Lucrare de laborator nr.

Tema: Determinarea concentrației substanțelor nocive sub formă de gaze și

vapori în aerul zonei de muncă

Scopul lucrării: a lua cunoștință de metodele și mijloacele tehnice pentru

determinarea concentrației substanțelor nocive în aerul zonei de muncă.

Noțiuni generale:
Multe procese tehnologice în activitatea de producție sunt însoțite de folosirea
și degajarea substanțelor toxice care poluează aerul zonei de muncă. Nimerind în
organismul omului prin căile respiratorii, piele sau tractul intestino-stomacal,
acestea pot cauza intoxicarea sau afectarea organelor și diferitor sisteme.
Majoritatea cazurilor de intoxicare și îmbolnăvirilor profesionale în
activitatea de producție sunt legate de nimerirea substanțelor nocive în organismul
omului prin căile respiratorii. Această cale este cea mai periculoasă, deoarece prin
țesutul pulmonar, suprafața căruia constituie cca 100 m2, substanțele nocive
nimeresc nemijlocit în sânge și sunt transportate în întregul organism.
La nimerirea pe neașteptate a unor cantități mari de substanțe nocive în
organismul muncitorului au loc intoxicațiile, iar în rezultatul acțiunii îndelungate a
unor doze mici de substanțe toxice apar bolile profesionale.
Conform normelor sanitare SN 245-71 și standardului GOST 12.1.005-88,
concentrația substanțelor nocive în aerul zonei de muncă nu trebuie să depășească
concentrațiile maxime admise (C.M.A.), iar controlul concentrației acestor substanțe
în încăperile de producție trebuie efectuat sistematic.
După gradul de influență asupra organismului uman, substanțele nocive se
împart în 4 clase:
1. substanțe extrem de periculoase, C.M.A. < 0,1 mg/m3
2. substanțe înalt periculoase, C.M.A. : 0,1...1,0 mg/m3
3. substanțe moderat periculoase, C.M.A. : 1,1…10 mg/m3
4. substanțe puțin periculoase, C.M.A. > 10 mg/m3
Concentrația maximă admisă în aerul zonei de muncă este o astfel de
concentrație a substanței nocive care la inhalarea zilnică de 8 ore sau altă durată a
schimbului de lucru, dar nu mai mult de 40 ore pe săptămână, pe durata întregului
stagiu de muncă nu duce la îmbolnăviri sau alte dereglări ale stării sănătății și nu
influențează asupra generațiilor viitoare.
În cazul prezenței în aerul zonei de muncă a câtorva substanțe nocive cu
caracter identic de influență, suma raporturilor concentrațiilor reale a fiecărei
substanțe (C1, C2, …, Cn) față de concentrațiile maxime admise a lor nu trebuie să
depășească o unitate:
 C1 C2 Cn
  ...  1
C.M . A.1 C.M . A.2 C.M . A.n
Nivelurile C.M.A. stabilite de norme se referă la toate locurile de muncă din
încăpere, indiferent de amplasarea lor.
În conformitate cu cerințele actelor normative în vigoare, măsurarea
concentrației substanțelor nocive în aerul zonei de muncă se efectuează:
 permanent – pentru substanțele clasei de pericol 1;
 periodic – pentru substanțele claselor 2, 3 și 4.
Concentrațiile determinate în rezultatul măsurării pentru comparabilitate
se aduc la condiții normale: temperatura 0 °C, presiunea atmosferică 760 mm Hg,
umiditatea relativă 50%.
Metodele de analiză a calității aerului se împart în trei grupe: de laborator,
exprese și automate. Cele mai precise sunt metodele de laborator care asigură o
calitate înaltă a rezultatelor analizei, însă necesită timp îndelungat și calificare
corespunzătoare a personalului. La metodele de laborator se referă cele fotomerice,
luminiscente, cromatografice, spectroscopice.
Metodele exprese de determinare a concentrației impurităților gazoase în
aerul încăperilor industriale sunt operative și simple, permit într-o perioadă de timp
relativ mică (3...20 min) obținerea informației despre conținutul substanțelor nocive
în mediul de producție și luarea măsurilor necesare pentru asigurarea securității
angajaților. Una din cele mai utilizabile metode expres este metoda liniar-
colorimetrică bazată pe schimbarea culorii prafului indicator la contactul lui cu
vaporii sau gazul respectiv, concentrația fiind determinată cu ajutorul diagramelor
speciale.
Pentru aprecierea concentrației impurităților din aer prin această metodă
se folosesc analizatoarele de gaze de tipul ”UG-1”, ”UG-2”, ”UG-3”.
Principiul de lucru al aparatului este bazat pe măsurarea lungimii
sectorului colorat al coloanei de praf indicator din tubul de sticlă, obținut în rezultatul
infiltrării unei cantități bine determinate de aer poluat.
Infiltrarea aerului se efectuează cu ajutorul unui dispozitiv de absorbție,
care constă dintr-o cameră ermetică de cauciuc (silfon), având comunicare cu
atmosfera prin intermediul unei duze. Această cameră, executată sub formă de foale
este menținută în stare extinsă cu ajutorul unui arc.
Silfonul (3) cu două capace (1, 4) și paharul în care se află arcul (2) sunt
instalate în corpul aparatului. Pe placa de sus a aparatului se află o bucșă fixă (7)
pentru a directa tija (6), atunci când silfonul este comprimat. La duza (10) este unit
furtunul din cauciuc (8) la capătul liber al cărui se unește un tubul de sticlă cu praf
indicator (9).
 Infiltrarea aerului prin tubul indicator are loc după ce cantitatea respectivă
de aer a fost scoasă din silfon prin comprimarea acestuia cu ajutorul tijei gradate.
Tija prezintă o bară metalică cu patru caneluri, în care sunt câte două adâncituri,
distanța dintre care determină volumul de aer infiltrat, cantitatea căruia este indicată
în partea de sus a tijei.
Tubul indicator pentru determinarea concentrației gazului analizat din aer
prezintă prin sine un tub de sticlă cu lungimea de 90 ± 2 mm și diametrul interior de
2,5 ... 2,6 mm, umplut cu praf indicator.
Praful indicator este menținut în tubul de sticlă cu ajutorul a două dopuri de
vată, amplasate la capetele tubului. Tubul de indicație se pregătește în modul
următor: la unul din capetele tubului se aplică un dop de vată cu grosimea de 3-5
mm. Prin celălalt capăt, cu ajutorul pîlniei, se toarnă praful indicator pînă la margine,
după aceasta se tasează prin lovirea ușoară a pereților tubului și apoi se aplică la
capătul liber al doilea dop de vată. Tubul este gata pentru efectuarea măsurării.
Scările de măsură. În dependență de limitele măsurărilor, pentru fiecare
substanță determinată, pe tubul de sticlă cu praf indicator sunt aplicate una sau două
scări gradate, în mg/m3. Pe fiecare scară este indicată substanța determinată și
volumul aerului ce trebuie infiltrat prin tubul indicator în mililitri.
În timpul efectuării analizei, volumul aerului indicat pe tijă și scara după care
se efectuează măsurarea concentrației, trebuie să coincidă.

2. Ordinea efectuării măsurărilor

În timpul analizei, tija (6), se introduce în bucșă, în așa fel, ca fixatorul (5) să
alunece pe canelura tijei, pe care sunt indicate limitele volumului aerului infiltrat
(pentru benzen – 350; toluen – 300; xilol – 300 ml). Apăsând cu mâna pe tijă,
comprimăm silfonul până când fixatorul intră în adâncitura de sus a canelurii tijei,
fixând paharul de gumă în stare comprimată. La conducta de gumă a dispozitivului
se unește tubul de indicație cu orice capăt. Alt capăt al tubului indicator se îndreaptă
în partea gazului (către vasul deschis cu substanța ce se determină). Apăsăm cu o
mână tija, cu cealaltă o eliberăm de fixator și lăsăm ca tija să se miște până când
fixatorul intră în adâncitura a doua. În acest timp, prin tubul indicator se infiltrează
proba de aer.
După ce fixatorul intră în gaura de jos a tijei, infiltrarea aerului continuă în
silfon datorită vacuumului ce s-a format în acesta.
Timpul total de infiltrație a aerului cercetat prin tubul indicator trebuie să
corespundă timpului indicat pe diagrama de determinare a concentrației pentru
substanța dată.
 Concentrația gazului se determină cu ajutorul scării pe care este indicat
volumul aerului infiltrat. Cifra, care coincide cu limita coloanei de praf vopsit, va
indica concentrația gazului ce se cercetează în mg/m3.
Dacă concentrația gazului e mai mică decât sensibilitatea aparatului, atunci
infiltrația volumului maxim de aer se repetă de mai multe ori (nu mai mult de 5 ori).
Concentrația reală va fi egală atunci cu concentrația obținută împărțită la
numărul de infiltrații.

Rezultatele experimentului se înscriu în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1.

atmosferică, mm
Volumul aerului

Clasa de pericol
C.M.A., mg/m3
Gazul cercetat

Volumul total,

Concentrația
Numărul de
infiltrat, ml

Presiunea

substanței,
infiltrații
Nr.crt.

T, min

mg/m3
t, °C

Hg
ml
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 45-
100 Anfidridă 1 100 21 746 38,4 0,05 2
60

Concentrația obținută a substanței nocive trebuie adusă la condiții normale (P

= 760 mm Hg; t = 0 °C), calculându-se după formula:
a (273  t )  760
x mg / m3 ,
273Pt
unde: x – concentrația noxei adusă la condiții normale;
a – concentrația noxei măsurată cu dispozitivul ”UG-2”, mg/m3;
t – temperatura aerului în încăpere, °C;
Pt – presiunea atmosferică în timpul măsurărilor, mm Hg.

Calcule:

La contactul prafului indicator cu amfidrida nuanța prafului indicator din culoarea

de gri închis se transformă în albă. Se măsoară vectorul respectiv cu ajutorul
diagramei speciale.
35(273+21)∗760 7820400
x= = = 38,40
273∗246 203658
 Aprecierea rezultatelor măsurării concentrației se compară cu C.M.A. a
substanțelor nocive, în conformitate cu normele SN 245-71.

Extras din SN 245-71

Nr. C.M.A., Clasa de Starea de
Substanța
crt. mg/m3 pericol agregare
Monoxid de
1 5 3 v
carbon
2 Amoniac 20 4 v
3 Oxid de sulf 10 3 v
4 Acetonă 200 4 v
5 Benzină 100 4 v
+
6 Benzol 5 3 v
7 Xilol 50 4 v
8 Toluen 50 4 v
9 White-spirit 300 4 v
10 Bioxid de carbon 20 4 v
11 Clor 1 2 v
12 Eter etilic 0,15 2 v+a
Hidrogen
13 10 3 v
sulfurat+

Concluzie: În zona de lucru, unde vom obține o astfel de concentrație, în urma

măsurărilor și calculelor va fi un pericol asupra lucrătorilor. De aceea se vor lua
măsuri de protecție, după care se vor admite lucrători la muncă.
ANEXE