despre numele satului T`m`[asa arheologii, istoricii nu spun nimic, dar
lingvi[tii \l consider` c~nd de origine german`, c~nd maghiar`, c~ndÉ nici ei nu [tiu ce poate
fi, este de orice origine numai de la noi nu! Ei bine, domnilor, trebuie s` [ti]i c` Tamasna este
numele celui de-al patrulea Manu, iar dac` nu a]i auzit \nc` de ãTratatele ordinii universaleÒ \n
care la loc de cinste se afl` celebrele ãLegi ale lui ManuÒ v` sf`tuiesc s` le c`uta]i [i s` le citi]i.
Ele fac parte din literatura ãVedaÒ care reflect`, pe de o parte, concep]iile religioase ale primilor
arieni [i pe de alt` parte, pe acelea profesate de ace[tia de-a lungul veacurilor; se pot vedea \n
ele preocup`ri legate de originea primar` a lumii, a tipului, a structurii personalit`]ii umane.
Exist` o poveste a Potopului, p~n` acum cea mai veche din lume, din care sumerienii,
mesopotamienii, [i mai t~rziu evreii [i cre[tinii, nu au f`cut dec~t ãs` se inspireÒ. •n aceast`
poveste Manu, omul sf~nt, este anun]at de un pe[te despre Potopul care va distruge toate
creaturile; dar el va putea s` le salvezeÉ ceea ce a [i f`cut. Misterios va apre [i o fiic`, iar \n
final fiii s`i ce vor popula p`m~ntul. Mult noroc, domnilor lingvi[ti ãrom~niÒ.
200
Epopeea poporului carpato-danubian
201
RAMANII (cunoscu]i mai t‰rziu ca brahmani ): speciali[ti ”n
rituale, preo]i [i poe]i;
KASHA-TRIYAS (ap`r`torii CASEI) lupt`torii care serveau
ca [efi de trib;
VAI-SHY-AS (vai [i amar de capul lor) reprezentau clasa cea
mai joas` a celor n`scu]i de dou` ori;
SHUDRA clasa a popula]iei ne-aryene, a celor ce transpirau,
sudorau ”n munca grea de toate zilele, popula]ia bastina[`, local`,
negroid`.
ën ANCIENT INDIA: Land of Mystery (Time-Life Book,
Alexandria, Virginia) arienii sunt descri[i, dup` Rig-Veda ca fiind
agresivi, semi-nomazi, crez‰nd ”n zei viguro[i, r`zboinici, atac‰nd
cu fulgere din c`ru]ele lor de lupt`.
Ei, carpato-danubienii au cucerit India dar nu-[i vor uita
niciodat` locurile unde zeii lor, zeii vedici locuiau, nu vor uita
niciodat` Spa]iul Carpato-Dun`rean, nu vor uita DACIA, DAK-
SHA, ´ara Zeilor de unde ei au plecat, loc ales de cei 7 zei
ai genezei, av‰ndu-l pe EL, DAKSHA, conduc`tor, ca cel mai
frumos loc de pe P`m‰nt, locul pe care marele zeu l-a populat ”n
timpul nop]ii cu primii s`i 10.000 de fii, Ale[ii zeilor, DACII.
Ei,vedicii, vor continua s-o viziteze, ”n pelerinaj, ”ntorc‰ndu-se
acas` pe ãDrumul ZeilorÓ, drumul BYK-ului, a[a cum este descris
”n povestea -Upanishada: Kanshitaki; cum [i europenii mai t‰rziu,
descoperind [i cucerind America, au dat na[tere celei mai
avansate civiliza]ii din lumea de azi, [i se ”ntorc din c‰nd ”n c‰nd
ãacas`Ó ”n Europa; tot a[a [i noi, atunci, demult, dup` ce am
invadat [i cucerit India d‰nd na[tere la o super-civiliza]ie
preistoric`, nu am uitat ãCasaÓ re”ntorc‰ndu-ne uneori, acolo,
acas`, ”n pelerinaj, ”n DACIA-´ARA ZEILOR pe drumul zeilor,
dedicat lui BYK, de unde [i numele Drumul B•CÐului (despre
care v-am vorbit pu]in mai ”nainte). Astfel ace[ti carpato-dun`reni
veni]i de pe malurile r‰ului TISA: PA-Thissus, urm‰nd cursul
Nistrului, Tyros, ori venind dup` malurile celui mai puternic
fluviu al Europei, fluviu ce poart` numele zei]ei DANU, Mam` a
Ploii, ”[i vor p`stra obiceiurile [i limba, a[a-zisa sanskrit`,
mo[tenire ce-i va face mai nemuritori dec‰t ”n[i[i zeii. De aceea
202
Epopeea poporului carpato-danubian
c‰nd marele zeu Daksha leÐa dat, LOR, dacilor, poporului lui
iubit, poporului ales, simbolul de SPIRALŒ, le-a dat-o cu dorin]a
ca s` se r`sp‰ndeasc` [i ei ca ea, [i tot ca ea s` poat` privi ”napoi
cu m‰ndrie, a[a c`:
BLESTEMAT SŒ FIE CINE-§I UITŒ LIMBA, NEAMUL! Ð
cum spun ai no[tri fra]i Ð A-rom~ni.
Sosirea, re”ntoarcerea Acas` a marelui [ef de trib, a
Ramanului BRASIVA, las` ”n urma lui ora[ul BRA§OV. ën jurul
acestuia ”i vom g`si pe tovar`[ii lui de arme, ca VUDILA=BUDI-
LA [i pe DJAVA fiul lui SHARKARA=§ERCAIA.
ën mijlocul ora[ului Bra[ov se g`se[te dealul numit VARTE,
”n vechea sanskrit` vedicul VARTA=´ARŒ=VATRŒ. Deci:
VARTA BRASIVA=VATRA lui BRASIVA ori ´ara lui Brasiva.
§ercaia, Bra[ov, Budila sunt ”nconjurate de un complex de a[ez`ri
purt‰nd nume ale vechilor zei vedici a[a cum am amintit mai sus:
TamasÐfalau, Pava, Moacsa, Harnau. Ramanul (brahmanul)
Uddalaca care f`cuse cauz` comun` cu ramanii rebeli, \ntors [i el
Acas`, ”n Daksa-Dacia, se a[az` la UDA pe VALEA VEDEI, ”n
apropiere de sih`stria LACHU-MANA, adic` nu departe de
TOPANA, VE´U etc. O privire de ansamblu pe harta acestui
teritoriu ne arat` cum o unitate central` ãraman`Ó e ”nconjurat` de
altele care o sus]in. §i ca s`-l parafrazez pe Marius Vivekananda,
din lucrarea sa:
203
DACIA, locul unde clanul
De p`stori a luat fiin]`
Devenind [i re[edin]`
§i cu rol de ãcapital`Ó
O cetate Arian`
...................................
Vechea vatr` de lumin`
A ãvediculuiÓ f`r` de vin`
A[ezare milenar`
Nobil` [i legendar`
...................................
ROM•NIE, ”n jurul t`u
Nu a fost [i nu-i un h`u!
Ancestrale a[ez`ri
De pe vatra-ntregii ]`ri,
Sunt [i ast`zi vii, prezente,
Ale vie]ii monumente!
Avem TAMAS a lui FALAU
Chiar aproape de Bra[ov, z`u.
MOACSA,SANDRA chiar [i PAVA
Ce ne pream`re[te slava
VEDICI Zei de mii de ani
Stau de veghe pentru Neam
....................................
Adev`ruri engramate
ën cuvinte reflectate
Din graiul RAMANILOR
TRACO-GETO-DACILOR
§i Ramanilor str`mo[i
Ancestralii no[tri mo[i
Din a lor limb` vorbit`
Denumit` [i SANSCRITŒ
Am dat lumii-ntregi
O LIMBŒ, o CULTURŒ
§i-o ENIGMŒ!!!
Cum de azi al nost-popor
204
Fig.82.
Atunci nici Nefiin]` n-a fost, [i nici Fiin]`,
C`ci nu era nici spa]iu, nici cer [i nici stihie.
Avea st`p~n [i margini pe-atuncea Universul?
Avea ad~nci pr`p`stii? Dar mare? Nu se [tie.
N-a fost nici nemurire, c`ci Moartea nu-ncepuse.
Nu se n`scuse moartea, c`ci nu fusese zi.
Nici v~nt n-a fost s` bat` acele \nceputuri;
•ns` ceva \n lume Ð Unicul Ð se ivi.
............................................................
Dar care m~nie oare fu-n stare s` priceap`,
Crea]iunea \ns`[i de unde-a \nceput?
Poate aicea zeii \[i z`mislir` neamul,
Dar cine va s` spun` din cine s-au n`scut?
Doar El, acela care porni Crea]iunea,
El, cel care-o prive[te din ceruri, numal El,
El, cel care-a f`cut-o, sau poate n-a f`cut-o,
El singur [tie, poate. Sau, poate c` nici El.
(trad. I.Larian Postolache)
ãImnul Crea]ieiÒ, (X,129) Rig-Veda, vechi de mai mult de 4000 de ani [i care l-a inspirat [i pe
Eminescu \n ãScrisoarea I-aÒ [i nu numai.
ãSfinxulÒ din Bucegi ce ne vegheaz` neamul de mii [i mii de ani [i va continua s-o fac`!
Dup` ãMun]ii Carpa]iÒ, Ed. Thausis, 1995, Sibiu, Rom~nia
205
Este doar un SPECTATOR !
C‰nd ÔOM ridica iar fruntea
S` st`m drep]i precum NEGOIUL
Cu SIRIU l‰ng` noi
§i puternici ca Titanul
A[a cum era RAMANUL
S` tr`im ”n Armonie
ën respect [i Bog`]ie!
206
MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
207
Fig.83. Europa la anul 100 \.d.H., ni se ar`ta \nc` dominat` de daci; s` nu vor \mpinge afar` din spa]iul de
uit`m c` Burebista \[i ap`ra grani]ele pe malul lacului Constan]a (Elve]ia 200 de ani p~n` c~nd, \n urma u
de azi). La sud de Dun`re romanii ne ocupaser` Macedonia, f`r` s` ne din teritoriul Daciei; [i vor mai
schimbe numele. Grecii erau cunoscu]i ca achei [i tr`iau lini[ti]i \n sudul sosi, [i o ramur` a lor ne va oc
Peninsulei Balcanice sub romani. Europa \ncepea s` fie b~ntuit` de triburi de azi etc.), separ~ndu-ne \n do
barbare germanice, [i vor mai trebui s` treac` secole p~n` c~nd acestea ne arom~nii-macedoneni, megleno
208
iei, Austriei. Vor mai trece \nc` la sud de ei. Vor mai trece 1000 de ani p~n` la sosirea ungurilor \n C~mpia
atricid, romanii vor ocupa 14% Panonic`, pe care ne vor ocupa-o. Nordul ne va fi [i el ocupat de o alt`
500 de ani p~n` c~nd slavii vor grupare slavic` [iÉ \nc` exist`m! §i ast`zi Ei se g~ndesc dac` s` ne pri-
Dun`rii (bulgarii, s~rbii, croa]ii measc` ori nu pe Noi \n Europa! Noi am fost dintotdeauna aici. Noi nu am
daco-rom~nii, la nord de ei [i venit de nic`ieri. C~nd grecii (acheii) au sosit \n Europa (1900-1400 \.d.H.),
stro-rom~nii, dalmato-rom~nii, noi eram aici; Herodot ne numea ãoamenii loculuiÒ, pelasgi.
209
Anchise, la un pahar de vin cu prietenii, s-a l`udat c` el s-a culcat
cu Afrodita. Zei]a l-a pedepsit pe Anchise, betegindu-l de picioare,
astfel c` Anchise a r`mas invalid. Totu[i lipsa de discre]ie a lui
Anchise nu a avut repercusiuni [i pentru Enea. Afrodita a r`mas o
mam` iubitoare; el s-a bucurat de ajutorul mamei lui, oriunde [i
oric~nd a avut nevoie.
C~nd, \n al zecelea an de r`zboi, grecii au reu[it s` cucereasc`
Troia [i s`-i dea foc, nu tot poporul troian a fost nimicit prin foc [i
sabie, o parte dintre ei, \n special femeile, au fost luate \n sclavie
de c`peteniile grecilor. Printre cei ce au reu[it s` scape nev`t`ma]i
a fost Enea care, ajutat de mama lui, [i-a luat familia, pe tat`l s`u
Anchise \n c‰rc` (unii spun c` pe umeri), pe micul IULIU
(Ascaniu, cum grecii \l vor numi mai t~rziu), fiul s`u, care alerga
al`turi de Enea, ]in~ndu-l de m‰n`, de mama sa Creusa, fiica
regelui Priam, [i o parte din rudele sale apropiate; numai c` \n
\nv`lm`[eala creat` de cei care alergau \n toate p`r]ile [i mai ales
din cauza nop]ii, Creusa a disp`rut, astfel c` Enea a ajuns la
corabie f`r` ea. Ajuta]i de \ntunericul nop]ii [i de Afrodita, Enea [i
oamenii lui au reu[it s` se strecoare prin flota greceasc` [i s`
porneasc` \n c`l`toria lor pe Marea Tracic` (Egee).
Aeneida lui Vergilius \l poart` pe tracul Enea \ntr-o c`l`torie
lung` p~n` \l aduce \n Italia, unde era destinul lui [i unde trebuia
s` porneasc` o na]iune nou` [i un imperiu, care urma s` domine
lumea timp de aproape un mileniu, un imperiu ce-l va avea ca
nucleu de origine pe tracul Enea [i pelasgii lui. Vergilius a tr`it \n
timpul domniei \mp`ratului Octavian August. El era poetul
preferat al \mp`ratului [i al lui Mecena, era perioada de aur a
literaturii latine, Ovidius [i Horatius second~ndu-l cu cinste.
ënainte de Vergilius literatura latin` a avut [i al]i poe]i epici:
pe Ennius (239-169 \.d.H.), grec prin na[tere, care a scris o epopee
(Annale) \n care c~nta istoria Romei; pe Naevius (270-200 \.d.H.)
care a scris tragedii [i comedii, \n care atac` aristocra]ia roman`;
dup` Vergiliu, un poet epic remarcabil a fost [i Lucan (39-65 d.H.),
nepotul filosofului Seneca; el a scris o epopee Pharsale despre
lupta dintre Caesar [i Pompei. A[a c`, imperiul roman, care-[i tr`ia
apogeul \n timpul lui August, de fapt, nu avea o epopee na]ional`.
210
Epopeea poporului carpato-danubian
211
profetul troian Helenus. Andromaca [i Helenus i-au primit cu
mult` bucurie pe Enea [i pelasgii lui - \n fapt, Enea fusese
cumnatul Andromac`i prin so]ul ei Hector [i sora lui, Creusa,
prima so]ie a lui Enea. Ei le-au dat cele de trebuin]` [i \nainte de
desp`r]ire Helenus i-a dat lui Enea sfaturi pre]ioase \n leg`tur` cu
c`l`toria lui viitoare p~n` \n Italia - Hesperia; astfel el l-a sf`tuit s`
nu se stabileasc` pe coasta de est a Italiei unde sunt foarte mul]i
greci; lui Enea, \i era destinat` coasta de vest ceva mai spre nord,
dar s` nu ia cumva drumul scurt dintre Italia [i Sicilia unde sunt
st‰ncile Scylla [i Charybda (Messina de ast`zi) ci s` fac` un drum
mai lung, dar mai sigur, ocolind Sicilia pe la vest. Dup` ce au atins
col]ul sud-estic al Italiei, Enea a continuat drumul spre sud sud-
vest a[a cum le spusese Helenus, numai c` acesta, necunosc~nd
exact care este situa]ia de fapt a Siciliei, nu le-a spus pelasgilor s`
nu coboare pe ]`rmul sudic al Siciliei, unde locuiau Cyclopii.
Obi[nuit, c~nd se \nsera, ei tr`geau la mal unde \nnoptau iar
diminea]a plecau mai departe.
A[a s-a \nt~mplat [i de data asta. Probabil c` ei ar fi fost prin[i
[i m~nca]i de Cyclopii lui Polyphemus, dac` nu se trezeau
diminea]a foarte devreme [i dac` nu alerga la ei un om, \n zdren]e,
care s` le spun` s` plece imediat de la ]`rm ca s` nu cad` \n m~inile
Cyclopilor; acest om era unul din tovar`[ii lui Ullyse, l`sat \n urm`,
neinten]ionat, \n pe[tera lui Polyphemus c~nd Ullyse [i oamenii lui
reu[iser` s` se elibereze (dup` ce Ullyse reu[ise s`-l \mbete [i s`-l
orbeasc` pe Cyclop). De-abia se desprinseser` vasele tracului Enea
de ]`rm, c~nd ap`ru Polyphemus, care se \ndrepta spre ap` s`-[i
spele orbita goal`; auzind sunetul lope]ilor ce loveau apa, [i-a dat
seama c` trebuie s` fie ni[te oameni pe aproape [i a intrat \n ap`
dup` ei, dar vasele erau suficient de \ndep`rtate de mal.
De-abia sc`pa]i de acest pericol, pelasgii au dat peste altul [i
mai grozav: Junona, care \i ura pe troieni de c~nd cu povestea cu
Paris, care o preferase pe Afrodita, [i [tia c` Roma va fi \ntemeiat`
de oameni cu s‰nge tracic, troian [i c` dup` multe genera]ii acest
ora[ va distruge Carthagina, ora[ul ei cel mai drag, a \ncercat s`-i
opreasc` pe pelasgi din drumul lor c`tre Italia. Cu ajutorul lui
Aeolus, regele v~nturilor, a iscat o furtun` \ngrozitoare, ”n inten]ia
212
Epopeea poporului carpato-danubian
213
urat lui [i tuturor oamenilor lui bun venit \n ora[ul ei. Ea a dat un
splendid banchet \n cinstea troienilor. Enea i-a povestit \ntreaga
lor istorie de la c`derea Troiei p~n` la sosirea la Carthagina.
Pentru Didona erau suficiente faptele eroice auzite ca s` se
\ndr`gosteasc` de Enea; dar [i Cupidon era prezent ca s` faciliteze
lucrurile. Bine\n]eles c` Didona se \ndr`gostise \n a[a chip \nc~t
l-a f`cut p`rta[ la conducerea ora[ului, i-a convins pe concet`]enii
ei s`-l accepte ca pe un conduc`tor,s` dea serb`ri \n cinstea lor [i
s` organize v\n`tori pentru ei. Ea nu cerea \n schimb altceva
dec~t... dragostea tracului Enea. Acesta era at~t de mul]umit de
schimbarea lucrurilor \nc~t se g~ndea foarte serios s` r`m~n`
definitiv la Carthagina. Dar Jupiter nu dormea. El promisese fiicei
lui, Afrodita, c` Enea \[i va urma soarta [i va crea \n Italia un
popor care, c~ndva, va supune [i conduce lumea. A[adar el l-a
trimis pe zeul Mercur cu un mesaj f`r` echivoc pentru Enea.
Mercur l-a \nt~lnit pe Enea, singur, plimb~ndu-se pe malul m`rii,
\mbr`cat \n haine scumpe [i \ncins cu arme artistic lucrate, toate
daruri ale Didonei.
ãC~t vei mai pierde timpul t`u aici \n lux?Ó o voce sever` l-a
oprit pe loc. Enea se \ntoarse [i zeul Mercur era \n fa]a lui.
ãConduc`torul cerului m-a trimis s`-]i spun s` p`r`se[ti
Carthagina [i s` cau]i regatul care este destinul t`uÓ. Cu aceste
cuvinte zeul disp`ru, l`s~ndu-l \ng~ndurat pe Enea, convins c`
trebuie s` \ndeplineasc` ordinul lui Jupiter, con[tient, \ns`, c~t de
dificil` va fi desp`r]irea de Didona. Enea \[i chem` oamenii [i le
ordon` s` fie preg`ti]i pentru plecare, dar s` fac` totul \n secret ca
s` nu se afle. Totu[i Didona a aflat [i a trimis dup` el. La \nceput
Didona a fost amabil` cu el [i i-a reamintit tot ceea ce f`cuse ea
pentru el [i pentru oamenii lui. Enea \i r`spunse c` el nu este omul
care s` nege tot binele pe care l-a f`cut lor, dar c` el nu s-a
c`s`torit cu ea [i c` este liber s-o p`r`seasc` oric~nd dore[te; [i c`
Jupiter i-a ordonat s` plece [i... el trebuie s` se supun`. Didona a
fugit [i s-a ascuns \n palat, extrem de \ndurerat`. ën aceea[i sear`
troienii s-au \mbarcat [i au p`r`sit Carthagina. De pe mare, Enea
[i-a aruncat o ultim` privire \nspre ora[ul \n care tr`ise fericit [i a
v`zut zidurile ora[ului luminate de un mare foc, f`r` s` [tie c`
214
Epopeea poporului carpato-danubian
215
[i pe l~ng` Valea Pl~ngerilor, unde erau neferici]ii \ndr`gosti]i care
se sinuciseser`. Aici, Enea a v`zut-o pe Didona. Enea a \nceput s`
pl~ng` c~nd s-a apropiat de ea. ãAm fost eu cauza mor]ii tale? Jur
c` te-am p`r`sit \mpotriva voin]ei meleÓ. Ea nici nu i-a r`spuns [i
nici nu l-a privit r`m~n~nd rece ca o st~nc` de marmur`. Enea a
fost foarte emo]ionat de aceast` \nt~lnire [i [i-a [ters mult timp
lacrimile dup` ce a pierdut-o din vedere. ën fine au ajuns la o
bifurcare de drumuri unde Enea a fost sf`tuit de Sibyl s` fixeze
ramura de aur pe zidul care delimita cele dou` drumuri: drumul
din st~nga ducea spre Infern, iar cel din dreapta spre C~mpiile
Elizee, unde Enea urma s`-[i \nt~lneasc` tat`l, Anchise. C~mpiile
Elizee erau un loc foarte pl`cut. Aici locuiau poe]ii, eroii [i to]i
care \n via]a lor p`m~ntean` \[i ajutaser` semenii. Printre ei era [i
Anchise, care l-a salutat pe fiul s`u cu mult` bucurie. Am‰ndoi
[i-au [ters lacrimi de fericire pentru aceast` stranie \nt~lnire dintre
un mort, Anchise, [i un viu, Enea, a c`rui dragoste pentru tat`l s`u
fusese at~t de profund` \nc~t s` vin` printre mor]i. Tat`l [i fiul au
avut multe s`-[i spun`. Anchise l-a dus pe Enea la r~ul Lethe, r~ul
uit`rii depline, pe malul c`ruia a[teptau to]i cei care, b~nd din apa
r~ului, uitau totul despre via]a lor anterioar` [i urmau s` porneasc`
o nou` via]` pe p`m~nt. Anchise i-a ar`tat fiului s`u pe to]i
str`mo[ii lor [i pe to]i urma[ii lor, p~n` mult departe \n timp,
viitorii romani, st`p~nitorii lumii, numindu-i pe fiecare, unul c~te
unul. ën final, i-a dat sfaturi cum s`-[i stabileasc` el re[edin]a, \n
Italia, [i cum s` dep`[easc` toate necazurile care \l a[teptau. Apoi
s-au desp`r]it, destul de calm, [tiind c` \n cur~nd se vor re\nt‰lni,
c~nd Enea va ajunge la cap`tul zilelor sale pe p`m~nt. Enea [i
Sibyl au reluat drumul lor \napoi pe p`m~nt unde s-au desp`r]it,
Enea \ntorc~ndu-se la corabia lui. A doua zi diminea]a Enea a
\nceput naviga]ia spre nord \n c`utarea p`m~ntului f`g`duit,
undeva la v`rsarea Tibrului \n mare.
Dar pe Enea [i pe oamenii lui \i a[teptau [i alte \ncerc`ri
teribile, cauza lor fiind tot Junona. Ea i-a incitat pe latini [i rutuli,
popoarele cele mai puternice din regiune, s` se opun` la a[ezarea
pelasgilor pe teritoriul lor. Totu[i regele latinilor pe nume Latinus,
era binevoitor fa]` de ace[ti str`ini. Latinus fusese prevenit, \n vis,
216
Epopeea poporului carpato-danubian
217
un popor din sudul Latiului. Aceast` Camilla fusese crescut` [i
antrenat` de tat`l ei s` alerge mai repede dec~t p`s`rile \n zbor [i
s` m~nuiasc` arcul [i s`ge]ile at~t de bine \nc~t dobora cea mai
iute pas`re, din zbor. Ea era \nso]it` de o m~n` de r`zboinici,
printre care erau [i multe femei. Ea \ns`[i dispre]uia c`s`toria;
iubea v~n`toarea, r`zboiul [i libertatea ei. ën aceast` situa]ie
periculoas` pentru troieni, Tat`l Tibru, zeul fluviului pe l~ng` care
aveau troienii tab`ra lor, l-a vizitat pe Enea, \n vis, [i i-a spus s`
plece imediat \n susul apei p~n` la un or`[el ne\nsemnat, unde era
rege Evandru. Zeul Tibru i-a promis lui Enea c` va g`si acolo
ajutorul de care are nevoie.
Diminea]a, Enea \mpreun` cu c~]iva \nso]itori a navigat pe
Tibru, \n susul apei, p~n` la Evandru, de care au fost primi]i cu
mult` c`ldur`. Or`[elul era a[ezat pe c~teva coline \ntre care erau
paji[ti verzi unde p`[teau oi. Enea a \n]eles c` ceea ce el vedea
erau locurile pe care \ntr-un viitor \ndep`rtat urma s` se \nal]e
templele, Capitoliul, Forul Roman [i alte edificii. Evandru i-a
povestit lui Enea c` \nainte cu mult timp ]ara era sub st`p~nirea
unor oameni s`lbatici p~n` c~nd a venit zeul Saturn, gonit din cer
de fiul s`u Jupiter. Zeul Saturn a schimbat totul \n bine, a introdus
ordine \n ]ar` [i a domnit cu at~ta \n]elepciune, justi]ie [i pace
\nc~t timpul s`u a r`mas \n amintirea oamenilor ca Epoca de Aur.
Dup` aceea, aici au domnit o serie de tirani, p~n` a venit el, un
exilat din Grecia [i anume din Arcadia. Enea a petrecut noaptea
\n umilul cort al lui Evandru pe un pat de frunze [i acoperit cu o
blan` de urs. Diminea]a, Evandru \i d`du lui Enea sfatul pentru
care venise. El \i spuse c` Arcadia (el numise noua sa ]ar`, dup`
numele celei p`r`site \n Grecia), era un stat slab ce nu-i putea oferi
dec~t un ajutor ne\nsemnat. Dar ceva mai \n susul Tibrului, pe
malul opus, tr`ia un popor bogat [i puternic, etruscii, al c`ror rege
fugitiv era \n tab`ra lui Turnus. Acest fapt numai, era suficient ca
etruscii s`-i ofere ajutor lui Enea, pentru c` ei \l urau de moarte pe
Mezentius, fostul lor rege. Evandru se oferi s`-i dea ca ajutor pe
unicul s`u fiu, Pallas; de asemeni d`du fiec`ruia din oamenii care
\nso]eau pe Enea, c~te un cal care s`-i duc` c~t mai repede la
etrusci.
218
Epopeea poporului carpato-danubian
219
supravie]uit, mul]i, foarte mul]i au c`zut: Mezentius, dup` ce [i-a
v`zut propriul b`iat omor~t, a c`zut [i el ca [i t~n`rul Pallas, fiul
lui Evandru; \n final inamicii tracilor-troieni sunt omor~]i \n mas`.
La sf~r[it Turnus [i Enea s-au \nt~lnit, lupta aceasta era \ns`
inegal`. Pentru Turnus lupta cu Enea era f`r` nici un sens, ca [i
c~nd avea s` se lupte cu un semizeu. Epopeea lui Vergilius se
termin` cu uciderea lui Turnus. Suntem l`sa]i s` credem c` Enea
s-a c`s`torit cu Lavinia d~nd na[tere unei rase noi, rasa roman`,
pun~ndu-i astfel bazele.
De aici legenda originii divine [i troiene (tracice) a poporului
roman.
Note:
a. Legenda spune c` Priam [i Hecuba au avut 49 copii.
b. Dardanus a fost fondatorul Troiei [i str`mo[ul dinastiei regale din Troia.
c. Ilus, rege legendar al Troiei; morm‰ntul lui se afl` ”n afara zidului cet`]ii.
d. Laomedon, rege al Troiei, tat`l lui Priam.
e. Assaracus, fratele lui Ilus.
f. IULIUS (Ascanius), fiul lui Enea [i al Creusei, a domnit ca rege al Latiului, dup`
tat`l s`u, [i a fondat ora[ul Alba Longa. El este str`mo[ul familiei Julia, din care
pretindea Caesar c` se trage.
220
Epopeea poporului carpato-danubian
221
222
Fig.84. Cea mai devreme migra]ie a speciei umane, care a \nceput \n urm` cu 200 000 de ani din Africa, va atinge Europa
\n urm` cu 40000 de ani, \n Balcani, p`[ind pe f~[ia de p`m~nt ce lega c~ndva Peninsula Balcanic` de Asia Mic` (care se
va scufunda \n Marea Mediteran`, 4000 \.d.H., l`s~nd \n locul ei o nou` mare: Tracic` Ð Egee [i o mul]ime de insuli]e).
Dup` Time, ãSecrets of stone ageÒ, p.64, vol.145, No.6, feb.13, 1995. Time map by Joe Lertola and Paul J. Pugliese
Epopeea poporului carpato-danubian
aspectul unei simple migra]ii pa[nice, fire[ti. Mult mai t~rziu, prin
jurul anului 3.000 \.d.H., aryenii-carpato-dun`reni, organiza]i
politic [i religios, ãcivilizatoriÓ, vor recuceri aceea[i Peninsul`
Italic` de la fra]ii lor. Ace[ti ãnoiÓ cuceritori ”i fac [i ast`zi pe
istorici, arheologi, lingvi[ti, istorici ai artei etc. s` aib` re]ineri fa]`
de axiomele pe care le prezint` etruscii care au ap`rut ”n Peninsula
Italic` ”n apropierea anului 3.000 \.d.H. pentru a dispare sub
cucerirea roman`. At~t lumii antice c~t [i celei moderne, etruscii,
aryeni-carpato-dun`reni au ap`rut ca ãun popor straniu, cu o
civiliza]ie avansat`, ce nu aveau nimic ”n comun cu popula]iile
vecineÓ (Raymond Block, Etruscii ).
Herodot (la mijlocul secolului al V-lea \.d.H.) ”i considera
urma[i ai lidienilor (popula]ie Tracic`). Vergilius, Ovidius [i
Horatius, sunt cu to]ii de aceea[i p`rere, ”n timp ce Nicolas Frere
(secolul al XVIII-lea d.H.) ”i considera pe etrusci ca fiind
cotropitori indo-europeni ce au cobor~t ”n peninsul` prin anul
2.000 \.d.H. Limba etruscilor nu se cunoa[te bine, exist~nd ”n
sensul acesta o mul]ime de ipoteze. Dar... ”n anul 1885, doi tineri
de la [coala francez` din Atena, Cousin [i Durrback, descoper` ”n
Insula Lemnos din Marea Egee, ”n apropiere de satul Kamina, o
stel` funerar` decorat` [i purt~nd o inscrip]ie (Fig. 85). Pe stela
funerar` este cioplit profilul unui r`zboinic sau zeu (Zalmoxis?)
”narmat cu o lance [i dou` texte gravate: unul ”n jurul capului, altul
pe una dintre fe]ele laterale ale stelei. Acest monument, produs al
artei arhaice locale, dateaz` din secolul al VII-lea \.d.H., deci cu
circa dou` sute de ani ”nainte ca insula s` fie cucerit` de greci (”n
jur de 500 \.d.H., sub Themistocles) de la neamul tracic al
sinthionilor (amintit [i ”n Iliada).
Literele sunt ãEtrusceÓ, iar modul de scriere este bustrofedon
(de la dreapta la st~nga [i de la st~nga la dreapta). Iar dac` ”n 1963
Raymond Bloch ”n Ancient Peoples and Places nu le g`sise nici un
”n]eles, nu acela[i lucru ne spune A. Bunescu ”n Dacia Secret`. ën
traducerea acestuia, unul dintre texte aminte[te de faptul c`
Zalmoxis a tr`it 42 de ani, iar duhul acestuia a fost re”nviat [i
ap`rat de 10 nobili vrednici. Dup` cum am mai spus de multe ori,
”nconjurat` de mistere, ”nv`luit` ”n legende, preistoria omenirii [i
”n special a noastr`, este ”nc` o mare enigm`. Fiecare nou`
descoperire [tiin]ific` ne schimb` ideea despre trecut. C~nd vom
223
Fig.85. •n anul 1885, doi tineri de la [coala francez` din Atena, Cousin [i Durrback, descoper`
\n insula Lemnos din Marea Egee, \n apropiere de satul Kamina, o stel` funerar`. Aceasta este
datat` ca apar]in~nd secolului al VII-lea \.d.H., deci cu 200 de ani \naintea cuceririi insulei de
c`tre greci Ð sub Temistocle, 500 \.d.H. Ð de la tracii Sinthioni. N. Densu[ianu consider` cele
dou` scrieri ca fiind pelasgice [i le traduce cam a[a: ãIolaie b`tr~nul \n aceasta zace, bolnav
niciodat`, s`n`tos fuse; a fost interinatÉÒ. Nu acela[i lucru poate spune 80 de ani mai t~rziu
Raymond Bloch \n Ancient people and Places. A. Bunescu \n Dacia Secret`, ne ofer` o
traducere mult mai sofisticat`, consider~nd literele etrusce, ca [i precedentul, iar modul
de scriere bustrofedon (de la dreapta spre st~nga [i de la st~nga spre dreapta).
Dup` Raymond Bloch, ãEtrusciiÒ, p.55, Ed. §tiin]ific`, Bucure[ti, 1966.
224
Epopeea poporului carpato-danubian
225
Fig.86. Ficat etrusc de bronz, g`sit la Piacenza, \mp`r]it \n 45 de sectoare, fiecare din ele
av~nd un nume de divinitate.
226
Fig.87. Cas` etrusc`, acoperit` de simboluri [i \nv`luit` de misticism.
Fig. 86-87 sunt reproduse dup` Etruscanes: Italy Lovers of Life
227
obi[nuit cu minuni de felul acesta: este suficient s` ne amintim
legenda geto-dacic` a lui Miriam, Mama Florilor de M`r, care a
r`mas gravid`, tot ãdin seninÓ, cu o raz` de soare, n`sc‰nd pe cei
doi Zalmoxis, frate [i sor`) etc.
Revenind la legenda noastr`, unchiul Silvei, Amulius, n-a
crezut-o [i a aruncat-o ”n temni]`, ordon‰nd uciderea celor doi
prunci gemeni. Un suflet milos ”i va pune ”ntr-un co[ [i ”i va l`sa s`
pluteasc` pe apa Tibrului, de unde, legenda spune, vor fi pescui]i
[i ulterior hr`ni]i de o lupoaic`. Revenind la legenda geto-dac`, cei
doi gemeni Zalmoxis au fost adopta]i de nobilul Aisepos P`storul
[i de so]ia lui Brito-Lagis (Divina Lupoaica).
Cronicari romani ai acelor timpuri au m`rturisit c` legenda
roman` cu lupoaica a fost preluat` de la traci. Dar s` revenim la
adev`rata origine a romanilor.
228
Epopeea poporului carpato-danubian
229
re”nfiin]at Imperiul Dacia Mare, dacii devenind din nou st`p‰nii
lumii. C‰ntecele [i colindele populare ”l mai omagiaz` [i azi pe
Ler, \mp`ratul dacilor.
Scriitorul Eusebiu spune c` dup` ce Galerius a schimbat
numele Imperiului Roman ”n Imperiul Dacic, a dat [i armatelor
sale ”nc` de la ”nceput vechiul drapel al dacilor, §arpele Gnostic
(lucrat din aram`, piele sau chiar stof`), prins ”n pozi]ie orizontal`
pe un baston de corn (dup` prof. Dumitru B`la[a, ”n Istoria Daco-
Rom‰niei ). El s-a declarat cel mai mare du[man al numelui de
Roman (Fontes, II, 6-7) [i a mutat capitala la Tesalonic. Lactanius,
un cronicar roman, nota ”n 325 d.H. c` Galer cel B`tr‰n este ão
fiar` cu totul str`in` de s‰ngele de RomanÓ (Fontes, II, 7).
Realitatea era c` toat` armata avea ofi]eri, conduc`tori [i solda]i
daci. Credin]a ”n Zalmoxis [i ”n nemurire ”i f`cea aproape de
ne”nvins. Dup` victoria ”mpotriva per[ilor se ridic` ãArcul de
TriumfÓ de la Salonic. Monumentul a fost realizat din marmur`
alb` cu sculpturi ”n basorelief despre care acela[i Niels Hannestad
afirma c` este ãcel mai important dintre monumentele tetrarhice
p`strateÓ consemn‰nd pentru eternitate triumful dacilor ”n
”ntreaga lume antic`, oriental` [i occidental`.
ën anul 311, Ler Imp`rat ”nainte s` moar` (din cauza unei
infec]ii) va da decretul de LIBERŒ PRACTICŒ A CULTULUI
CRE§TIN. ëi vor urma la tron cei doi nepo]i: Galer cel T‰n`r, iar
mai apoi Constantin cel Mare. Acesta din urm` va reconstrui
podul de peste Dun`re f`cut ini]ial de str`bunul s`u Burebista.
El mut` capitala la Constantinopole, iar prin Edictul de la
Milano, din 313 d.H., cre[tinismul devine obligatoriu, acest fapt
bucur‰nd-o mult pe Elena, mama noului ”mp`rat. El ridic` un Arc
de triumf la Roma pe care daco-ramanii sunt prezen]i prin opt
statui de peste trei metri ”n`l]ime, reprezent‰nd comandan]i daci.
Cele dou` arcuri de triumf, precum [i cei trei ”mp`ra]i daci
men]iona]i glorific` pentru eternitate victoriile dacilor. ãRomanii
au fost vechii Ramani, ce descindeau din vechea gint` dacic`, iar
r`zboaiele dintre Daci [i Romani nu au fost nimic altceva dec‰t
r`zboaie fratricideÓ.
Preot Dumitru B`la[a
230
Epopeea poporului carpato-danubian
CUCERIREA ANATOLIEI
DE C`TRE CARPATO-DUN`RENI
231
Fig.88-89. Anatolia, zona central` a Turciei de azi, un fost Imperiu Carpato-Danubian. •n vecin`tate
estic` a Anatoliei se g`se[te spa]iul dintre dou` celebre fluvii: Tigru [i Eufrat unde va \nflori civiliza]i
sumerian` (de asemenea, carpato-dun`rean`) [i mesopotamian`.
232
233
Mai trec [ase ani p‰n` sose[te pe acelea[i meleaguri, c`lc‰nd
pe urmele pa[ilor lui Texier, Sir William Hamilton care
contempl‰nd minun`]iile ãromaneÓ, decide s` le deseneze. Dar
fiecare perioad` istoric` ”[i are vis`torii [i ignoran]ii ei; Hamilton
[i ai lui colaboratori [tiind c` ãp`rintele istorieiÓ Herodot se
n`scuse tot ”n Anatolia la Halicarnas, ”[i ”nchipuiau c` Anatolia a
fost numai p`m‰ntul grecilor, regilor persani, macedonenilor
cuceritori [i chiar al Bizan]ului (cum la fel ast`zi ”n Rom‰nia,
ãistoriciiÓ, buni colegi ai lui Hamilton, continu` s` propov`duiasc`
originea noastr` roman`, uit‰nd c` noi, carpato-dun`renii, am
cucerit de patru ori Peninsula Italic`, iar r`zboiul romano-dac nu
a fost nimic altceva dec‰t un r`zboi fratricid). Descifrarea t`bli]elor
de lut, a inscrip]iilor de pe st‰nci ar face ca legendele [i enigmele
s` nu ne mai domine trecutul, iar turbulentele rela]ii ale hitti]ilor
cu egiptenii s` ne apar` ”ntr-o alt` lumin`.
Sosirea grecilor (1900-1400 \.d.H.) ”n patru hoarde: ionieni,
dorieni, eolieni [i ahei, pe coasta vestic` a Anatoliei, a[a-numita
Asie Mic`, [i stabilirea coloniilor acestora pe malul M`rii Tracice
(ast`zi cunoscut` ca Marea Egee) nu va influen]a centrul
Anatoliei, unde dup` cum ne spune Dale Albrown ”n ãAnatolia:
cauldron of culturesÓ, la p. 12: ãA fost dominat` pentru c‰teva sute
de ani de o federa]ie tribal` originar` din Balcani, frigienii, al c`rei
rege Midas a r`mas ”n legende pentru opulen]a capitalei acesteia,
Gordion.Ó La numai c‰]iva kilometri est de Anatolia, un alt
imperiu a ”nflorit ca s` dispar`, regatul Urartu, r`m‰n‰nd [i el
pierdut ”n groapa uit`rii [i a istoriei.
Zb`t‰ndu-se ”ntre grecii de pe malurile M`rii Tracice (Egee) [i
frigieni, un alt regat tracic s-a n`scut, cel al lydienilor. Prin secolul
VI \.d.H., Anatolia sufer` o alt` invazie, cea a cimmerienilor (tot
traci la origine) [i care dup` un r`zboi fratricid ”i sl`besc pe frigieni
[i lydieni, ”ntinz‰ndu-[i puterea peste centrul Anatoliei p‰n` la
Marea Tracilor, domin‰nd [i unele din coloniile grece[ti.
Dar Anatoliei norocul nu-i sur‰de. ën 547 \.d.H. regele persan
Cyrus cel Mare sose[te ”mp`r]ind Anatolia ”n provincii numite
satrape. Succesorul lui, mai pu]in norocos, ”l va ”nt‰lni pe tracul
macedonean Alexandru, care ”n anul 334 \.d.H. traverseaz` Europa
234
Epopeea poporului carpato-danubian
235
Fig.90. •n Anatolia ãse vedea dubluÒ, putem spune, [i asta se datora predilec]iei evidente,
pe sculpturi [i basoreliefuri, pentru creaturi cu dou` capete.
Vulturul hittit-carpato-dun`rean cu dou` capete, unul privind spre Apus, altul spre
R`s`rit, idee ce va fi ã\mprumutat`Ò, mai t~rziu, de Bizan], Rusia, Polonia, Imperiul
Austro-Ungar, Cehia, [i cine mai [tie de cine.
236
Epopeea poporului carpato-danubian
237
Fig.91. Crucea Pelasgic`, simbol al vie]ii ve[nice la carpato-dun`reni (cea mai veche a fost
g`sit` pe teritoriul dacic sud-dun`rean, \n Bulgaria de azi, av~nd o vechime de 8000 de ani) o
g`sim [i la hitti]ii-carpato-dun`reni. Acest simbol va fi preluat [i el de ni[te iresponsabili [i
transformat \ntr-un simbol al intoleran]ei, cruzimii [i s`lb`ticiei, [i asta \ntr-o lume a[a-zis
civilizat`.
Fig. 88-91 au fost luate din Anatolia: Cauldron of cultures, Lost civilizations, Editors of Time-Life Books,
Alexandria, Virginia, 1995
238
Epopeea poporului carpato-danubian
239
Fig.92. Arheologia nu se mai practic` azi ca acum 200 de ani: ãtrei cu sapa, doi cu mapa [i unul
cu roabaÒ dec~t atunci c~nd nu vrei altfel. Azi se formeaz` o echip` multidisciplinar`, se
folosesc detectoare sonice [i chiar sateli]i. Poate c` este mai bine pentru Rom~nia c` se
a[teapt` o astfel de tehnologie, poate nu.
240
Epopeea poporului carpato-danubian
GA-RAMANII CARPATO-DUN`RENI,
CUCERITORI AI AFRICII DE NORD
` tracii au fost daci - ne-a spus-o [i Dio Cassius - iar faptul c`
241
242
Fig.93. •n anul 1958 exploratorul francez Henri Lhote descrie o serie de st~nci, pictate superb, \n ... Sahara. Astfel
putem vedea v~n`tori [i p`stori, albi [i negri, c~t [i cirezi de vaci cu ni[te coarne lungi p`sc~nd pe v`ile fertile [i
abund~nd \n vegeta]ie ale Saharei.
Epopeea poporului carpato-danubian
243
st~ncile Saharei din Mun]ii Hoggar [i Ajjer, ar`t~nd v~n`tori
alerg~nd cu arcuri \n m~ini, ori fermieri cu cirezi de vaci, femei [i
copii, oameni albi [i negri \mpreun` - o via]` exotic` african`, \n...
Sahara! (vezi AfricaÕs Glorious Legacy, paginile 14-15, Time-Life
Books, Alexandria, VA).
Nu lipsesc din desene nici elefan]ii, girafele, gazelele, leii [i
chiar... hipopotamii (\n Sahara?!) - animale ce tr`iesc \n savane, \n
apropierea unor surse abundente de ap`. Unii consider` c` autorii
picturilor au fost prizonieri ai ga-ramanilor (carpato-dun`reni,
n.a.) cuceritori. Oricare ar fi explica]ia, ei, ga-ramanii carpato-
dun`reni au creat [i un sistem de iriga]ii descoperit \ntre Garama
(capitala ga-ramanilor) [i oaza Ghat, Rhapsa de mai t~rziu.
Garama, devenit` ulterior Germa, s-a scufundat \n nisip. Canalele
(numite ãFoggarasÓ) se \ntind pe distan]e de 4,8 km. S-a descoperit
o re]ea de 300 de ãfoggarasÓ constituite \ntr-o re]ea de peste 1.600 km
de tunele. Modul \n care acest sistem de iriga]ie a func]ionat
continu` s` fie un mister. Nu se [tie nici p~n` \n ziua de ast`zi dac`
apa era adus` din rezervoare artificiale sau din surse subterane.
Arheologul francez Pierre Belair, cel care a descoperit
canalele \n 1933, nu a putut preciza dac` acest sistem de iriga]ii
indica existen]a unei popula]ii numeroase. •n apropierea capitalei
Garama, s-au g`sit peste 100.000 de morminte, dintre care 40.000
sunt mici, circulare. O parte dintre scheletele excavate de aici au
caracterisiticle rasei albe, celelalte apar]in~nd rasei negroide,
subjugate. Peste tot prin de[ert se g`sesc ora[e \n ruin`, fortifica]ii
[i scrieri nedescifrate, dar majoritatea sunt ãsigilateÓ sub nisip
a[tept~ndu-[i dezlegarea. Nu am g`sit nici un studiu cromozomal
tip ãPCRÓ, continu`m s` cunoa[tem prea pu]in despre ace[ti ga-
ramani - carpato-dun`reni.
S` fi fost oare tot ei cavaleria ce l-a \nso]it pe Hannibal la
trecerea Alpilor [i care, \n 202 \.d.H. a refuzat s` lupte \mpotriva
fra]ilor romani cauz~nd \nfr~ngerea lui Hannibal? Probabil c` ga-
ramanii au fost cuceri]i de trupele romane care dup` zdrobirea
Cartaginei au cucerit nordul Africii. Este mult mai probabil ca
ace[tia s` fi devenit alia]i ai fra]ilor romani, dup` cum ne spune [i
Rupert Furneaux \n The Garamantes, Ancestors of Modern
Tuaregs?, la pagina 98. Ei au contribuit \n acest fel la controlul
drumului caravanelor, aduc~nd la Roma boga]iile Africii: filde[,
aur, pene de stru], sclavi [i animale s`lbatice pentru circuri.
244
Epopeea poporului carpato-danubian
245
- Tamash vezi Tamash-Fal`u, de l~ng` Bra[ov) [i scrierea proprie-
Tifinagh pe care au uitat s-o citeasc`.
Societatea tuaregilor era divizat`, p~n` nu de mult, \n 3 clase:
1. cea a nobililor
2. a conduc`torilor de c`mile [i negustorilor
3. a sclavilor negri (nu cumva se aseam`n` cu cea a aryenilor
carpato-dun`reni care au cucerit India?).
Femeile sunt tratate cu mult respect [i stim`, chiar idolatrizate
(prin compara]ie cu cultul musulman). Exist` o poveste care pare
a sus]ine leg`tura acestor tuaregi cu ga-ramanii carpato-dun`reni.
Conform unei legende tuarege, unul dintre str`mo[ii lor, regina
Tien-Hinane, a fost \ngropat` \ntr-un mausoleu de piatr` l~ng`
Abalessa, la sudul mun]ilor Hoggar. Un arheolog amator francez,
pornind de la aceast` legend`, a descoperit \n anul 1926 un
mausoleu din piatr` compus din camere [i tuneluri ai c`ror pere]i
erau decora]i cu semne [i inscrip]ii indescifrabile. S-au g`sit
dou`sprezece schelete - dup` toate aparen]ele apar]in~nd unor
nobili - ce au \nso]it-o pe regin` pe ultimul ei drum.
La aproape doi kilometri mai departe s-a g`sit [i o camer`
central` pe a c`rei podea era a[ezat un pat, asem`n`tor celor g`site
\n ruinele Cartaginei. •ntr-un col] al camerei se afla un vas cu
insigna \mp`ratului Constantin cel Mare, iar scheletul din camer`,
apar]in~nd unei femei, era \mpodobit cu un colier din aur masiv,
av~nd ca pandantiv o column`, iar la \ncheieturile m~inilor cu
br`]`ri de aur. Dr. Leblanc, de la Facultatea de Medicin` a
Universit`]ii din Alger, \n urma examin`rii atente a scheletului, a
declarat c` acesta ar fi apar]inut unei femei de ras` alb`. Se crede
c` regina Tien-Hinane ar fi murit \n secolul al IV-lea d.H.
Identificarea scheletului ca apar]in~nd unei ãfemei albeÓ l-a
inspirat pe nuvelistul Benoit \n realizarea nuvelei Antinea (nume
atribuit de Platon reginei Atlantidei). Aceast` poveste romantic` se
bazeaz` pe relat`rile lui Herodot, care a descris un trib nord-
african numit ATLATES, iar continentul pierdut era plasat \n...
Sahara (dup` prof. Berlioux de la Universitatea din Lyon).
Personal, nu v`d ce mi[c`ri tectonice ar fi putut avea loc \n
Sahara care s` distrug` p~n` la dispari]ie fabuloasa Atlantida peste
noapte. Poate numai o explozie de tip nuclear! A[a c`, povestea
scriitorului francez Benoit r`m~ne o poveste, cel pu]in p~n` azi.
246
Epopeea poporului carpato-danubian
CUCERIREA JAPONIEI
DE C`TRE POPORUL
CARPATO-DUN`REAN
247
248
Fig.94. Sub cenu[a vulcanic`, \n micu]a insul` Tera (Santorini), din Marea Tracic` (Egee), g`sim anfore decorate cu
Spirala Pelasgic`, cu aproape 1000 de ani \nainte de sosirea grecilor \n Europa.
Fig.95. Pe urmele
Marelui Imperiu
Pelasgic, \mpreun`
cu doi prieteni,
dr. §erban Cocioba Ð
primul din dreapta,
av~ndu-l al`turi de
dr. Sa[a Badlani
(n`scut brahman, azi
specialist \n boli de
pl`m~ni
\n New York).
I-am c`rat, c`lare pe
m`gari, p~n` \n
v~rful vulcanului din
Tera-Santorini. Tot
drumul m` \ntrebau:
ãDe ce ne-ai adus
aiciÒ? Odat` ajun[i
pe buza vulcanului,
priveli[tea era a[a de
fascinant` \nc~t
durerea de [ezut,
de la c`l`ritul pe
m`gari, nici nu mai
conta. Cu toate
astea, §erban nu s-a
putut ab]ine s` nu se
\ntrebe cu voce tare:
ã§i ne vom \ntoarce
tot c`lare pe bestiile
alea?Ò C`l`ritul pe
m`gari nu este a[a
de romantic cum se
crede. Ei caut` s` se
\ntreac` unul pe
altul [i nu le pas` de
ce st` pe spatele lor;
ba pot spune c`
ur`sc c` trebuie
s-o fac`, [i-[i dau
toat` silin]a s-o
dovedeasc` tot drumul, f`c~ndu-te s` sim]i asta. Noi am sin]it-o din plin, c~teva zile dup`
aceast` aventur`, statul pe scaun devenind un proces de con[tiin]`: nu vom mai abuza
niciodat` de acele animale patrupede denumite [iÉ m`gari.
249
Fig.96. Pe unul
din zidurile
interioare ale
unei case,
chiar aproape
de u[`, a fost
pictat` scena
luptei dintre
doi tineri,
locuitori ai
Terei-
Santorini.
Reprezint` de
fapt cea mai
veche imagine
a doi boxeri.
P`rul lor este
sofisticat
aranjat,
dovedind
rafinament.
Mul]i \i
consider` pe
vechii locuitori
ai Terei ca
fiind acei
atlanzi,
descri[i de
Platon, care vor dispare \n urma erup]iei vulcanice. Ce este ciudat, nu s-au g`sit resturi
omene[ti acoperite de lava vulcanic` (ca la Pompei, de exemplu), dovedind c` au putut p`r`si
locurile \n timp. Unde s-au dus ei, r`sp~ndindu-[i cultura, r`m~ne de dedus.
250
Fig.97.
ãDoamnaÒ
de pe unul
dintre pere]ii
picta]i, a fost
g`sit` \n
a[a-zisa
ãCasa
DoamnelorÒ;
este de
m`rime
natural`,
av~nd un p`r
negru, foarte
sofisticat
str~ns sub
un
acoper`m~nt
albastru,
l`s~nd totu[i
s`-i cad` pe
frunte o
[uvi]` rebel`,
iar la spate o
ãcoad` de calÒ, ingenios [i elegant aranjat`. Cerceii de aur [i buzele rujate te \mpiedic` s`
g~nde[ti c` aceasta era moda, atunci, la ãatlanteÒ, acum mai bine de 4-5000 de ani. •mi pare
r`u c` spa]iul nu-mi permite s` v` ar`t [i alte ãfrumoaseÒ ale acelor vremuri. Kimonoul pe
care-l poart` are partea de sus aproape identic` cu haina lui Mircea cel B`tr~n, vezi Fig. 49.
Dup` The Wall-painting of Thera, Alex & Christos Doumas, The Thera Foundation, Athens, 1992
251
sunt ai no[tri; te-am ”n]eles [i te suport ”n ideea c` noi suntem
primii oameni din Europa, proto-europenii, civiliza]ie
presumerian`; c-am invadat Asia Ð Caucazul, China [i mai t‰rziu
India Ð, c-am cucerit Egiptul [i Mesopotamia; m-am obi[nuit [i
cu acestea, dar... c-am cucerit [i Japonia?!Ó Discu]iile au
continuat p‰n` seara t‰rziu, pe terasa ãVulcanic Villa ViewÓ din
Santorini, unde Marea Tracic` (Egee) din azurie se transformase
”n ro[ie, pentru o scurt` perioad` de timp, iar mai apoi, dup` ce
a ”nghi]it soarele, s` devin` mai neagr` dec‰t lava vulcanului din
apropiere, r`cit` de mii [i mii de ani, ”n timp ce cerul se acoperea
cu mii [i milioane de felinare micu]e [i str`lucitoare galbene
verzui.
ën final, par]ial convins, prietenul §erban ”mi spune: ãDac`
vei scrie despre invazia Japoniei de c`tre noi vezi s` nu afle [i
guvernul lor...Ó A[a c` v` rog [i pe dumneavoastr` s` p`stra]i
ãsecretulÓ. ën anul 1993 apare la Barnes & Noble cartea The
Aryans [i nimic nu m-a [ocat mai mult dec‰t acea hart` care situa
spa]iul Carpato-Nistru-Pontic ca cel al originii europenilor [i al
culturilor lumii. Faptul c` acei arieni carpato-dun`reni au format o
puternic` dinastie ”n Mesopotamia ”n 1500 \.d.H., au cucerit apoi
Persia, Anatolia, Asia, India Ñ r`sp‰ndindu-[i limba, religia [i
cultura p‰n` ”n Himalaya, nu-mi era necunoscut Ñ dar c` au
cucerit Japonia?...
A[a c` am pornit s` cercetez... preistoria Japoniei [i v` las pe
dumneavoastr` s` judeca]i... C‰nd yayoi-ii, str`bunii japonezilor
de azi, au sosit ”n Japonia, ”n anul 300 d.H. (foarte t‰rziu ”n istorie,
dup` cum vede]i) ei au g`sit o popula]ie b`[tina[` alb`, blond`,
b`rboas`, pe care au numit-o ãemishiÓ, ”nsemn‰nd ãb`rbo[iÓ.
Ace[tia ”ns` se chemau ãainuÓ, cuv‰nt cu semnifica]ia de ãomÓ, ”n
pronun]ia lor sem`n‰nd cu ãaomuÓ, fiind atunci simpli v‰n`tori [i
pescari. Ei se numeau ãoameniÓ, la fel ca [i carpato-dun`renii
aryeni care invadaser` India [i se ”nchinau zeului vedic ãOMÓ.
Ace[ti ãoameniÓ cum le place s` se numeasc`, sunt considera]i azi
urma[ii caucazienilor Ð carpato-dun`reni-arieni, care au invadat
insulele a[a-zise japoneze acum 5000 de ani (3000 \.d.H.), imediat
252
Epopeea poporului carpato-danubian
253
teritoriul celor dou` Americi, teorie sus]inut` de descoperirea ”n
1958, pe coasta Ecuadorului, a unor vase ceramice asem`n`toare
cu cele ainu.
De ce nu, carpato-dun`renii, arienii, pelasgii, ainu ori cum
vre]i s`-i numi]i pe ace[ti str`mo[i ai no[tri, s` nu fie aceia[i
sugera]i de ãLegenda Omului AlbÓ, ãB`rbosul blondÓ care a sosit
”n Mexic [i Peru cam ”n aceea[i perioad`, cu 5.000 de ani ”n urm`...
Aparent [i carpato-dun`renii ainu, atunci c‰nd au invadat
Japonia, au ”nt‰lnit o popula]ie cunoscut` drept ãCultura JomonÓ,
despre care m`rturiile sunt sporadice [i incomplete. Izgoni]i de
yayoi-ii veni]i de prin Coreea ”n jurul anului 300 d.H., ainu au fost
”mpr`[tia]i, decima]i, sau mai corect spus, ãasimila]iÓ, japonezii
aduc‰ndu-[i cu mare dificultate aminte despre ãacei oameni albiÓ
pe care i-au g`sit ”n insulele ocupate acum de ei. Aproximativ
14.000 de ainu mai tr`iesc [i ”n ziua de azi ”n mici s`tucuri de pe
coastele insulei Hokkaido, dar ãinteresul [tiin]ificÓ ”n ceea ce
prive[te originea acestora nu exist` [i se pare c` nu pasioneaz` pe
nimeni.
Azi se consider` c` insulele Japoniei au fost descoperite, din
\nt~mplare, de trei marinari portughezi, care au atins coasta
insulei Kyushu \n 1542. Ace[ti marinari r`t`ci]i nu sunt primii
europeni care au ajuns \n Japonia, a[a cum ni se spune, eronat, \n
c`r]ile de istorie. Cu multe mii de ani \naintea lor, noi, carpato-
danubienii, am descoperit, invadat [i populat aceste insule.
Sosirea \n 1549 a iezuitului Francis Xavier, care va implanta o
cruce pe p`m~ntul ãnou descoperitÒ, nu va avea acela[i succes ca
\n America de Sud; cre[tinismul nu a reu[it \n aceste insule, poate
[i din cauza interesului practic minor pe care \l prezentau la acel
moment. Japonezii au fost [i au r`mas [i azi un popor foarte rasist,
\nchista]i \n castele lor sociale. Prejudismul na]ional \mpotriva
oamenilor ainu devine total ridicul [i, ca s` v` dau un exemplu,
unul dintre conduc`torii recen]i ai popula]iei ainu este Shi-Geru
Yo-Sano care s-a luptat aproape 20 de ani cu o companie de
construc]ii japonez` care voia s` construiasc` un dig, distrug~nd
astfel un r~u sacru al oamenilor ainu dintr-un s`tule], din insula
254
Epopeea poporului carpato-danubian
255
civiliza]ii. V` spun toate acestea pentru a v` ”ntredeschide o u[`
spre viitorul apropiat al arheologiei moderne.
A[a c`, Oamenilor ainu carpato-dun`reni, mai ave]i de a[tep-
tat... dac` nu ve]i disp`rea, p‰n` c‰nd cineva va fi interesat de civ-
iliza]ia voastr`É a noastr`!
256
MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
CUCERIREA SUMERULUI
(IRAKULUI)
de C`tre carpato-dun`reni
De la noi a ”nceput scrisul!
ceia[i pelasgi, arieni, carpato-danubieni nu numai c` au
257
cilindri, pece]i, tablete cu inscrip]ii ciudate pe care ãharnicÓ le va
transporta ”n Fran]a pentru a le vinde muzeului Louvre ”n anul
1881 pentru suma de 130.000 franci. Chiar dac` exper]ii muzeului
nu au realizat pe moment ce achizi]ionaser`, ei ”[i vor da seama mai
t‰rziu. Aveau ”n m‰inile lor obiecte ce apar]ineau unei societ`]i
pierdute ”n negura istoriei, unei societ`]i mai vechi ca cea
babilonian` ori assirian` care ”i urmase. Ei aveau ”n m‰inile lor
civiliza]ia sumerian`, veche de 6.000 de ani. Exhumarea civiliza]iei
sumeriene, carpato-danubiene, g`sirea unor t`bli]e de lut care de
fapt reprezentau o ”ntreag` bibliotec` a antichit`]ii, va deschide o
u[` spre trecutul ”ndep`rtat al omenirii. Dar ce era cel mai
important la ace[ti sumerieni, era faptul c` [tiau s` scrie. Aparent
ace[ti sumerieni au sosit ”n dou` etape ”n acel spa]iu dintre fluviile
Tigru [i Eufrat, suprapun‰ndu-se peste o popula]ie a[a-numit`
presumerian`, negroid`, descoperit` ”n urma s`p`turilor lui
Leonard Woolley, ”n 1929. Ei, sumerienii, aveau o legend` despre
Potop unde eroul principal Ziu-Sudra hot`r`[te s` se a[eze pe
p`m‰ntul ãDilmunÓ, de unde r`sare soarele, indirect ar`t‰nd c` el
venea dinspre apus. Legenda acestui potop [i a eroului s`u Ziu-
Sudra (cuv‰nt arian compus; Zeul Sudra), a fost g`sit` ”n templul
de la Nippur, printre 35.000 de t`bli]e de lut, av‰nd ”nscris` aceast`
poveste. Meritul de a le fi descifrat i-a revenit lui Sir Henry
Rawlinson, ”n 1880. Legenda Potopului [i supravie]uitorului lui, va
fi preluat` dup` c‰teva mii de ani de predecesorii lor semitici
babilonieni [i asirieni. Supravie]uitorul Potopului se va numi Ut-
Napishtim, care ”i va spune povestea lui Gilgamesh.
Potopul descris de Ziu-Sudra se presupune c` s-a ”nt‰mplat ”n
anul 4250 \.d.H. Mai avem [i versiunea Hibru, a Potopului,
ãpreluat`Ó( ca s` nu zicem furat`) din legendele Mesopotamiei, pe
care o g`sim [i ”n Biblie. Dar, ca [i la sumerieni, g`sim legenda
Potopului [i laÉ vedici. Astfel, \n Book III, Brahmanism, ch.I,
The Early Vedic Religion, p. 189, \n Sata Patha-Brahmana, g`sim
cea mai timpurie descriere a Potopului, unde Manu, un OM sf~nt,
a fost anun]at de c`tre un pe[te despre potopul care va m`tura
toate animalele [i to]i oamenii de pe P`m~nt. El, Manu, va
construi o corabie pe care se va salva de Potop. Aceasta \l va purta
dincolo de munte, iar c~nd Potopul va dispare, El va fi singurul
258
Epopeea poporului carpato-danubian
259
ne apar]ine tot nou`, carpato-danubienilor, pentru unii a fost mult
prea mult. Nu este simplu s` ridici v`lul a 7000 de ani [i s` spui:
De la noi a ”nceput Europa s` existe. De la noi a ”nceput scrisul ”n
lume; noi suntem adev`ra]ii p`rin]i ai Europei de azi.
T`ceau martorii str`vechiului ritual, al adultului ars l‰ng` doi
idoli, dar vor t`cea [i inscrip]iile de pe t`bli]e? Poetul rus Andrei
Nadirov din Leningrad, orientalist de preg`tire, a scris, av‰nd o
imagina]ie [i inspira]ie unic`, o frumoas` [i sensibil` poezie:
260
Epopeea poporului carpato-danubian
261
”ntocmit`, privind influen]a pe care au exercitat-o asupra lumii
antice, [i ”n special asupra vechii Elade, Egiptului, Sumerului [i
Chinei, cultura carpato-dun`rean`. Dac` compar`m harta acestuia
cu acea a lui Gordon Childe ãThe Aryans - The History of
civilizationÒ 1993 - Barnes & Noble, p. 176-177 (Fig. 45), vedem
c` al]ii trebuie s` ne descopere istoria formidabil` pe care o avem
dar refuz`m s` o cunoa[tem.
Cercet`toarea american` Marija Gimbutas consider` c`
apari]ia acestei culturi apar]in‰nd Neoliticului formeaz` vechea
cultur` european`, pe care o situeaz` ”ntre 7.500-3.500 \.d.H., cu o
popula]ie ãpre indo-european`Ó [i care cunoa[te apogeul
dezvolt`rii sale ”ntre anii 5.000-4.000 \.d.H.
Acela[i A. Kifisin spune c` apari]ia pe nea[teptate, ”ntr-o
form` pe deplin dezvoltat`, a scrierii sumeriene la sf‰r[itul
mileniului IV \.d.H., indic` faptul c` ea trebuie s` se fi format ”n
alt` parte (pe teritoriul nostru Ð n.a.).
ën nr. 8/1980 al revistei ãConvorbiri literareÓ Ariton Vraciu,
”n articolul intitulat ãLimba [i scrierea traco-dacilorÓ spune c`
ãsemne identice celor de la Vincea au fost descoperite la TroiaÓ.
A[a c`, oric‰t ar ap`rea de paradoxal, inventatorii scrierii
sumeriene nu au fost sumerienii ci carpato-danubienii din zona
Transilvaniei.
Dar s` vedem cum au fost interpretate scrierile pictografice
de pe t`bli]ele T`rt`riei.
1. Simbolul a doi ]api av‰nd ”ntre ei un spic ar reprezenta
bun`starea ob[tei care se ocupa de agricultur` [i cre[terea ani-
malelor.
2. A doua t`bli]`, cea ”mp`r]it` ”n linii orizontale [i verticale
avea ”n fiecare sector zg‰riate diferite imagini simbolice, care au
fost considerate ãtotemuriÓ. Dac` compar`m desenele de pe t`bli]a
noastr` cu cele de pe vasul ritual g`sit la Dejamet-Nasra, vom
remarca similitudinea dintre ele. Pe cea sumerian` g`sim un
animal (un ied?), un scorpion, un cap de om sau zeu, un pe[te, o
construc]ie ciudat` [i, ”n sf‰r[it, o pas`re. Inscrip]ia trebuie citit`
circular, ”n jurul g`urii t`bli]ei [i ”n sensul invers acelor de
ceasornic. Totemurile t`bli]ei #2 de la T`rt`ria sunt aranjate ”n
aceea[i ordine. S` fie o simpl` coinciden]` grafic`? S` nu uit`m c`
262
Epopeea poporului carpato-danubian
263
ën jude]ul Bihor, comuna Nojorid, avem satul §auaeu.
§i dac` ne deplas`m spre Bistri]a-N`s`ud, l‰ng` comuna Uriu
g`sim satul Ili-§ua.
Pe valea r‰ului §ieu, ”ntre izvoare [i confluen]a cu Some[ul
Mare, ãplou`Ó cu tot felul de variante ale numelui marelui zeu
ãsumerianÓ (?) ca: §ieut, §ieu, §ieu-M`gheru[, §ieu-Magheru[-
Vale, Cristur-§ieu, §ieu-Odorhei, §ieu Sf~ntul [i tot a[a p‰n` sus
”n Nord, spre Tisa.
Descoperim nume rom‰ne[ti f`r` sens care, ”n antichitate,
7.000 de ani ”n urm`, ”[i aveau sensul lor. A[a c` teoria ne[tiin]ific`
lansat` de unii cercet`tori sumerieni privind originea sumerian` a
t`bli]elor de la T`rt`ria, ãcopiateÓ ori ãuitateÓ de un negustor
sumerian r`t`cit prin Transilvania acum 7.000 de ani, cu 1.000 de
ani ”naintea na[terii Sumerului, este eronat` (ca s` spunem
frumos). Faptul c` ”n Ardealul nostru zeul Sumerului, §aue, a fost
la el acas` cu o mie de ani ”nainte de a apare ”n Mesopotamia -
Sumer, nu face dec‰t s` arate migrarea carpato-danubienilor spre
acele locuri. Este ciudat faptul c` ei, sumerienii, [tiau s` prelucreze
aurul, metal care nu se g`se[te ”n aceast` zon`. ën schimb, ”l g`sim
(sau mai bine zis, ”l g`seam) din bel[ug la noi acas`. Tracii au fost
cei mai mari me[teri aurari ai antichit`]ii. Tot ei, sumerienii, au
introdus roata [i carul, g`site ”n Europa pe teritoriul Daciei ca fiind
plecate de aici.
Sumerienii precum cealalt` ramur` carpato-danubian`-
arian`, care va cotropi India, erau albi, adorau ca zeu pe §aue, ”n
timp ce popula]ia cotropit`, negroid` - vor fi numi]i ãSag-gigÓ
capete negre, avea ca zei]` pe ãGulaÓ.
Dar s` vedem dac`, de acum 7.000 de ani mai putem g`si
cuvinte asem`n`toare, rom~no-sumeriene: agar-ogor, annu-
timp (an), ap-apa, ara- a strivi, aradu-sclav (argat), bahar-
olar(pahar), Bau Bau - so]ia regelui r`zboiului, buluuh - a pleca
”n grab` (buluc), butuk-ruptur` (butuc), dur - cetate de piatr`,
hidu - paznic de noapte (haiduc), la-la, lu-ai lui (lu), maru -
amar, nu - nu, sa - a sa, salatu - a ”n[ela, suti - a pune m‰na pe
ceva, a lua, a [uti, ussuru - a elibera, a u[ura, zu - tu. S`-i mai
mul]umim o dat` d-lui Tonciulescu pentru informa]iile de mai
sus.
264
Epopeea poporului carpato-danubian
Bibliografie
1. Pr. B`la[a, D., ´ara Soarelui sau Istoria Daco-Rom~niei, Ed. Kogaion, 1997
2. Bibliografia Rom~neasc` Veche 1508 Ð 1830, Tomul I, Ed. Academiei Rom~ne,
Bucure[ti, Stabilimentul Grafic, Kraus Reprint Limited, J.V. Socec, 1903
3. Bloch, R., Etruscii, Ed. §tiin]ific`, Bucure[ti, 1966
4. ´ara •nainte De Toate, Borda, V., E. Hrinciu, M. Marcu, Ed. ´ara Noastr`, Bucure[ti,
1994
5. Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Literatura, Chi[in`u, 1997
6. Cheikh, Anta Diop, Civilization Or Barbarism, An Authentic Anthropology, Lawrence
Hill Books, 1991, U.S.A.
7. Densu[ianu, N., Dacia Preistoric`, Institutul de Arte Grafice ãCarol GoblÒ, Bucure[ti,
1913
8. Dr\mba, Ovidiu, Istoria Culturii [i Civiliza]iei, Ed. §tiin]ific` [i Enciclopedic`,
Bucure[ti, 1985
9. Eminescu, Mihai, Poezii, Ed. pentru Literatur`, 1964-65
10. Menon, Shanti, The First City Indus Valley, 2000 BC, Discover, p.67, December
1998, USA
11. Miulescu, N., Dacia ´ara Zeilor, Colec]ia Trika Ð Rom~nia
265
12. National Geographic Society, The Adventure of Archaeology, Washington D.C.,
1985
13. North, John, Stonehenge, A New Interpretation of Prehistoric Man and the Cosmos,
The Free Press, N.Y., 1996
14. The Rig Veda, Penguin Book, 1991
15. Schmandt Ð Besserat, D., Before Writing, University of Texas Press, Austria, 1992
16. Schmandt Ð Besserat, D., How writing came about, University of Texas Press, Austria,
1984
17. Time-Life Book, Anatolia: Cauldron of Cultures, Lost Civilizations, Alexandria,
Virginia, 1995
18. Time-Life Book, Etruscans: ItalyÕs Lovers of Life, Alexandria, Virginia, 1995
19. Time-Life Book, Lost Civilizations Ð Early Europe: Mysteries in Stone
20. Tonciulescu, P.L., De la T`rt`ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, 1996
266
Alesul zeilor
ALEXANDROS [I MACEDONIA
267
Cartea domnului B. Stefanoski publicat` ”n urm` cu 3-4 ani
vine s` confirme adev`rul c` daco-rom~n` [i macedo-rom~n` sunt
dialecte ale aceleia[i limbi pelasgice, tracice, traco-dacice.
Dl Stefanoski, cunoa[te ”n detaliu limba macedo-rom~n`, fapt
care-i permite s` descifreze cu u[urin]` textele vechi. Domnia sa
arat` c` multitudinea de inscrip]ii g`site la sud de Dun`re prezint`
o limb` diferit` de cea greac` [i latin`.
Aceast` limb` nu este dec‰t limba traco-dac`, macedoneana
fiind varianta sudic` a acestei limbi vorbite pe un teritoriu vast: de
la nord de mun]ii Balcani [i Dun`re, p‰n` la Marea Baltic`.
Una dintre cele mai cunoscute inscrip]ii este cea de pe inelul
(Fig. 100) g`sit ”n 1912 la Ezerova, ”n Bulgaria, expus ulterior la
muzeul din Sofia. Acest inel are o vechime de circa 2.500 de ani,
deci cu mult ”nainte de orice prezen]` roman` sau greceasc` ”n
Balcani. Macedonia a devenit provincie roman` pe la 150 \.d.H.,
dup` care domina]ia roman` a ”nceput s` se extind` spre nord.
Dac` opinia cercet`torilor dinaintea celui sus-amintit a fost
c` textul gravat pe inel era de nedescifrat, s` vedem cum poate fi el
citit, prin latinizarea textului:
A[a este scris pe inel ãIÒ-A[a se poate citi ãIIÒ-Sau a[a
268
Fig.100. Inel, cu un diametru de trei centimetri, g`sit \n 1912 la Ezerova, teritoriu dac sud-
dun`rean, ocupat azi de bulgari. Vechimea lui este de 2.500-3.000 de ani, deci a fost f`cut cu
mult \nainte de prezen]a roman` sau greceasc` \n aceast` zon`. S` vedem ce este scris pe el,
latiniz~nd textul [i f`c~nd spa]ii \ntre litere:
269
acest inel, geto-daco-macedonean, vechi de peste 2.500-3.000 de
RE
ani, un acrostih. Citind doar primele litere de sus ”n jos, g`sim: ãR
TRE IREÓ, ceea ce ”n latina vulgar`, ori mai corect ”n limba daco-
traco-macedonean` ”nseamn`: ãLa al treilea (vers) opre[te-teÓ.
Traducerea ãIÒ: ãVulture, ]ine o liter` din doina (poezie), pen-
tru ca Trandafirul s` dea rod! La acesta (inel, poezie) vei privi, dar
la Trandafir [i mai multÒ.
Traducerea ãIIÒ: ãRolis, ]ine mereu inelul la tine. E scris de
Raze cu dragoste. La el s` prive[ti, dar la Raze [i mai mult!Ò (vezi
ãDacia secret`Ò, Adrian Bucurescu, Ed. Arhetip R.S., Bucure[ti,
1998).
§tiind c` ROLLIS (care ”nseamn` [i vultur poate fi asimilat cu
numele unui b`rbat din acea vreme, iar RAZE (RA-ZE zeul RA,
zeul Soare): Roza, Ruza, Trandafir, ar fi putut fi un nume de feme-
ie (eventual so]ie a lui ROLLIS), s` vedem ”n]elesul versurilor,
atunci c‰nd facem desp`r]irea ”n cuvinte.
Coloana a II-a s-ar traduce: ãVultureÓ ]ine o liter` din poezie
(doina) pentru ca ãTrandafirulÓ s` dea rod. La acesta (inelul cu
poezia - n.n.) vei privi, dar la ãTrandafirÓ [i mai mult.
Coloana a III-a s-ar putea traduce: Rollis, ]ine mereu inelul la
tine. E scris de Raze cu dragoste. La el s` prive[ti, dar la Raze [i
mai mult.
Inelul se pare c` a fost d`ruit de Raze (Trandafirul) so]ului ei
Rollis (Vulturul) care a st`p‰nit Scythia Minor (Dobrogea de
ast`zi) [i Moesia.
S` ne mai amintim c` la Celei (”n jude]ul Olt), ”ntr-un mor-
m‰nt de femeie a fost g`sit un alt inel de aur pe care era scris:
ãVRO LY THRIS VE INDRYN SOY A ROYLONÓÐãFloarea cu
]epiÓ (Trandafirul) va fi culeas` numai de Vultur. Nu [tiu de ce tre-
buie s` c`ut`m documente ”n care s` se dovedeasc` faptul c`
macedonenii nu erau greci [i c` vorbeau o limb` diferit`.
Pe macedoneni, vlahi, arom‰ni, nimeni nu-i ”ntreab`, nimeni
nu le ascult` limba... nimeni nu vrea s`-i asculte! Ei continu` s`-[i
vorbeasc` limba, veche de mii de ani cu schimb`rile [i trans-
form`rile pe care orice limb` le sufer` ”n decursul mileniilor.
S` nu uit`m c` limba vechilor greci a devenit aproape de
ne-”n]eles pentru grecii de ast`zi... dar ”nc` ”[i mai p`streaz`
caracteristicile.
270
Alesul zeilor
Iar dac` din dorin]e politice Filip al II-lea, tat`l lui Alexandru
Macedon, considerat la vremea lui ãcel mai mare du[man al
grecilorÓ c‰t [i Alexandru Macedon ãcuceritorul absolut al tuturor
grecilor [i distrug`tor al Imperiului PersanÓ au ajuns ca ”n zilele
noastre s` li se atribuie origine greac`, aceast` eroare nu trebuie s`
persiste [i trebuie denun]at`.
Fig.101. A[a ar`ta Filip II, tat`l lui Alexandru Macedon, dup` un medalion de aur, din
perioada roman`, ce se g`se[te azi la Paris, Libr`ria Na]ional`. Tat`l acestuia a fost Amyntes
III, c`s`torit cu traca Eurydice, cu care a avut trei b`ie]i, unul dintre ace[tia fiind [i Filip II.
Filip II s-a c`s`torit cu Olimpia, fata regelui macosienilor, Neoptolemeus din Epir (traco-ilir),
cu care a avut doi copii: pe Alexandru III, supranumit [i Macedon [i pe Cleopatra.
Mama lui Alexandru, Olimpia, era o femeie foarte frumoas` dar [i foarte violent`.
Dup` Hammond, Alexander the Great, University of North Carolina Press, US, 1997.
271
De ce oare Herodot scrie c` lui Alexandru I, fiul lui Amintas,
regele Macedoniei, care a tr`it cu un secol ”naintea lui Herodot, i
s-a contestat dreptul de a participa la Jocurile Olimpice pentru c`
nu era grec? Iar Strabo sus]ine ”n Geografia sa: ã”n Macedonia [i
”n alte p`r]i din Tessalia se afl` traci, iar ”n Acarnania [i Etolia se
afl` Epiroti.?!
Epirotii erau o ramur` a ilirilor care la r‰ndul lor f`ceau parte
tot din marea familie tracic`-pelasgic`. ën alt` parte, tot Strabo
spune: ã”n Macedonia, p‰n` la r‰ul Strymon sunt macedoneni [i
peoni (iliri - n.n.). De la r‰ul Strymon ”ncolo, p‰n` la Pontul Euxin
(Constan]a [i Hemus - Mun]ii Balcani) sunt peste tot numai traci,
except‰nd coasta, locuit` de greciÓ. Aceasta, spune Strabo, c‰nd
Epirul [i Macedonia erau provincii romane de 200 de ani, [i deci...
nu se romanizaser`, a[a cum le place unora s` spun`. Mai mult, el,
Strabo aduce o informa]ie extrem de pre]ioas`, referindu-se la
limba macedonenilor contemporani cu el, din care reiese c` aceas-
ta nu era limba greac`: ãnoi numim Macedonia p‰n` la Corcyra,
asta pentru c` oamenii de aici se tund ca macedonenii [i se
”mbrac` cu mantii groase, de l‰n`, ca macedonenii, vorbesc
aceea[i limb` cu eiÓ (nu greaca - n.n.).
Nici la nume nu s-au schimbat prea mult ”n cei aproape 2.000
de ani scur[i de la Strabo ”ncoace, ”n sensul c` de[i mul]i macedo-
neni sunt azi bilingvi, nu vor s` renun]e la limba lor, a[a cum
probabil ar dori mul]i greci, bulgari ori s~rbi.
Am adus doar c‰teva exemple din care s` reias` adev`rul
despre originea macedonenilor [i a limbii lor, dar dac` ave]i
curiozitatea, ”i pute]i ”nt‰lni la ei acas`, ”n Macedonia, azi
”mp`r]it` ”ntre greci, bulgari [i iugoslavi, vorbindu-[i limba
ne\n]eleas` de nimeni dec~t de rom~ni!
Ei, macedonenii, nu au dreptul nici la un nume, nici la o ]ar`
a lor [i nici la o limb` a lor. Grecii le neag` originea [i existen]a,
iar fra]ilor daco-rom~ni nu prea le pas`.
272
Alesul zeilor
Originea Macedonenilor
273
Dar s` vedem c‰nd au ap`rut macedonenii.
Sosirea grecilor ”n Peninsula Balcanic` ”ntre anii 1.900 [i
1.600 \.d.H., din estul M`rii Caspice, ”n patru grupuri: aheii -
blonzi, albi, cum ”i descrie orbul Homer, 300-400 de ani mai t‰rziu;
dorienii care-i vor subjuga pe primii; [i ”n sf‰r[it, eolienii [i ionie-
nii care-[i vor g`si casa mai mult prin insulele M`rii Tracice (Egee),
ne vor g`si pe noi, pelasgii, ãoamenii p`m~ntuluiÒ la noi acas`.
Ace[tia vor disloca pe pelasgii carpato-danubieni, iar ”n Peninsula
Balcanic` ”i vor ”mpinge c`tre nord. Prin anul 700 \.d.H., o parte
dintre carpato-danubieni (pelasgii) se vor uni ”n jurul regelui
Perdicas I, aparent fondatorul statului Macedonean (Perdicas fiind
numit [i Argeiades - de pe Arge[).
Unul dintre urma[ii lui, Alexandru I al Macedoniei, vr‰nd s`
participe la Jocurile Olimpice, a fost respins pe motiv c` era
barbar, nu grec. De fapt, jocurile olimpice de atunci, mai erau [i o
mare atrac]ie homosexual`, mul]i dintre ”nving`tori ajung‰nd s` fie
”nvin[i [i sub o alt` form`, mai pu]in eroic` [i mai mult erotic`.
Un alt urma[ al lui Perdicas I a fost [i regele macedonean
Amyntas III care s-a c`s`torit cu Eurydice, din tribul tracilor. Din
c`s`toria lor au rezultat trei b`ie]i, unul dintre ei fiind Filip II.
Acesta s-a c`s`torit cu Olimpia, fata regelui macosienilor,
Neoptolemeus din Epir (traco-ilir) - dup` cum vedem, nici unul
dintre ei nefiind de origine greac`. Ei vor avea doi copii: pe
Alexandru III (supranumit Macedon) [i pe Cleopatra.
V` ve]i ”ntreba de ce acest nume, Alexandru, este a[a de frec-
vent la ace[ti traco-pelasgi-carpato-danubieni (arge[eni).
ën legendele traco-dacilor, preotesele Domnului Nop]ii din
legendarul Kogaion, i-au t`iat acestuia capul [i i l-au aruncat ”n
r‰ul ce curgea ”n apropiere. Legendele elene [i romane spun c`
Orfeu era trac [i c` Mainades (ãdansatoarele sacreÓ) i-au t`iat aces-
tuia capul [i i l-au aruncat apoi ”n r‰u. Tot despre el se spune c`
era prin]ul Kycon-ilor, intonim apropiat de Kogaion.
Cetatea natural` a lui Orfeu era D-Ion (ãA MagnificuluiÓ). Pe
una dintre cele mai vechi t`bli]e din lut scrise - cele de la T`rt`ria,
Rom‰nia - un ini]iat ”n tainele Kog-a-ion-ului a desenat o cruce, ”n
v‰rful c`reia se afl` un cap. T`bli]a poart` urmatorul text, ”n
traducere: ãomul care [tie tainele va merge ”n ceruriÓ- cel pu]in a[a
spun unii.
274
Alesul zeilor
275
Fig.102. Pe sigiliul primei capitale a Moldovei, Baia, apare un cerb cu capul t`iat. S` fie asta
o aluzie la decapitarea Domnului Nop]ii, a Magnificului Ion?
Dup` Adrian Bunescu ãDacia secret`Ò, p. 22, Ed. Arhetip R.S., Bucure[ti, 1998
276
Alesul zeilor
277
”n lupta decisiv` de la Chaeronea. Dar numai la un an dup` aces-
te evenimente, buna rela]ie tat`-fiu ia sf‰r[it.
ën 337 \.d.H., la re”ntoarcerea de la Congresul de la Corint,
Filip al II-lea se ”ndr`goste[te de o macedoneanc` - Cleopatra [i o
abandoneaz` pe Olimpia. Alexandru, ”n semn de protest, p`r`se[te
Macedonia ”mpreun` cu mama sa, duc‰ndu-se la bunici, ”n Epirus,
la traco-iliri... (cum de-o fi devenit ea, Olimpia, ãgrecoaic`Ó azi,
dup` 2.000 de ani, numai ei, ãistoriciiÓ greci, [tiu!!).
Cu ajutorul unui oarecare Demarotus din Corint se face
reconcilierea tat`-fiu, Alexandru re”ntorc‰ndu-se la Pella. ëntre
timp, sora lui Alexandru - Cleopatra - este dat` ca so]ie unchiului
ei, regele Alexandru al molosianilor (din Epirul traco-iliric). Filip,
merg‰nd la nunt`, f`r` a fi p`zit, ca de obicei, este ”njunghiat de un
t‰n`r nobil macedonean, Pausanias, motivul fiind o revan[`
personal`.
Sf‰r[itul tragic al lui Filip a fost atribuit de c`tre unii ne”n]ele-
gerii dintre acesta [i so]ia sa Olimpia, dar complicitatea ei la omor
nu a fost dovedit` niciodat`, iar ideea c` Alexandru ar fi fost impli-
cat ”n acel complot nu poate fi nimic altceva dec‰t o calomnie.
Alexandru [i-a iubit [i respectat tat`l, dovad` fiind [i faptul c` i-a
r`zbunat moartea.
Alexandru ãAlesul zeilorÓ [i-a ”nceput domnia ”ntr-un mod
destul de s‰ngeros [i despotic. Pe nobilul macedonean care i-a
omor‰t tat`l ”l va da pe m‰inile armatei Macedoniei care, dup` un
tratament ãdeosebitÓ, ”l va crucifica.
Mai t‰rziu, ”n timpul ceremoniei funerare a lui Filip, el va
ordona execu]ia a doi fra]i din familia princiar` Lyncestian, pe
Arhabaeus [i Heromenes, acuz‰ndu-i c` au provocat omor‰rea lui
Filip. Dar pe al treilea frate, Alexandru Lyncestian l-a iertat, pen-
tru c` dup` moartea lui Filip acesta l-a salutat pe Alexandru
Macedon ca rege [i l-a ”nso]it peste tot cu respect.
ën acela[i context, s` nu uit`m c` Darius al III-lea i-a propus
lui Alexandru Lyncestian tronul Macedoniei dac` acesta ”l va asista
pe cel ce avea s` r`m‰n` ”n istorie Alexandru Macedon. (ëncepem
s` ne ”ncurc`m ”n ace[ti Alexandri [i s` ”n]elegem c` pentru nea-
mul nostru carpato-danubian numele Alexandros era nu numai
foarte frecvent, dar [i foarte stimat [i nobil, cum de altfel era [i
278
Alesul zeilor
279
sale ”i refuza lui Alexandru Macedon dreptul de rege, de a fi st`p‰n
peste greci (Demostene a fost recunoscut ”n timpul s`u pentru
puterea de convingere a discursurilor sale). Ba chiar mai mult, el
onoreaz` pe Pausanias, uciga[ul lui Filip. El, Demostene, ”i
cheam` pe to]i grecii, pe to]i helenii la unitate [i libertate. Etolienii
decid s`-l asculte [i ei pe Demostene [i ”i recheam` pe to]i cei
exila]i de Filip, iar Ambraciotes izgone[te garnizoana macedo-
nean`. Tebanii ”[i elibereaz` [i ei Cadmeia. Peste tot, ”n
Peloponese - ”n Argos, Elis [i Arcadia - sunt mi[c`ri ”mpotriva
cuceritorilor macedoneni, spiritul libert`]ii ”i cuprinde pe to]i p‰n`
”n Asia, unde Demostene ”l va contacta ”n secret pe Parmenio [i pe
Attalus. Demostene, grec [iret, nu-l va uita \ns` nici pe regele per-
san, cer‰ndu-i ajutorul.
De ce to]i ace[ti greci se unesc ”mpotriva macedonilor, cer‰nd
ajutor chiar [i de la per[i, dac` - dup` cum sus]in istoricii de ast`zi
- macedonenii erau greci?! S` nu uit`m c` Macedonia nu a fost
niciodat` teritoriu grecesc, dec‰t dup` primul r`zboi balcanic,
c‰nd s-a hot`r‰t sf‰[ierea Macedoniei [i ”mp`r]irea ei la pr`d`tori.
Dar atunci, de mult, noi, macedonenii eram st`p‰nii nu numai ai
Macedoniei, dar [i ai Greciei [i ai unei mari p`r]i din Asia cuprinz‰nd
India, Persia [i Egiptul. Unde ne-a disp`rut azi m~ndria?
Auzind de incitarea la revolt` a grecilor [i av‰nd probleme
serioase \n nordul ]`rii, Alexandru Macedon porne[te ”n fruntea
armatei intr‰nd ”n Hellas printr-un mar[ for]at [i rapid, acest tip de
ac]iune continu‰nd s`-l caracterizeze de-a lungul timpului, deter-
minarea, rapiditatea ”n ac]iune ”nsemn‰nd succes. Apari]ia sa
rapid` i-a f`cut pe tessalieni s` uite de dorin]ele de libertate [i s`-l
proclame spontan [i lingu[itor ãArchonÓ promi]‰ndu-i asisten]a
nelimitat` ”n pedepsirea atenienilor. Alexandru se redescoper` nici
mai mult nici mai pu]in dec‰t urma[ al pelasgului Achile. El,
Alexandru Macedon se repede ca un fulger ”n fruntea trupelor de
macedoneni asupra aenian-ilor, malian-ilor, dolopian-ilor,
ocup‰nd Termophile [i r`sp‰ndind spaim` [i supunere ”n fa]a tru-
pelor macedonene. ëntr-un mar[ for]at, intr` ”n Beo]ia r`sp‰ndind
teroarea asupra tebanilor care, ”nsp`im‰nta]i, nu vor s` mai aud`
de atenieni [i de g‰nduri de libertate. Spre spaima atenienilor,
Alexandru Macedon le d` un ultimatum: r`zboi sau recunoa[terea
280
Fig.104. Campaniile lui Alexandru Macedon din anii 335 \.d.H.
Campania nord-dun`rean`, singura care nu i-a adus o victorie \n \ntreaga lui carier`, fra]ii
geto-daci \ntorc~ndu-i spatele [i plec~nd \n mun]i, l-au l`sat singur [i ãcu buza umflat`Ò.
Campania contra grecilor, care s-au r`sculat \mpotriva jugului macedonean, av~ndu-l conduc`tor
pe Demostene, se va termina prin distrugerea de pe fa]a p`m~ntului a Tebei [i poporu-lui teban.
De fapt Alexandru le-a propus, la \nceput, ãiertareÒ (ceea ce \nsemna supunere total` [i predarea
instigatorilor la libertate de sub macedoneni). Masacrul popula]iei Tebei a fost f`cut nu de trupele
macedonele ci de grecii din Beo]ia [i Foscia c`ror` el le-a promis ãdrepturile de jefuitoriÒ. Cum de
azi grecii [i-l aleg pe Alexandru drept erou, pe el un str`in care i-a \ngenunchiat, umilit, cucerit [i
jefuit, este un mister! Unde le-o fi m~ndria, cinstea helenic`?
Harta dup` Macedonia, History, V-I, p. 20, prof. A. Palioras, Hellenic national line, Athenas 1998.
281
hegemoniei macedonene. Atenienii, auzind de mar[urile victorioa-
se ale t‰n`rului rege macedonean, uit` la r‰ndul lor de ãsetea de
libertateÓ [i se pleac` iar ”n jugul macedonean, trimi]‰nd o
delega]ie av‰ndu-l ca membru chiar pe ãviteazulÓ lupt`tor grec
pentru libertate, Demostene. Acesta, con[tient de vinov`]ie, evit`
s` dea ochii cu t‰n`rul rege macedonean. Astfel, ”n toamna anului
336 \.d.H., tot Peloponezul se pleac` ”n jugul macedonenilor, mai
pu]in Sparta. Acum, c‰nd la sud de Macedonia nu mai existau ina-
mici, cu un num`r crescut de solda]i ”n trupele sale - prin comple-
tarea efectivelor cu greci din teritoriile cucerite (a[a cum [i
romanii o vor face mai t~rziu) - ”nainte de a porni spre Asia,
Alexandru caut` s`-[i asigure securitateagrani]elor nordice
printr-o campanie danubian`.
Campania Danubian`
282
Alesul zeilor
283
Macedonia [i Grecia). Aceast` campanie dun`rean` a adunat
25.000 de solda]i [i 5.000 de cai. Dorin]a t‰n`rului Alexandru a
fost s` izbuteasc` acolo unde tat`l lui nu a putut. A[a c` a reu[it s`
calce dincolo de Dun`re... ãpentru o ziÒ cu 1.500 de cavaleri[ti [i
4.000 de infanteri[ti!
Dup` cum ne spune [i N. G. L. Hammond (The Genius of
Alexander the Great, p. 35) ãsuccesulÓ s`u ”n Balcani, printre fra]ii
traci, a fost diferit de acela asupra grecilor. Aici triburile tracice au
fost l`sate ”n pace, s` se guverneze singure, men]in‰ndu-se legile [i
obiceiurile locale. Av‰nd armata proprie, nu s-au l`sat garnizoane
macedonene care s`-i supravegheze ca pe greci. S-a apreciat c`
pentru traci a fost mai bine s`-i lase s`-[i p`streze obiceiurile,
tradi]iile [i respectul personal.
De ce oare Alexandru nu a fost la fel de ãindulgentÓ [i cu
grecii? Tat`l lui Alexandru, Filip, a ”nfiin]at - potrivit obiceiului
macedonean - ora[ul Filipos, unde popula]ia traco-macedonean`
”mpreun` cu negustorii greci promovau interesele politice [i
economice ale imperiului macedonean. Acest ora[, Filipos, va
deveni sub ocupa]ia slavo-mongoloid` (bulgar`) localitatea
Plovdiv, ”n 611 d.H. Alexandru inten]iona s` se re”ntoarc` ”n
Macedonia prin Peonia, pe l‰ng` Skopje de ast`zi, trec‰nd [i pe la
un trib tracic al Agrianilor, l‰ng` actuala Sofia. Regele de acolo ”i
era prieten bun. ën acest timp, a aflat c` regele Iuyriei (Albania de
ast`zi) Cleitus s-a revoltat ”mpotriv`-i. A[a c`, ”n luna august, pe o
vreme foarte c`lduroas`, porne[te ”ntr-un mar[ for]at (”naint‰nd
cam 32 de km pe zi) spre Erigon (Cerna) spre Cetatea Pelion, f`r`
a [ti c` aceasta era deja \n m‰inile inamicului. Lucrurile s-au
”ncurcat [i mai r`u prin sosirea unui rebel, regele taulantilor (]inut
din vecin`tatea Tiranei de azi). Glaucias era hot`r‰t s`-l ajute pe
Cleitus ”n lupta sa ”mpotriva macedonilor. ën plus, vechii s`i
informatori l-au anun]at pe Alexandru c` Autariatii (din Bosnia de
azi) vor porni ”n luna martie a anului viitor ”mpotriva Macedoniei.
Mi[c‰ndu-se foarte repede, Alexandru a sosit la Cleitus ”n zona
Pelionului ”naintea lui Glaucias. Pe dealurile din apropiere, Cleitus
a sacrificat trei b`ie]i, trei feti]e [i trei bivoli]e negre, pe care le-a
abandonat ”n mijlocul ritualului gr`bindu-se s` se ascund` ”n
cetate cu trupele sale. Sosirea lui Glaucias l-a sc`pat numai
temporar din m‰inile macedonenilor. Cetatea sa va fi incendiat`,
iar cei doi regi ”nvin[i.
284
Alesul zeilor
285
c‰]iva ofi]eri macedoneni [i s-au baricadat ”n cetate, baz‰ndu-se pe
ajutorul fr`]esc al grecilor atenieni. Arcadienii s-au ridicat [i ei
”mpotriva macedonilor desf`[ur‰ndu-[i armata spre Istamus, refu-
z‰nd s` o retrag`, ”n ciuda mesajului primit de la Antipater - gene-
ralul macedonean, de pe timpul lui Filip al II-lea - l`sat de
Alexandru s` aib` grij` de imperiu pe perioada campaniei sale
dun`rene. Au ”nceput, de asemenea, mi[c`ri de eliberare ”n Etolia
[i Elis. Aceste ve[ti i-au parvenit t‰n`rului macedonean, ”n v‰rst`
de 21 de ani, ”n momentul b`t`liei de la Pelion.
Deci, s`-l judec`m ”n continuare nu numai ca rege al
Macedoniei [i cuceritor al Greciei, ci [i ca pe... ãun t‰n`r de 21 de
aniÓ educat [i arogant, m‰ndru [i intransigent, exploziv ”n
deciziile sale, un adev`rat macedonean.
A[adar el, regele macedonean, ”ntr-un mar[ for]at de 32 de
km pe zi, ”n 13 zile va fi la Onchestus, ”n Beo]ia. Tebanii crez‰nd
c` este doar Antipater sosit din Macedonia nu s-au prea nelini[tit,
iar c‰nd le-a fost anun]at Alexandru au crezut c` era vorba de
Alexandru Lyncestian care ar fi venit la tronul Macedoniei dup`
moartea lui Alexandru Macedon. Gre[eal` fatal` pentru ei, care o
vor pl`ti foarte scump ”n fa]a t‰n`rului de 21 de ani. Acesta, la
”nceput, d‰nd dovad` de maturitate politic`, le-a propus tebanilor
s` renun]e la lupt` [i s` revin` sub conducerea lui. Poate c`
Alexandru se g‰ndea [i la vie]ile osta[ilor macedoneni ce ar fi
putut pieri ”n b`t`lie. Dar tebanii, ”ncrez`tori ”n sine [i ”n fra]ii
greci, l-au atacat cu cavaleria.
Ziua urm`toare, Alexandru a ”nconjurat cetatea Tebei, oprin-
du-se ”n dreptul por]ii Electra, unde se termina [i drumul dinspre
Atena, dar care, ”n acela[i timp, ”l situa ”n pozi]ia cea mai apropi-
at` de garnizoana de macedoni de la Cadmeira. §i ”nc` din acest
moment, el, barbarul macedonean, le promite ”nc` o dat` iertare
tebanilor, dac` ace[tia renun]` la lupt` [i ”i predau pe conduc`torii
instigatori. Tebanii r`spund cu obraznicie, cer‰nd ca ”nt‰i s` le fie
predat lor generalul Antipater [i comandantul garnizoanei mace-
donene din Cadmeira. Apoi, aceia[i tebani prost inspira]i au
anun]at printr-un curier urcat pe cel mai ”nalt turn al cet`]ii c` ori-
cine vrea s` se al`ture lor [i marelui rege Darius al III-lea, ”n lupta
pentru libertatea Greciei ”mpotriva tiranului barbar Alexandru
286
Alesul zeilor
287
tebane [i a locuitorilor ei a c`zut ca un fulger. Ei, atenienii, autorii
intelectuali ai mi[c`rii de eliberare, auzind de catastrofa Tebei,
[i-au uitat promisiunile f`cute tebanilor [i au trimis imediat mesa-
geri la Alexandru s`-l felicite [i s`-[i arate supunerea.
Comportamentul atenienilor a fost at‰t de josnic ”nc‰t [i Ulrich
Wilcken ”n Alexander the Great, la p. 75 ”i condamna. Atenienii au
arestat ei ”n[i[i pe to]i conduc`torii anti-macedoneni, ”n frunte cu
Demostene, pred‰ndu-i ãst`p‰nului barbarÓ. Mult mai ”n]elept,
t‰n`rul macedonean de 21 de ani, ”i iart` din nou pe atenieni.
Toate aceste ”nt‰mpl`ri s-au petrecut la 3-4.000 de ani dup` ce
carpato-dun`renii, Arieni, invadaser` deja lumea. Probabil
cuno[tin]ele lui Alexandru Macedon despre ei erau cam acelea[i
pe care noi le avem ast`zi despre evenimentele petrecute acum
2-3.000 de ani. Dup` ãroireaÓ arienilor din spa]iul carpato-danubi-
an, acela[i spa]iu va da na[tere marelui imperiu pelasgic, ai c`rui
urma[i, tracii, vor continua tradi]ia ”nainta[ilor lor ”n r`sp‰ndirea
culturii [i aptitudinilor lor de lupt`tori. Macedonenii, ramur` a
acestor carpato-danubieni, pelasgi (capitala lor a fost Pela), traci,
au fost cei ce pentru un timp vor recuceri vechile teritorii pelasgi-
ce, tracice de la greci, la fel cum ceva mai t‰rziu, o alt` ramur` a
lor, latinii, o vor face din nou. Dac` r`sp‰ndirea culturii lor
”nseamn` s` porneasc` r`zboaie, s` distrug` cet`]i [i popoare, s` le
subjuge [i s` le for]eze s` se ”nchine la aceia[i zei, atunci
Alexandru Macedon a fost un adev`rat ãr`sp‰nditor de cultur`Ó,
cum la fel vor fi ceva mai t~rziu romanii, turcii musulmani [i al]ii
pe care nu-i men]ionez pentru a nu intra ”n polemica religiilor. Dar
s`-l vedem ”n continuare pe ãmicu]ulÓ pelasg Alexandru cum va
cuceri lumea antic`:
* Asia mic` [i Anatolia
* Siria, Libanul, Palestina [i Egiptul
* India
* Pakistan, Iran [i Irak
ën cele din urm`, ”i va ãcultivaÓ el pe ace[tia!
288
Alesul zeilor
289
Armata lui num`r~nd 32.000 de solda]i plus 12.000 solda]i de
avangard` care trecuser` deja cu un an ”n urm` Dardanelele, era gata
de lupt`. Probabil era una din cele mai de elit` armate pe care le-a avut
antichitatea, o armat` invincibil`. La ea se mai adaug` elita
aristocra]iei mecedonene, cavaleria, plus armata de heleni aduna]i din
teritoriile ocupate din sudul Greciei (50% din solda]ii lui, auxiliarii
mai sus aminti]i, totaliz~nd, dup` Hammond, 90.000 de oameni).
Era o diminea]` frumoas` (a[a trebuie s` fi fost), pu]in
r`coroas`, a lunii mai, anul 334 \.d.H. Un v~nt r`coros sufla peste
Str~mtoarea Helespontuui (Dardanele), ”mping~nd vasele
macedoneanului spre Asia, pe o ap` alb-albastr`, reflect~nd cor`biile
pline cu tineri ”nfl`c`ra]i de aventura necunoscutului. Pe vasul din
frunte, un t~n`r nu prea ”nalt (1,55 m), slab, cu o b`rbie mai
pronun]at` [i cu un nas acvilin (ca al tat`lui s`u), l`sa v~ntul s`-i
ridice p`rul lung ar`miu. Ochii negri [i pu]in bulbuca]i str`luceau de
dorin]e ”nc` ne”mplinite: vroia Troia, vroia Asia, Persia, India, vroia
LUMEA!
ëmbr`cat ”ntr-o armur` f`cut` din pl`ci mici metalice,
str`lucitoare, ”mbinate cu curelu[e de piele, pe piept av~nd capul
”nfior`tor al unei divinit`]i uitate, scruta zarea, ”n timp ce preo]ii
jertfeau un bou negru al c`rui s~nge ”l aruncau ”n mare pentru
”mbunarea zeilor. Ajung~nd la ]`rmul Asiei, el va s`ri primul din
corabie, pun~nd piciorul pe acest p`m~nt, ca un st`p~n.
Va merge ”n golful Besika unde va vizita morm~ntul lui Achile,
beat de fericire [i vin, va dansa gol, f`r` haine, av~ndu-l ”n preajm`
pe prietenul [i iubitul lui Hefaistion. Alexandru a pus apoi o coroan`
de flori pe morm~ntul lui Achile, iar Hefaistion alta pe morm~ntul
lui Patrocle, cei doi eroi, lupt`tori [i ãiubi]iÓ ai r`zboinicului troian.
S` nu-l judec`m ”ns` dup` legile de comportament de azi , acum mai
mult de 2000 de ani ele nu se aplicau.
ëntr-un vechi templu ”nchinat zei]ei Atena un ghid i-a ar`tat
arme, l`nci, scuturi care ar fi apar]inut lui Achile. Alexandru a luat
scutul lui Achile pun~ndu-l ”n loc pe al s`u. Acest scut ”i va salva via]a
pe meleagurile de la Punjab, ”n drumul s`u spre cucerirea Indiei.
ën continuare, drumul lui va fi vijelios [i f`r` ”ntoarcere.
Invazia LUMII ”ncepea. Marea b`t`lie pentru cucerirea Asiei se va
da pe r~ul Granicus, cunoscut azi ”n Turcia ca Kocabas Cay.
290
Fig.105. Harta cuceririi lumii a lui Alexandru Macedon. Pe acea vreme tracii dominau Peninsula Balcanic`: geto-dacii, ilirii, vlahii-
dardani (pe teritoriul Kosovo-ului de azi), tribalii, etc. Mai trebuiau s` treac` 7-9 secole p~n` la sosirea slavilor \n sudul Dun`rii.
Fig.106. Harta cuceririi lumii de c`tre ãAlesul zeilorÒ 334-323 \.d.H.
Dup` ÒIn the footsteps of Alexander the GreatÒ de Michael Wood, University of California Press, 1997
293
Fig.107. Noua tehnic` militar` folosit` de Alexandru Macedon se compunea printre altele din: turnuri de asalt, foarte
sofisticat construite c~t [i berbece de penetrare a zidurilor [i por]ilor cet`]ilor.
Dup` ÒMacedonia HistoryÒ Prof. A. Paliouras, Helenic National Line, Athenas 1998.
Persanii reprezentau un imperiu formidabil de mare [i de
puternic, capabili s` ridice armate de mii [i mii de solda]i f`r` a fi
o problem`, dar... exist` un moment psihologic, destin c`ruia
nimeni nu i se poate ”mpotrivi. Lui Alexandru i s-a ”nt~mplat ceea
ce i se va ”ntampla lui Cortez ”n lupta ”mpotriva lui Mentezums,
1700 de ani mai t~rziu, [i anume: ã”i va sur~de noroculÓ!
Dup` ce a fost capabil s` traverseze Dardanelele f`r` a fi
interceptat de marea flot` de r`zboi persan` care ãse plimba oarb`
[i surd`Ó prin Marea Tracic` (Egee), Alexandru, cu o mic` armat`,
”i va ”nfrunta pe imperialii lui Darius al III-lea. Ace[tia aveau [i un
grup de mercenari greci ”n frunte cu Memnon din Rodhos, ce-l
considera pe Alexandru un barbar maniac, t~n`r [i arogant, dar
periculos prin dispre]ul s`u ”n fa]a mor]ii tipic neamului nostru
traco-dac. Memnon din Rodhos ”i sf`tuie[te pe persani s` nu se
angajeze ”n lupt` direct` cu macedoneanul, ci s`-l h`r]uiasc` doar,
s`-i taie leg`turile de aprovizionare, s` duc` tactica p`m~ntului
p~rjolit. Dar conduc`torilor persani sfatul lui li s-a p`rut o insult`
[i, parafraz~ndu-l pe Mihai Eminescu, spuneau:
ãCum? C~nd lumea mi-e deschis`, a privi g~nde[ti s` tac
§i armata mea persan` s` se ”mpiedice de-un trac?Ó
Era un amurg de mai, soarele se cobora lene[ la orizont c~nd
armata macedonean` sose[te la malul r~ului Granicus. De cealalt`
parte ”i a[teptau persanii Ð 10.000 de cavaleri[ti de elit`, aduna]i de
peste toat` Asia, de la Bactria [i chiar din nordul Afganistanului.
Al`turi de ace[tia erau [i 4.000 de mercenari greci ”n care ura
clocotea ”mpotriva macedonilor cuceritori ai Greciei; trupe de
infanterie erau r`sp~ndite pe flancuri. B`tr~nul general
macedonean, Parmenio, ”l sf`tuie[te pe t~n`rul de 22 de ani,
Alexandru, s` am~ne lupta p~n` ”n zori, astfel armata se va odihni
[i va putea lupta cu mai mult succes. Dar cine-l putea convinge pe
el, pelasgul Alexandru, alesul zeilor?
Raportul de for]e era de 1:10, adic` unui soldat din oastea
macedonean` ”i corespundeau 10 persani. ëntr-o lini[te perfect`, ”n
care parc` [i natura s-a oprit ”n loc, au r`sunat brusc trompetele
macedonene [i lupta a ”nceput. ëntr-un interval foarte scurt,
Alexandru trece r~ul ”n fruntea armatei [i ”n strig`tele de lupt` ale
vechilor zei macedoneni ai r`zboiului (dup` M. Wood : In the foot
294
Alesul zeilor
295
moment de g~ndire [i t`cere, va scoate sabia [i va ãt`ia nodul
GordianÓ. Istoricul Arrian nu a fost sigur dac` povestea era chiar
adev`rat`, dac` s-a ”nt~mplat ori nu s-a ”nt~mplat a[a, cert este c`
nodul a fost ãdeznodatÓ.
Alexandru ”[i continu` ”naintarea, la ”nceput estic` spre
Ancyra (Ancara de azi), apoi trec~nd peste r~ul Nely, p`trunde ”n
Capa-Dacia (Capa Docia), locuri cucerite de str`mo[ii s`i carpato-
danubieni cu c~teva mii de ani ”naintea lui. ëntre timp, unul din
marii lui du[mani, grecul Memnon, care distrusese pe mare flota
macedonean`, s-a ”mboln`vit [i a murit. ën Babilon, la 1.000 de km
dep`rtare de mare, regele persan, Darius al III-lea, la aflarea ve[tii
mor]ii generalului s`u Memnon, nu ascult` de sfaturile unui alt
comandant grec, mercenarul Caridemos, de a cump`ra cu aur pe
grecii nemul]umi]i [i s`-i porneasc` pe ace[tia ”mpotriva
macedonilor; [i nu numai c` Darius nu l-a ascultat, dar ”n timpul
unei discu]ii pline de insulte grave, a ordonat executarea lui
Caridemos. Aceast` decizie el o va regreta mai t~rziu ”ns` nu [i
Alexandru c`ruia norocul ”i sur~de de dou` ori. F`r` un general cu
experien]`, Darius va fi for]at s` ia conducerea luptei ”mpotriva
macedoneanului [i va fi pierdut ”n urma b`t`liei de la Issus (Kinet
Huyuk) din noiembrie 333 \.d.H. Ce s-a ”nt~mplat cu familia sa
constituie un ”ntreg aranjament de pove[ti: faptul c` grecii ”l
descriu pe Alexandru ca unÓgerontofilÓ ”ndr`gostit de mama lui
Darius, femeie peste 60 de ani. Eu, personal, nu ”i cred. Odat`,
\nving`tor pe teritoriul Anatoliei, Alexandru ”[i ”ndrept` armata
(332-331 \.d.H.) spre teritoriile Siriei, Libanului [i Egiptului de azi.
296
Fig.108. Alexandru a fost declarat Faraon, Fiu a lui Ammon fiind iubit de Zeul Ra. Descoperire
hieroglific` \n 1939 \n oaza de la Baharya.
Dup` ÔÕIn the footsteps of Alexander the GreatÒ, Michael Wood Ð University of California Press 1997
297
Pe teritoriile men]ionate mai sus s-au perindat triburi [i
popoare. Ele au schimbat doar numele localit`]ilor, dar nu [i
geografia. Cine [tie cine va domina aceste locuri ”n anul 4000 [i ce
nume vor mai avea ele? Dar s` revenim la t~n`rul nostru trac [i la
consecin]ele ce vor fi declan[ate de ac]iunile lui. Dup` b`t`lia de
la Issus, Alexandru l-a trimis pe b`tr~nul general Parmenia la
Damasc pentru capturarea unor r`m`[i]e persane dar, surpriz`, el
o va lua ca prizonier` pe Barsine, fat` a unui nobil persan. Ea avea
o educa]ie greceasc` [i fusese m`ritat` p~n` acum de dou` ori: o
dat` cu c`pitanul de mercenari greci, Mentor din Rodos, a doua
oar` cu cel mai ”nver[unat adversar al lui Alexandru, generalul
Memnon. Plutarh spunea c` ea ar fi ”ntre]inut rela]ii intime [i cu
Alexandru, av~nd un b`iat, numit Heracles. Ce s-a ”nt~mplat cu
acest copil al lui Alexandru nu se mai [tie. ëntre timp, armata lui
Alexandru se mobilizeaz` ”n jos pe coasta Feniciei (Siria [i Libanul
de azi) unde toate ora[ele [i cet`]ile ”l recuno[teau pe Alexandru
drept urma[ul lui Darius al III-lea.
Singura cetate care a ”ncercat politica neutralit`]ii a fost
Tyrul. Ei i-au trimis lui Alexandru daruri [i chiar o coroan` de aur
dar, nu l-au l`sat s` p`trund` ”n cetate. Nu a fost o lupt` u[oar`
pentru armata lui Alexandru, deoarece Tyrul era o insul` cu ziduri
puternice [i cu un port cu peste 83 de cor`bii ”n el. Dup` ce arma-
ta lui Alexandru nu a fost ”n stare s` cucereasc` singur` cetatea
Tyrului, din nou invidia [i gelozia ãfra]ilorÓ greci, vecini ai Tyrului,
vor fi folosite de el. Cu ajutorul unor cor`bii feniciene, al flotei din
Rodos [i ”n special al celor 120 de cor`bii ale regelui Ciprului,
rezisten]a popula]iei Tyrului va fi ”nfr~nt` ori, mai corect spus,
m`cel`rit` sau trimis` ”n sclavie. Conduc`torii Tyrului au fost
executa]i ”mpreun` cu al]i 2000 care au fost crucifica]i. Dup` o
rezisten]` de 6 luni Tyrul va dispare de pe fa]a p`m~ntului. Aceasta
este ac]iunea ãcivilizatoareÓ a macedonenilor nu numai asupra
grecilor, persanilor, indienilor ci [i asupra tuturor celor cuceri]i,
subjuga]i de ei. Oare ne-am schimbat noi dup` 2000 de ani?
Ferocitatea noastr` s-a schimbat ea? Azi macedonenii tr`iesc
supu[i sub greci, bulgari, iugoslavi [i albanezi. Numai ”n patria
mam`, Dacia-Roman`, ei sunt azi liberi, cu dreptul de a scrie,
publica [i comunica ”n limba lor, macedonean`, arom~n`.
298
Alesul zeilor
299
Ptolomeu (care se pare c` l-a ”nso]it pe Alexandru ”n drumul spre
Siwa), Alexandru a ales alt drum de ”ntoarcere. De fapt, acel drum
nu prea a fost cunoscut. 2000 de ani mai t~rziu, mai precis ”n vara
anului 1942, generalul german Rommel, ”[i va pune ”ntrebarea:
ãCare a fost drumul sudic de re”ntoarcere a lui Alexandru?Ó
Generalul voia s` g`seasc` acel drum pentru a-i putea ocoli pe
englezi ”n drumul s`u spre Egipt. Se pare c` [i el, precum
Alexandru, s-a dus la Oracol cu o singur` ”ntrebare: care a fost
aceea, [i care a fost r`spunsul oracolului, nimeni nu [tie.
Alexandru auzise de la Herodot despre legendarul Siwa [i
”ncercarea lui Cambyses, fiul lui Cyrus - regele Persiei, de a cuceri
[i distruge Siwa, lu~nd un drum sudic, dar ”ntreaga armat` a lui
Cambyses a fost ”nghi]it` de nisip, a disp`rut (poate studii
arheologice viitoare vor redescoperi acea armat` ”nc` ascuns` sub
nisip). Cine a elucidat par]ial misteriosul drum de ”ntoarcere al lui
Alexandru, a fost un arheolog egiptean care, ”n anul 1939 a
descoperit la oaza Bahariya un templu necunoscut, acoperit de
nisip. ënl`tur~nd nisipul din jurul pere]ilor, descoper` alte cartu[e
de hieroglife men]ion~nd c` templul era ”nchinat faraonului
Alexandru [i patronat de doi zei: Horus [i Isis.
C~nd a avut timp Alexandru ”n scurta sa via]` s` d`r~me [i s`
recucereasc` imperii, c~nd a avut timp s` construiasc` ora[e, cet`]i
[i temple? Ce o fi sim]it acel b`iat de 24 de ani, venit de departe,
din Balcani, ca s`-[i construiasc` un templu acolo, ”n pustiu, ”n
oaza Bahariya?
Pe aceast` rut`, probabil, s-a ”ntors el de la Siwa, pe aceast`
rut`, probabil, generalul s`u Ptolomeu, care mai t~rziu va conduce
Egiptul, i-a marcat drumul cu acest templu? Poate Alexandru a
ordonat construc]ia templului acesta mul]umind astfel zeilor
pentru norocoasa ”ntoarcere de la Siwa.
La sf~r[itul lunii ianuarie 331 \.d.H., Alexandru decide
construc]ia primului s`u ora[: Alexandria, precum al s`u tat` a
construit Filipopolis (Plovdiv-ul de azi). Acesta va fi primul din cele
30 de ora[e care-i vor purta numele peste tot ”n lumea cucerit` de el.
Alexandria trebuia s` fie un centru de cultur`, acolo, pe coasta
Mediteranei [i a[a a [i fost. Alexandria a devenit un El-Dorado
cultural [i a stat a[a aproape 1000 de ani, p~n` la sosirea Islamului.
300
Alesul zeilor
301
302
Fig.109. Alexandru [i Darius \n lupta de la Issu: dup` un mozaic la Pompei
Alesul zeilor
303
Adev`rul este c`, Darius era deja mort la sosirea lui
Alexandru iar corpul s`u a fost trimis ”napoi la Persepolis, nu a[a
de mult din respect, c‰t pentru a ar`ta familiei acestuia [i lumii per-
sane corpul ne”nsufle]it al marelui Darius. Ce a urmat dup` aceea
nu se deosebe[te de ce urmase cu c‰]iva ani ”n urm` ”n regatul
Macedoniei, dup` moartea lui Filip al II-lea.
De ast` dat` to]i copiii lui Darius au fost fie ã”ndep`rta]iÓ pen-
tru totdeauna din aceast` lume, fie c`s`tori]i cu macedoneni - ”n
felul acesta nel`s‰ndu-se nici un urma[ demn de a-l continua ”n
viitor pe fostul rege al regilor, pe Darius.
Acum, dup` ce au cucerit Persia, se vor ”ntoarce acas` ace[ti
macedoneni? Nu! Alexandru le va vorbi de zilele ”n care ei ar tre-
bui s`-l inving` pe Bessus, care ”ntre timp se declarase rege. El,
Alexandru, ”i va purta spre ãsf‰r[itulÓ p`m‰ntului pe acelea[i dru-
muri ale istoriei pe care vor p`[i Gingis Han (Genghis Khan), ori
Marco Polo. De la v‰rsta de 27 de ani p‰n` la 29 el ”i va purta de
pe ”ntinderile Afganistanului, Uzbekistanului [i Tadjikistanului de
azi p‰n` la Samarkand. Se va c`s`tori cu Roxana, cea mai fru-
moas` fat` din Asia, nu ”nainte de a-l omor”, ”ntr-o criz` de perso-
nalitate, pe vechiul s`u prieten [i tovar`[ de arme - Cleitus. Ce l-a
f`cut pe t‰n`rul Alexandru s` renun]e la farmecele Eunucului
Bagoas, la t‰n`rul Euxenippos sau la vechiul ãprietenÓ
Hephaistion [i s` se ”ndr`gosteasc` de t‰n`ra [i frumoasa Roxana
nimeni nu [tie. Cert este c` ”n urma unui banchet ãsplendidÓ, bar-
baric, cu mult consum de alcool, ea, Roxana, a fost adus` s` dan-
seze ”n compania altor fete, ca s` aterizeze ”n ãinimaÓ lui
Alexandru. Dar firea totalitar` [i despotic` a t‰n`rului ãzeuÓ va
exploda iar`[i c‰nd un grup de paji, to]i tineri, sub 20 de ani, s`tui
de alerg`turi, au pl`nuit asasinarea lui. Ace[tia vor fi descoperi]i [i
tortura]i f`r` mil`, p‰n` la moarte. ën final, Alexandru ”l va acuza
pe nepotul lui Aristotel, pe Calisthenes, de a fi organizat complo-
tul, istoricul, omul care i-a construit mitul, pe grecul care a creat [i
realizat prin lingu[itoriile lui ãmonstrulÓ Alexandru. Calisthene, ”n
plus, a mai avut ãtupeulÓ s`-l compare cu Patrocle (Patroclus, din
Iliada) prietenul [i iubitul lui Achile. Cum adic`, EL, Alexandru, s`
nu fie comparat cel pu]in cu Achile! Ca urmare, Alexandru nu
numai c` l-a torturat dar l-a [i crucificat.
304
Alesul zeilor
305
acolo drumul lor se va desp`r]i: Hefaistion ”[i va conduce armata
la sudul r~ului Kabul spre Taxila, al c`rei rege va fi de partea mace-
donilor; nu la fel va face un alt rege din partea vestic` a
fluviului Indus, care la Charsadda va fi ”nvins de Hefaistion [i chiar
omor~t.
Alexandru se ”ndreapt` cu mica lui trup`, ”n nord spre
Himalaia, trec~nd prin valea Kunarului, ajung~nd p~n` la Pir Sar
(Dornos), undeva pe la poalele acestor mun]i (din estul Afganista-
nului de azi p~n` la frontiera nord-vestic` a Pakistanului).
Ce-l m~na pe t~n`rul rege macedonean erudit pe aceste
meleaguri, atunci ”n antichitate, atunci, \n urm` cu mai bine de
2300 de ani? Poate acea chemare a str`bunilor!
Undeva ”n v`ile Kunarului, ”ntre Afganistanul de azi [i
Pakistan a avut loc un incident extraordinar: ”n micul or`[el Nysa
localnicii au venit la armata macedonean` cer~ndu-le protec]ia,
spun~ndu-le c` ei sunt nimic altceva dec~t descenden]i ai zeului
Bachus, zeu tracic, preluat mai t~rziu de greci [i de romani,
Bachus, zeu al be]iei, vinului, extaziei (provocate de amestecarea
”n vin a unei vi]e s`lbatice), intoxica]ie care provoca ac]iuni
impredictibile la cei ce se ãdrogauÓ cu aceasta. C` Alexandru [i ai
lui macedoneni erau alcoolici este greu de spus, dar [i de contes-
tat. Pe atunci oamenii ãale[iÓ nu aveau prea multe de f`cut ca s` se
distreze, ”n plus macedonenii ca [i mercenarii greci care-i ”nso]eau
erau oamenii timpurilor lor: creduli, supersti]iosi, religio[i, pose-
da]i de demoni ori de zei.
De fapt, nici azi, dup` 2300 de ani, oamenii nu s-au schimbat
prea mult, [i chiar c~nd trimit rachete pe alte planete, c`l`toresc pe
Lun`, sau simplu ã”n spa]iuÓ, continu` s` fie supersti]io[i ori s`
cread` ”n fiin]e supranaturale la care se ”nchin` cu evlavie; deci, ce
le putem cere acelor oameni de acum 2300 de ani! Povestea acelor
ãstr`buniÓ nu a f`cut dec~t s`-i confirme lui Alexandru, dreptul de
a fi acolo [i s`-i creasc` [i mai mult interesul ”n exploatarea acelei
lumi. S` nu uit`m c` pentru timpul s`u, el era un om deosebit de
educat, erudit, cult. Dup` pasajul prin valea str`mo[ilor, el va
ajunge la Massaga, ”n valea r~ului Swat, unde a ”nt~mpinat
rezisten]`, p~n` c~nd conduc`torul armatei inamice a fost ucis.
Atunci regina local`, o femeie foarte frumoas`, ”i va deschide
306
por]ile cet`]ii [i nu numai pe acestea; se pare c` ea i-a adus pe lume
[i un copil. Alexandru le-a promis solda]ilor indieni, care luptaser`
”mpotriva sa, libertatea, dar ”n timpul nop]ii, i-a m`cel`rit. El nu
avea nevoie de solda]i inamici ”n spatele s`u.
Comportamentul lui pare, de multe ori, cel al unui juc`tor,
modern, de [ah.
Alexandru ”[i continu` campania spre centrul Indiei cu
80.000 de solda]i, animale, care [i turnuri de lupt`, elefan]i, plus
oameni de [tiin]`, botani[ti, istorici [i topografi (care m`surau
continuu distan]a: Macedonia Ð cap`tul lumii). El traverseaz` r~uri
[i fluvii, v`i, dealuri [i mun]i, de[erturi [i m`ri, spre a-[i ”ndeplini
destinul. El ”l va ”nt~lni pe ramanul, Rajah, Porus, ”mp`rat al
Indiei, care ”i va sta ”n fa]` cu 30.000 de solda]i [i o cavalerie de
2.000 de oameni al`turi de care mai avea [i un ãregimentÓ de
ãtancuri ale antichit`]iiÓ, respectiv 300 de elefan]i. Astfel, ”n jurul
zilei de 21 mai a anului 237 \.d.H., ”ntr-o zi ”nsorit`, pe r~ul Jhelum
(Hydaspes), umflat de apa topit` a z`pezii c~t [i a ghe]arilor din
mun]ii Hymalaia, Alexandru ”[i va construi un pod de vase,
surprinz~ndu-l pe fiul lui Porus, care credea c`, cu o cavalerie de
2.000 de oameni [i 50 de cariote (c`ru]e de lupt`) ”l va speria pe
macedonean. Dar el s-a ”n[elat [i nu numai at~t, dar a [i fost
omor~t. ën acele timpuri nu te puteai juca cu un macedonean!
Ramanul Porus, probabil un urma[ al acelor str`mo[i carpato-
danubieni, ”nalt de 1,80 m, un adev`rat gigant pentru acea vreme,
”l va ”nt~lni ”n lupt` pe macedonean. La ”nceput ãdiviziaÓ de
elefan]i va face ravagii printre macedoneni [i ale lor falange, dar
nici asta nu va dura prea mult, ochii elefan]ilor fiind principala
]int` a suli]elor lungi, falangiste, dar [i trompele lor t`iate de s`biile
macedonene. Istoricul Arian ”i descrie pe ace[ti elefan]i, ar`t~nd la
sf~r[it ca ni[te cor`bii r`sturnate pe mare. Tot acela[i istoric,
Arian, ne spune c` num`rul mor]ilor ”n tab`ra lui Porus a fost de
20.000; Diodorus vorbe[te de 12.000 de mor]i, 9.000 de prizonieri
[i 80 de elefan]i mor]i. Dac` dup` m`celul de la Harrapa, f`cut de
carpato-danubieni-vedici la 2.000 \.d.H. ace[tia au p`truns pe
valea Indus-ului, acum, dup` cca. 1.700 de ani (327 \.d.H.) un alt
m`cel a avut loc; Porus a sc`pat masacrului. El ”l va ”nt~lni pe
Alexandru, cer~ndu-i, printr-un interpret, s`-l ãtrateze ca pe un
307
regeÓ. Alexandru o va face [i, chiar mai mult, ”i va m`ri imperiul
ad`ug~ndu-i [i teritoriile ocupate de la inamicii acestuia. Pentru
macedonean, era mai bine s` aib` un prieten dec~t un du[man.
O moned` din acele timpuri, f`cut` ”n Babilon, ni-l
”nf`]i[eaz` pe Alexandru c`lare pe Bucefal, atac~ndu-l pe Porus
care se g`sea pe spatele unui elefant. Pe cealalt` fa]` a monedei
avem portretul lui Alexandru care, asem`n`tor zeului suprem al
traco-dacilor, Gebeleizis, are ”n m~na dreapt` un fulger, iar cu
st~nga se sprijin` ”ntr-o suli]`. B`t`lia de la Jhelum, de[i c~[tigat`,
”l va m~hni profund pe t~n`rul de 29 de ani: el ”l va pierde pe
Bucefal, calul lui drag, care moare r`nit ”n lupt` (sau, dup` al]ii, de
b`tr~ne]e). Bucefal a fost animalul credincios care timp de 20 de
ani l-a ”nso]it peste tot. Un monument va fi ridicat ”n cinstea cailor
de lupt`, de fapt, ”n cinstea credinciosului lui cal - Bucefal. Locul
monumentului a fost identificat la Jalapur, loc pe care chinezii
budi[ti ”l vor numi mult mai t~rziu ãora[ul faimosului calÓ.
Dup` o lun` de repaus pe malurile r~ului Jhelum, c~nd au
avut loc spectacole muzicale [i competi]ii atletice, Alexandru ”[i va
ridica iar armata duc~nd-o mai departe ã”n inima IndieiÓ. La fel
cum mai t~rziu Magelan [i Cristofor Columb vor explora m`rile
pentru a descoperi sf~r[itul lor, el, Alexandru, voia s` fac` acela[i
lucru pe uscat, voia s` vad` unde se sf~r[ea p`m~ntul! Botani[tii
care-l ”nso]eau erau ”nc~nta]i de noua flor` descoperit`, de
bumbacul care f`cea posibil` ob]inerea de haine din astfel de
plante. Musonul era observat [i comentat de Theophasus, a c`rui
lucrare pierdut` a fost reg`sit`, tradus` ”n limba persan` ”ntr-o
bibliotec` din nordul Indiei. Alexandru ”[i ”mpinge armata ”nt~i
spre Est p~n` la r~ul Beas (Hyfastis), cel mai dep`rtat loc [tiut
p~n` atunci dup` istoricul Arrian. El auzise c`, dincolo de acest
r~u, ar exista un regat, pe Gange, cu capitala la Patna, ora[ ce
rivaliza cu Babilonul, cu o popula]ie de 400.000 de locuitori, 564
de turnuri de ap`rare [i 60 de por]i. Cine-i putea opri setea de
aventur`, de cucerire a acelei ”mp`r`]ii? Cine? Dar armata era
obosit` de ploile din timpul perioadei musonice, ”mboln`vit` de
malarie (chinina se pare c` au cunoscut-o atunci de la indieni), de
dizenterie, speriat` [i decimat` de [erpii venino[i; solda]ii obosi]i
[i uzi, nu mai visau ca ”n urm` cu 7 ani, c~nd traversaser`
Dardanelele ”n Asia, la aventuri [i bog`]ii.
308
Alesul zeilor
309
s`geata din piept. ëntr-un moment de luciditate, Alexandru deschide
ochii [i le cere s` o fac`. Doctorul Critobulos o va face: s~nge [i aer
a ]~[nit dup` scoaterea s`ge]ii din ran` din pl`m~nul drept al
ãZeului MacedoneanÓ. Dar s`n`tatea de fier, c~t [i tinere]ea sa vor
”nvinge, [i el va supravie]ui. Totu[i localnicii din zona Multan [i
Uchcr spun azi c`, de fapt, ãAlexandru a murit atunci [i a fost
”nmorm~ntat undeva pe acolo. Comandan]ii lui nu au vrut s`
descurajeze armata [i au declarat c` este ”nc` ”n via]`Ó. Adev`rul este
c` Alexandru ”[i va continua drumul pe ap` ”nc` 9 luni; ”n timpul
acela ei au venit ”n contact cu filosofia Vedica, ce se practic` ”n India
de peste 2.000 de ani, adus` de carpato-dun`reni. Alexandru va fi
intrigat de filosofia sceptic`, ra]ional` [i materialist` vedic` [i de
asem`narea ei cu ce se practica ”n acea vreme ”n Grecia (vezi p. 204
ãTo the ends of the EarthÓ de Michael Wood), \n special ”n ceea ce
privea legile naturale ale Universului. Este dificil pentru noi s`
specul`m azi dac` el [tia sau nu c` originea acelor filosofii vedice ”[i
avea era ”n spa]iul Carpato-Dun`rean, ca [i cea greceasc`, de altfel.
Nu numai indienii, dar [i grecii se ad`paser` la acela[i izvor al
cunoa[terii, am~ndou` civiliza]iile construindu-[i filozofiile pe baza
celei pelasgice, ariene, carpato-danubiene, pe cea a str`mo[ilor
no[tri. De-a lungul Indusului, trupele lui Alexandru vor ”nt~lni pe
cele ale regelui Indian Musicanus care, pref`c~ndu-se prieten, la
”nceput, mai t~rziu ”l va ataca, dar va sf~r[i crucificat. Peste 80.000
din solda]ii lui fiind uci[i de trupele macedonene. ën vara anului 326
\.d.H. Alexandru a ajuns la Patala (Hyderabad); folosind notele
amiralului lui, Nearchus, istoricul Arrian va publica o carte separat`
intitulat` ãIndiaÓ. Ajung~nd la acest punct terminus, Alexandru a
decis ã”ntoarcerea acas`Ó.
310
Alesul zeilor
\ntoarcerea acas`
(326-325 \.d.H.)
a v~rsta de 30 de ani Alexandru decide s` se ”ntoarc` acas`.
311
Fig.110. Curtea lui Alexandru Macedon prin luxul ei l-ar fi putut face gelos [i pe Ludovic XV;
\n pictura de fa]` Alexandru, bolnav, este \nconjurat de doctori [i prietenii s`i.
Dup` ãAlexander the Great, Man of Action Man of SpiritÒ Ð Pierre Briant, Harry N. Abrams, Inc.
Publishers Ð New York 1996
312
Alesul zeilor
313
mult de o lun`, apatie, sl`biciune muscular` [i stare de confuzie
aproape permanent`. Unii ”i vor acuza pe greci c` l-au otr`vit. Plutarch
spune c`: ãnimeni nu a avut nici o suspiciune c` a fost otr`vit...
Olimpia, mama lui, ar fi fost involvata ”n acest omor, ori Iolas, fiul
b`tr~nului general Antiparter, care i-ar fi administrat otrava. Dup` al]i
scriitori, Aristotel l-a sf`tuit pe Antiparter s` aranjeze moartea lui
Alexandru...Ó. ën 11 iunie, 1998, ”n New England Journal of Medicine,
doctorul David W.Oldach de la Universitatea din Maryland, SUA,
specialist ”n boli infec]ioase, crede c` Alexandru a murit ”n urma unei
febre tifoide, care i-a produs o paralizie ascendent`, provoc~ndu-i o
moarte aparent` de lung` durat` (”ncerc~nd astfel s` explice de ce
corpul lui Alexandru a suferit un proces de descompunere foarte lent`).
Marele orator al Atenei, Demostene, a propus public s` se
mul]umeasc` lui Iolas pentru otr`virea lui Alexandru [i sc`parea
grecilor de sub ocupa]ia barbarilor macedoneni. Faptul c` Alexandru
[i prietenul s`u, Hefaistion, au murit ”n condi]ii aproape similare [i la
scurt interval unul de altul, sigur c` ar putea \nt`ri aceast` suspiciune.
Botanistul Theofrastus, prietenul lui Aristotel, avea cuno[tin]e
temeinice despre stricnin`, dar, totodat`, putem considera [i o
combina]ie: alcoolism [i otr`vire. S` nu uit`m ”ns`, c` acei oameni au
str`b`tut lumea antic`, ”ndur~nd foame [i mizerii, boli ca malaria,
difteria, dizenteria, au fost r`ni]i [i ”ngriji]i ”n condi]iile vitrege de
atunci. ën plus, excesul de alcool nu i-a ”nt`rit, ci dimpotriv`.
Diodorus, o sut` de ani mai t~rziu, va spune: ãpentru macedoneni,
Alexandru a realizat ce nici un alt rege nu a mai f`cut-o [i nu o va mai
face vreodat`Ó; c` a murit ca un alcoolic, ori ca un otr`vit, ”n final a
contat mai pu]in, mai mult a contat, ”ns`, cine l-a urmat la conducerea
imperiului. Aparent, cu limb` de moarte, av~ndu-i ”mprejur pe
generalii s`i de baz`, Ptolomeu, Seleucus, Nearchus [i al]ii, el a spus
s`-l urmeze CEL MAI PUTERNIC!
A[a c`, ”l vom g`si pe Ptolomeu, rege al Egiptului, cre~nd o
dinastie macedonean` care se va sf~r[i cu arhicunoscuta Cleopatra.
Seleucus, cu nevasta lui Apama din Bactrian, va reface Babilonul [i-l
va conduce cu succesorii s`i. Astfel, ãconchistadorii macedoneniÒ au
devenit, nici mai mult nici mai pu]in, dec~t regi.
Despre nevestele lui Alexandru se [tie c` Roxana o va omor” pe
Stateira, fata lui Darius. La r~ndul ei, va fi [i ea ucis`, ”mpreun` cu fiul
ei, la 313 \.d.H. Despre Barsine [i fiul ei, Heracles, nu se va [ti ce s-a
”nt~mplat. Olimpia, mama lui Alexandru, va dispare [i ea ”n r`zboiul
civil ce va f`r~mi]a Macedonia.
314
Alesul zeilor
315
Bibliografie
316
Fig. 111. VECHEA EUROPŒ a[a cum a \nceput s` existe
din anii 7000 - 3500 \.d.H.
- 317 -
Fig. 112. Distribu]ia COMPLEXELOR NEOLITICE
\n anii 7000 - 6000 \.d.H
- 318 -
Fig. 113. PERIOADA COLITICŒ: EUROPA
\n perioada ei maxim` de dezvoltare
a anilor 5000 \.d.H. [i grupele ei regionale
- 319 -
Fig. 114. Area de ditribu]ie a civiliza]iei VINCIA,
anii 5300 - 3500 \.d.H.
- 320 -
- 321 -
Fig. 115. Civiliza]iile TISA [i DUNŒREA MIJLOCIE, ale anilor 5000 - 4000 \.d.H.
Fig. 116. Civiliza]ia BALCANICŒ DE EST
a anilor 5500 - 4500 \.d.H.
- 322 -
Fig. 117. Civiliza]ia CUCUTENI
a anilor 5000 - 3500 \.d.H.
- 323 -
„Columbia” from Branzeni D
Zig-zag at Bacho Kiro Animal
Thracia sketches in
France & Spain
30000
Cuciulat Horse
Amulet from
Mitoc 30.000 Years of
20000
Spirituality, Technology
and Continuity
15000 Madona from
11000 „... I believe Zamolxis have lived
Cosauti long before the time of
Pitagoras”
Gaura Chindiei (Herodotus, book 4, 93-96, V BC)
9000 „Zamolxis, our king, who is also
Cuina Turcului UBAID CULTURE a god...” (Platon, Charmides)
„He taught them logic and made
Schela Cladovei them skilled in reasoning beyond
8000 all other races.” (Iordanes)
Vinca Writing inTartaria
The Greatest Unknown Civilization of the World
Cucuteni
7000 6000
5000 Writing
4004
Starceva in Sumer
Turdas 3200
Bolan Cumelnita and Hamangia 3000
UR
2700
SAMARRA SUSA Imhotop
ceramic ceramic PYRAMIDS 2500
2300
Lai Tzu MINOS
Zamolxis PHENICIA
Burebista Pytagoras
Caesar 1500
44 550 1250
432
TROIA
101-106 Socrates, physician of Zamolxis
Decebal, Traian