INFORMATICĂ MEDICALĂ.

BIOSTATISTICĂ

CURS 1

Tehnologii informationale în sprijinul procesării documentelor

Informația reprezintă la ora actuală o monedă de schimb economic și social, și oferă putere
de control asupra sistemelor din care provine
Cantitatea mare de informații data de tehnologiile în continuă expansiune (se dublează
odată la 5 ani) necesită instrumente specifice de gestionare, cum ar fi:
- Word – asigură suport pentru stocarea, sistematizarea, organizarea și transferul ideilor
între părți
- Excel – util în procesul de gestionare a informațiilor numerice, organizat pe principii
preponderent matematice
- Power point – instrument ce vine în sprijinul transmiterii, comunicării, transferului de
idei între auditorii
Fiecare din instrumentele de mai sus au nevoie la rândul lor de suport logistic precum
calculator sau rețele de calculatoare, ecran de proiecție, Internet etc.

Internet, Intranet, Extranet – principalele tehnologii informaționale și comunicaționale

Globalizarea s-a produs și la nivelul comunicării în sistemele informaționale, poate chiar la o
scară mai largă decât în cazul globalizării sociale. Cantitatea de informații crește exponential.
Apar astfel concepte noi de accesare și partajare între locații geografice diferite sau între locații,
precum:
- Internet – rețea informatică cu extindere globală, mondială, în cadrul cărora
componentele pot comunica între ele, pot transmite și primii informații în timp real
- Intranet – rețea informatică privată, cel mai adesea dezvoltată la nivelul companiilor, a
instituțiilor, organizațiilor cu structură complexă
- Extranet – rețea informatică de tip intranet, care utilizează internetul pentru a comunica
și transfera informații între entități și locații geografice diferite. Nu este o rețea vizibilă
oricui. Este o rețea disponibilă unui grup restrâns de utilizatori, fie în cadrul unei rețele
de tip intranet

Gestiunea electronică a documentelor

Organizarea informației sub formă de documente ajută la sistematizarea pe categorii și
clase de subiecte, tematici etc. Electronica este asociată cu viteza luminii, ceea nu în mod
necesar imprimă și utilizatorului un spor de eficiență din acest punct de vedere, dar îl
împuternicesc pe acesta cu capabilități de gestionare și interogare pentru extragere eficientă de
tipare, informații absolut necesare atunci când acestea fac referire la populații mari, informații
ce ar fi greu de gestionat prin abordări clasice.

Sisteme de management ale documentelor

Documentele sunt definite ca pachete de informații structurate. indiferent dacă suportul pe
care informația este plasată, fie hârtie fie electronic, documentele sunt indispensabile.
 Managementul documentelor face subiectul unei discipline de sine stătătoare. Noi doar ne
familiarizăm cu conceptele generale specifice.
Funcționalitățile sistemelor de management ale documentelor includ:
- trasarea versiunilor - pentru a stabili modalitatea în care un document a evoluat în timp,
modalitatea în care a fost modificat
- partajarea documentelor - se verifică astfel modalitatea în care sunt utilizate în procesele
în care sunt implicate
- revizuirea electronică - permite adăugarea de comentarii fără modificarea modelului
original
- securitatea documentelor - un aspect foarte important, de actualitate stringentă, permite
scalarea drepturilor de acces pe nivel de utilizatori, în funcție de drepturile ce le sunt alocate
fiecărora. Organizațiile mari, sau mai bine zis, organizațiile cu mai mult de 3 membrii, necesită
procese de securizare a informației conținute de către documente, pentru a proteja atât
calitatea informației cât și integritatea acestora
- controlul publicării - controlează felul în care documentele sunt partajate, sunt livrate,
transmise altora din organizație sau între organizații
Managementul documentelor aduce valoare procesului din care fac parte, determinând:
- productivitate crescută - utilizarea internetului, intranetului sau extranetului, împreună cu
aplicații online, permit partajarea în timp real a informațiilor/documentelor
- reducerea costurilor - stocarea electronică a informației determină ca practic în spații ce
ar putea încăpea într-in buzunar, să poată fi deținute informații ce transpuse în format fizic,
hârtie, ar umple sute chiar mii de metrii cubi de spații
- accesabilitate egală - internetul și instrumentele de control online permit distribuirea în
mod egal între organizații, a informației
- acces rapid la informații - geografia nu mai reprezintă un impediment, nici măcar o
provocare
- concepte moderne în afaceri - economie de timp prin utilizare email, internet etc.
- organizare eficientă, clară, a datelor - opțiunile de catalogare automată permit realizarea
de cuprinsuri și interfețe de interogare rapidă a bazelor de date în care sunt stocate
documentele. Atenție, nu se va confunda data cu informația. Sunt concepte diferite. Datele
sunt reprezentarea într-un format gramatical, matematic, a unui fenomen, pe când informația
reprezintă rezultatul în care datele sunt interpretate. Fără date nu există informație, fără
informație datele au doar valoare de stoc.
- managementul riscurilor - stabilirea de reguli automate pot reține și proteja documente
cu caracter legal

În context medical, toate proprietățile și capabilitățile anterior menționate sporesc eficiența

actului medical prin:
- investigații de foarte bună calitate
- răspuns în timp scurt în cazurile medicale
- echipe interdisciplinare cu membrii aflați în locații geografice diferite (telemedicină)
- calitatea vieții pacientului, crescută

Efectele adverse ale tehnologizării includ:

 - depersonalizarea relației medic-pacient
- prea multe informații tehnice pe care personalul medical trebuie să le asimileze
- risc de investigații medicale nenecesare doar pentru că ar putea fi utile mai târziu
- așteptări nerealiste din partea sistemelor informatice în a oferi soluții la orice caz medical
- autotratamentul și automedicația ce determină pacienții să se pună singuri în risc

Informatica medicală
- Asistarea investigațiilor medicale
- Gestiunea datelor medicale
- Prelucrarea imaginilor și a semnalelor
- Asistarea deciziei medicale
- Managementul medical
- Cercetarea medicală
- Învățîmânt și educație medicală

Informatica medicală este știința care întrepătrunde medicina, calculatorul și știința

informației. Medicina este generatorul de date, calculatorul instrumentul de gestionare și
informația este rezultatul interpretării datelor medicale cu ajutorul calculatorului.

Deciziile sunt rezultatul experienței pe care o acumulăm. Cu cât experiențele sunt mai
multe și mai complexe, deciziile sunt mai rafinate, fundamentate rațional și mai aproape de
necesitate. Experiența, cunoștințele, pot fi determinate de către studiul individual, despre
luarea la cunoștință a experiențelor altora, și se înscrie procesului de educare, de învățare, sau
pot fi determinate prin experimentare, cel mai adesea utilizând încercarea și greșeala. Cu cât
mai multe încercări cu atât mai puține greșeli. Spunem astfel că răspunsul devine determinat
statistic, și cu cât cantitatea eșantionului este mai mare, cu atât decizia este mai bună,
reducând puternic șansa rezultatelor false. Poate nu sunt toți conștienți, dar fiecare decizie pe
care o luăm, sau fiecare decizie, regulă, regulament, norme etc. sunt o reflectare statistică a
experiențelor anterioare.
Statistica rămâne totuși o exprimare aproximativă a unui proces. Cu cât procesele,
evenimentele, fenomenele, sunt mai multe, cu atât mai mult, procentual, aproximarea se
reduce, scade. Cazul ideal de experiențe infinite ar trebui să producă un răspuns statistic ideal,
adică de certitudine, ceea ce este practic imposibil.
În medicină, deciziile sunt, de asemenea, reprezentări statistice ale experiențelor
anterioare, personale, trăite, adunate celor despre care s-a învățat în procesul de educare.
Astfel, apar și situații, nedorite de altfel, de erori medicale, de eșec. Astlfe, statistica medicală
se definește ca un domeniu foarte important al vieții noastre, sau mai bine cu repercursiuni
foarte importante asupra noastră. Medicamentele aprobate au în spate studii medicale bazate
pe eșantioane de participanți ce produc efectele așteptate. Asta nu înseamnă că toți
reacționăm la fel la același medicament.
 CURS 2

Tehnici de procesare a textelor. Generalități.

Așa cum o marfă foarte bună dar inestetic prezentată nu se vinde, la fel și textele prezintă
caracteristici de estetică, date atât de forma cât și de fondul textului ce mapează informația. Un
text poate fi ilizibil fie dacă este scris de mână (greu de înțele forma) fie dacă este scris la
calculator (greu de înțeles fondul, greu de urmărit dacă există variații mari de formă).
Dimensiunea literei permite în sistemele informatice standardizarea documentelor, permițând
astfel utilizatorilor să capete abilități comune, de masă, de identificare și vizualizare a textelor
(sunt produse tipare neuronale similare).
Tehnicile de procesare a textelor pot fi sistematizabile în:
- manuale, operațiile fiind derulate în mod fundamental, complet, de către utilizator.
Această situație se recunoaște în cazul celor ce au abilități reduse de lucru cu calculatorul. Cel
mai adesea, în ciuda faptului că unii utilizează calculatorul de ani de zile, scrierea/tastarea,
corectarea, editarea, are loc literă cu literă, rând cu rând, paragraf cu paragraf, pagină cu
pagină. Este un proces consumator de multe resurse de timp și efort din partea utilizatorului.
Este cel mai precis mod de corectare, editare a fondului unui text, și relativ sigur de corectare,
editare a formei unui text.
- semi-automate - sunt utilizate instrumente de modificare globală a unui document, dar
sunt însoțite în același timp de rutine de acceptare, refuzare din partea utilizatorului, de
modificări de formă propuse de către calculator. Astfel de abordare permite salvare de timp
prin rulare mai rapidă a pașilor de editare, dar consumă timp prin timpii pe care utilizatorul îi
pierde în deciderea asupra unei propuneri de modificare din partea calculatorului
- automate - sunt utilizate scripturi sau macrouri (secvențe de pași înregistrate) ce sunt
apelate, utilizate cu scopul de a corecta, edita, în mod automat, texte. Astfel de instrumente
permit doar o corecție de formă nu și de fond. Pot fi astfel modificate, aliniate, dimeniuni de
caracterer, tipuri de caractere, dar erorile gramaticale, frazele fără sens sau cu sens ambiguu,
sunt aproape imposibil de abordat fără intervenție umană. Este o abordare cu foarte bune
rezultate în unificarea textului, în aplicarea unui stil coerent, constant, în cadrul unui document.
Procesoarele de texte se împart în:
- programe editoare de texte
- programe procesoare de documente
a) Editoarele de texte sunt destinate, mai ales, preluării de texte şi memorării lor în fişiere
de tip text (.TXT). Fiecare sistem de operare interactiv posedă un astfel de program de editare
texte, de exemplu: programul EDIT pentru MS-DOS, programul Notepad pentru Windows,
editoarele Ed, Ex, Vi, pentru Unix etc. Principalele caracteristici ale editorului de texte Notepad
sunt:
- permite generarea de documente de tip text, pe care le memorează în fişiere ASCII cu
extensia implicită .TXT
- documentele astfel memorate pot fi ulterior modificate sau listate
- este posibilă manevrarea blocurilor de text, prin copierea sau mutarea lor, de la o poziţie
din text la alta; copierea unui bloc (Copy) se face cu păstrarea imaginii iniţiale a blocului în text,
în timp ce mutarea unui bloc de text (Cut) se face cu ştergerea blocului din poziţia iniţială şi
inserarea lui (Paste) în noua poziţie
- posedă funcţii de căutare şi localizare în text a unui grup de caractere (Find), cu
posibilitatea de repetare a căutării (Find Next) sau de înlocuire a grupului găsit cu un altul
(Replace)
- permite inserarea în textul editat a datei şi orei curente, gestionate de sistemul de
operare.
Editoarele de texte pot fi utilizate şi pentru preluarea în memoria externă a sistemelor de
calcul a programelor, în varianta lor iniţială aceea de program sursă. Orice limbaj de
programare include un editor de texte, tocmai pentru a putea realiza preluarea iniţială a
programului sursă şi modificarea ulterioară a acestuia.
b) O aplicaţie procesoare de documente oferă un pachet de funcţii mult mai bogat, care
permite generarea unor documente complexe, asigurând funcţii suplimentare. Exemple de
aplicaţii procesoare de documente sunt: Wordstar, AmiPro, Word etc..
Funcţiile pe care le poate asigura un procesor de documente sunt:
- introducerea, memorarea, modificarea şi tipărirea documentului;
- definirea aspectului documentului: caracterele folosite; alinierea în pagină; formatarea
paginilor;
- lucrul în document la nivel de bloc, pentru operaţii de copiere, mutare, ştergere,
localizare, înlocuire etc.;
- includerea în document a unor secvenţe speciale, de exemplu: antet de pagină, sfârşit de
pagină, note de subsol, comentarii pe marginea documentului, formule standard de adresare,
marcaje etc.;
- includerea în document a unor obiecte: imagini, tabele, legături către alte documente
(legături numite hyperlink-uri) etc.;
- funcţii speciale, de tipul: verificare şi corectare automată a erorilor de ortografie, sintaxă
sau formatare a documentului; evidenţa modificărilor aduse în document, prin jurnalizare sau
prin evidenţă statistică; definirea şi utilizarea unor secvenţe de comenzi numite macrouri etc.
Rezultatul utilizării unui procesor de documente poate fi un document complex, care să
includă atât text, cât şi imagini, reprezentări tabelare sau grafice şi care să fie corelat cu alte
documente, prin intermediul legăturilor de tip hyperlink. Un astfel de document este cunoscut
sub numele de document hypertext.
Prin tehnoredactare se înţelege pregătirea tehnică şi grafică a unui manuscris înainte de a
începe operaţia de tipărire. Astfel, asupra unui manuscris sunt aplicate o serie de operaţii care
permit obţinerea unui document cu calităţi grafice superioare, lizibilitate şi aspect plăcut.
Tehnoredactarea se poate face manual sau se poate face folosind ca mijloc de prelucrare
calculatorul şi în acest din urmă caz poartă numele de tehnoredactare computerizată.
Unul dintre cele mai folosite programe de tehnoredactare, având o mare popularitate şi
largă răspândire este procesorul de texte Microsoft Word.
Programul Word lucrează cu documente. Documentul reprezintă un ansamblul de texte,
imagini, grafice etc. aparţinând aceleiaşi lucrări, deci cu legătură logică între ele.
Editoarele de texte sunt folosite pentru
•redactare de corespondenţă
•redactare de cereri, formulare
 •redactare de articole, prezentări
Avantajele prezentate de Word sunt
• viteză de lucru extrem de mare
• multiple seturi de caractere
• alinierea paragrafelor (în centrul paginii, la stânga, la dreapta, “rând plin”)
•posibilitatea intercalării de grafică (imagini,desene) în text
•suport de mouse
•salvarea periodică a textelor (la un interval de timp prestabilit de utilizator (de exemplu 5
minute) editorul salvează automat pe disc textul care se editează, fără nici o intervenţie a
utilizatorului)
•posibilitatea de previzualizare a paginii.
Pentru a porni programul Word, selectaţi Programs din meniul Start, apoi Microsoft ord.
Ecranul Word are mai multe componente, şi seamănă ca principiu cu ecranele celorlalte
programe Windows

Procesorul de texte MS Word: caracteristici, facilități, examinarea ferestrei de lucru

Word.
MS Word este un procesor de text, o aplicație ce face parte din pachetul dezvoltat și
comercializat de către compania Microsoft, numit Microsoft Office. Pachetul complet de
Microsoft Office, include (în contextul disciplinei curente) următoarele module:
- Word - editare de texte
- Excel - editor de tabele, cu funcții matematice, statistice, implementate
- Power Point - organizare, realizare de prezentări
- Outlook - gestionare de poștă electronică
Mai nou sunt disponibile, cu rol în contextul disciplinei informatică medicală, biostatistică,
și modului intitulat SkyDrive. Utilizarea acestuia permite stocarea de documente, de fișiere, pe
servere, "în nori", on line. Pot fi astfel accesate de oriunde, oricând. Documentele pot fi
realizate, sincronizate, și copiate pe orice calculator, tabletă, telefon.
Word este un program performant de procesare de text pe care il putem folosi pentru:
- a crea si modifica eficient diferite tipuri de documente;
- a edita (a introduce text);
- a imbunatati aspectul unui document prin centrarea titlurilor, a evidentierii unor parti din
text, a alinierii paragrafelor, a spatierii randurilor si a paragrafelor, a aplica efecte de formatare
asupra caracterelor (caractere italice sau aldine, sublinieri, chenare si umbriri) precum si a
crearii cuprinsului si a indexului documentului; Word program performant de procesare de text
pe care il putem folosi pentru:
- a aranja textul sub forma unei retele de linii si coloane pentru a obtine informatie
sintetizata;
- a realiza grafice pe baza datelor numerice din tabele pentru a vizualiza evolutii si tendinte
ale datelor reprezentate;
- a insera imagini grafice pentru a realiza documente eficiente si atractive
- a tiparii un document, plicuri sau etichete.
- a vizualiza documente in diverse moduri de afisare:
 - afisarea de tip Normal (normala): este modul de lucru cel mai utilizat in care nu pot fi
vizualizate anteturile, subsolurile, marginile paginii si alte formatari;
- afisarea de tip Page Layout (in forma paginii): ofera utilizatorului posibilitatea de a-si
forma o idee a felului in care va arata documentul atunci cand il vom tipari. In acest mod de
vizualizare sunt afisate marginile documentului, anteturile si subsolurile, notele de subsol si
adnotarile.
- afisarea de tip Print Preview (previzualizare la tiparire): ofera ocazia de a descoperi si
corecta eventualele greseli de aranjare a textului inainte de a tipari documentul
- afisarea de tip Outline (planificare, mod schita): este foarte util atunci cand lucram cu
un document de mai multe pagini, cu o structura ierarhica (cu titluri si subtitluri), care contine o
multime de subiecte diferite. Atunci cand ne aflam in modul de vizualizare Outline, bara cu
instrumente Outlining apare in partea superioara a ferestrei si ofera multiple facilitati de
organizare a textului.
Caracteristici:
- caracteristica AutoCorrect – identifica prin subliniere cu o linie ondulata verde si apoi
corecteaza greselile gramaticale, de punctuatie ori de utilizare a cuvintelor
- caracteristica Automatic Spell Checking – este functia de verificare automata a ortografiei
care identifica prin subliniere cu o linie ondulata rosie, cuvintele scrise gresit sau acele cuvinte
care nu sunt incluse in dictionarul Word.
- caracteristica AutoText – furnizeaza numeroase articole pentru expresiile comune
(formule de salut, formule de politete, formule de adresare pentru documente oficiale, etc) si
totodata permite stocarea si inserarea textelor, a imaginilor grafice utilizate frecvent;
- caracteristica AutoRecover - salveaza periodic documentul, astfel incat acesta sa poata fi
recuperat in cazul intreruperii tensiunii de alimentare.
- caracteristica WordWrap – este functia de aranjare automata a cuvintelor, fapt pentru
care intre cuvinte se tasteaza un singur spatiu si niciodata tasta Enter la sfarsitul fiecarui rand.
- programele Wizard (vrajitorii) – sunt asistenti soft care vin in sprijinul utilizatorului oferind
documente preformatate, diverse sabloane (template) pentru a crea rapid scrisori, adrese,
rapoarte, buletine informative si multe alte tipuri de documente.
Pentru obţinerea unui document bun trebuie parcurse mai multe etape.
1. În primul rând trebuie să fie definit conţinutul documentului. Pe baza acestuia se
stabileşte o schemă de aranjare în pagină. Acum se stabilesc: formatul paginii, numerotarea
paginilor, fonturile folosite, încadrarea imaginilor, dimensiunile fonturilor etc.
2. A doua etapă constă în introducerea efectivă a textului, sub forma unui fişier, în
calculator. Această operaţie poate fi efectuată de o altă persoană decât cea care face
tehnoredactarea.
3. După introducerea textului, urmează etapa propriu-zisă de tehnoredactare. În această
etapă, textului introdus i se aplică o serie de transformări astfel încât el să corespundă schemei
de tehnoredactare. Tot acum se introduc în text eventualele imagini grafice.
Tehnoredactarea se realizează pe mai multe niveluri:
- nivelul document,
- nivelul sectiune,
- nivelul paragraf,
- nivelul caracter.
 Nivelul document: se stabilesc caracteristici globale (formatul paginii, margini, anteturi şi
subsoluri de pagină).
Nivelul secţiune: se stabilesc caracteristici specifice pentru o zonă de document definită ca
o secţiune distinctă.
Nivelul paragraf: în Word prin paragraf se înţelege textul cuprins între două apăsări ale
tastei <Enter>. La acest nivel se stabilesc caracteristicile paragrafului: indentări, deplasări spre
interior, modul de aliniere al paragrafului.
Nivelul caracter: se lucrează asupra caracterelor din interiorul paragrafelor pentru
obţinerea unor efecte: cuvinte cheie, citate, sublinieri, îngroşări, înclinare, introducerea unor
caractere speciale (săgeţi, figuri, semne speciale).
4. După terminarea tehnoredactării urmează etapa de tipărire. Ea se face de obicei pe o
imprimantă.
5. După realizarea imprimării se pot face verificări şi corecturi pe document, iar apoi
acestea se operează în fişierul din calculator în fişierul din calculator.
Aceste etape, listare – corectare, se pot repeta până se obţine o formă finală a
documentului.
Interfaţa programului Microsoft Word
Pentru lansarea aplicaţiei Microsoft Word, se porneşte de la butonul Start, se alege
opţiunea All Programs, Microsoft Office şi se selectează Microsoft Office Word 2003 din
aplicaţiile instalate aici sau se foloseste oricare din metodele de lansare în execuţie a
programelor cunoscute. Atenţie: programul executabil este: C:\Program Files\Microsoft
Office\OFFICE11\WinWord.exe
Aplicaţia Microsoft Word are o interfaţă complexă, ce pune la dispoziţia utilizatorului o
multitudine de instrumente pentru lucrul cu documentele şi gestionarea acestora. Elementele
distinctive din interfaţa acestei sunt:
- bara de titlu;
- bara de meniuri;
- barele de instrumente;
- barele de derulare;
- zona de editare a documentului;
- bara de stare.
a) Bara de titlu (Title bar) – are următoarele proprietăţi:
- oferă posibilitatea maximizării sau restaurării dimensiunilor ferestrei în care se încadrează
aplicaţia prin executarea unui dublu-clic pe aceasta;
- oferă posibilitatea mutării ferestrei aplicaţiei prin agăţarea şi deplasarea acesteia în poziţia
dorită;
- permite deschiderea meniului de control prin executarea unui clic pe butonul drept al
mouse-lui.
Elementele barei de titlu:
a. Iconiţa aplicaţiei este reprezentată în partea stângă a barei de titlu şi permite (prin
executarea unui clic pe suprafaţa sa, sau prin apăsarea combinaţiei de taste Left ALT+SPACE
BAR deschiderea meniului sistem al aplicaţiei.
b. Titlul aplicaţiei – conţine denumirea fişierului activ şi denumirea aplicaţiei curente
(Microsoft Word).
 c. Butonul de minimizare – care permite aducerea ferestrei de aplicaţie la dimensiunea unei
casete situată pe bara de task-uri a sistemului de operare, fără întreruperea proceselor care se
desfăşoară în interiorul acesteia.
d. Butonul de maximizare-restaurare – permite afişarea ferestrei de aplicaţie pe toată
suprafaţa ecranului (maximizare) sau readucerea acesteia la dimensiunile anterioare
maximizării (restaurare). Acţionarea acestui buton nu afectează desfăşurarea proceselor din
interiorul ferestrei de aplicaţie.
e. Butonul de închidere – permite închiderea ferestrei aplicaţiei şi întreruperea proceselor
care se desfăşoară în cadrul acesteia. Executarea unui clic pe acest buton este echivalentă cu
apăsarea combinaţiei de taste ALT+F4.
b) Bara de meniuri (Menu bar) – este un element caracteristic al sistemului Windows, dar
conţinutul ei diferă de la o aplicaţie la alta. În cazul nostru, aplicaţia Word este prevăzută cu o
bară de meniuri care poate fi folosită ori de câte ori se solicită aplicarea unei funcţii (comenzi) a
programului şi conţine următoarele titluri de meniuri verticale: File, Edit, View, Insert, Format,
Tools, Table, Windows, Help, Adobe PDF, Acrobat Comments. Pentru a afişa unul dintre aceste
meniuri verticale se aplică un clic cu butonul stâng al mouse-ului pe numele meniului sau se
foloseşte combinaţia de taste Alt+litera subliniată din numele meniului. (De exemplu Alt+E
pentru meniul Edit)
Fiecare meniu vertical este format din mai multe comenzi. În cazul în care comanda de
meniu are un buton corespondent pe o bară de instrumente, acesta este afişat în dreptul
comenzii respective de meniu. Dacă comanda poate fi aplicată folosind o combinaţie de taste,
această combinaţie este afişată după numele comenzii.
În Office 2003, atunci cînd se execută clic pe un meniu apare numai un subset al opţiunilor
disponibile din cadrul acestuia. Dacă opţiunea pe care dorim să o folosim nu se află în meniul
prescurtat (în subsetul apărut iniţial la care se adaugă comenzile recent utilizate), se poate forţa
apariţia completă a meniurilor folosind oricare dintre următoarele tehnici:
- se efectuează clic pe cele două săgeţi care apar în partea de jos a meniului prescurtat;
- se lasă deschis meniul prescurtat timp de câteva secunde, fără a se face vreo alegere
(numai dacă este bifată opţiunea Show full menus after a short delay din meniul Tools,
Customize, rubrica Options);
- se efectuează dublu clic pe un animit meniu; după primul clic va fi afişat meniul
prescurtat, iar după al doilea acesta va fi extins la meniul complet.
Unele comenzi sunt urmate de trei puncte sau săgeţi. La selectarea comenzilor urmate de
trei puncte (…) se deschide o fereastră de dialog, iar la selectarea comenzilor urmate de săgeată
se deschide un submeniu. Opţiunile care sunt afişate în gri nu sunt operaţionale în acel
moment.
Alături de meniurile care se deschid din bara de meniuri, se pot deschide şi aşa numitele
meniuri contextuale sau rapide. Pentru aceasta se aplică un clic cu butonul drept al mouse-ului
în zona de editare a textului.. Meniul care apare depinde de zona în care se lucrează, de obiectu
selectat, precum şi de operaţia care se execută.
c) Barele de instrumente: bara de instrumente standard, bara de instrumente de formatare;
bara cu instrumente pentru realizarea desenelor, bara cu instrumente pentru lucru cu baze de
date etc.
 Activarea sau dezactivarea unei bare cu instrumente se poate face din meniul View –
Toolbars sau din meniul Tools – Customize – rubrica Toolsbars sau prin plasarea în zona unei
bare de instrumente sau în zona meniurilor şi apelarea meniului contextual cu butonul drept al
mouse-ului; apoi se bifează sau se debifează căsuţa de validare corespunzătoare barei
solicitate.
Bara de instrumente standard – conţine cele mai folosite comenzi utilizate pentru scrierea
unui text. Toate comenzile din bara de instrumente apar şi în submeniurile ce pot fi accesate
din bara de meniuri.

Bara de instrumente standard

New Blank document – creează un nou document Word gol.

Open – deschide documentele Word existente (acelaşi efect se obţine prin comanda
File – Open).
Save – salvează documentul Word curent (File – Save).
Print – tipăreşte documentul Word curent.
... Print – permite tipăreşte documentul Word curent (File – Print ).
Print Preview – afişează documentul Word integral, aşa cum va fi el tipărit, pentru a
avea o imagine de ansamblu a acestuia (File – Print Preview).
Spelling and Grammar – verifică corectitudinea ortografică şi gramaticală a celor scrise
în documentul Word curent (Tools – Spelling and Grammar).
Cut – taie o zonă selectată a textului şi o transferă în Clipboard (Edit – Cut).
Copy – copiază zona selectată în Clipboard (Edit – Copy).
Paste – lipeşte zona selectată din Clipboard în poziţia cursorului (Edit – Paste).
Format Painter – copiază formatul unui text selectat şi îl aplică altui text.
UndoTyping – anulează operaţia executată anterior (Edit – Undo Typing).
Redo Typing – operaţia de revenire (Edit – Redo Typing).

Columns – structurează documentul sau o porţiune selectată a acestuia în coloane

(Format – Columns).

Drawing – afişează sau ascunde bara de desene (View – Toolbars).

Document Map – deschide în partea stânga a documentului o fereastră care arată

structura documentului.

Show/Hide – afişează/ascunde delimitările dintre cuvinte şi paragrafe.

Zoom – reduce sau măreşte modul de afişare a documentului (View – Zoom).
 Bara de instrumente pentru fomatarea textului– permite schimbarea rapidă a modului de
prezentare a caracterelor (tipul fontului, mărimea caracterelor, modul de scriere a literelor) şi
alte elemente de aranjare a textului.

Bara de instrumente de formatare

Selectăm un anumit stil pentru un paragraf selectat. Este afişat pe

ecran sau îl putem selecta din meniul Format.
Selectăm fontul caracterelor.
Selectăm dimensiunea caracterelor.
Selectăm forma caracterelor: bold (îngroşat), italic (cursiv), underline (subliniat).

Selctare aliniere text (stânga, centrare, dreapta sau stânga/dreapta)

Adaugă numere sau buline (marcatori) pentru un paragraf selectat.

Decrease Indent şi Increase Indent – determină deplasarea paragrafului selectat la

stânga sau la dreapta documentului.
Outside Border – încadrează în chenar sau adaugă margini (la dreapta sau la stânga)
paragrafului selectat.
Highlight – marchează zona selectată pe un fond de culoare ales, pentru
evidenţierea textului
Selectarea culorii textului
Superscript şi subscript – comenzi de schimbare a formatului textului selectat.
Pentru a adăuga sau a şterge un buton de pe o bară de instrumente se poate alege, în
principal, una din cele două căi de mai jos.
1) Se efectuează clic pe săgeata Toolbar Options aflată în partea din dreapta a orcărei bare
de instrumente şi se selectează opţiunea Add or Remove Buttons apoi se apelează opţiunea
care denumeşte bara de instrumente pe care suntem poziţionaţi pentru a afişa lista de butoane
disponibile pentru bara de instrumente respective. O căsuţă de validare aflată lângă buton
arată că butonul este valid. Cu un clic de mouse se afişază sau se ascunde butonul.
2) Se ajunge în meniul Customize prin una din următoarele căi:
- se selectează secvenţa de meniuri Tools – Customize,
- se selectează secvenţa de meniuri View – Toolbars-Customize
- se efectuează un clic de dreapta pe orice bară de instrumente şi se alege Customize
- se efectuează clic pe săgeata Toolbar Options aflată în partea din dreapta a orcărei bare
de instrumente şi din submeniul Add or remove buttons se apelează opţiunea Customize.
Apoi, în Caseta de dialog Customize se alege tabul Toolbars şi se bifează caseta
carespunzătoare barei de instrumente ce se doreşte a fi personalizată pentru a fi vizibilă pe
ecran. În continuare se efectează clic pe rubrica Commands, se selectează o intrare din lista
Caregories aflată în partea stângă şi apoi se selectează din lista Commnands, aflată în dreapta,
comanda ce se doreşte a fi adăugată sau ştearsă şi se trage pe suprafaţa bării de instrumente.
d) Barele de derulare (Scroll bar) – sunt barele umbrite de pe marginea dreaptă şi de pe
marginea de jos a ferestrei unui documente. Pentru a defila la o anumită regiune a unui
document, se glisează caseta sau se apasă pe săgeţile barei de derulare. Ele pot fi ascunse /
afişate din meniul Tools (Options – View şi activarea căsuţelor de validare horizontal / vertical
scroll bar). Pe bara de derulare verticală aflată în partea dreaptă se află, în partea de jos a ei,
butoane pentru deplasarea rapidă în document.
e) Zona de editare a documentului este zona în care se introduce textul sau obictele dorite
de utilizator. Aceasta zonă poate fi încadrată de un chenar (netipăribil) prin activarea căsuţei de
validare Text boundaries din menul Tools (Options – View).
f) Bara de stare – este afişată implicit; ascunderea ei se realizează din miniul Tools (Options
– View – Status bar). Este bara de la baza ferestrei documentului care afişează informaţii despre
o comandă sau un buton al unei bare de instrumente, despre o operaţie în desfăşurare sau
poziţia punctului de inserare, numărul de pagini, numărul de rânduri, limba setată pentru
documentul respectiv, starea unor taste etc.
Informaţiile oferite de bara de stare sunt următoarele:
• Page – conţine numărul paginii curente.
• Sec – conţine numărul secţiunii în care se află cursorul. O secţiune este o porţiune
continuă din document, delimitată ca atare, în care se aplică formatări care nu sunt valabile în
restul documentului. Informaţia este relevantă doar dacă documentul este împărţit în mai
multe secţiuni. În caz contrar această zonă va fi întotdeauna completată cu 1.
• 1/7 – primul număr reprezintă numărul paginii curente, al doilea număr total de pagini
din document
• At – specifică distanţa (exprimată în cm sau inch) la care se află cursorul faţă de marginea
de sus a paginii
• Ln – specifică numărul liniei în care este poziţionat cursorul pe ecran
• Col – specifică distanţa, măsurată în caractere, faţă de marginea stângă a spaţiului de
lucru.
Punctul de inserare (insertion point) – arată locul în care va fi introdus textul când se începe
scrierea. Dacă se doreşte ştergerea unor caractere, ştergerea va începe din locul indicat de
punctul de inserare.
Pentru deplasarea în text, se vor folosi tastele direcţionale (stânga, dreapta, sus, jos) sau cu
ajutorul mouse-ului, prin plasarea acestuia pe barele de derulare, pentru stabilirea
zonei/paginii, şi executarea unui clic pe butonul stâng, pentru stabilirea locului exact pe
paragraf/rând sau în interiorul unui cuvânt. Se precizează că punctul de inserare a textului nu
poate fi plasat într-o zonă a documentului unde nu a fost inserat text sau măcar linii libere.
Combinaţii de taste pentru deplasarea rapidă prin text:
Home – deplasează cursorul la începutul rândului;
End – deplasează cursorul la sfârşitul rândului;
Ctrl+Home – deplasează cursorul la începutul documentului;
Ctrl+End – deplasează cursorul la sfârşitul documentului;
Ctrl+săgeată stânga, respectiv dreapta – deplasează cursorul la cuvântul anterior, respectiv
la următorul cuvânt;
 Ctrl+săgeată sus, respectiv jos – deplasează cursorul la începutul paragrafului anterior,
respectiv la începutul următorului paragraf;
PageUp/PageDown – deplasează cursorul cu o pagină în sus/în jos.
Deplasarea prin text se mai poate face:
- cu ajutorul mouse-ului, prin plasarea acestuia pe barele de derulare, pentru stabilirea
zonei/paginii, şi executarea unui clic pe butonul stâng, pentru stabilirea locului exact pe
paragraf/rând sau în interiorul unui cuvânt;
-prin apelarea meniului Edit, GoTo;
- dublu clic în bara de stare şi selectarea secţiunii Go To

Tehnici elementare de lucru cu Word: crearea și salvarea documentelor, editarea

documentelor.
Meniul File pune la dispoziţia utilizatorului comenzi pentru crearea unui nou document
nou, deschiderea documentelor, salvarea fişierelor document în format Word sau în alte
formate, precum şi pentru tipărirea acestora la imprimantă.
Pentru crearea unui nou document se selectează comanda New… din meniul mai sus
amintit, sau icon-ul corespunzător din bara de instrumente Standard.
Implicit, un nou document Word are extensia .doc
Dacă se selectează icon-ul corespunzător din bara de instrumente Standard se deschide un
document gol – blank document.
Dacă se selectează comanda New…din meniul File:
- se poate crea un document nou (Blank document, XML document, Web page, E-mail
message sau se poate deschide un nou document pe baza unui document existent în calculator,
From existing document...);
- se poate deschide un document nou pe baza unor şabloane:
- existente online pe site-ul Microsoft, Templates – on Office Online
- existente în calculator, Templates – On my computer, apare fereastra Templates,
Secţiunile din partea superioară a ferestrei conţin diferite categorii de şabloane. Executaţi
clic pe secţiunea ce corespunde categoriei în care se încadrează documentul pe care doriţi să îl
creaţi. Se va selecta din cadrul categoriei pictograma ce corespunde tipului de document pe
care doriţi să îl creaţi. Dacă există şi o imagine a şablonului, aceasta va apărea în zona Preview.
Apăsarea butonului OK va crea documentul şi îl va afişa pe ecran, pregătit pentru editare.
Crearea unui document simplu, care să nu aibă conţinut se face prin selectarea rubricii
General, pictograma Blank Document – care are ca rezultat deschiderea noului fişier, care are
alocat numele generic Documentn.doc, unde n este un număr incrementat cu ocazia creării
fiecărui nou document.
Deschiderea documentelor în Word se face cu comanda Open… din meniul File, care
deschide o fereastră în care utilizatorul va selecta fişierul căutat din lista fişierelor, după care se
apasă tasta Enter sau se alege butonul de comandă Open. Pot fi deschise şi alte tipuri de fişiere
în afara documentelor Word (care au extensia .doc), prin selectarea listei Files of Type, în care
se precizează formatul fişierului care va fi importat în Word.
O altă cale de a deschide rapid un document cu care aţi lucrat recent, se va accesa lista
celor mai recente fişiere deschise, care se află la sfârşitul listei de comenzi din meniul File.
Implicit această listă conţine patru fişiere. Afişarea listei se poate dezactiva din meniul Tools-
Options-General, caseta de validare Recently used file list, unde se poate modifica şi numărul
de fişiere afişate în listă.
Închiderea documentului se va face fie cu comanda Close din acelaşi meniu, fie prin
apăsarea butonului de închidere a ferestrei documentului, sau cu ajutorul tastaturii, prin
apăsarea combinaţiei Ctrl+W.
Pentru a salva un document, astfel încât să îl puteţi redeschide ulterior, trebuie să-i atribuiţi
un nume şi să-l salvaţi pe disc, într-o locaţie.
În acest scop, la prima salvare, când documentul nu are un nume, se va accesa meniul File,
comanda Save sau Save As..., sau se va apăsa butonul Save de pe bara de instrumente standard
(sau Ctrl+S din tastatură). Comanda are ca rezultat apariţia ferestrei Save As, în care veţi
preciza:
Locaţia, respectiv discul (partiţia) şi folderul în care veţi salva fişierul, butonul Save in,
Numele fişierului în caseta File Name, având la dispoziţie 255 caractere pentru lungimea
maximă a numelui de fişier,
Tipul fişierului (documentului), caseta de text Save as Type.
Apăsarea tastei Enter sau butonul Save va avea ca rezultat scrierea fişierului în locaţia
precizată, pe disc.
După atribuirea unui nume fişierului editat, apelarea din nou a comanzi Save, la intervalele
dorite de utilizator, va conduce la salvarea modificărilor efectuate de la deschiderea sesiunii de
lucru sau de la ultima salvare.
Salvarea unui fişier, care a primit un nume, se poate face automat, după numărul de minute
setat de utilizator, dacă se activează, în meniul Tools-Options-General, caseta de validare Save
AutoRecover every ... minutes.
Comanda Save As… va fi folosită pentru schimbarea numelui şi/sau tipul documentului
deschis, paşii care trebuie respectaţi sunt aceiaşi, în caseta File Name modificându-se numele
fişierului. În fereastra Save As este oferită posibilitatea salvării fişierului şi în alte formate, prin
accesarea listei Save As Type, care va oferă posibilitatea alegerii unui tip diferit pentru salvarea
documentului.
Tipărirea în condiţiile unei configuraţii prestabilite este simplă şi se face alegeând comanda
Print din meniul File şi se apasă Enter sau se accesează butonul Print din bara de instrumente
standard.
Listarea documentului în anumite condiţii de configurare presupune stabilirea unor opţiuni
de tipărire prin intermediul ferestrei Print, care se deschide în urma comenzii Print din meniul
File.
În cadrul acestei ferestre se disting trei secţiuni: Printer, Page range şi Copies, care în ordine
vor configura imprimanta, intervalul de pagini de listat şi copiile la listare.
Secţiunea Printer oferă posibilitatea alegerii imprimantei din lista de imprimante
disponibile în sistem (dacă sunt mai multe), iar prin butonul Properties se vor putea stabili
setările de tipărire (rezoluţia de imprimare, dimensiunea paginii etc.) ale imprimantei.
Secţiunea Page Range stabileşte dacă va fi imprimat tot documentul (opţiunea All), doar
pagina curentă (Current page) sau intervale sau anumite pagini (Pages) – completându-se după
exemplul precizat domeniul de listare. În cazul în care s-a efectuat o selecţie în document, se
poate lista doar această selecţie prin alegerea opţiunii Selection.
 Numărul de copii este setat în caseta Number of copies, iar opţiunea Colate va configura
cum se vor lista mai multe exemplare: dacă exemplarele listate vor fi aşezate pe exemplare (se
va tipări primul exemplar de document, după care se va trece la imprimarea următorului
exemplar) sau se va lista grupat fiecare pagină în numărul de exemplare dorit.
Există şi posibilitatea de a lista doar paginile impare (Odd Pages) sau paginile pare (Even
Page) din lista Print din partea dreaptă-jos a ferestrei.
Dacă un document urmează să fie tipărit, utilizatorul trebuie să precizeze editorului Word
modul în care trebuie să arate acesta pe hârtie. Se pot stabili marginile paginilor, dimensiunea
hârtiei, orientarea paginilor şi chiar tăvile imprimantei din care va fi luată hârtia. Deşi parametrii
de pagină pot fi modificaţi în orice moment fără nici o problemă, cel mai potrivit ar fi ca aceştia
să fie stabiliţi la începutul unui nou document.
Formatarea paginii de document
Pentru modificarea parametrilor de pagină se aplică comanda File, Page Setup. La aplicarea
acestei comenzi pe ecran este afişată fereastra Page Setup. Această fereastră are trei rubrici
care sunt afişate la apăsarea butoanelor corespunzătoare din partea de sus a ferestrei. Aceste
secţiuni sunt:
Margins – care permite stabilirea marginilor paginii (lista Margins), orientare în pagină
(Orientations) şi modul de tratare a paginilor multiple (Multiple pages – normal, în oglindă,
două pagini pe foaia fizică pe care se imprimă);
Paper – care permite stabilirea formatului şi dimensiunile hârtiei pe care se va face tipărirea
(Paper size, Width şi Height) şi de unde se va încărca hârtia pentru tipărire (Paper source);
Layout - în care se specifică opţiuni suplimentare în legătură cu organizarea documentului
în pagină, respectiv: dacă se lucrează cu secţiuni, dacă paginile pare şi impare sunt tratate
diferit (Section start), cum se configurează unitar zonele de început şi de sfârşit de pagină
(Headers and footers) şi cum se aliniază tot textul într-o pagină (Page vertical alignment).
Toate rubricile conţin caseta Preview ce permite previzualizarea paginii .
În toate cele trei rubrici, din lista Apply to se poate stabili pe ce domeniu se aplică setările
efectuate: întregului document (whole document), de la locul în care se află punctul de inserare
în faţă (this point forward), secţiunii curente (this section), zonei selectate (selected text) etc.
În formatarea paginii unui document, în primul rând, se stabileşte dimensiunea marginilor.
Acestea determină spaţiul alb dintre text şi marginile fizice ale paginii. Fiecare pagină are patru
margini: stânga, dreapta, sus şi jos. Zona destinată textului se numeşte spaţiul de lucru. În plus,
există posibilitatea de a stabili în partea superioară a paginii o zonă pentru antet, iar în partea
inferioară o zonă pentru subsol. Antetul este informaţia care se repetă la începutul fiecărei
pagini din document. Subsolul este informaţia care se repetă în partea de jos a fiecărei pagini
din document.
Dimensiunea marginilor poate fi stabilită în secţiunea Margins, rubrica Margins din ferestra
de dialog Page Setup. Această secţiune conţine:
- caseta Top. În această casetă se introduce distanţa dintre limita superioară a suprafeţei
utile şi zona destinată antetului.
- caseta Bottom. În această casetă se introduce distanţa dintre limita inferioară a suprafeţei
utile şi zona destinată subsolului.
- caseta Left. În această casetă se introduce valoarea marginii stângi.
- caseta Right. În această casetă se introduce valoarea marginii drepte.
 - caseta Gutter. În această casetă se specifică o margine suplimentară în stânga, necesară
legării paginilor.
Distanţele se introduc folosind unitatea de măsură implicită (centimetrii, milimetrii, inci
etc.). Unitatea de măsură implicită se alege din meniul Tools-Options, rubrica General, lista
ascunsă Mesurement units.
Tot în rubrica Margins a ferestrei Page Setup, prin lista Orientation, se stabileşte modul de
orientare a paginii. Dacă este selectată opţiunea Portrait, rândurile vor fi plasate paralel cu
latura mai mică a paginii. Prin selectarea opţiunii Landscape rândurile vor fi plasate paralel cu
mare mai mare a paginii.
Cu opţiunea Mirror Margins se va specifica dacă o foaie va fi imprimată identic pe paginile
pare şi pe paginile impare sau nu. Dacă opţiunea nu este marcată, se va considera că toate
paginile au aceeaşi margine stângă şi aceeaşi margine dreaptă.
Dacă opţiunea este marcată, opţiunile Left (Stânga) şi Right (Dreapta) se transformă în
Inside (În interior) şi în Outside (În afară). Marginea stângă a paginilor pare va fi egală cu
marginea dreaptă a paginilor impare. Se recomandă alegerea acestei opţiuni atunci când un
document de dimensiuni mai mari va fi tipărit la imprimantă faţă/verso.
În rubrica Layout se poate face alinierea verticală a textului (în cazul în care nu ocupă toată
zona utilă a paginii) selectând din lista Vertical Alignment una din opţiunile:
Top – textul este afişat în partea de sus a paginii.
Bottom – textul este afişat în partea de jos a paginii.
Center – textul va fi afişat la mijlocul paginii.
Justified – spaţiul dintre linii va fi mărit astfel încât textul să ocupe întregul spaţiu util al
paginii.
Modul în care este inserat un marcaj de sfârşit de secţiune poate fi modificat selectând
opţiunea dorită din lista Section Start. Această listă conţine opţiunile:
New Page – textul existent după marcajele de sfârşit de secţiune apare la începutul
următoarei pagini.
Continuous – marcajul de sfârşit de opţiune va fi inserat fără a modifica aranjarea textului.
Even Page – noua secţiune începe pe următoarea pagină cu număr par.
Odd Page – noua secţiune începe pe următoarea pagină cu număr impar.
Tot în rubrica Layout, se pot stabili dimensiunile pentru antetele şi subsolurile unui
document (Headers and footers). Dacă este marcată opţiunea Different Odd and Even, antetul
şi subsolul paginilor pare vor fi diferite de cele ale paginilor impare. Dacă este marcată opţiunea
Different First Page, antetul şi subsolul primei pagini vor fi diferite de cele ale celorlalte pagini.
Setările efectuate sunt confirmate tot timpul ptrin apăsarea butonului OK.
Editarea documentelor
Operaţiuni de selecţie, copiere şi mutare a blocurilor de text
Pentru a aplica diferite comenzi asupra unui bloc de text sau a unor obiecte inserate în
document este necesară selectarea acestora. Selectarea se poate realiza atât cu ajutorul
mouse-ului, cât şi cu ajutorul tastaturii.
Selecţia cu mouse-ul se realizează prin trecerea pointerului de selecţie pe deasupra textului
de selectat în timp ce este ţinut apăsat butonul stâng al mouse-ului.
Selecţii rapide:
 - selectarea unui rând se realizează dând click cu butonul stâng al mouse-ului în dreptul
rândului de selectat, în zona marginii stânga a documentului;
- pentru selectarea unui cuvânt: dublu click pe cuvântul respectiv;
- selectarea întregului paragraf: apăsarea rapidă de trei ori a butonului stâng al mouse-ului.
Selectarea cu ajutorul tastaturii se face ţinând tasta Shift apăsată în timp ce cu ajutorul
tastelor direcţionale stânga, dreapta, sus, jos se va parcurge zona de selectat.
Selecţii rapide:
Shift+Ctrl+săgeată stânga/dreapta: selectarea zonei cuprinsă între poziţia cursorului şi
începutul/sfârşitul cuvântului;
Shift+Ctrl+săgeată sus/jos: selectarea zonei cuprinsă între poziţia cursorului şi
începutul/sfârşitul paragrafului;
Shift+Ctrl+Home: selectarea zonei cuprinse între locul unde se află cursorul şi începutul
documentului;
Shift+Ctrl+End: selectarea zonei cuprinse între locul unde se află cursorul şi sfârşitul
documentului.
Selectarea întregului document (inclusiv tabelele şi imaginile inserate) se face cu ajutorul
comenzii Select All sau din meniul Edit – Select All.
În timpul editării unui document sunt întâlnite operaţii de manevrare a textului introdus, în
scopul eficientizării lucrului. Astfel, după efectuarea selecţiei, zona de text poate fi manevrată,
cu ajutorul comenzilor ce se găsesc în meniul Edit, în meniul contextual (care apare la apăsarea
butonului dreapta al mouse-ului în timp ce pointerul este plasat pe zona selectată) sau pe bara
de instrumente standard:
- comanda Cut păstrează zona selectată în Clipboard, în vederea mutării în altă zonă;
-comanda Copy păstrează zona selectată în Clipboard, în vederea copierii în altă zonă;
- comanda Paste inserează zona selectată (în funcţie de modalitatea plasării în Clipboard a
zonei selectate – prin comanda Copy sau Cut) începând din poziţia în care se află cursorul;
Ştergerea textului selectat se poate face cu ajutorul comenzii Edit-Clear-Contents Del, cu
tasta Delete sau cu tasta Backspace.
Procesorul de texte Word dă posibilitatea utilizatorului de a reveni asupra operaţiunilor
efectuate anterior, prin folosirea comenzii Undo care anulează ultima acţiune efectuată.
Repetarea ultimei acţiuni se face prin folosirea comenzii Repeat din meniul Edit sau prin
combinaţia de taste CTRL+Y sau cu tasta funcţională F4.
Există posibilitatea revocării corecţiilor efectuate prin intermediul comenzii Undo prin
folosirea comenzii Redo.
Căutarea şi înlocuirea unui text
Word-ul pune la dispoziţie facilităţi de căutare şi înlocuire a blocurilor de text. Pentru
declanşarea operaţiunii de căutare a unui cuvânt sau expresii, se va folosi comanda Find… din
meniul Edit. Acţionarea acestei comenzi va deschide fereastra Find and Replace, în care se va
preciza cuvântul sau expresia de căutat. În cadrul acestei ferestre, utilizatorul va apăsa butonul
Find Next pentru găsirea următoarei apariţii a textului precizat sau se renunţă la căutare prin
apăsarea butonului Cancel.
Pentru înlocuirea expresiei căutate cu o altă expresie se va apela Replace … din acelaşi
meniu. În plus faţă de elementele prezentate mai sus, va apărea caseta de text Replace With:,
unde se va preciza expresia care va înlocui prima apariţie a textului de găsit, prin apăsarea
butonului Replace şi se va face poziţionarea automată pe următoarea apariţie. Prin apăsarea
butonului Replace All, se vor înlocui toate apariţiile găsite, cu expresia precizată.
Se pot defini căutări mai complexe prin apăsarea butonului More şi precizarea unor căutări
şi în funcţie de modul în care se va ţine seama de literele mari şi mici în expresia de căutat
(opţiunea Match case) sau găsirea doar a cuvintelor întregi (Find whole words only).
Cu ajutorul butonului Format se pot preciza elemente de formatare a textului de căutat –
prin selectarea opţiunilor Font…, Paragraph, Style etc., iar prin apăsarea butonului Special se
pot specifica pentru găsire şi elemente non-printabile (sfârşit de paragraf, tabulatori, linie de
întrerupere document sau secţiune etc.
Pentru poziţionarea în cadrul documentului se foloseşte comanda Go To…, care prin
precizare plasează cursorul la o anumită pagină, secţiune, linie, notă de subsol sau pe un anumit
obiect.
Antetul şi subsolul paginii de document
Antetul şi subsolul unui document reprezintă zone cu conţinut indentic pentru mai multe
pagini, tipărite la începutul, respectiv sfârşitul fiecărei pagini. Pentru accesarea acestor zone se
foloseşte comanda Header and Footer din meniul View
Această comandă are ca efect plasarea cursorului mai întâi în zona Header (Antet),
înconjurată cu linie punctate, vor fi completate cu informaţiile dorite, respectând regulile de
introducere a unui text. Pentru revenirea în zona documentului se apasă butonul Close din
cadrul barei de instrumente apărute.
Accesarea zonei de Header se mai poate face şi apăsând dublu-clic pe locaţia acesteia
(numai dacă zona nu este goală).
Vom utiliza butoanele Switch between Header and Footer pentru a trece din zona de
Header în zona de Footer şi invers şi Show Previous/Show Next pentru a putea naviga între
antet şi subsol în fiecare secţiune a documentului.
Pentru ştergerea unui antet/subsol se poziţionează cursorul în secţiunea care conţine
antetul, respectiv subsolul; se alege comanda Header and Footer din meniul View şi se
selectează informaţia; se apasă tasta Delete.
Implicit, este folosit acelaşi antet şi acelaşi subsol în tot documentul. Există însă şi
posibilitatea de a crea antete şi subsoluri care variază astfel:
- un antet/subsol pentru prima pagină a documentului şi altul diferit pentru restul paginilor:
din bara de instrumente pentru antete şi subsoluri se alege comanda Page Setup şi se
selectează secţiunea Layout; din subfereastra Headers and Footers se activează opţiunea
Diferent first page;
- un anumit antet/subsol pentru paginile pare şi altul diferit pentru paginile impare: cu
aceeaşi comandă Page Setup se va activa opţiune Diferent odd and even, din subfereastra
Headers and Footers.
Bara de instrumente (Header and Footer) pusă la dispoziţie în momentul în care este
accesată zona de antet sau de subsol, dispune şi de alte comenzi:
- inserarea numărului de pagină (Insert Page Number)
- inserarea numărului de pagini din document (Insert Number of Pages)
- stabilirea formatului pentru numărul de pagină
- inserarea datei şi a orei de sistem (Insert Date şi Insert Time), precum şi a altor elemente
predefinite (Insert AutoText).
 Modurile de vizualizare a documentelor
Documentul activ poate fi vizualizat în mai multe moduri, schimbarea acestor modalităţi
făcându-se cu ajutorul meniului View:
Modul de afişare normal, se va activa prin selectarea comenzii Normal – antetele,
subsolurile, marginile documentului nu vor fi afişate şi de asemenea imaginile inserate nu vor
apărea în cadrul documentului – este vizualizarea implicită a documentului pentru majoritatea
operaţiilor de procesare text, cum ar fi scrierea, editarea şi formatarea;
Afişarea sub formă de pagină Web, comanda Web Layout;
Modul de vizualizare aspect pagină sau în forma paginii (comanda Print Layout) – este o
vizualizare de editare ce afişează documentul aşa cum va fi imprimat. Vizualizarea Print Layout
foloseşte mai multă memorie a sistemului, dar permite afişarea tuturor obiectelor şi
câmpurilor;
Modul de vizualizare aspect pentru citire, în care se comută prin apelarea comenzii Reading
Layout sau cu o combinaţie de taste: ALT+R. Este modul cel mai bun de vizualizare al unui
document atunci când el este deschis numai pentru citire. Când se deschide un document Word
care a fost primit ca fişier ataşat unui e-mail, programul Word comută în acest mod de citire
(aceasta dacă este bifată caseta de validare Alow starting in Reading Layout, meniul Tools-
Options rubrica General).
Comanda Outline comută în modul vizualizare schiţată, în care se poate examina şi lucra cu
structura documentului. Este folosit când conţinutul documentului trebuie organizat şi
dezvoltat ca o structură ierarhică (cu titluri şi subtitluri). În acest mod este activată bara de
instrumente Outlining.
Comanda Document Map activează sau dezactivează harta documentului, un panou vertical
plasat în stânga ferestrei documentului care schiţează structura documentului. Utilizarea
acestei opţiuni se recomandă în scopul răsfoirii rapide a unui document de dimensiune foarte
mare şi pentru a urmări mereu poziţia în cadrul acestuia.
Comanda Thumbnails (thumb – degetul mare; nail - unghie) activează în partea din stânga a
ecranului, modul de vizualizare miniaturizat, care permite o deplasare rapidă, pe pagini, în
document (acest mod de vizualizare este extrem de util şi în Windows Explorer când vrem să
vizualizăm un folder ce conţine fişiere ce conţin imagini).
Formatarea la nivel de caracter
Formatul caracterelor este determinat de următoarele caracteristici:
- setul de caractere (fontul) din care fac parte; un font este un set de caractere cu un design
specific.
- dimensiunea corpului de literă.
- culoarea de scriere.
- spaţiul dintre caractere.
- modul de scriere: cu litere subliniate (Underline), îngroşate (Bold), înclinate (Italic).
Formatarea caracterelor se poate face în mai multe moduri: folosind fereastra de dialog
Font, care se accesează din meniul Format-Font, sau prin intermediul butoanelor de pe bara de
instrumente Formatting.
Orice formatare de caractere va fi aplicată tuturor caracterelor selectate în momentul
formatării. Dacă nu s-a făcut o selecţie prealabilă, formatarea va fi aplicată textului care va fi
tastat în poziţia cursorului text, după aplicarea comenzii de formatare.
 Toate caracteristicile caracterelor pot fi stabilite prin comanda Format-Font. La aplicarea
acestei comenzi este afişată fereastra de dialog Font.
Această fereastră are trei rubrici: Font, Character Spacing şi Test Effects. Fiecare rubrică
este afişată la apăsarea butonului corespunzător din partea de sus a ferestrei.
Elementele rubricii Font sunt:
Caseta Preview. În această casetă pot fi observate modificările care se fac în celelalte
câmpuri ale ferestrei de dialog.
Lista Font. Această listă conţine toate fonturile disponibile. De aici se selectează fontul
dorit.
Lista Font Style. Această listă conţine stilurile corpului de literă care pot fi aplicate
caracterelor: Bold, Italic, Regular, Bold Italic.
Lista Size. Din această listă se stabileşte înălţimea în puncte a caracterelor.
Lista Underline. Această listă conţine mai multe stiluri de subliniere. Lista conţine şi
opţiunea None, a cărei selectare are ca efect anularea unei sublinieri.
Lista Color. Din această listă se selectează culoarea de scriere a literelor.
Zona Effect. În această zonă pot fi specificate o serie de efecte speciale, prin marcarea
uneia sau mai multor opţiuni propuse de Word:
- Strikethrough - este trasată o linie la mijlocul literelor.
- Double Strikethrough - este trasată o linie dublă la mijlocul literelor.
- Superscript - caracterele sunt scrise mai sus şi mai mici, ca un exponent.
- Subscript – caracterele sunt scrise mai jos şi mai mici, ca un indice
- Shadow – textului îi sunt ataşate umbre
- Outline – caracterele apar marcate doar pe contur
- Emboss – textul este scris în relief
- Engrave – text apare ca şi cum ar fi gravat
- Small caps - toate literele vor fi transformate majuscule, dar dimensiunea acestora este a
literelor mici
- All caps - toate literele vor fi transformate în majuscule fără a le modifica dimensiunea
- Hidden - caracterele vor fi ascunse. Ele nu vor fi vizibile pe ecran şi nu vor fi tipărite.
Spaţierea caracterelor este determinată în rubrica Character Spacing. Elementele acestei
rubrici sunt:
- Caseta Preview. În această casetă pot fi observate modificările care se fac în celelalte
câmpuri ale casetei de dialog.
- Lista Scale. În această listă se poate întinde sau comprima textul, vertical şi orizontal, cu
un procent ce se poate alege din listă şi se aplică mărimii curente.
- Lista Spacing. În această listă se stabileşte modul de spaţiere al caracterelor. Opţiunile
posibile sunt:
- Normal
– Condensed - caracterele sunt comprimate.
- Expended - caracterele sunt expandate. Dacă se selectează una din opţiunile Condensed
sau Expended, gradul de comprimare sau expandare este determinat de valoarea completată în
câmpul By corespunzător.
- Lista Position. În această listă se stabileşte poziţia caracterelor faţă de linia orizontală
imaginară de la baza textului. Opţiunile posibile sunt:
 - Normal
- Raised - literele sunt ridicate.
- Lowered - literele sunt coborâte.
- opţiunea Kerning for fonts. Marcarea acestei opţiuni permite spaţierea orizontală
automată pentru literele care depăşesc o anumită dimensiune, astfel încât nici o literă să nu
pară că este prea depărtată de vecinele sale.
În rubrica Test Effects din lista Animation se pot specifica o serie de efecte de animaţie care
pot fi aplicate literelor.
 CURS 3
Tehnici de procesare a textelor. Formatarea documentelor: formatarea caracterelor,
formatarea paragrafelor.

Operatiile de formatare se refera, in general, la forma, tipul, culoarea caracterelor folosite

si la modul de aranjare in pagina a continutului documentului. Editorul Word ofera o gama
extrem de larga de facilitati de formatare, de la formatarea caracterelor si paragrafelor, la
scrierea pe coloane si utilizarea sau chiar crearea unor stiluri de scriere, privite ca ansambluri de
caracteristici de formatare, care pot fi referite simplu, printr-un nume anterior asociat.
Fonturi si moduri de scriere
Un font reprezinta o colectie de caractere care au caracteristici comune. Exista foarte multe
tipuri de fonturi pentru caracterele uzuale (ale alfabetului latin): mai drepte, mai subtiri, mai
inalte, mai ingrosate etc. sau fonturi pentru simboluri matematice, litere grecesti, chirilice etc.,
si acestea de diverse tipuri. Fonturile acceptate de Windows se numesc fonturi True Type.
Fonturile se vor alege in functie de modul in care se doreste evidentierea anumitor texte.
 In Word, pe langa alegerea fontului dorit, mai trebuie precizate modul de scriere folosit,
numit uzual stilul fontului, referitor la formatul caracterelor (normal, ingrosat, inclinat,
subliniat) si dimensiunea caracterelor. Cateva exemple de nume de fonturi: Arial, Courier New,
Times New Roman etc. Cele mai des utilizate stiluri de fonturi sunt: Regular, Bold, Italic, si Bold-
Italic. Pe langa acestea, unele fonturi mai pot avea stiluri ca Light, Extra Bold, Heavy etc.
Dimensiunea fonturilor se masoara in puncte: ... 8, 10, 12 .... (1 punct = 1/72 inch).
Pentru formatarea caracterelor folosite si a caracteristicilor acestora, se utilizeaza casetele
de derulare Style, Font si Font Size si butoanele Bold, Italic, Underline, de pe bara de
instrumente Formatting sau comanda Font a meniului Format. In urma lansarii ei in executie se
va afisa o fereastra de dialog care contine trei pagini de optiuni: Font, Character Spacing si
Animation
Orice optiune aleasa din fereastra Font sau din bara de instrumente Formatting are efect
din momentul activarii ei pana la dezactivare, prin precizarea altor caracteristici de formatare,
sau, daca un bloc de text este selectat, se refera la continutul blocului respectiv. Datorita
utilizarii mai simple, se recomanda aplicarea formatarilor de caractere asupra textelor selectate
in prealabil.
Semnificatia campurilor paginii Font din fereastra de dialog Font este urmatoarea:
- lista Font: selectarea fontului dorit;
- lista Font Style: selectarea stilului fontului ales;
- lista Size: selectarea dimensiunii fontului ales;
- lista ascunsa Underline: specificarea tipului de subliniere a caracterelor: Single, Words
Only, Double, Dotted, Thick, Dash, Dot Dash, Dot Dot Dash, Wave;
- lista ascunsa Color: selectarea culorii caracterelor (exista 16 culori implicite);
- comutatorii Effects: aplicarea unor efecte speciale: Strikethrough, Double Strikethrough,
Subscript, Superscript, Shadow, Outline, Emboss, Engrave, SMALL CAPS, ALL CAPS, Hidden ;
- campul Preview: vizualizarea fontului si a caracteristicilor selectate;
- butonul Default: modificarea caracteristicilor fontului din sablonul normal.dot.
Grupul de optiuni Character Spacing permite specificarea spatierii textului (Spacing ... By) si
a pozitionarii sale verticale (Position ... By), in timp ce prin intermediul grupului Animation
utilizatorul poate aplica asupra textului efecte de miscare (un contur care isi schimba culoare
sau care se roteste, un fond care clipeste etc.).
Daca s-a formatat un text si se doreste aplicarea atributelor sale pentru un altul, se poate
copia formatul dorit selectand textul initial, activand butonul Format Painter si apoi selectand
textul nou. Atributele primului se vor aplica si pentru acesta (de fapt se vor copia toate
marcajele de format in noul text).
Formatarea randurilor si paragrafelor
Modul de aranjare a textului este important pentru impactul pe care acesta il va avea
asupra cititorului.
In Word se considera ca textele sunt formate din paragrafe; acesta notiune este mai
degraba sinonima cu cea de aliniat din limba romana, fiindca desemneaza un text situat intre
caractere de sfarsit de paragraf obtinute prin apasarea tastei ENTER. Reamintim faptul ca
simbolurile tastelor ENTER, SPACE (spatii tastate efectiv si nu introduse de Word pentru
alinieri), precum si alte marcaje cu rol de formatare pot fi vizualizate/ascunse folosind butonul
Show/Hide.
 In general, optiunile de formatare a paragrafelor au efect asupra paragrafului curent
(oriunde ar fi pozitionat cursorul in cadrul acestuia), fara a fi necesara selectarea lui. Daca insa
sunt selectate mai multe paragrafe, eventual unul sau mai multe randuri, atunci formatarea se
va realiza asupra zonei selectate.
Copierea formatelor de tip paragraf se poate de asemenea realiza folosind butonul Format
Painter ( a se vedea paragraful anterior), cu un clic pe zona sursa, activand butonul si apoi
realizand un nou clic pe paragraful destinatie (eventual selectand mai multe paragrafe
destinatie).
Alinierea.
Un text poate fi aliniat la marginea din stanga, la cea din dreapta, intre marginile stanga-
dreapta sau centrat folosind respectiv butoanele Left, Right, Justify si Center de pe bara de
instrumente Formatting. Acestea sunt de tip comutator si pot fi aplicate pentru textul curent
scris, pana la schimbarea optiunii, sau pentru un text selectat. Butoanele de aliniere sunt
echivalente cu optiunile din caseta Alignment a ferestrei de dialog Paragraph (pagina Indents
and Spacing) sau cu combinatiile de taste Ctrl-L (Left), Ctrl-R (Right), Ctrl-J (Justify) si Ctrl-E
(Center).
Indentarea.
Una din modalitatile de evidentiere a unui text/paragraf este indentarea, adica plasarea sa,
in totalitate sau in parte, mai spre interior, la o anumita distanta fata de margini.
Indentarea paragrafului curent (implicit) sau a paragrafelor selectate se poate realiza:
cu butoanele de indentare Decrease Indent si Increase Indent care folosesc o indentare
predefinita de cinci spatii;
cu ajutorul riglei, folosind mouse-ul si marcajele de indentare (in forma de triunghiuri sau
dreptunghi) din stanga si dreapta riglei:
prin deplasarea cu mouse-ul a "triunghiului" superior din marginea stanga a riglei se va
indenta primul rand al paragrafului (sau paragrafelor, daca sunt mai multe selectate) fata de
marginea din stanga;
prin deplasarea cu mouse-ul a "triunghiului" inferior din marginea stanga a riglei se va
indenta restul paragrafului (cu exceptia primului rand) fata de marginea din stanga;
prin deplasarea cu mouse-ul a "dreptunghiului" din marginea stanga a riglei se va indenta
intregul paragraf fata de marginea din stanga;
prin deplasarea cu mouse-ul a "triunghiului" inferior din marginea dreapta a riglei se va
indenta paragraful fata de marginea din dreapta;
optiunile Indentation din ferestra de dialog Paragraph - pagina Indents and Spacing.
Modificarile facute se pot vizualiza in caseta Preview.
Nu se vor folosi Tab-uri sau spatii pentru indentare, fiindca exista riscul dezorganizarii
documentului.
Spatierea randurilor.
Pentru a face mai lizibil un paragraf (text), se poate modifica spatiul dintre randuri.
Dimensiunea exacta a spatiului dintre randuri este determinata de dimensiunea fontului. De
exemplu, pentru un font de 10 puncte, spatiul dintre doua randuri este de aproximativ 10
puncte pentru scrierea la un rand si de 20 de puncte pentru scrierea la doua randuri. Spatiul
dintre doua randuri este determinat de dimensiunea celui mai mare font din randul respectiv.
 Modificarea spatierii randurilor din paragraful curent (implicit) sau din paragrafele selectate
se poate realiza prin intermediul casetei Line Spacing din fereastra de dialog Paragraph, din care
se pot alege optiunile: Single (scriere la un rand), 1.5 Lines (scriere la un rand si jumatate),
Double (la doua randuri), At Least (cel putin valoarea introdusa in caseta At), Exactly (exact
valoarea introdusa in caseta At) sau Multiple (multiplu de valoarea introdusa in caseta At).
Caseta At poate fi completata folosind butoanele de incrementare/decrementare ale acesteia.
Prin intermediul casetelor Before si After se pot modifica spatierile de dinaintea
paragrafului curent (sau celor selectate) si de dupa paragraful curent (sau cele selectate).
Delimitatori.
Editorul Word desparte automat textul in pagini (in functie de dimensiunile paginii si
marginile alese). Pentru a decide daca anumite randuri vor fi trecute sau nu pe o pagina noua
(de exemplu, ultimul rand dintr-un paragraf) se vor folosi optiunile de despartire a paragrafelor,
aflate in ferastra de dialog Paragraph - pagina Line and Page Breaks.
Caseta Pagination din aceasta fereastra contine:
- optiunea Widow/Orphan Control, prin activarea careia o ultima linie dintr-un paragraf
("orphan", orfan) nu va fi despartita de restul paragrafului ("widow", vaduva);
- optiunea Keep Lines Together, care nu permite separarea liniilor dintr-un paragraf (se
recomanda a se aplica pe anumite paragrafe selectate);
- optiunea Keep With Next pentru ca doua paragrafe consecutive (eventual, mai multe
selectate) sa nu fie separate.
Un delimitator de pagina introduce automat trecerea la o pagina noua (vezi Sectionarea
unui document) si se poate insera prin intermediul comenzii Page Break din meniul Insert,
optiunea Break sau cu combinatia de taste CTRL+ENTER si se poate sterge uzual cu o tasta de
stergere sau dupa ce a fost selectat.
Tabulatori.
 Un tabulator este un marcaj pe rigla orizontala care defineste coloana din document unde
se vor face pozitionarile prin tastarea lui TAB. Implicit, ei sunt asezati la fiecare 1.3 cm, dar
aceste distante pot fi modificate.
Tipul de tabulator este simbolizat in casuta din partea stanga a riglei orizontale. Exista patru
tipuri de tabulatori, in functie de pozitia in care se va alinia textul inserat dupa apasarea tastei
TAB fata de pozitia tabulatorului: aliniat la stanga - cu simbolul + este tipul predefinit, aliniat la
dreapta - de exemplu, pentru numere intregi, cu simbolul +, centrat - cu simbolul -, de exemplu
pentru titluri si zecimal - pentru numere zecimale. De la un tip la altul se poate trece cu un clic
pe simbolul de tabulator din rigla. Definirea unui tabulator cu ajutorul mouse-ului se face printr-
un clic in pozitia dorita pe rigla sau folosind fereastra de dialog Tabs, (Format - Tabs) unde se
specifica pozitia tabulatorului (in cadrul campului Tab Stop Position), dupa care se apasa
butonul Set. Stergerea unui tabulator se face deplasandu-l cu mouse-ul in zona textului sau
folosind aceeasi fereastra de dialog Tabs (un tabulator se elimina cu Clear, iar toti cu Clear All).
Daca se doreste definirea unui tabulator (unor tabulatori) doar pentru o sectiune de text, se va
selecta intai textul respectiv.
Despartirea in silabe
Implicit, un cuvant care nu incape pe randul curent va fi automat trecut pe randul urmator
(aceasta faciliate se numeste word wrap). Pentru a o evita insa, se poate cere despartirea in
silabe la capatul randului cu ajutorul optiunii Tools - Language - Hyphenation, in a carei
fereastra de dialog se activeaza optiunea Automatically Hyphenate Document.
Daca nu se doreste despartirea cuvintelor scrise cu majuscule, se inactiveaza comutatorul
Hyphenate Words in CAPS. Zona de despartire in silabe (Hypenation Zone) specifica distanta
fata de marginea din dreapta de unde se va incerca despartirea in silabe iar numarul maxim de
linii consecutive in care sa se realizeze despartirea se precizeaza cu una dintre optiunile casetei
Limit Consecutive Hyphens To. Daca despartirea automata nu este convenabila, se poate opta
pentru cea manuala (cu ajutorul butonului Manual); in acest caz se va introduce cratima in
pozitia dorita.
Antete si subsoluri de pagina
Antetul si subsolul paginii reprezinta zonele superioara si inferioara ale paginii, zone in care
nu se scrie text obisnuit dar se pot introduce informatii speciale, care sa se repete apoi pe
fiecare pagina (de exemplu: titlul capitolului, numarul paginii, data si ora crearii, versiunea
documentului, numele autorului sau sigla firmei). Antetele si subsolurile diferitelor pagini se pot
trata in mod diferit prin definirea de sectiuni diferite (Insert - Break) sau prin tratarea separata
a paginilor pare si a celor impare.
Vizualizarea si editarea acestor portiuni ale documentului se poate realiza in urma activarii
comenzii Header and Footer din meniul View. Se vor afisa zonele rezervate pentru antet,
respectiv subsol si bara de instrumente Header and Footer, cu butoane pentru:
- comutarea intre zona antetului si cea a subsolului;
- afisarea antetului/subsolului sectiunii urmatoare a documentului;
- inserarea aceluiasi antet/subsol ca in sectiunea anterioara;
- inserarea unui camp de numar de pagina;
- inserarea unui camp de data;
- inserarea unui camp de ora;
- afisarea ferestrei de dialog Page Setup;
 - ascunderea/afisarea textului din document (pentru a vedea mai clar antetul si subsolul);
- inchiderea modului de vizualizare a antetelor si subsolurilor, cu revenirea in document
(Close).
Daca formatul campului de data sau a celui de ora nu convine, acesta poate fi modificat
prin intermediul comenzii Date and Time a meniului Insert.
Numerotarea paginilor. Pentru numerotarea paginilor, in afara de butonul Insert Page
Numbers din bara de formatare Header and Footer, se poate folosi optiunea Insert - Page
Numbers din meniul principal. Se va preciza pozitia numarului de pagina: in antet sau subsol
(Top of Page sau Bottom of Page), la stanga (Left), la dreapta (Right), centrat (Center) sau,
pentru paginile in oglinda, spre interiorul (Inside) sau exteriorul paginii (Outside). Numerele de
pagina se pot formata folosind butonul Format din fereastra de dialog Page Numbers.
Formatarile de tip antet si subsol pot fi valabile pentru intregul document sau doar la nivel
de sectiune (vezi Sectionarea unui document), pot sa difere pentru paginile pare si impare
(facilitate utila pentru paginile alaturate - "facing pages" - care se leaga sub forma de carte) sau
pot fi diferite pentru prima pagina fata de celelalte (in care, de exemplu, titlul poate inlocui
informatiile de antet). Aceste caracteristici se specifica odata cu celelalte atribute de formatare
a paginilor, folosind optiunea File-PageSetup (vezi Stabilirea caracteristicilor paginii si ale
marginilor textului).
Dimensiunile antetului si subsolului pot fi modificate prin intermediul aceleiasi comenzi
Page Setup din meniul File, comanda care va fi prezentata in paragraful urmator, sau prin
intermediul riglei verticale specifice modului Page Layout, de vizualizare a documentului.

Vizualizarea și tipărirea unui document

Odata ce documentul are aspectul dorit, poti sa-l tiparesti. Comanda de tiparire poti sa o
dai astfel:
- executi clic pe butonul din bara standard sau din bara de unelte Print Preview (vizibila
doar în modul de vizualizare Print Preview); aceasta comanda tipareste întreg documentul
curent pe imprimanta definita implicita sau pe imprimanta pe care ai tiparit ultima data în
sesiunea curenta;
- alegi comanda Print din meniul File (File\Print) sau combinatia de taste Ctrl + P ce are ca
efect afisarea casetei de dialog Print. În aceasta caseta de dialog stabilesti urmatoarele:
- alege una din imprimantele disponibile;
- stabileste intervalul de pagini ce vor fi tiparite;
- stabileste numarul de exemplare si ordinea de tiparire;
- executa clic pe butonul OK.
Caseta de dialog Print este împartita în mai multe grupe de optiuni: Printer, Page range,
Copies, Zoom.
Din grupul de optiuni Printer poti selecta una din imprimantele instalate pe care vei tipari
documentul si poti stabili ca tiparirea sa se faca într-un fisier. Selectarea imprimantei o faci
selectând din lista ascunsa Name: una din imprimantele aflate în aceasta lista. Daca vrei sa
modifici parametri impliciti ai imprimantei trebuie sa apesi butonul Properties. Parametri
imprimantei difera de la imprimanta la imprimanta.
Celelalte câmpuri din acest grup sunt:
 - Status: - precizeaza care este starea imprimantei; în cazul în care imprimanta este libera
starea se numeste Idle (fara nici o sarcina de tiparire);
- Type: - tipul imprimantei;
- Where: - locul unde este montata imprimanta;
- Comment: - informatii suplimentare despre imprimanta.
Grupul de optiuni Page range contine optiuni care permit stabilirea paginilor care vor fi
tiparite. Aceste optiuni sunt:
- All - va tipari toate paginile documentului;
- Current page - tipareste pagina pe care se afla punctul de inserare;
- Selection - tipareste partea de document selectata; aceasta optiune este activa doar daca
a fost selectata o parte din document înainte de apelarea comenzii;
- Pages: - permite stabilirea paginilor care vor fi tiparite.
Nota. Precizarea paginilor se face prin tastarea în câmpul alaturat a numarului paginii sau
paginilor dorite. Pentru precizarea unui interval de pagini se tasteaza numarul primei pagini a
intervalului, caracterul "-" si apoi numarul ultimei pagini a intervalului. Într-o comanda de
tiparire poti preciza mai multe pagini individuale si mai multe intervale separate prin virgula.
Exemplu: 2, 5-9, 12, 15-18.
Grupul de optiuni Copies permite stabilirea numarului de exemplare si a ordinii de tiparire.
Numarul de exemplare îl stabilesti din câmpul Number of copies: prin tastarea unui numar în
acest câmp sau prin marirea/micsorarea acestuia cu ajutorul butoanelor din acest câmp.
Ordinea în care se tiparesc paginile documentului o stabilesti cu ajutorul optiunii Collate. Daca
este bifata tipareste toate paginile specificate ale unui exemplar si apoi se continua tiparirea cu
exemplarul urmator, iar daca nu este bifata tipareste fiecare pagina în câte exemplare ai
specificat si apoi se continua tiparirea cu pagina urmatoare.
Grupul de optiuni Zoom permite modificarea dimensiunii documentului pe perioada tiparirii
astfel încât mai multe pagini sa poata fi tiparite pe aceeasi coala de hârtie sau scalarea
documentului astfel încât sa se încadreze pe pagina. Aceste optiuni sunt:
- Page per Sheet: - permite stabilirea numarului de pagini din document pe care vrei sa le
tiparesti pe o coala de hârtie;
- Scale to paper size: - permite scalarea documentului pentru a se încadra pe formatul de
pagina selectat, exact ca un copiator.
Optiunea Print what: permite selectarea tipului de informatii pe care vrei sa le tiparesti.
Aceasta optiune este o lista ascunsa care contine urmatoarele valori:
- Document - tipareste documentul;
- Document properties - tipareste proprietatile documentului;
- Comments - tipareste comentariile inserate în document;
- Styles - tipareste descrierile stilurilor utilizate în document;
- Autotext entries - tipareste intrarile din Autotext;
Key assignments - tipareste toate combinatiile de taste si denumirea comenzii pe care o
executa acea combinatie de taste.
Optiunea Print: permite precizarea paginilor care se vor tipari:
- All pages in range - tipareste toate paginile stabilite în Page range;
- Odd pages - tipareste toate paginile impare;
- Even pages - tipareste toate paginile pare.
 Aceasta optiune este foarte utila în special în cazul în care imprimanta instalata nu permite
tiparirea colii de hârtie pe ambele fete. În astfel de situatii vei lista mai întâi paginile impare,
reintroduci paginile tiparite în imprimanta si dai o noua comanda de tiparire care va tipari
paginile pare. Paginile tiparite pe o parte le introduci în imprimanta astfel încât urmatoarea
comanda de tiparire sa tipareasca pe fata alba.
În unele situatii este necesar ca tiparirea paginilor pare sa se realizeze în ordine inversa fata
de tiparirea paginilor impare. Acest lucru îl poti realiza cu ajutorul butonului , care
afiseaza pe ecran caseta de dialog urmatoare si care se numeste tot Print. Stabilirea ordinii de
tiparire a paginilor se realizeaza cu optiunea Reverse print order, care tipareste paginile stabilite
în Page range în ordine inversa daca este bifata.
Caseta de dialog Print afisata de butonul este împartita în doua grupe de optiuni:
- Printing options - optiuni de tiparire din care cele mai importante sunt:
- Draft output - tipareste documentul cu formatari minimale astfel încât tiparirea sa se
realizeze repede;
- Background printing - tiparirea documentului se face în fundal de catre sistemul de
operare, iar aplicatia îti permite continuarea editarii;
- Update fields - actualizarea valorilor din câmpuri înainte de tiparire;
- Update links - actualizeaza legaturile inserate în document;
- Reverse print order - inverseaza ordinea de tiparire, optiune discutata în paragrafele
anterioare;
- Allow A4/Letter paper resizing - pentru unele tari dimensiunea standard a paginii este
Letter si pentru altele A4. Word-ul va ajusta documentele formatate pentru standardul altei
tari;
- Include with document - elemente care pot fi incluse în document în momentul tiparirii,
din care cele mai importante sunt:
- Document properties - tipareste proprietatile documentului începând pe o pagina noua
dupa tiparirea documentului;
- Hidden text - tipareste textul ascuns în document;
- Drawing objects - tipareste obiectele realizate cu ajutorul comenzilor din bara de unelte
Drawing, sau tipareste un chenar în locul în care trebuie sa se gaseasca acel obiect, daca este
nebifata;
- Comments - tipareste comentariile la sfârsitul documentului începând cu o pagina noua.
 CURS 4

Editarea tabelelor. Editarea tabelelor în Word: crearea unui tabel, inserarea de câmpuri și
controale într-un tabel, sortarea informațiilor și efectuarea de calcule într-un tabel.
Tabelul este un concept Word în care informatia sub forma de text, reprezentari grafice sau
imagini este prezentata într-o forma organizata pe linii si coloane. Este util atunci când se
urmăreste realizarea de aranjări deosebite în pagină (tabel inserat într-o celula a altui tabel)
pentru o pagina de internet.
Elementele unui tabel sunt:
- Coloana
- Rând sau linie
Elementul constructiv al unui tabel este celula. Ea se defineste ca fiind zona delimitata de
intersectia unei linii cu o coloana.
Unele parti ale tabelului pot fi vazute numai daca se afiseaza toate marcajele de formatare
facând click pe Show/Hide (Afiseaza/Ascunde) din bara de instrumente Standard. Acestea
sunt:
- Grilaj deplasare tabel - prin glisare muta tabelul în alta amplasare.
- Marcaj de sfârsit de rând.
- Ghidaj de redimensionare tabel
- Marcaj de sfârsit de celula

Inserarea tabelelor goale

Microsoft Word ofera mai multe modalitati pentru a crea un tabel, alegerea facându-se în
functie de complexitatea acestuia si de preferintele utilizatorului.
Varianta I: Inserarea tabelelor folosind bara de instrumente Standard
1. Se pozitioneaza cursorul în locul în care se doreste sa se insereze un tabelul.
2. În bara de instrumente Standard, se face click pe butonul Insert Table (Inserare
tabel).
3. Se gliseaza cursorul mouse-ului peste grilajul care a aparut, pentru a selecta numarul de
linii si de coloane (acestea se coloreaza pe masura ce se deplaseaza mouse-ul); daca se doreste
un tabel de dimensiune mai mare decât cea a grilajului aparut initial, se apasa butonul stâng al
mouse-ul în timpul glisarii.
Varianta II: Inserarea tabelelor folosind meniul Table (Tabel)
1. Se face click în pozitia în care se doreste inserarea tabelului.
2. În meniul Table (Tabel), se selecteaza optiunea Insert (Inserare); va aparea un nou meniu.
3. Se face click apoi pe Table (Tabel). Apare fereastra Insert table (Inserare tabel) unde se
selecteaza dimensiunile tabelului (numar de linii si de coloane).
 Numarul de coloane si numarul de rânduri se stabilesc de la butonul contor sau se scriu
direct în casetele de editare.
Sub AutoFit behavior (Regim de potrivire automata) se aleg optiunile de ajustare a
dimensiunilor tabelului.
Fixed column width (Latime fixa a coloanei) - insereaza întotdeaua coloane de latime fixa.
Dimensiunea poate fi tastata în caseta de editare sau poate fi precizata de la butoanele contor.
Daca se doreste inserarea unor coloane de dimensiune egala între marginile documentului, se
opteaza pentru Auto (Automat).
AutoFit to contents (Potrivire automata la continut) - ajusteaza automat latimea coloanelor
în tabel pe baza volumului de text inserat.
AutoFit to window (Potrivire automata la fereastra) - redimensioneaza automat tabelul
astfel înât sa se potriveasca în interiorul ferestrei unui browser Web.
Pentru a utiliza un stil de tabel predefinit, se face click pe butonul AutoFormat
(AutoFormatare). Sub Category (Categorie), se selecteaza optiunea All table styles (Toate
stilurile tabel). Sub Table Styles (Stiluri tabel), se face click pe optiunea dorita Stilului de tabel
adoptat i se pot aplica formatari speciale pentru Heading rows (Rânduri titlu), pentru First
column/Last column (Prima si / sau ultima coloana) si pentru Last row (Ultimul rând) selectând
sau deselectând aceste optiuni aflate în partea de jos a ferestrei.
Butonul Default (Implicit) - permite setarea unui stil ca implicit pentru documentul curent
sau pentru noile documente bazate pe sablonul curent.
Varianta III: Desenarea tabelelor
Word ofera si posibilitatea de a desena un tabel complex - de exemplu, unul care sa contina
celule de înaltimi diferite sau un numar variat de coloane pe rând.
Se face click în pozitia în care se insereaza tabelul
 Din meniul Table (Tabel), click pe Draw Table (Desenare Tabel)
Apare bara de instrumente Tables and Borders (Tabele si Boduri) si indicatorul se schimba
într-un creion.

Pentru a defini limitele tabelului, se deseneaza un dreptunghi. Apoi se deseneaza liniile

coloanelor si ale rândurilor în interiorul dreptunghiului.
Ștergerea unei linii sau a unui bloc de linii se face selectând Eraser (Radiera) în bara de
instrumente Tables and Borders (Tabele si Boduri). Cursorul se transforma într-o radiera. Se
face click apoi cu radiera pe linia de sters.
Editarea unui tabel
Evidentierea, inserarea si stergerea celulelor
Evidentierea este folosita pentru a marca si pentru a gasi un text important din document.
Comanda Highlight (Evidentiere) poate fi lansata din meniul Format sau direct din bara de
instrumente Formatare.
Aplicarea evidentierii:
1. În meniul Format, sau în bara de instrumente Formatare, se face click pe comanda
Highlight (Evidentiere).
Cursorul mouse-ului se transforma într-un marker ce se gliseaza apoi pe textul sau obiectul
evidentiat, având ca efect marcarea acestuia cu o anumita culoare, de exemplu Evidentiere.
2. Pentru a încheia evidentierea, se face din nou click pe butonul Highlight (Evidentiere).
Pentru a schimba culoarea de evidentiere, se face click pe sageata de lânga butonul Highlight
(Evidentiere), apoi click pe culoarea dorita.
Pentru a schimba culoarea de evidentiere, se face click pe sageata de lânga butonul
Highlight (Evidentiere), apoi click pe culoarea dorita Highlight (Evidentiere) din bara de
instrumente de Formatare.
Observatie: Evidentierile pot fi ascunse sau afisate (nu si textul respectiv) atât pe ecran cât
si în documentul imprimat facând click pe Options (Optiuni) din meniul Tools (Instrumente) si
apoi marcând sau golind caseta de selectare Highlight (Evidentiere) de pe fila View (Vizualizare).
Textul evidentiat poate fi usor gasit în document cu ajutorul comenzii Find (Gasire) a
meniului Edit (Editare).
1. În meniul Edit (Editare), se face click pe comanda Find (Gasire)
2. Click pe butonul More (Mai mult)
3. Sub Search Options (Optiuni de cautare), se face click pe butonul Format
4. Click pe Highlight (Evidentiere)
5. Click apoi pe butonul Find Next (Urmatorul gasit)
Inserarea celulelor:
Pentru a fi activate comenzile de inserare, cursorul mouse-ului trebuie sa fie poitionat în
interiorul tabelului.
 În meniul Table (Tabel), se face click pe Insert (Inserare), glisându-se apoi pe optiunea
dorita.
Columns to the Left (Coloane la stânga) - insereaza în tabel o coloana la stânga celei
selectate; daca sunt selectate mai multe coloane, se insereaza un numar egal.
Columns to the Right (Coloane la dreapta) - insereaza în tabel o coloana la dreapta celei
selectate. Daca s-au selectat mai multe coloane, se insereaza un numar egal.
Rows Above (Rânduri deasupra) - insereaza un rând în tabel deasupra celui selectat. Daca s-
au selectat mai multe rânduri, se insereaza un numar egal de rânduri cu cel selectat.
Rows Below (Rânduri dedesubt) - insereaza un rând în tabel sub cel selectat. Daca s-au
selectat mai multe rânduri, se insereaza un numar egal de rânduri cu cel selectat.
Insert Cells (Inserare celule) - insereaza celule începând de la cea selectata. Se poate alege
sa se deplaseze celelalte celule din tabel spre dreapta sau în jos. Se poate de asemenea insera
un rând întreg sau o coloana întreaga.
Pentru a insera rapid un rând de celule la sfârsitul tabelului, se face click în ultima celula din
ultimul rând si apoi se apasa tasta TAB.
Pe lânga comanda Insert (Inserare), rândurile si coloanele unui tabel pot fi adaugate si prin
desenare.
Pentru a fi active comenzile de stergere, cursorul mouse-ului trebuie sa fie pozitionat în
interiorul tabelului.
În meniul Table (Tabel), se face click pe Delete (stergere) glisându-se apoi pe optiunea
dorita.
Delete Table (stergere tabel) - sterge din document tabelul selectat.
Delete Columns (stergere coloane) - sterge din tabel coloanele selectate sau coloana care
contine punctul de inserare.
Delete Rows (stergere rânduri) - sterge din tabel rândurile selectate sau rândul care contine
punctul de inserare.
Delete Cells (stergere celule) - sterge din tabel celulele selectate sau celula care contine
punctul de inserare.
Mutarea si copierea celulelor
Se selecteaza celulele, rândurile sau coloanele ce trebuie mutate sau copiate.
Observatie: Pentru a muta sau a copia text într-o noua locatie, fara a-l modifica pe cel care
este deja acolo, se selecteaza numai portiunea din celula, nu si marcajul de sfârsit.
Pentru a înlocui textul si formatul din noua amplasare, se selecteaza portiunea de
mutat/copiat împreuna cu marcajul de sfârsit de celula.
Pentru a muta textul selectat, acesta trebuie glisat în noua amplasare.
Pentru a copia textul selectat, se tine apasata tasta CTRL în timp ce se efectueaza glisarea
spre noua amplasare.
Scindarea si unirea celulelor
Scindarea celulelor
Se selecteaza celula sau celulele care se scindeaza. În meniul Table (Tabel), se face click pe
comanda Split Cells (Scindare celule).
Apare o fereastra de comanda în care se pot introduce numarul de coloane si cel de linii în
care trebuie împartita celula sau celulele selectate.
 Comanda Merge cells before split (Îmbinare celule înainte de scindare) este activa în cazul
selectarii mai multor celule si are ca efect unirea celulelor selectate într-una singura si apoi
aplicarea setarilor de Rows si Columns (Rânduri si Coloane) acesteia. Daca se doreste aplicarea
valorilor din casetele Rows si Columns (Rânduri si Coloane) individual, fiecarei celule selectate,
se deselecteaza aceasta caseta.
Exemplu: scindarea în 3 coloane a celor doua celule ale ultimului rând al tabelului.
Tabel initial

Scindarea fara selectarea casetei Merge rows before split (Îmbinare celule înainte de
scindare)

Scindarea cu selectarea casetei Merge rows before split (Îmbinare celule înainte de
scindare)

Unirea celulelor:
Se selecteaza celulele care se unesc. În meniul Table (Tabel), se face click pe comanda Split
Cells (Scindare celule).
Exemplu:
Înainte de îmbinare

Dupa îmbinare

Formatarea tabelului
Alinierea si indentarea tabelului
Alinierea tabelului pe o pagina - determina modul în care se potriveste tabelul între
marginile paginii
1. Se face click pe tabel
2. În meniul Table (Tabel), click Table Properties (Proprietati tabel)
3. Sub Alignment (Aliniere), se selecteaza optiunea dorita:
- Left (La stânga) - aliniaza tabelul la marginea stânga a paginii.
- Center (La centru) - centreaza tabelul în mijlocul paginii.
- Right (La dreapta) - aliniaza tabelul la marginea dreapta a paginii.
- None (Nici una) - nu încadreaza text în jurul tabelului. Imaginea arata unde se va relua
textul cu tabelul în pozitia lui curenta.
 - Around (Împrejur) - încadreaza text în jurul tabelului. Imaginea arata cum se va încadra
textul în jurul tabelului în pozitia lui curenta.
Indentarea unui tabel - este acea proprietate a tabelului care arata distanta dintre marginea
tabelului si marginea stânga a textului din cadrul paginii. Alegerea indentarii se face din fila
Table (Tabel), a meniului Table (Tabel). Distanta se precizeaza de la butoanele contor de sub
Indent from left (Indent din stânga).
Exemplu: acest tabel are un indent stânga la 1,5cm.

Înaltimea si latimea celulelor

Modificarea înaltimii celulelor:
Varianta I:
Se pozitioneaza indicatorul pe limita rândului care trebuie mutata, pâna când el devine si
apoi se gliseaza limita pâna când rândul are înaltimea dorita.
Varianta II:
Se face click într-o celula a rândului de modificat. Se pozitioneaza cursorul mouse-ului pe
rigla verticala pâna când capata forma unei sageti duble, iar sfatul ecran afiseaza Ajustare rând
tabel. Pentru modificarea înaltimii, se gliseaza pe rigla pana la dimensiunea dorita.
Pentru a afisa înaltimea celulei, se mentine apasata tasta ALT în timp ce se executa click pe
marcatorul de pe rigla verticala.
Varianta III:
- Pentru a modifica înaltimea unui rând sau pentru a stabili o anumita înaltime pentru liniile
tabelului, se face click pe o celula.
- Din meniul Table (Tabel), se face click pe Table Properties (Proprietati tabel)
- Click apoi pe fila Row (Rând). Sub Size (Dimensiune), este scris numarul rândului pentru
care se face modificarea (de exemplu Rândul 1).
- Se bifeaza caseta Specify height (Înaltime) si se completeza valoarea în fereastra de
editare alaturata. Aceasta dimensiune poate fi ajustata în functie de continutul celulei alegând
una din variantele At least (Cel putin) sau Exacly (Exact) din lista ascunsa Row height is
(Înaltime rând) dupa cum urmeaza:
At least (Cel putin) - precizeaza o înaltime minima a rândului. Când continutul celulei face ca
aceasta sa depaseasca înaltimea specificata, Word o ajusteaza ca sa se potriveasca cu textul sau
imaginile.
Exactly (Exact) - precizeaza o înaltime fixa a rândului.
Când continutul celulei o depaseste, textul sau imaginile care sunt în plus nu vor fi tiparite
sau afisate.
În continuare, pot fi modificate înaltimile celorlalte rânduri ale tabelului, prin selectarea
butoanelor de comanda Previous Row (Rândul anterior) si/sau Next Row (Rândul urmator).
Modificarea latimii celulelor:
Varianta I:
Se pozitioneaza indicatorul pe limita coloanei care trebuie mutata, pâna când devine si apoi
se gliseaza limita pâna când coloana are latimea dorita.
Varianta II:
 Se face click într-o celula a coloanei de modificat. Se pozitioneaza cursorul mouse-ului pe
rigla orizontala pâna capata forma unei sageti duble, iar sfatul ecran afiseaza Mutare coloana
tabel. Pentru modificarea latimii, se gliseaza pe rigla pâna la dimensiunea dorita.
Pentru a afisa latimea coloanei, se mentine apasata tasta ALT în timp ce se executa click pe
marcatorul de pe rigla orizontala.
Varianta III:
- Pentru a modifica latimea unei coloane sau pentru a stabili o anumita latime a coloanelor
tabelului, se face click pe o celula.
- Din meniul Table (Tabel), se face click pe Table Properties (Proprietati tabel)
- Se face click apoi pe fila Column (Coloana). Sub Size (Dimensiune), este scris numarul
coloanei pentru care se face modificarea (de exemplu Coloana 1).
- Se bifeaza caseta Preferred width (Latime preferata) si se completeaza valoarea în caseta
de editare alaturata sau se introduce de la butoanele contor. În continuare, pot fi dimensionate
si celelalte coloane din tabel, prin selectarea butoanelor de comanda Previous Column (Coloana
anterioara) si/sau Next Column (Coloana urmatoare).
Liniile bordurilor si umbrirea:
Aplicarea bordurilor la tabele:

1. Se selecteaza tabelul, coloana, rândul sau celula pentru care se doreste aplicarea
bordurii.
2. Daca bordura se aplica numai anumitor celule din tabel, acestea se selecteaza, inclusiv
marcajul de sfârsit de celula.
3. În meniul Table (Tabel), se face click pe Tables and Borders and Shading (Broduri si
umbrire), apoi click pe fila Borders (Borduri) .
4. Pentru a preciza faptul ca numai anumite laturi vor avea bordura, sub Setting (Setari) se
face click pe Custom (Particularizare). Sub Preview (Examinare) în partea dreapta a casetei, se
face click pe laturile diagramei sau click pe butoane pentru a elimina sau adauga borduri.
Bordura aleasa poate avea diferite variante de stil, culoare si latime.
Aplicarea unui stil bordurii:
 În fila Borders (Borduri) a casetei Borders and Shading (Broduri si umbrire), sub Style (Stil),
se face click pe una din tipurile de borduri. Alegerea facuta poate fi vizualizata în caseta Preview
(Examinare).
Aplicarea unei culori pentru bordura:
În fila Borders (Borduri) a casetei Borders and Shading (Borduri si umbrire), sub Color
(Culoare), se face click în lista ascunsa si se selecteaza culoarea dorita pentru bordura.
Aplicarea unei latimi pentru bordura:
În fila Borders (Borduri) a casetei Borders and Shading (Broduri si umbrire), sub Width
(Latime), se face click în lista ascunsa si se selecteaza latimea dorita pentru bordura.
Aplicarea umbririi:
1. Se selecteaza tabelul celula/celulele tabelului caruia i se aplica umbrire.
2. În meniul Table (Tabel), se face click pe Tables and Borders and Shading (Borduri si
umbrire).
3. Se face click pe apoi pe fila Shading (Umbrire).
4. Sub Fill (Umplere) click pe o culoare. Daca se doreste o alta culoare alta decât cele
disponibile, se face click pe butonul de comanda More Colors (Mai multe culori).
5. Click sub Apply to (Se aplica pentru) în lista ascunsa, de unde se selecteaza tipul de obiect
caruia i se aplica umbrirea.
Eliminarea umbririi: Se selecteaza tabelul (celula) caruia i se elimina umbrirea. Sub Fill
(Umplere), click pe caseta No Fill (Fara umplere).
Alinirea continutului celulelor
Implicit, Microsoft Word aliniaza continutul celulelor (text,imagini,grafice) unui tabel "la
stânga" si "sus". Exista posibilitatea de a schimba alinirea continutului într-o celula atât pe
verticala (sus,centru, sau jos) cât si pe orizontala (stânga, centru sau dreapta).
Alinirea pe orizontala a continutului unei celule: determina aspectul continutului fata de
marginile din stânga si din dreapta a celulei.
Se selecteaza continutul celulei. În bara de instrumente Format (Formatare), se face click pe
butonul de aliniere dorit, la fel ca la alinirea oricarui text sau paragraf. Aliniere la stânga, la
centru, la dreapta, sau aliniere stânga-dreapta.
Alinierea pe orizontala a continutului unei celule:
Varianta I:
1. Se selecteaza continutul celulei
2. În meniul Table (Tabel), se face click pe Table Properties (Proprietati tabel)
3. Click pe fila Cell (Celula)
4. Sub Vertical alignment (Alniere pe verticala), se selecteaza modul de aliniere dorit
Varianta II:
1. Se selecteaza continutul celulei
2. În meniul View (Vizualizare), se face click pe bara de instrumente Tables and Borders
(Tabele si borduri)
3. Click pe butonul de aliniere pentru alegerea unei variante.
Sortarea tabelelor
Sortarea informatiilor reprezinta ordonarea lor dupa un anumit criteriu, numit proprietatea
sortarii. Cel mai raspândit criteriu de sortare este plasarea în ordine crescatoare sau
descrescatoare, dupa o anumita valoare. Acest tip de sortare se numeste Ordonare
crescatoare/descrescatoare.
Valorile care participa la ordonare pot fi: numere, caz în care se aplica ordinea numerica,
texte, caz în care se aplica ordinea alfabetica sau date calendaristice.
Nume, Prenume Adresa

La sortarea unui text în tabele, exista posibilitatea de a selecta pentru sortare o singura
coloana din tabel sau întregul tabel. De asemenea, în interiorul unei singure coloane a tabelului,
se poate sorta dupa mai mult de un cuvânt sau câmp. De exemplu, daca o coloana contine atât
nume de familie cât si prenume, sortarea se poate face fie dupa numele de familie, fie dupa
prenume, asa cum ar fi fost posibil daca numele de familie si prenumele ar fi fost într-o lista în
loc de un tabel.
Microsoft Word sorteaza mai întâi elementele ce încep cu semne de punctuatie sau
simboluri (cum ar fi !, #, %, &, $). Dupa aceea sunt sortate elementele ce încep cu numere;
ultimele sunt sortate elementele ce încep cu litere. Word trateaza literele si numerele ca si
când ar fi text. De exemplu "Elementul 12" este listat înainte de "Elementul 2".
În ceea ce priveste datele calendaristice Word recunoaste urmatoarele semne ca separatori
valizi de data: cratima, bare oblice înainte (/), virgule si puncte. Word recunoaste de asemenea
semnul doua puncte (:) ca separator valid pentru ora. Daca Word nu recunoaste o data sau o
ora, plaseaza elementul la începutul sau la sfârsitul listei (în functie de ordinea ascendenta sau
descendenta de sortare).
Sortarea unei singure coloane într-un tabel
Comanda Sort (Sortare) poate fi lansata din meniul Table (Tabel) sau din bara de
instrumente Tables and Borders (Tabele si borduri) sau direct din bara de Formatare.
1. Se selecteaza coloana sau celulele de sortat
2. În meniul Table (Tabel), se face click pe Sort (Sortare)
În aceasta fereastra se vor face urmatoarele alegeri din listele ascunse:
Coloana dupa care se sorteaza reprezentând si primul reper. În caseta de editare alaturata
apare numele coloanei daca tabelul are definit un cap de tabel sau altfel apare numarul
coloanei respective.
Tipul informatiei din acea coloana: numerica, text sau data calendaristica.
Sensul ordonarii: Ascendent (sorteaza de la începutul alfabetului si de la cel mai mic numar
sau de la cea mai recenta data) sau Descendent (sorteaza de la sfârsitul alfabetului si de la cel
mai mare numar sau de la cea mai veche data). În sortare nu intra si informatia din capul
tabelului. Pentru aceasta, fereastra cere selectarea butonului radio My list has Header row
(Lista mea are Rând antet). Daca tabelul nu are definit cap de tabel atunci se alege celalalt
buton No header row (Fara antet).
Sunt cazuri în care exista mai multe repere de ordonare. De exemplu, daca ar fi vorba de
tabelul mediilor elevilor clasei la sfârsitul anului scolar, se stie ca acesta este necesar a fi
ordonat descrecator dupa medii si, în cadrul aceleiasi medii, elevii sa apara în ordine alfabetica.
Aceste situatii se rezolva prin introducerea unui al doilea reper de sortare în caseta Then by
(Apoi dupa) (în exemplul anterior, dupa specificarea primului reper - medie, se va specifica al
doilea reper - numele elevului). În continuare, se repeta selectiile în mod asemanator primului
reper de sortare (tipul informatiei, sensul ordonarii), putând exista pâna la trei repere simultane
de sortare.

Componente pentru îmbunătătirea textului: crearea listelor marcate, înconjurarea

textului cu chenare si umbre, inserarea simbolurilor și a caracterelor speciale, despărțirea în
silabe, folosirea legendelor, semne de carte, efecte speciale.
Listele numerotate si cele marcate sunt instrumente de formatare utile pentru anumite
informatii incluse intr-un document. Word poate crea automat ambele tipuri de liste. Se pot
folosi liste marcate pentru obiecte care constituie date inrudite si care nu trebuie dispuse intr-o
anumita ordine. Cind utilizatorul doreste sa creeze o lista numerotata sau marcata, fiecare
paragraf este considerat un articol separat al listei si primeste un numar de ordine sau un
marcaj propriu.
Se poate crea o lista pornind de la un text deja introdus sau chiar in timp ce il editam.
Pentru a crea o lista numerotata sau una marcata pornind de la un text deja existent se vor
efectua urmatorii pasi:
- se selecteaza paragrafele care dorim sa fie incluse in lista
- se selecteaza Format, Bullets and Numbering pentru a deschide caseta de dialog Bullets
and Numbering
- in functie de tipul de lista dorit se face clic pe eticheta Bulleted sau pe eticheta Numbered
- se face clic pe stilul marcajului sau al numerelor pe care le dorim
- se face clic pe Ok
Pentru a crea o lista numerotata sau una marcata in timp ce introducem textul se
efectueaza urmatorii pasi:
- se plaseaza punctul de inserare acolo unde vrem sa apara lista apoi se apasa tasta Enter
daca este cazul pentru a incepe un nou paragraf
- se selecteaza Format, Bullets and Numbering pentru a deschide caseta de dialog Bullets
and Numbering
- in functie de tipul de lista dorit, se face clic pe eticheta Bulleted sau pe eticheta Numbered
- se face clic pe stilul de marcaj sau de cifre dorit
- se face clic pe Ok
- se introduc elementele listei apasind tasta Enter la sfirsitul fiecarui paragraf, Word va
introduce automat un marcaj sau o cifra la inceputul fiecarui paragraf
- la sfirsitul ultimului paragraf se apasa tasta Enter de doua ori o lista cu mai multe niveluri
contine doua sau mai multe niveluri de marcaje sau de numerotare. De exemplu, o lista
numerotata poate contine o subnumerotare cu litere sub fiecare obiect numerotat, sau fiecare
nivel poate avea o numerotare separata, ca in cazul unei structuri. In continuare voi prezenta
cum poate fi creata o lista cu mai multe niveluri:
- se selecteaza Format, Bullets and Numbering pentru a deschide caseta de dialog Bullets
and Numbering
- se face clic pe eticheta Outline Numbered pentru a vedea optiunile pentru mai multe
niveluri
- se face clic pe stilul de lista dorit
- se face clic pe Ok
 - lista incepe sa se scrie odata cu apasarea tastei Enter dupa fiecare element
- dupa apasarea tastei Enter se apasa tasta Tab pentru a declara noul articol cu un nivel, sau
se apasa Shift+Tab pentru a devansa articolul respectiv; in cazul in care nu sunt folosite nici una
dintre aceste combinatii, urmatorul articol va fi plasat pe acelasi nivel ca si cel anterior
- dupa ce se introduce ultimul articol din lista si am apasat tasta Enter, se face clic pe
butonul Numbering de pe bara cu instrumente de formatare pentru a incheia lista
Se poate converti un text obisnuit sau o lista numerotata ori una marcata pe un singur
nivel, intr-o lista cu mai multe niveluri. Se pot schimba si stilul unei liste cu mai multe niveluri. In
continuare voi prezenta acest lucru:
- se selecteaza toate paragrafele care dorim sa fie incluse in noua lista sau al caror format
dorim sa-l modificam
- se selecteaza Format, Bullets and Numbering apoi se face clic pe eticheta Outline
Numbered
- se face clic pe stilul de inserare dorit si se apasa Ok
- se plaseaza punctul de inserare pe un articol din lista al carui nivel dorim sa-l schimbam
- se face clic pe butonul Decrease Indent sau pe optiunea Increase Indent de pe bara cu
instrumente de formatare, pentru a schimba nivelul articolului respectiv
Pentru a elimina marcarea sau numerotarea dintr-o lista, pastrind insa textul convenit intr-
un paragraf normal, se parcurg urmatorii pasi:
- se selecteaza paragrafele din care dorim sa fie eliminate aliniatele sau numerotarea. Poate
fi vorba de intreaga lista, sau doar de o parte a ei. Butonul corespunzator de pe bara de
instrumente de formatare va aparea ca apasat
- se face clic pe butoanele Bullets sau Numbering pentru a dezactiva stilul de formatare
De asemenea utilizatorul poate schimba si formatul unei liste marcate
sau numerotate deja existente, pentru a schimba simbolul folosit pentru marcare, sau stilul de
numerotare. Voi prezenta in continuare modalitatea prin care se realizeaza acest lucru:
- se selecteaza paragrafele din care dorim sa eliminam marcajele sau numerotarea
- se selecteaza Format, Bullets and Numbering pentru a deschide caseta de dialog Bullets
and Numbering
- in cazul unei liste marcate, se face clic pe eticheta Bulleted si se selecteaza stilul dorit.
Selectam None pentru a elimina marcajele
- in cazul unei liste numerotate se executa clic pe eticheta Numbered si se selecteaza stilul
dorit de numerotare, sau se executa clic pe None pentru a elimina numerotarea din lista
- se face clic pe Ok pentru ca modificarile sa devina efective
De asemenea se pot adauga articole intr-o lista numerotata sau intr-una marcata efectuind
pasii urmatori:
- se plaseaza punctul de inserare in pozitia din lista unde dorim sa fie introdus noul articol
- se apasa tasta Enter pentru a incepe un nou paragraf. Word va insera automat un nou
marcaj sau numar si va renumerota articolele daca este cazul
- se introduce noul text
- daca este o lista cu mai multe niveluri, se face clic pe butoanele Decrease Indent sau pe
Increase Indent de pe bara cu instrumente de formatare, pentru a schimba nivelul articolului
- se repeta acesti pasi de ori cite ori este necesar.
 CURS 5

Tehnici de procesare a tabelelor. Generalități Microsoft Excel, prezentare generală.

Este un program de calcul tabelar. Tine evidenta mai multor date (numerice, de tip text,
calendaristice etc.) si realizeaza diverse operatii cu acestea. Este programul visat de toti
contabilii. Fisierul excel este un registru cu foi electronice de calcul (Sheet). O foaie este
organizata in linii (1,2,3.) si coloane (A,B,C.)
La intersectia unei linii cu o coloana se formeaza celula. Toate casetele dreptunghiulare de
pe foaie sunt de fapt celule. Fiecare celula are un nume (adresa sau referinta de celula) cum ar
fi: A2=celula aflata la intersectia coloanei A cu linia 2; B200=celula aflata la intersectia coloanei
B cu linia 200.
Este la fel ca pe tabla de sah!!! Deplasarea prin foi Deplasarea dintr-o foaie in alta se face cu
clic cu mouse-ul pe eticheta foii dorite. Deplasarea prin celule Va puteti deplasa prin celule cu
sagetile directionale de pe tastatura, cu Enter, cu Tab sau facand clic cu mouse-ul pe celula
dorita. Introducerea datelor Va pozitionati pe celula dorita si tastati. Observati ca valorile de tip
text sunt aliniate in mod automat in stanga celulei, iar valorile numerice sunt aliniate in mod
automat in dreapta celulei! Acest fapt este foarte important, deoarece va ofera posibilitatea de
a verifica daca s-au introdus corect valorile numerice. Valoarea numerica nu este tastata corect
daca este aliniata in stanga celulei. Tastarea gresita a valorilor numerice va duce ulterior la erori
in formule.
Atentie!!! Folositi blocul numeric pentru a tasta valorile numerice (pentru a evita ca in loc
de cifra zero sa tastati litera o - in blocul alfanumeric zero si o sunt unul sub altul); pentru
separator zecimal este indicat sa folositi tasta din blocul numeric; evitati sa lasati spatii sau sa
tastati punct intre cifre - ca separatoare intre grupele numerice (de exemplu este gresit:
1.234.567 sau 1 234 567). Corectarea depasirilor de celule Se poate intampla ca datele pe care
le tastati sa depaseasca latimea celulei, respectiv latimea coloanei. Este bine sa corectati
imediat aceste depasiri de celule. Operatia se poate face automat, dupa tastarea datelor, cu
dublu clic in dreapta etichetei coloanei respective - operatie care va avea ca efect latirea sau
ingustarea coloanei respective, adica redimensionarea coloanei astfel incat cel mai lung text din
coloana respectiva sa aiba loc; sau manual cu agat si trag de marginea din dreapta a etichetei
de coloane. Stergerea datelor Va pozitionati pe celula dorita, sau selectati mai multe celule (vezi
modul de selectare putin mai jos), si apasati tasta Delete. Modificarea datelor Faceti dublu clic
pe celula dorita, pentru a introduce cursorul de inserare in interiorul celulei; folosind apoi
sagetile de pozitionare de pe tastatura pozitionati acest cursor in locul unde este greseala si
corectati.
Selectarea unui domeniu de celule Va pozitionati cu mouse-ul pe unul din colturile
domeniului si, cu mouse-ul sub forma, agatati si trageti acoperind celulele dorite. Celula din
care incepeti selectarea nu se va "innegri", dar este selectata. Bordarea unui domeniu de celule
Atentie! Grila pe care o vedeti pe foaie nu va fi tiparita! Asta inseamna ca datele
dumneavoastra "plutesc" pe foaie. Pentru a borda un domeniu procedati astfel:
- selectati domeniu respectiv
- clic pe de pe bara de formatare
Selectarea unei coloane
 Pentru a selecta coloana A, de exemplu, este suficient sa faceti clic cu mouse-ul pe eticheta
coloanei A. Pentru aceasta operatie mouse-ul are forma. Selectarea mai multor coloane
alaturate
Pentru a selecta coloanele A, B si C, de exemplu, selectati prima coloana (A) sau ultima
coloana (C) si agatati si trageti spre dreapta, respectiv spre stanga, acoperind toate coloanele
dorite. Pentru aceasta operatie mouse-ul are forma. Selectarea mai multor coloane nealaturate
Pentru a selecta coloanele A, C si E, de exemplu, selectati prima coloana (A) si apoi, tinand tasta
Ctrl apasata, selectati si celelalte coloane. Pentru aceasta operatie cursorul mouse-ului are
forma. Selectarea unei linii Pentru a selecta linia 1, de exemplu, este suficient sa faceti clic cu
cursorul mouse-ului pe eticheta liniei 1. Pentru aceasta operatie cursorul mouse-ului are forma
Selectarea mai multor linii alaturate Pentru a selecta liniile 1,2 si 3, de exemplu, selectati prima
linie (1) sau ultima linie (3) si agatati si trageti in jos, respectiv in sus, acoperind toate liniile
dorite. Pentru aceasta operatie cursorul mouse-ului are forma. Selectarea mai multor linii
nealaturate
Pentru a selecta liniile 1, 2 si 3, de exemplu, selectati prima linie (1) si apoi, tinand tasta Ctrl
apasata, selectati si celelalte linii. Pentru aceasta operatie cursorul mouse-ului are forma.
Inserarea unei coloane Selectati coloana inaintea careia doriti inserarea, si apoi mergeti la
comanda Insert, Columns. Sau faceti clic cu butonul drept al mouse-ului pe eticheta coloanei
inaintea careia doriti inserarea, si apoi, in meniul de comenzi aparut, faceti clic pe comanda
Insert. Inserarea mai multor coloane coloane Selectati numarul de coloane pe care doriti sa-l
inserati, si apoi mergeti la comanda Insert, Columns. Sau faceti clic cu butonul drept al mouse-
ului pe zona selectata si apoi, in meniul de comenzi aparut, faceti clic pe comanda Insert.
Si de data aceasta inserarea se va face in stanga zonei selectate!
Inserarea unei linii
Selectati linia deasupra careia doriti inserarea, si apoi mergeti la comanda Insert, Rows. Sau
faceti clic cu butonul drept al mouse-ului pe eticheta liniei inaintea careia doriti inserarea, si
apoi, in meniul de comenzi aparut, faceti clic pe comanda Insert. Inserarea mai multor linii
Selectati numarul de linii pe care doriti sa-l inserati, si apoi mergeti la comanda Insert, Rows.
Sau faceti clic cu butonul drept al mouse-ului pe zona selectata si apoi, in meniul de comenzi
aparut, faceti clic pe comanda Insert. Si de data aceasta inserarea se va face deasupra zonei
selectate! Inserarea unei foi Mergeti la comanda Insert, Worksheet. Sau faceti clic cu butonul
drept al mouseu-lui pe eticheta foii in fata careia doriti inserarea, si, in meniul de comenzi
aparut faceti clic pe comanda Insert. Stergerea unei coloane/linii/mai multor coloane/mai
multor linii Selectati ceea ce doriti sa eliminati si apoi mergeti la comanda Edit, Delete. Sau
faceti clic cu butonul drept al mouse-ului pe zona selectata si, in meniul de comenzi aparut
aceti clic pe comanda Delete. Stergerea unei foi Va pozitionati pe foaia pe care doriti sa o
eliminati si mergeti la comanda Edit, Delete Sheet. Sau faceti clic cu butonul drept al mouse-ului
pe eticheta foii respective si, in meniul de comenzi aparut faceti clic pe comanda Delete. In
ambele situatii va aparea o fereastra in care va avertizeaza ca toate datele de pe foaia
respectiva vor fi iremediabil pierdute. Operatia de stergere a unei foi nu este reversibila!!
Mutarea datelor pe foaie Selectez datele pe care dorescsa le mut si agat si trag de conturul
zonei selectate. Pentru aceasta operatie cursorul mouse-ului are forma. Sau aminteste-ti
mutarea informatiei cu comenzile CUT si PASTE! Copierea datelor pe foaie Selectez datele pe
care dorescsa le copiez si agat si trag de conturul zonei selectate cu tasta CTRL tinuta apasata.
Pentru aceasta operatie cursorul mouse-ului are forma. Sau aminteste-ti copierea informatiei
cu comenzile COPY si PASTE! Manerul Auto Fill
In momentul in care va pozitionati cu mouse-ul pe acest maner, cursorul mouse-ului va lua
forma +. Numerotarea obiectelor Daca aveti de numerotat mai multe obiecte procedati astfel:
tastati primele doua cifre, una sub alta, sau una langa alta, selectati ambele celule si agatati si
trageti de manerul Auto Fill pe directia pe care doriti numerotarea. Copierea textului in celulele
alaturate
Daca observati ca textul pe care il tastati se repeta in celulele alaturate puteti, cu agat si
trag de manerul Auto Fill al celulei unde ati tastat textul, sa completati rapid si celulele
alaturate.
Observati singuri cum se completeaza celulele alaturate daca agat si trag de manerul Auto
Fill al unei celule in care am tastat text urmat de o cifra! Formule
1. Formula incepe cu =
2. Intr-o formula apar: 2.1. operatori matematici: + pentru adunare; - pentru diferenta; *
pentru produs si / pentru impartire 2.2. adresele celulelor care contin datele implicate in
calcule; aceste adrese se pot tasta, sau se obtin automat la clic cu mouse-ul pe celula respectiva
2.3. paranteze rotunde; pentru a controla ordinea operatiilor, veti avea nevoie de paranteze; nu
folosim decat paranteze ( ); puteti deschide oricat de multe paranteze, cu conditia sa le si
inchideti la un moment dat
3. Formula se finalizeaza cu Enter
4. Este suficient sa introduceti formula doar pantru prima inregistrare, pentru celelalte
inregistrari putandu-se copia cu agat si trag de manerul Auto Fill (sau dublu clic pe maner), daca
celulele sunt alaturate, sau cu agat si trag cu tasta CTRL apasata daca celulele nu sunt alaturate

Prezentarea meniurilor și a meniurilor contextuale Excel, prezentarea barelor cu

instrumente Excel.
Registrul de calcul este fisierul Excel. Un registru contine in mod standard 3 foi de calcul.
Foaia de calcul provine din englezescul WORKSHEET si desemneaza un tabel in ale carui
celule putem introduce text, numere sau formule. Foile de calcul simplifica mult munca la
proiecte care necesita calcule complicate si repetitive.O foaie de calcul contine coloane notate
de la A la IV si randuri numerotate de la 1 la 65536
Celula desemneaza intersectia dintre un rand si o coloana. Astfel, fiecare celula are o adresa
unica, compusa din litera sau literele ce reprezinta coloana si cifra sau cifrele care reprezinta
randul pe care celula se afla. Astfel, celula C4 se afla pe coloana C si randul 4, iar celula AB24569
se afla pe coloana AB si randul 24569.
Atentie! Numele celulelor nu pot fi de forma 4C, 65AA ci ele incep obligatoriu cu o litera
(C4, AA65).
Meniul contextual desemneaza aceeasi notiune ca si in WINDOWS. Se obtine apasand
butonul dreapta al mouse-ului. Trebuie mentionat ca meniul contextual este complet diferit in
functie de zona de pe ecran in care a fost actionat. El reprezinta o cale rapida de acces pentru a
modifica cele mai comune proprietati ale zonei in care a fost actionat.
FEREASTRA EXCEL
Dupa ce s-a invatat cum se intra/iese din Excel, pasul urmator este sa se inteleaga ceea ce
se vede pe ecran. Iata in continuare descrierile elementelor majore:
 Bara de meniuri cuprinde toate operatiile predefinite pe care un utilizator le poate efectua.
Accesul se face deruland pe rand meniurile in care se afla functiile cautate. De exemplu, pentru
a salva se acceseaza File si apoi Save, pentru a ascunde o coloana se acceseaza Format, apoi
Column si in final Hide.
Barele de instrumente contin cele mai des uzitate functii ale programului, impartite dupa
tipul de operatii pe care il efectueaza (File, Format, Data, etc). Utilizatorul poate sa isi adauge
instrumente noi pe barele existente sau chiar sa creeze noi bare de instrumente pe care sa
grupeze instrumentele dorite.
Editorul de formule poate fi folosit atat pentru introducerea de formule cat si pentru
introducerea textului sau a numerelor in celule. Tot aici se poate modifica continutul unei
celule.
In partea din dreapta si de jos regasim barele de derulare Acestea ne permit sa vizualizam si
continutul celulelor care nu sunt afisate la un moment dat pe ecran.
Foaia de calcul activa desemneaza acea foaie de calcul in care introducem datele la un
moment dat. Foaia de calcul activa este usor de recunoscut dupa eticheta alba si scrisul cu
caractere ingrosate (bold). Celelalte foi de calcul se numesc Foi de calcul inactive.
In partea stanga si partea de sus a celulelor sunt pozitionate etichetele ce contin Numele
coloanelor si Numarul randurilor. Etichetele pentru randul si coloana active sunt scoase in
evidenta printr-un contur negru in partile de dreapta si jos. In imagine se observa conturul
negru al etichetelor A si 1, celula activa fiind A1
Bara de stare contine in partea stanga o zona care ofera informatii privind starea celulei
(Ready, Enter, Edit) iar in partea dreapta cativa indicatori privind anumite stari ale programului
ca, de exemplu, daca tastele CAPS LOCK, NUM LOCK sau SCROLL LOCK sunt active, sau daca
optiunea OVERWRITE este activata.

FOILE DE CALCUL
Intr-un registru de lucru Excel obisnuit avem 3 foi de calcul. Navigarea intre foile de calcul
este foarte simpla:
 Pentru a alege foaia de calcul in care doriti sa introduceti datele, faceti click cu mouse-ul pe
eticheta acesteia.

Daca doriti sa schimbati numele foii de calcul exista doua optiuni:

Faceti dublu click pe eticheta cu numele foii de calcul.Numele se selecteaza, aparand
innegrit. Scrieti noul nume si dati ENTER. Acum foaia poarta numele ales de Dumneavoastra.
Faceti click dreapta pe eticheta cu numele pe care vreti sa-l schimbati si alegeti
Rename.Numele se selecteaza, aparand innegrit. Scrieti noul nume si dati ENTER. Acum foaia
poarta numele ales de Dumneavoastra.
Daca la un moment dat numarul de foi de calcul dintr-un registru nu mai este suficient,
puteti introduce noi foi de calcul astfel:
Faceti click pe meniul Insert si selectati Worksheet .O noua foaie de calcul este introdusa
inaintea celei in care lucrati. Daca doriti sa o repozitionati, faceti click pe eticheta cu numele foii
de calcul si prin tragere asezati-o in ordinea dorita.
O alta solutie este sa faceti click dreapta pe una din etichetele cu numele foilor de lucru si
sa alegeti Insert... si apoi sa faceti click pe OK. Noua foaie de lucru va fi introdusa inaintea celei
pe a carei eticheta ati facut click dreapta
DOMENIILE DE CALCUL
Dupa cum am afirmat anterior, foile de calcul sunt alcatuite din celule. Intr-o foaie de calcul
sunt 16,777,216 celule (65,536 randuri x 256 coloane).
O alta notiune importanta in lucrul cu foile de calcul este domeniul de celule. Un domeniu
de celule poate fi alcatuit dintr-o singura celula, mai multe celule aflate pe acelasi rand, mai
multe celule aflate pe aceeasi coloana, mai multe celule aflate pe mai multe randuri si coloane.
Domeniul de celule se identifica prin doua celule: cea de inceput si cea de sfarsit. Vom trata
mai pe larg subiectul domeniilor de celule cand vom vorbi despre calcule si introducerea
formulelor.

Lucrul cu registre și foi de calcul: structura unei foi de calcul Excel, introducerea datelor în
celulele foii de calcul, efectuarea calculelor și utilizarea functiilor generale.
Registrele de lucru (Workbook) sunt alcatuite din mai multe foi de lucru. Foile de lucru se
constituie sub forma unor tabele cu linii si coloane. La intersectia unei linii cu o coloana se afla o
celula.
 Mouse-ul poate indeplini mai multe actiuni in Excel, cursorul luand diferite forme pentru a
indica actiunile disponibile.
Pentru a va salva munca actionati meniul File si alegeti Save sau Save as. Pentru a crea un
nou document alegeti meniul File si optiunea New.
Pentru a selecta o celula faceti click stanga pe ea. Celula devine activa, fapt marcat prin
aparitia unui chenar negru in jurul ei.
Redenumiti foile de calcul astfel incat sa sugereze cat mai expresiv continutul. Redenumirea
se face facand dublu-click pe eticheta cu numele foii de calcul.
Daca folositi des anumite instrumente le puteti aduce pe barele de instrumente facand click
dreapta pe acestea si alegand Customize
Inainte de a printa documentul, verificati cum va arata acesta folosind butonul de Print
Preview. Cand vizualizati aspectul inaintea imprimarii puteti aduce modificari proprietatilor
documentului facand click pe butonul Setup
Daca ceva nu se intampla asa cum ati intentionat, nu va enervati. Acestea sunt 'scapari' ce
pot aparea frecvent:
Daca cursorul mouse-ului nu este cel corespunzator actiunii pe care vreti s-o indepliniti,
rezultatul poate fi chiar contrar.
Daca nu scrieti in celula care doriti, cel mai probail nu ati selectat-o facand click pe ea.
Daca nu gasiti o bara de instrumente aceasta trebuie activata, folosind meniul View,
optiunea Toolbars
LUCRUL IN FOILE DE CALCUL
INTRODUCEREA DATELOR
In acest capitol vom incepe sa lucram efectiv cu date. Faceti un click pe o celula din foaia de
calcul. Aceasta este selectata, devenind activa.
Tastati ceva in celula activa. Observati ca odata cu aparitia in celula, acelasi text apare si in
campul special Edit Formula din bara de instrumente (Figura 1).
 Daca ati tastat gresit puteti corecta folosind tasta Backspace. Atentie! nu puteti folosi
tastele sageti pentru a va deplasa in interiorul celulei. Actionand tastele sageti veti trece in
celulele alaturate.
In timp ce introduceti text intr-o celula puteti accepta ce ati introdus prin apasarea uneia
din tastele Enter, TAB sau a tastelor sageti sau prin apasarea butonului de confirmare din bara
de instrumente (Figura 1). Daca nu doriti sa salvati textul pe care l-ati introdus puteti apasa
tasta ESC sau butonul de anulare din bara de instrumente.
Intotdeauna in campul de adresa este afisata celula activa. Daca celula pe care ati selectat-o
continea deja un text, acesta va fi complet inlocuit. Daca vreti sa-l editati, apasati tasta F2.
In continuare vom prezenta cateva particularitati ale lucrului cu diferite tipuri de date.
LUCRUL CU NUMERE
Atunci cand doriti sa lucrati cu numere in celulele din EXCEL, trebuie sa tineti cont de
urmatoarele particularitati:
Cand introduceti un numar intr-o celula, acesta va fi in mod automat aliniat la dreapta, spre
deosebire de text care este aliniat automat la stanga celulei.
Pentru ca EXCEL sa interpreteze ce ati introdus dvs ca pe un numar trebie sa introduceti in
exclusivitate cifre. Daca introduceti orice alt simbol (de exemplu daca scrieti "300 lei")
programul il va interpreta ca pe un text, si deci nu veti putea efectua calcule.
Pentru introducerea de valori cu zecimale trebuie sa folositi punctul nu virgula. In EXCEL,
virgula este folosita doar pentru a separa numerele in grupuri de cate 3 cifre, pentru a face mai
usoara citirea. (1,000,000 in loc de 1000000)
Daca doriti sa introduceti fractii va trebui sa le precedati cu un zero, astfel : 0 13/44. Daca
cumva uitati cifra 0 se poate ca EXCEL sa interpreteze ca text sau ca data ce ati introdus Dvs. (de
exemplu 35/89 va fi intrepretat ca text iar 12/3 ca data si va fi scris 12-Mar). Pentru a introduce
numere negative este suficient sa le precedati cu semnul minus astfel: -23.
 In mod standard, numerele foarte mari vor fi afisate in format exponential de exemplu
1.32554E+16. Exista posibilitatea de a afisa si numerele lungi in formatul dorit, dar vom trata
acest subiect in alt capitol.
LUCRUL CU TEXTE
Atunci cand doriti sa lucrati cu text in celulele din EXCEL, trebuie sa tineti cont de
urmatoarele particularitati:
Celulele care contin text sunt aliniate in mod automat la stanga.Daca un sir de caractere
contine si numere el va fi tratat in intregime ca text. Daca dorti sa introduceti un numar intr-o
celula fara a fi socotit, trebuie sa-l insotiti cu cel putin un caracter de text, ca de exemplu,
apostroful, ghilimelele sau un scurt cuvant, de exemplu Anul 1977 sau "77.
Daca textul introdus este prea lung pentru a fi afisat intr-o singura celula, atunci se vor
ocupa si celule alaturate. Daca insa una dintre aceste celule nu este goala, textul introdus va fi
trunchiat pana la marginea celulei care nu este goala. Nu va speriati.Textul este pastrat in
celula, pur si simplu nu este afisat.

Daca doriti sa vedeti intreg continutul unei astfel de celule, faceti dublu-click intre eticheta cu
numele coloanei care contine celula si cea a coloanei urmatoare. Astfel, latimea coloanei va fi
ajustata automat pentru a permite afisarea textului de cea mai mare latime din acea coloana.
De asemenea, continutul celulei poate fi vizualizat si prin selectarea acesteia (click stanga in
celula) si citirea campului EDIT FORMULA.
MODICFICARI SI CORECTARI
Uneori se intampla sa lucrati si la un moment dat sa va vina o alta idee asupra organizarii
documentului. Atunci va trebui sa operati anumite modificari in inregistrarile din celule. Acestea
se pot efectua astfel:
Daca doriti sa stergeti cu totul continutul unei celule selectati-o prin click stanga si apasati
tasta DELETE.
 Daca doriti sa editati continutul celulei (sa stergeti doar o parte sau sa adaugati ceva)
apasati tasta F2 si celula este deschisa in modul editare. Acum va puteti deplasa in interiorul
celulei cu ajutorul sagetilor si sa stergeti cu BACKSPACE sau DELETE. Cand ati facut corecturile
dorite treceti in alta celula apasand Enter sau TAB.
De asemenea, pentru a edita textul dintr-o celula mai exista doua posibilitati:
Faceti dublu-click in interiorul unei celule. Aceasta este deschisa in modul editare.
Faceti click pe celula si apoi faceti click in interiorul campului EDIT FORMULA. Acest
procedeu prezinta avantajul ca veti pozitiona cursorul exact unde doriti in interiorul textului din
celula.
Pentru a anula una sau mai multe din actiunile efectuate de cand ati salvat ultima data
documentul, puteti actiona combinatia de taste CTRL+Z, sau sau alegeti meniul Edit si optiunea
Undo.... Nu trebuie sa uitam de butonul standard Undo de pe bara de instrumente (Figura 1).

Daca apasati pe sageata din dreapta lui, se va deschide o lista cu actiunile care pot fi
anulate.
Daca ati anulat mai multe actiuni decat intentionati, exista si posibilitatea de a reface
aceste operatii. Selectati meniul Edit apoi Redo..., sau actionati combinatia de taste CTRL+Y sau
faceti click pe butonul Redo din bara de instrumente. Si acesta dispune de un meniu cu actiuni
ce pot fi refacute.
IDEI PRINCIPALE
Pentru a introduce date intr-o celula aceasta trebuie sa fie selectata in prealabil. Campul
EDIT FORMULA afiseaza in intregime continutul celulei active.
Campul de adresa afiseaza intodeauna adresa celulei active (in formatul Coloana-Linie: A1,
F10, etc.)
In mod standard, celulele ce contin text sunt aliniate la stanga iar cele care contin numere
la dreapta. Daca doriti sa introduceti un numar, in celula respectiva nu trebuie introduse decat
cifre. Orice alt caracter va transforma celula intr-o celula tip text. Atentie cand doriti sa
introduceti numere cu zecimale. In EXCEL, punctul este marcatorul pentru zecimale, si nu
virgula.
 Daca textul introdus intr-o celula este prea lung, atunci el se va intinde si in celulele
alaturate, daca acestea sunt goale. Daca doriti sa vedeti intreg continutul unor celule in care ati
introdus texte lungi, mariti latimea coloanei.
Pentru a modifica continutul unei celule, exista mai multe posibilitati: campul EDIT
FORMULA si tasta F2. Pentru a sterge continutul unei celule, selectati celula si apasati tasta
DELETE.
LUCRUL CU REGISTRELE DE CALCUL
DESCHIDEREA REGISTRELOR
Ca pentru toate actiunile, in EXCEL exista mai multe alternative pentru a deschide un
registru de lucru:
Apasati butonul OPEN din bara de instrumente (Figura 1).

Veti vedea o fereastra de dialog in care veti naviga pana la fisierul pe care doriti sa-l
deschideti.
Apasati combinatia de taste CTRL+O. Se va deschide fereastra de dialog in care veti naviga
pana la fisierul pe care doriti sa-l deschideti.
Daca fisierul pe care doriti sa-l deschideti se afla in lista de fisiere recent editate, este
suficient sa Faceti click pe meniul File si derulati pana in partea de jos, unde exista o lista cu
ultimele 4 fisiere editate. Alegeti registrul dorit, facand click pe numele lui.
 Observatie: daca doriti sa deschideti simultan mai multe registre de calcul, in fereastra de
dialog "Open" selectati-le tinand apasata tasta CTRL si facand click pe numele acestora. Pentru
a comuta intre registrele deschise simultan, folositi meniul Window si alegeti registrul in care
vreti sa lucrati (Figura 4).

CONFIGURAREA REGISTRELOR
In general, inainte de a imprima un registru de calcul va trebui sa modificati anumite
optiuni referitoare la aranjamentul in pagina. Aceste optiuni inlcud definirea unui antet si
subsol, stabilirea marginilor documentului si a formatului acestora. Toate aceste optiuni pot fi
accesate din meniul File, optiunea Page Setup....

Pe ecran va aparea o fereastra de dialog.

Aveti la dispozitie patru pagini de optiuni (Page, Margins, Header/Footer, Sheet). Fiecare
pagina contine urmatoarele setari:
Page - orientarea paginii, tipul de hartie pe care se va imprima si calitatea imprimarii.
Margins - stabilirea marginilor documentului.
Header / Footer - stabilirea antetului si a subsolului.
Sheet - stabilirea unei anumite zone de imprimat, a unor capete de tabel si a ordinii in care
se succed paginile.
In continuare vom prezenta in detaliu fiecare pagina de optiuni.
PAGE
Dupa cum am declarat anterior, aici puteti modifica optiunile legate de formatul de
imprimare. Aceasta pagina este impartita in trei sectiuni: Orientation, Scaling si Paper size.
 Orientation - puteti alege intre Portrait si Landscape. Dupa cum arata si desenele
ajutatoare, orientarea Portrait foloseste pagina pe lungimea sa, iar orientarea Landscape
foloseste pagina pe latime.
Scaling - puteti preciza procentual dimensiunea pe care s-o ocupe pagina la imprimare sau
puteti alege numarul de pagini de document care sa incapa pe o coala de hartie; de exemplu,
daca alegeti Fit to 2 pages wide by 3 tall veti avea 6 pagini de document pe o singura coala de
hartie (2 pe latime si trei pe inaltime).
Paper size - alegeti tipul de hartie pe care il aveti in imprimanta: A4, A3, B5, etc. Optiunea
implicita (Default) este Letter. De asemenea, in functie de imprimanta puteti alege diferite
rezolutii pentru imprimare. Tineti minte: cu cat rezolutia este mai mare, calitatea imprimarii
este mai ridicata, dar si consumul de toner creste. Rezolutia se masoara in dpi - Dots Per Inch.
Ultima optiune in aceasta sectiune este numarul primei paginii.
Dupa ce ati operat modificarile dorite, nu uitati sa apasati OK pentru a le salva. Fereastra de
dialog se va inchide. Daca doriti sa mai operati modificari si intr-o alta categorie din celelalte 3
categorii (Margins, Header/Footer, Sheet) faceti click pe eticheta cu numele respectiv si validati
modificarile prin click pe OK numai cand le-ati efectuat pe toate.
Observatie:Aceasta fereastra de dialog poate fi obtinuta si daca faceti click pe butonul
Setup... din fereastra de vizualizare inaintea imprimarii.
MARGINS
Aceasta pagina cuprinde optiunile referitoare la marginile la imprimare ale documentului,
care determina asezarea in pagina. Aici lucrurile sunt destul de simple si clare, avnd la dispozitie
6 campuri ale caror valori vor determina marginile: Top, Bottom, Left, Right, Header si Footer.
In campurile Top, Bottom, Left si Right stabiliti marginile laterale ale documentului.
Marginile inseamna spatiul dintre exteriorul colii de hartie si zona in care care va fi imprimat
continutul.
In campurile Header si Footer stabiliti cat spatiu veti dedica antetului si respectiv
subsolului. Cu cat acest spatiu este mai mare veti putea avea un antet sau/si subsol mai
complex dar totodata, va scadea spatiul destinat continutului foilor de calcul.
 De asemenea, puteti modifica marginile documentului si din fereastra de Print Preview,
facand click pe Margins pentru a le vizualiza si apoi prin tragere cu mouse-ul in pozitia dorita.
Observatie: Valorile campurilor se masoara in unitatile de masura stabilite in Regional
Settings pentru computerul Dvs. Daca aveti selectat ca sistem de masura US atunci valorile vor
fi exprimate in inchi iar daca aveti selectat Metric valorile vor fi exprimate in centimetri. 1 inch =
2,54 cm.
HEADER AND FOOTER
Aceasta pagina de dialog permite stabilirea antetului si subsolului pentru registrul de calcul.
Prin antet si subsol intelegem , ca peste tot in suita OFFICE, partile de deasupra si respectiv,
dedesubtul zonei ce cuprinde continutul foilor de calcul. In aceste zone sunt in general cuprinse
informatii "organizatorice" de tip: numarul paginii, numarul total de pagini, data la care a fost
imprimat fisierul, numele registrului de calcul, persoana care l-a creat, titlul, etc.
In EXCEL fereastra de dialog pentru antet si subsol arata ca in Figura 1.

Pentru a modifica antetul faceti click pe Custom Header... iar pentru subsol pe Custom
Footer....
Veti avea in fata o noua fereastra care va avea drept titlu Header sau Footer in functie de ce
ati selectat, iar in rest continuturi identice.
Pentru a oferi o mai mare posibilitate de personalizare, atat antetul cat si subsolul sunt
impartite in 3 sectiuni: stanga, centrala si dreapta. Aceste sectiuni sunt doar imaginare (zona de
imprimat este impartita in mod egal in trei) si servesc la alinierea informatiilor dupa cum doriti.
Faceti click intr-una din sectiuni si introduceti textul pe care il doriti drept antet sau,
respectiv, subsol. De asemenea, aveti la dispozitie cateva butoane ale caror functii sunt descrise
in.
 Observatie: In timpul lucrului in foaia de calcul, atat antetul cat si subsolul sunt invizibile.
Acestea apar numai la imprimare. Pentru a le vedea si schimba continutul, acestea trebuie
accesate asa cum a fost descris anterior.
SHEET
Aceasta pagina are 4 sectiuni, si anume Print area, Print titles, Print si Page order. Iata in
continuare cum puteti folosi aceste opriuni:
Print area - stabileste numai o anumita zona, un anumit domeniu de celule pentru a fi
printat. Introduceti in acest camp referinta la domeniul de celule sau facet click pe semnul din
dreapta lui.
Cand faceti click fereastra se minimizeaza si veti avea in fata foaia de lucru, unde puteti
selecta cu mouse-ul zona de imprimat. Cand ati terminat, faceti din nou click pe semnul din
stanga campului Print area.
Print titles - va da posibilitatea sa repetati capetele de tabel pe fiecarea pagina. Aceasta
optiune este folositoare atunci cand aveti tabele lungi si doriti sa vedeti pe fiecare coala
imprimata capetele de tabel. In campurile de adresa specificati referinta la zona din foaia de
calcul care contine capetele de tabel. Aceasta va fi repetata pe fiecare pagina deasupra sau la
stanga (in functie de ce ati ales).
Print - in aceasta sectiune puteti modifica cateva optiuni referitoare la imprimare, si anume
: daca doriti sa imprimati alb-negru, daca doriti sa fie imprimate liniile ce definesc tabelul
(Gridlines), daca doriti sa imprimati la o calitate mai slaba pentru a economisi toner (Draft
quality) sau daca doriti ca zona imprimata sa contina si etichetele liniilor si coloanelor (Row and
column headings).
Page order - Stabiliti daca ordinea de imprimare este de sus in jos si apoi la dreapta sau de
la stanga la dreapta si apoi in jos. Desenul este edificator in acest sens.
Observatia 1: Daca alegeti sa imprimati liniile de definire a tabelului (Gridlines), vor fi
imprimate toate liniile ce separa celulele, indiferent daca unora dintre celule le-ati stabilit un
chenar sau nu.
Observatia 2: Daca alegeti sa se imprime si etichetele liniilor si coloanelor, zona de
imprimat va arata exact ca foaia de calcul de pe ecran.
VIZUALIZAREA INAINTEA IMPRIMARII
Dupa ce ati intocmit un document si l-ati aranjat frumos in pagina, veti vrea mai mult ca
sigur sa pastrati acest aspect si cand imprimati documentul. Pentru a afla cum va arata
documentul daca il imprimati, exista optiunea de Print Preview. Aceasta optiune poate fi
activata in doua moduri:
Faceti click pe butonul special din bara de instrumente Standard.
Deschideti meniul File si alegeti Print preview.
Atentie Vizualizarea nu functioneaza daca nu ati scris nimic in foaia de lucru. Scrieti ceva
intr-o celula ininte de a activa Print Preview.
Odata activata aceasta optiune, EXCEL prezinta o noua perspectiva: cum va arata foaia de
lucru la printare. In parte de sus se observa cateva butoane cu functii specifice.
IMPRIMAREA REGISTRELOR
Cand doriti sa imprimati continutul foilor de calcul la care ati lucrat aveti la dispozitie
optiunile urmatoare:
Prin actionarea butonului standard din bara de instrumente.
 Procesul de imprimare incepe imediat, documentul este trimis la imprimanta pe care o
aveti setata ca implicita (default). De asemenea, pentru toate optiunile procesului de imprimare
sunt alese valorile implicite (default).
Alegeti din meniul File optiunea Print....

Pe ecran va aparea o fereastra de dialog in care puteti schimba optiunile procesului de

imprimare. Aceste optiuni includ:
Imprimanta la care va fi trimis documentul (numai daca aveti instalate mai multe
imprimante puteti alege alta optiune decat cea implicita)
Numarul de exemplare in care doriti sa imprimati.
Daca doriti ca exemplarele sa fie sortate (Collate) sau nu. Daca renuntati la aceasta optiune
(prin debifarea checkbox-ului respectiv) vor fi imprimate toate copiile primei pagini (in cate
exemplare ati ales), apoi toate copiile paginii 2, etc.
Zona de imprimat. Daca alegeti All vor fi imprimate toate celulele care nu sunt goale. Daca
alegeti Pages va trebi sa precizati paginile care doriti sa fie imprimate. Daca alegeti Selection va
trebui sa specificati un domeniu de celule care va fi imprimat.

Apasati combinatia de taste CTRL+P. Pe ecran va aparea fereastra de dialog din (Figura 3).
4.5 SALVAREA REGISTRELOR
Dupa ce ati lucrat un timp la un registru de calcul, sunteti multumit de munca pe care ati
facut-o, sau dimpotriva, vreti s-o mai imbunatatiti ulterior, trebuie sa pastrati undeva acest
registru de lucru. Exista cateva alternative pentru salvarea registrelor de lucru:
Folositi butonul standard din bara de instrumente (Figura 1).
Se va deschide o fereastra de dialog care va permite sa navigati pana la directorul in care
doriti sa salvati registrul de calcul.
Alegeti un nume cat mai sugestiv si faceti click pe Save.
Derulati meniul File si alegeti optiunea Save.
Se va deschide fereastra de dialog prezentata anterior.
Apasati combinatia de taste CTRL+S.
Observatie:Daca documentul a fost deja salvat cu numele dorit, atunci cand efectuati
oricare din pasii mentionati, nu se va mai deschide fereastra de dialog care sa va intrebe unde
doriti sa salvati. Nu va speriati! Este normal. Acum EXCEL stie cum doriti sa se numeasca
registrul de calcul si stie si unde doriti sa fie salvat, asa ca adauga datele introduse de la ultima
salvare la acel registru.
Pentru a da un alt nume noii versiuni a registrului de calcul, alegeti din meniul File optiunea
Save As. Aceasta va declansa aparitia ferestrei de dialog deja cunoscute (Figura 2). O alta
posibilitate este sa apasati tasta F12.
 Observatie: Astfel, veti pastra si documentul initial (inainte de prelucrare) cu numele pe
care il stiati, si veti avea un nou registru care contine varianta prelucrata, care va purta numele
pe care il specificati acum.
Exista posibilitatea sa aveti nevoie sa definiti un sablon pentru registre de calcul. De
exemplu, daca veti alcatui bugetul pe fiecare luna, veti vrea sa creati intai modelul "gol" si sa-l
definiti ca sablon, apoi, in fiecare luna sa "umpleti" modelul cu datele respective. Pentru acest
scenariu exista optiunea de salvare ca sablon (template). In fereastra de dialog Save as, in
campul Save as type alegeti Template (*.xlt)
INCHIDEREA REGISTRELOR
Daca doriti sa inchideti registrul de calcul activ puteti alege una din optiunile:
Alegeti din meniul File optiunea Close.
Apasati combinatia de taste CTRL+W.
Faceti click pe butonul de inchidere al documentului.
Observatie:Daca ati mai efectuat modificari de la ultima salvare veti fi intrebat daca doriti
sa salvati aceste modificari.
IDEI PRINCIPALE
Daca ati deschis mai multe registre de calcul puteti trece dintr-unul in altul prin intermediul
meniului Window. De asemenea, Excel deschide registrele in ferestre diferite, astfel ca puteti
baleia intre registrele deschise si cu ajutorul mouse-ului, selectand fereastra de pe TASKBAR
care contine registrul pe care il doriti. Daca doriti sa vizualizati simultan mai multe registre, o
puteti face folosind optiunea Arrange din meniul Window.
Daca nu puteti deschide un registru de calcul pentru ca nu mai stiti unde l-ati salvat,
incercati sa il localizati cu ajutorul functiei Find a sistemului de operare.
Atunci cand doriti sa salvati un registru deschis anterior cu un alt nume, sau intr-o alta
locatie, folositi optiunea Save as din meniul File.
Inainte de a imprima un registru de calcul, asigurati-va cum va arata pe hartie cu ajutorul
functiei Print Preview. Daca nu sunteti multumit cu aranjarea in pagina, puteti modifica
anumite optiuni prin fereastra Page setup. Aceste optiuni includ asezarea in pagina, stabilirea
unui antet si subsol sau ordinea de imprimare.
Pentru a imprima registrul de calcul alegeti optiunea Print din meniul File. Aceasta va
deschide o fereastra de dialog in care puteti modifica optiunile procesului de imprimare.
 CURS 6

Tehnici de procesare a tabelelor. Grafice și baze de date Reprezentarea grafică a datelor:

construirea graficelor, dimensionare, actualizare și deplasare, schimbarea tipului de grafic,
finisare.
Sunt două metode de bază în statistică: numerică şi grafică. Folosind metoda numerică
putem calcula statistici ca media şi deviaţia standard. Aceste statistici poartă in formaţie despre
tendinţa centrală şi variabilitate, altele poartă alt tip de informaţie. Metoda grafică este mai
potrivită decât cea numerică pentru identificarea vizuală a tendinţei datelor. Metoda numerică
este mai obiectivă şi mai precisă. De vreme ce se completează una pe alta, este util să le folosim
combinat.
Informaţia conţinută în date culese şi înregistrate este după cum s-a văzut în capitolul
despre indicatori statistici, greu de sintetizat pentru a avea o imagine cât mai clară despre
situaţia pe care acestea o reflectă.
Indicatorii statistici oferă o sinteză mai mult sau mai puţin fidelă a informaţiei, pierzând
inerent din informaţie. Totuşi, pierderea de informaţie datorată înlocuirii unei serii de valori
prin indicatorii săi nu este totdeauna o pierdere de care să ne ferim, din contră, de cele mai
multe ori, indicatorii statistici oferă o imagine mai utilă decât datele în sine. De obicei,
pierderea de informaţie este un rău necesar.
De la începuturile statisticii, o metodă de sintetizare a informaţiei mult folosită este
reprezentarea grafică a datelor. Informaţia prezentată vizual este mult mai penetrantă pentru
simţuri şi chiar pentru intelect şi de obicei ′′o imagine bună este mai utilă ca o mie de cifre′′.
Reprezentarea grafică a datelor se face însă cu mult discernământ căci, aşa cum se va vedea
mai jos, nu orice grafic ne spune ceva, iar cantitatea de informaţie care se pierde la
reprezentare trebuie foarte atent controlată.
De-a lungul timpului au fost folosite multe tipuri de grafice perntru a reprezenta cât mai
bine informaţia conţinută în date. Cele mai des folosite grafice sunt histograma, graficul cu
bare, poligonul frecvenţelor, graficul liniar de evoluţie în timp, diagrame, grafice punctuale etc.
Pentru o mai bună înţelegere să discutăm întâi cazul unui tip de grafic care a făcut carieră în
toate domeniile de aplicabilitate ale statisticii: histograma.
Graficul histogramă
Ca şi concept, histograma este de fapt echivalentul grafic al tabelului de frecvenţe. Mai întâi
să lucrăm pe un exemplu concret şi apoi să urmărim problemele specifice care pot face din
histogramă un instrument util de lucru sau un balast.
Curba densităţii de probabilitate S-a văzut că histograma este un grafic care dă informaţii
despre repartizarea valorilor dintr-o serie de valori, care arată dacă valorile din serie sunt
repartizate simetric sau asimetric şi dacă repartiţia are un singur vârf sau este multimodală.
Să ne imaginăm că pe măsură ce mărim indefinit numărul de valori din serie, lungimea
claselor scade foarte mult, astfel încât obţinem histograme din ce în ce mai “fine”. Ce se obţine
prin acest proces? O apropiere din ce în ce mai accentuată de repartiţia reală a datelor,
repartiţie pe care histogramele o aproximează din ce în ce mai bine.
Histogramele oferă imaginea repartizării valorilor dintr-o serie, deci o imagine incompletă a
realităţii. Într-adevăr, valorile dintr-o serie de date sunt culese pe un eşantion sau lot, care este
de obicei extras dintr-o populaţie mult mai numeroasă. Ceea ce ne interesează de obicei însă,
este modul cum se repartizează valorile din întreaga populaţie.
Pe măsură ce histogramele devin din ce în ce mai fine, ele tind să se asemene cu o curbă.
Dacă volumul seriei ar fi mult mai mare, asemănarea cu o curbă ar fi atât de clară încât ochiul
nu ar mai putea observa aspectul de ′′treaptă′′.
Acest proces este vizibil în special atunci când în locul histogramelor folosim poligoane ale
frecvenţelor.
În figura sunt reprezentate poligoanele frecvenţelor efectuate pe valorile din seria folosită.
La fiecare grafic s-au folosit o parte din valorile seriei, anume: la primul grafic
1000 de valori, la al doilea grafic 2000 de valori, şi aşa mai departe până la ultimul grafic,
care este executat folosind toate cele 10000 de valori din serie.
Acest mod de a ajunge la o curbă a densităţii de probabilitate (sau o curbă de repartiţie)
este instructiv prin faptul că oferă o imagine intuitivă a diferenţei dintre o histogramă sau un
poligon al frecvenţelor şi o curbă de repartiţie.
În plus, oferă o ideie despre cum arată curba de repartiţie.
Strict vorbind însă, noţiunea de curbă a densităţii de probabilitate, trebuie introdusă
folosind un aparat teoretic mai complex. Deoarece o introducere fundamentată ar depăşi
nivelul cursului de faţă, vom considera, intuitiv, fără a pretinde că aceasta este o definiţie
riguroasă, că:
O curbă a densităţii de repartiţie este curba care are acelaşi aspect cu curba către care
tinde poligonul frecvenţelor relative, atunci când numărul de valori dintr-o serie tinde la infinit,
iar lungimea fiecărei clase tinde la 0.
Pentru o exprimare mai clară, atunci când nu există pericolul unor confuzii, în locul
termenului de curbă a densităţii de probabilitate, vom folosi termenul de curbă de repartiţie,
sau mai simplu, repartiţie.
În medicină şi biologie, ca şi în celelalte domenii de activitate, există o varietate largă de
curbe ale densităţii de probabilitate. În figura, sunt prezentate câteva forme de astfel de curbe,
simetrice, asimetrice cu asimetri stângă, cu asimetrie dreaptă, etc.
Pe măsură ce statistica a evoluat ca ştiinţă, s-a demonstrat că unele din curbele densităţii
de probabilitate joacă un rol central în ştiinţă în general şi în medicină în special. Astfel, multe
fenomene din ştiinţă se petrec astfel încât deviaţiile stânga
- dreapta de la medie ale măsurătorilor pe care le facem sunt repartizate simetric şi nu
oricum, ci tind să fie repartizate foarte asemănător cu o anumită curbă, mult studiată, care se
numeşte curba densităţii normale sau curba Gauss.
Astfel, aşa cum se va vedea în cursuldespre eşantionare, media de eşantionare, adică media
calculată aşa cum a fost descris în cursul1, are în anumite condiţii o repartiţie normală. În
subcapitolele care urmează vor fi descrise câteva din curbele de repartiţie mai folosite şi mai
des întâlnite în practică.
Curbele de repartiţie se bucură de câteva proprietăţi care le fac extrem de utile în statistică,
aşa cum se va vedea în capitolele despre eşantionare şi despre testele statistice.
•Aria cuprinsă între curbă şi axa orizontală este 1 sau 100%
(vezi
figura 13).
 •Probabilitatea ca, extrăgând aleator un individ dintr-o populaţie a cărei repartiţie are o
curbă cunoscută şi făcând măsurarea pe acel individ, valoarea obţinută x, să fie situată între
două numere a şi bfixate (x≥a şi x≤b), este exact aria cuprinsă între curbă, axa orizontală şi cele
două verticale în a şi b (Vezi figura 14).
Densitatea Normală (Gauss)
Curba Gauss, sau clopotul lui Gauss a jucat în istoria ştinţei şi joacă şi acum un rol foarte
importa nt, iar în medicină foarte mulţi parametri legaţi de organismul uman, de legile
fundamentale ale viului, sunt repartizaţi după această curbă. Ce este de fapt această curbă?
Formula curbei lui Gauss, este:
22)
(21)
(smxesxf−−⋅=π
Se observă că această curbă depinde de doi parametri, m şi s, şi ea este perfect
determinată în momentul în care se cunosc aceşti parametri.
Deoarece curba descrie repartiţia unei populaţii, cei doi parametri reprezintă media (m) şi
abaterea standard (s) ale populaţiei respective.
Graficul din figura, care este graficul unei curbe Gauss, ne arată că, spre centru
probabilităţile sunt cu atât mai mari cu cât suntem mai aproape de medie, iar spre margini
probabilităţile scad apropiindu
-se de zero pe măsură ce ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de medie. Curba este
simetrică, niciodată însă simetria nu este perfectă pe o histograma particulară sau pe un
poligon al frecevenţelor, dar curba ideală este perfect simetrică. Subliniem că prin curbă ideală
înţelegem curba către care se îndreaptă poligonul frecvenţelor când numărul de cazuri tinde la
infinit iar lungimea claselor se apropie de zero. Uneori, graficul funcţiei este denumit “clopotul
lui Gauss” datorită formei lui deosebite, asemănătoare unui clopot.
 Figura 15 Curba repartiţiei normale, sau curba lui Gauss. Are un maxim în dreptul mediei,
două puncte de inflexiune (în dreptul valorilor m-s şi m+s), tinde la zero pe măsură ce ne
îndepărtăm de medie la stânga şi la dreapta.
(Facultativ). În analiza matematică se arată că graficul acestei funcţii, cel din figura 15, are
un maxim pentru x=m şi două puncte de inflexiune (în care devine din concavă, convexă), la m-s
şi la m+s. Curba normală mai este cunoscută sub denumirea de legea Gauss-Laplace sau legea
normală şi apare pentru prima dată într-o lucrare a matematicianului Moivre (1667 – 1754),
apoi în lucrările lui Pierre Simon de Laplace (1749 – 1827). Celebră este făcută de lucrările
matematicianului Gauss (1777 – 1855). Utilitatea acestei repartiţii se datorează mai multor
cauze, printre care:
• Multe fenomene aleatoare din natură se supun exact sau aproximativ acestei legi. Astfel,
deviaţiile stânga-dreapta de la medie ale erorilor de măsurare urmează această lege simetrică şi
cu proprietatea că, erori din ce în ce mai mari sunt din ce în ce mai rare.
O teoremă foarte importantă, teorema limită centrală, asigură acestei repartiţii un rol
privilegiat prin faptul că suma unui număr mare de variabile aleatoare independente una de
alta, dar identic repartizate, este repartizată Gauss sau aproximativ Gauss. Această teoremă ne
asigură de exemplu, de faptul că, media calculată pe un lot are o repartiţie Gauss sau apropiată.
• S-a demonstrat că multe repartiţii empirice întâlnite în practică pot fi aduse la o repartiţie
Gauss prin transformări simple şi în felul acesta devin mai uşor de studiat.
Trebuie reţinut că repartiţia Gauss are următoarele proprietăţi importante:
• Este simetrică faţă de media m
• Are două puncte de inflexiune, la m-s şi m+s
• Are maximul pentru x = m
• Are două cozi spre + şi – infinit care se apropie din ce în ce mai mult de axa orizontală,
fără să o atingă
• Mediana şi modul, coincid cu media
• Deoarece mediana coincide cu media, jumătate din aria de sub curbă se află în stânga
mediei şi jumătate în dreapta. Deci, într-o populaţie repartizată Gauss, 50% din indivizi sunt sub
medie şi 50% peste medie
• Aria cuprinsă între curbă şi axa orizontală este 1 indiferent de medie şi de deviaţia
standard.
• Aria cuprinsă între curbă, axa orizontală şi două verticale în dreptul numerelor a şi b, este
probabilitatea ca, extrăgând aleator un individ din populaţie şi făcând măsurătoarea pe acel
individ, valoarea obţinută x, să fie între a şi b (Vezi figura 16).
Aria cuprinsă între curbă, axa orizontală şi două verticale în dreptul numerelor a şi b, este
probabilitatea ca, extrăgând aleator un individ din populaţie şi făcând măsurătoarea pe acel
individ, valoarea obţinută x, să fie între a şi b
Repartiţia Gauss, este de fapt o famile de repartiţii ce depinde cei doi parametri: media şi
deviaţia standard. În figura 17, sunt desenate câteva curbe de repartiţie Gauss, mai mult sau
mai puţin aplatizate, după cum deviaţia standard este mai mică sau mai mare.
 Diferite curbe Gauss mai mult sau mai puţin aplatizate, aplatizarea fiind dată de valoarea
deviaţiei standard, s. Cu cât valoarea lui s este mai mare, cu atât curba este mai aplatizată. Când
s ia valori mici, curba este mai înaltă.

Curbe Gauss cu aceeaşi deviaţie standard. Ele sunt la fel de aplatizate şi pot fi suprapuse
prin translaţii stânga-dreapta.
Dacă fixăm media dar permitem orice deviaţie standard, există o infinitate de curbe Gauss
care au aceeaşi medie. Ele sunt localizate identic stânga-dreapta, dar diferă prin aplatizare mai
mult sau mai puţin accentuată. În figura 19, sunt desenate 3 curbe Gauss cu aceeaşi medie şi cu
deviaţiile standard 1, 1.2 şi 1.5.

Trei curbe Gauss cu aceeaşi medie şi deviaţii standard diferite

 Aşa cum am arătat, repartiţia normală sau Gaussiană este des întâlnită în studiul
fenomenelor biologice şi are unele proprietăţi utile. În biologie, una din problemele importante
care se pun în legătură cu datele pe care le măsurăm este aceea dacă se încadrează sau nu în
limitele de normalitate. Repartiţia normală ne poate ajuta să dăm un răspuns acestei întrebări,
cel puţin pentru acele date care sunt distribuite normal. Dacă o variabilă are repartiţie Gauss,
atunci se poate stabili cât de plauzibilă este media şi deviaţia standard găsite prin măsurători pe
un lot şi se pot face comparaţii cu mediile care ar trebui să fie obţinute şi care sunt cunoscute
din literatura de specialitate (vezi cursul despre eşantionare şi cel despre teste statistice pentru
amănunte).
Cunoscând despre o variabilă că are repartiţie Gauss, se pot deduce unele afirmaţii despre
valorile pe care le poate lua. Cum folosim această repartiţie pentru a deduce anumite concluzii
despre variabila care ne interesează? După cum am mai afirmat, pentru o variabilă repartizată
normal, procentul din populaţie situat între două limite date este aria cuprinsă între curba
Gauss, axa orizontală şi cele două verticale la limitele fixate. De obicei se consideră intervalele
în jurul mediei, simetrice, cu limite situate la o distanţă de una sau mai multe abateri standard
de medie.
Graficul cu bare
Este graficul care reprezintă prin bare verticale, frecvenţele unui tabel de frecvenţe pentru
variabile calitative (date nominale) sau variabile ordinale. Deşi pare asemănător cu histograma,
între cele două tipuri de grafice există diferenţe. Ca aspect, histograma are barele lipite, în timp
ce graficul cu bare lasă o oarecare distanţă între bare. Nu este recomandată folosirea graficelor
unul în locul celuilalt.
În figura 9 sunt reprezentate frecvenţele de apariţie a unor afecţiuni maligne, pe stadii.

Clasificarea pe stadii a unui număr de pacienţi cu afecţiuni maligne

Pentru a evidenţia diferenţe dintre cele două tipuri de grafic, să luăm tabelul 3, care dă
frecvenţele cu care au fost înregistrate decese în timpul operaţiei într-o secţie de spital.
Graficele corespunzătoare sunt prezentate în figura 10.
Informaţia conţinută de tabelele de incidenţă se reprezintă de obicei prin grafice cu bare pe
perechi sau triplete, în funcţie de tipul tabelului. Pentru tabelele 2x2, graficul are două perechi
de bare (vezi graficul 11).
 Repartiţia a 190 de pacienţi cu accidente vasculare cerebrale după sex şi după mediul de
provenienţă (rural, urban)

Uneori, graficul este reprezentat în spaţiul tridimensional, pe câteva rânduri, astfel încât
ochiul are o vedere comparativă a categoriilor pe care le reprezintă tabelul.

Clasificarea după grupa de vârstă şi starea civilă a unui număr de pacienţi.

 Clasificarea după sex şi fumat a 469 de indivizi
Graficul PIE
Este un grafic care reprezintă prin sectoare circulare frecvenţele dintr-un tabel de
frecvenţă. Sectoarele sunt proporţionale ca număr de grade cu frecvenţele absolute din tabel,
sau cu frecvenţele relative. Pe grafic pot apare în dreptul fiecărui sector, fie frecvenţa absolută,
fie cea relativă, fie ambele. Ca formă, pot fi sectoare dintr-un cerc văzut într-un plan, sau
sectoare ale unui disc tridimensional (vezi figurile 14 – 17).

Repartiţia a 190 de pacienţi după sex

Baze de date exploatate cu programul Excel: generalități despre bazele de date,

exploatarea bazelor de date, sortarea și filtrarea înregistrărilor bazei de date, functii specifice
pentru exploatarea bazelor de date.
O bază de date reprezintă un ansamblu de date integrat, anume structurat şi dotat cu o
descriere a acestei structuri. Descrierea structurii poartă numele de dicţionar de date sau
metadate şi crează o interdependenţă între datele propriu-zise şi programe.
Baza de date poate fi privită ca o colecţie de fişiere interconectate care conţin nucleul de
date necesare unui sistem informatic. Astfel, poate fi considerată drept un model al unor
aspecte ale realităţii unei unităţi economice, modelată prin intermediul datelor. Diferitele
obiecte din cadrul realităţii, ce prezintă interes, sunt denumite clase sau entităţi. Pentru aceste
obiecte sunt achiziţionate şi memorate date referitoare la diferite caracteristici (atribute). Baza
de date se constituie ca un ansamblu intercorelat de colecţii de date, prin care se realizează
reprezentarea unei realităţi.
Datele constituie orice mesaj primit de un receptor, sub o anumită formă. Informaţiile
reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din exterior (realitate).
Un fişier este un ansamblu de înregistrări fizice, omogene din punct de vedere al
conţinutului şi al prelucrării. O înregistrare fizică este o unitate de transfer între memoria
internă şi cea externă a calculatorului. O înregistrare logică este unitatea de prelucrare din
punct de vedere al programului utilizator. O înregistrare se compune din câmpuri (atribute)
care descriu anumite aspecte ale realităţii.
Câmpurile sunt înregistrări logice. O bază de date trebuie să asigure:
- abstractizarea datelor (baza de date fiind un model al realităţii),
- integrarea datelor (baza de date este un ansamblu de colecţii de date intercorelate, cu
redundanţă controlată),
- integritatea datelor (se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât
să se respecte restricţiile de integritate),
- securitatea datelor (limitarea accesului la baza de date),
- partajarea datelor (datele pot fi accesate de mai mulţi utilizatori, eventual în acelaşi timp),
- independenţa datelor (organizarea datelor să fie transparentă pentru utilizatori,
modificările în baza de date să nu afecteze programele de aplicaţii).
O baza de date poate fi definita ca o colectie de date elementare sau structurate ce
raspunde unui ansamblu coerent de subiecte, datele fiind organizate intr-o modalitate utila,
care ofera o baza sau un fundament pentru procedurile de regasire a informatiilor, de apreciere
si de luare a deciziilor.
Un tabel este un ansamblu de date organizate in linii - numite inregistrari - si coloane -
numite rubrici sau campuri, deci, se poate afirma ca structura foii de calcul se preteaza foarte
bine la crearea si stocarea bazelor de date.
Din punct de vedere structural, un tabel este definit ca un camp dreptunghiular, fiind
compus din coloane care contin rubricile bazei de date. Prima linie contine titlurile rubricilor, iar
celelalte linii care compun tabelul cuprind inregistrarile bazei de date. Este de preferat ca
tabelul sa nu contina linii sau coloane goale care pot ingreuna la un moment dat manipularea
datelor din tabela.
Cele mai importante elemente de terminologie pentru o baza de date sunt:
- O linie antet in partea superioara foii de calcul contine numele campurilor din tabela;
aceasta cerinta nu este obligatorie, insa multe caracteristici ale tabelelor nu vor functiona
corect daca tabelul nu este configurat in acest fel;
- Numele de camp descrie fiecare categorie de date. De regula, acestea sunt plasate ca
anteturi de coloana, dar pot lua forma anteturilor de linie in tabelele in care datele sunt stocate
pe orizontala, si nu pe verticala;
- Fiecare celula ce contine date este denumita valoare de camp;
- Valorile campurilor ce compun o singura linie de date poarta numele de inregistrare;
- Ansamblul valorilor ce compun o singura coloana de date poarta numele de domeniu.
- Ansamblul inregistrarilor dintr-o baza de date formeaza corpul tabelului.
 In alta ordine de idei, formatarea corpului tabelului (datele reale) reprezinta cea mai
importanta parte a procesului de standardizare. Datele trebuie sa aiba o formatare consecventa
si tipuri de font identice, ceea ce imbunatateste posibilitatile de gestionare a acestora.
Functionalitatile de baza de date ale procesorului de tabele Excel folosesc tabelele, nu
numai pentru stocarea de informatii (campuri de date), dar si pentru a putea prezenta
rezultatele interogarilor (campuri de rezultate) sau pentru a putea formula conditii de cautare
sau selectie prin introducerea unor restrictii asupra bazei (campuri de criterii).
Capacitatile de gestionare a bazelor de date permit o exploatare aprofundata a
informatiilor continute in tabelele bazelor de date. Astfel, un tabel interpretat ca fiind o baza de
date are toate proprietatile care decurg din aceasta ipostaza: permite operatiuni de actualizare
a bazei (adaugare, modificare, stergere de informatii); ordonarea crescatoare sau
descrescatoare a datelor dupa unul sau mai multe campuri, cautari si extrageri de informatii din
baza pornind de la anumite criterii de selectie, imprimari de date structurate.
 CURS 7

Tehnici de realizare a prezentărilor electronice.

De multe ori dorim să prezentăm o lucrare într-o formă sintetizată şi cât mai atractivă. O
modalitate este susținerea unei prezentări cu ajutorul unor programe electronice. Prezentarea
electronică este destinată realizării unei expuneri cu impact vizual asupra auditoriului și este
concepută prin intermediul unor diapozitive (slide-uri). Această înlănțuire de diapozitive pe un
anumit subiect, acompaniază de exemplu o prelegere dinamizând-o sau poate fi realizată în
scopuri din cele mai diverse. Prezentările electronice pot fi realizate utilizând programe ca de
exemplu: Microsoft Office, StarOffice, OpenOffice, Macromedia Flash sau Adobe Premiere. În
prezentul material, pentru exemplificare, utilizăm pachetul de programe Microsoft Office, care
pune la dispoziţie editorul de prezentări PowerPoint.
Aplicația Microsoft PowerPoint2007 pe lângă posibilitatea de formatare a caracterelor,
paragrafelor, permite şi introducerea de liste, tabele, grafice, sunete, imagini şi animații.
Diapozitive pot fi realizate în orice format de pagină, având orientarea Portrait sau Landscape,
fiind destinate expunerii pe ecran, fotodiapozitivelor de 35mm sau foliilor transparente pentru
retroproiector. În funcție de necesități ele pot fi listate pe hârtie (Paper printouts), imprimate
(Handouts) ca pagini ce conțin mai multe diapozitive sau ca pagini de note (Notes). Fișierul
realizat cu acestă aplicație poartă numele generic de prezentare și are extensia .PPT. De
remarcat că pentru cei care au utilizat PowerPoint XP sau 2003, această nouă versiune a
aplicației surprinde în mod plăcut mai ales prin facilitățile noi pe care le cuprinde (aproape totul
este grafic...) care duc la crearea și editarea mult mai ușoară a diapozitivelor. Dintre noutăți
putem aminti: o interfață nouă, ilustrațiile de tip SmartArt, efecte speciale, crearea fișierelor de
tip PowerPointPresentation, cu extensia .PPTX, realizarea facilă a tabelelor și graficelor, etc.
În continuare descriem pe scurt operațiile de bază care pot fi realizate cu ajutorul aplicației
Microsoft PowerPoint 2007.
La deschiderea unei noi prezentări, fereastra conține o zonă centrală care în funcție de modul
de vizualizare selectat poate fi varianta normală (Normal) aceasta fiind cea implicită, ca pagină
de note (Notes Page) sau în format minaturizat al diapozitivelor (Slide Sorter), iar în partea
stângă apare panoul cu filele Slides (Diapozitive), în mod implicit și Outline (Schițe).
Se pot creea și prezentări cu șabloane instalate (Installed Templates), acestea putând fi dintre
cele propuse de aplicație, șabloane personale utilizate în alte prezentări sau șabloane descărcate
de pe diverse site-uri (Microsoft Office Online, etc.). Diapozitivele prezentării vor avea asfel
forma dorită.
Pentru a deschide o prezentare existentă trebuie parcurși următorii pași:
- Clic pe butonul Office (Office Button)
- Se lansează comanda Open (Deschidere), va apărea caseta de dialog corespunzătoare
- Din caseta de dialog se selectează Folder-ul (unitatea de disc şi dosarul) în care a fost
salvată prezentarea
- Se selectează fişierul prezentare dorit
- Clic pe butonul Open (Deschidere) pentru deschiderea fără restricţii (sau clic pe săgeata din
dreapta butonului pentru a deschide o copie (Open as Copy) sau dacă fișierul este protejat se
deschide numai pentru citire (Open Read-Only)
 În prezentarea astfel deschisă se pot face modificări, se pot adăuga și șterge diapozitive, se
poate schimba ordinea lor, se poate modifica aspectul, conținutul unuia sau a mai multor
diapozitive, se pot introduce elemente noi, animații, filmulețe, etc. În varianta Read-Only nu se
pot face modificări.

PowerPoint. Crearea unei prezentări electronice. Adăugarea de adnotări, aplicarea

tranzițiilor și a efectelor de animație.
Realizarea unei prezentări presupune parcurgerea unor etape.
• stabilirea conţinutului
• construirea structurii prezentării,
• susţinerea acesteia.
Pentru a face o prezentare de succes trebuie avut în vedere următoarele:
• caracterul si natura auditoriului;
• necesitatea pregătirii prealabile a prezentării;
• folosirea profesionista a mijloacelor audio-vizuale în timpul prezentării;
• folosirea tehnicilor oratorice si a limbajului într-un mod planificat si
controlat
• exprimare clară si concisă.
La susţinerea unei prezentări trebuie:
• stabilit scopul care trebuie atins;
• împărţirea scopului general în obiective posibil de realizat;
• cunoasterea auditoriul care urmează sa asculte prezentarea;
• adaptarea prezentării la tipul asistentei.
Pentru realizarea cadrului prezentării trebuie sa întocmiţi două planuri:
• planul si organizarea subiectului;
• planul si structura modului în care va fi prezentat.
Pentru organizarea subiectului este indicat ca acesta să conţină:
• o singura tema principala;
• obiective clare;
• secţiuni distincte pe care auditoriul le poate înţelege.
În funcţie de adresabilitatea unei prezentări, fie că aceasta este destinată educării sau
convingerii unor persoane, într-un mediu de specialisti sau în alte situaţii oficiale, este bine de
urmat următoarele sfaturi:
• Enunţarea problemei, soluţiei, alternativele respinse, cercetarea în sprijinul soluţiei,
costul (buget/resurse) si acţiunile.
• O prezentare 5-10 minute va conţine 1-2 diapozitive si va prezenta o singură idee. Pentru
o prezentare de o ora se pot realiza 25-30 de diapozitive si trata 3-4 subiecte, (în medie 2
minute pentru fiecare diapozitiv).
• Menţinerea fiecărui punct marcat pe lungimea unei singure linii, fără a împărţi textul pe
rânduri, mesajul devenind mai lizibil si lista cu marcatori mai concisă si mai usor de parcurs.
Eliminarea pe cât posibil articolele ca „un” si „o”.
• Alegerea unui sablon formă atractiv, cu aspect profesional. Aspectul nu trebuie să
distragă atenţia de la mesaj.
• Menţinerea diapozitivelor cât mai accesibile tuturor, unde este posibil.
 Utilizarea unui contrast puternic între culoarea de fundal si culoarea textului.
• Menţinerea textului cât mai simplu. Textul dintr-un diapozitiv constituie în primul rând un
punct cheie care trebuie dezvoltat în discurs.
• Cereţi asistenţei să pună întrebările doar la sfârsitul prezentării.
• Încadrarea în timpul stabilit
Structura unei prezentări cuprinde:
1. Introducerea, în care se stabileste contactul cu auditoriul si se prezintă subiectul si tema
principala;
2. Cuprinsul, în care se explică tema în detaliu, dezvoltând-o si argumentând-o;
3. Încheierea, în care prezentă principala temă în rezumat.
Având în vedere structura tip a unei prezentări se vor include cel puţin următoarele
diapozitive:
• Titlul prezentării si numele prezentatorului
• Introducere – de la început trebuie enunţată problema al cărei răspuns încercăm să-l dam
cu prezentarea. O prezentare bună trebuie să captiveze audienţa de la început. Se pot aloca
unul sau mai multe slide-uri după caz pentru a poziţiona în context prezentarea.
• Cuprinsul – care prezintă pe scurt subiectele tratate în prezentare si vine ca un răspuns la
problemele enunţate în introducere. Cuprinsul se poate repeta pe parcursul prezentării servind
astfel ca slide intermediar între subiecte si ajută audienţa să urmărească progresul prezentării.
O succesiune de 3-4 subiecte care conţin fiecare: o idee sau o problema si modul de
rezolvare al acesteia, date suplimentare sau exemple care ilustrează ideea respectivă, grafice,
imagini sau elemente multimedia. Dacă prezentarea este tehnică, se pot include demonstraţii.
Trebuie stabilit locul acestora în cadrul prezentării prin introducerea unui slide care descrie pe
scurt demonstraţiile efectuate si calcularea duratei acestora. Este recomandat ca pentru fiecare
subiect prezentat sa nu depăsească mai mult de 3-5 slide-uri.
• Sumar al celor prezentate – putem repeta cuprinsul si reaminti audienţei subiectele
principale discutate.
• Concluzii si reiterarea mesajului principal
• Sesiune de întrebări si răspunsuri - opţional
Manipularea elementelor unei prezentări
Microsoft Office PowerPoint 2007 este un program de prezentare grafică cu ajutorul căruia
utilizatorii sunt capabili să creeze rapid prezentări cu aspect profesional si cu impact ridicat,
dinamice, integrând, în acelasi timp, fluxul de lucru si modalităţi simple de partajare a
informaţiilor.
La fel ca si celelalte programe din suita Office 2007, aplicaţia PowerPoint vă oferă controlul
pentru a crea prezentări cu aspect deosebit, pornind de la interfaţa utilizator Microsoft Office
Fluent si până la noile capacităţi de formatare si grafice.
Prezentăm în continuare o parte din avantajele utilizării noii versiuni a programului
PowerPoint 2007.
Panglica, parte din interfaţă utilizator Microsoft Office Fluent, este proiectată cu scopul de a
vă ajuta să găsiţi rapid comenzile de care aveţi nevoie pentru a realiza o activitate.
 Bibliografie selectivă:
1. Manuale Microsoft Office 2000, 2003, 2007
2. Peter NORTON ș.a., Microsoft Office 2000, Ed.Teora, 2000
3. Silvia Curteanu, PC Ghid de utilizare, Ed.Polirom,2001
4. Silvia Curteanu, Excel prin exemple, Ed.Polirom,2004
5. Courter G., Marquis A., Iniţiere în Microsoft Office 2000, Ed. All,2000
6. Perry G., Invaţă singur Microsoft Office în 24 de ore, Ed.Niculescu, 2006
7. Ana Grama ș.a., Să învățăm Word, PowerPoint, FrontPage și Internet, Ed.SedcomLibris,
2004
8. Fehily C., Windovs XP – Ghid vizual, Ed.Teora,2005
9. Dicţionar de calculatoare, Ed.Teora, Bucureşti,2000
10 Tigan S., Achimaş A., Drugan T.: Curs de Informatică şi Statistică Medicală, ed. SRIMA,
ClujNapoca,2001