INSTITUTIILE SOCIALE SI TIPOLOGIA LOR

DEF-institutie (in limbaj obisnuit)= organizatie delimitata intotdeauna spatial si temporal; sinonim pentru
organizatiile publice (primarii, ministere, organizatii internationale); ( d.p. d.v. sociologic)= orice tip de practica
instituita oriunde in societate; in anumite situatii, intregul univers social reprezinta un sistem de institutii sociale;
societatea =ansamblu de institutii sociale care satisfac necesitati sociale ( ex: Parlamentul indeplineste functia de a
elabora legi iar Guvernul le aplica); (din perspectiva conceptelor de status si rol)=seturi de statusuri si roluri
atasate acestora, care contribuie la indeplinirea unor functii sau nevoi sociale.

Orice organizatie functioneaza pe baza unei institutii sociale, insa nu orice institutie exista sub forma unei
organizatii. (ex. familia, Biserica, statul, banii reprezinta institutii sociale)

TIPOLOGIE -in raport cu tipul de functie pe care o indeplinesc:

 Politice-conducerea comunitatilor si a societatilor (statul, partidele, consiliile locale)

 Juridice-administrarea controlului social si asigurarea ordinii (tribunalele, baroul)
 Economice-producerea de bunuri si servicii (orice organizatie economica)
 Culturale-producerea si difuzarea culturii ( teatre, mass-media)
 Religioase –administreaza practicile si ideologiile religioase (Biserica, sectele)
 Institutii ale viatii private –asigura desfsurarea vietii private a indivizilor) (familia, casatoria)

DIFERENTIEREA INSTITUTIONALA (d.p. d. v. istoric)=procesul prin care dintr-o institutie sociala

(fundamentala), care indeplineste mai multe functii in societate, apar alte institutii noi care preiau din functiile institutiei
de origine (ex. familia indeplinea la origine, toate functiile sociale vitale: religioase, economice, politice, de control
social)INSTITUTIA TOTALA = tip special de institutie care incearca sa-si controleze si sa isi influenteze membrii la
un nivel maximal (ex.propria famile; vaporul- perioada unei calatorii, armata, inchisoarea, spitalul-pt. un bolnav cronic)

FAMILIA CA INSTITUTIE SOCIALA

 Din perspectiva sociologica- familia este un grup social constituit pe baza relatiilor de casatorie,
consanguinitate si rudenie.
 Familia este un grup primar in care predomina relatiile directe, informale, nemediate.
 Din perspectiva juridica- familia este un grup de persoane in care s-a instituit un set de drepturi si
obligatii, reglementat prin norme legale.
 Familia este un ansamblu de relatii sociale reglementat prin norme juridice sau prin norme sociale
difuze.
 Familia este un complex de roluri si statusuri.
DEF= grup de oameni care relationeaza datorita unor legaturi de sange, mariaj sau adoptie (cele trei
forme de relaţii pe baza cărora se pot întemeia familiile). Relaţiile dintre membrii familiei sunt relaţii de
rudenie.
Rudenia poate fi la rândul ei:
 biologică, deci de tip consangvin (bazată pe legături „de sînge"),
 socială şi o vom considera atunci ca fiind de tip afin (prin căsătorie).
 de tip spiritual (năşia, frăţia de cruce etc.).
 “rude fictive”(cînd rudenia nu se referă la relaţiile dintr-o familie bazate pe legături de căsătorie sau
de sânge)
Pot exista totodată şi grupuri de oameni care au relaţii afective puternice şi care nu formeză totuşi o familie (bazată
pe căsătorie sau relaţii de sânge), exemplu des întâlnit în oraşul modern, unde vecinii pot avea relaţii mai puternice între
ei decât cu propriile familii.
FUNCTII:
 funcţia de regulator sexual

1
  funcţia de reproducere
 funcţia de socializare
 funcţia afectivă
 funcţia de status
 funcţia protectivă, funcţia economică

1.Funcţia de status- uzual cele mai importante statusuri ale unei persoane sunt oferite de familie, acestea sunt
recunoscute şi au semnificaţie în societate, de multe ori ele conferind anumite drepturi pecuniare sau culturale.
2. Funcţia afectivă -orice fiinţă umana îşi găseşte echilibrul afectiv în primul rând la nivelul familiei, atât datorită
relaţiilor sexuale, cât şi datorită prezenţei şi creşterii copiilor.
3.Funcţia protectivă -oamenii sunt protejati, în orice societate, în primul rând de instituţia familiei, şi mai apoi de alte
instituţii.
4.Funcţia economică -familia reprezintă o unitate economică, atât ca şi producţie, cât şi ca registru de consum.

TIPOLOGIE:
 familia nucleară-familia formată din membrii a cel mult două generaţii care trăiesc în aceeaşi gospodărie
-familia conjugală, singura care are şi funcţii de procreere ( familie nucleară formată din soţ, soţie (eventual şi
copii);( în afară de forma conjugală pot să mai existe şi cazuri ale unor familii formate din alte tipuri de rude
(bunici-nepoţi, frate şi soră etc) care trăiesc în aceeaşi gospodărie.)
- familia monoparentală-copiii sunt crescuţi doar de unul dintre părinţi
 familia extinsă- membrii a mai mult de două generaţii care, şi în acest caz, trăiesc în aceeaşi gospodarie; poate
fi reală, atunci când ea există ca atare într-o gospodarie şi teoretică-arbore genealogic.
NORME ALE FAMILIEI:
1. Norme de căsătorie (unele dintre cele mai importante norme care reglementează modalităţile şi formele de
constituire a familiilor.
-casatorie endogama “căsătoria în interior”, adică într-un grup predefinit, din care facem parte
-casatorie exogama-in afara grupului.
Cele mai importante norme, atât istoric, cât şi ca “universalitate”, sunt normele de incest (interzic în mod uzual
relaţiile sexuale între părinţi şi copii, fraţi şi surori, între copii şi bunici, în general între rude de gradul unu şi doi, în
unele societăţi mergându-se până la mai multe grade de rudenie.)

2. Norme care reglementează numărul partenerilor care pot întemeia o familie.

- căsătorii de tip monogam (se încheie între un singur barbat şi o singură femeie); monogamie seriala, in societatea
contemporana
- căsătorii de tip poligam (in comunitatile arhaice)
Poliginie, atunci când un barbat se poate căsători cu mai multe femei;
Poliandrie, atunci când o femeie se poate căsători cu mai mulţi bărbaţi;
Căsătoriile de grup, atunci când un grup de femei se căsătoresc cu un grup de bărbaţi, existând libertate totală a
relaţiilor în interiorul grupurilor

3. Normele de autoritate-privesc conducerea şi exercitarea puterii la nivelul familiei.

-familii patriarhale-puterea este exercitata de tata, matriarhale şi familii bazate pe norme de exercitare comună
a puterii.

4. Normele de locaţie -stabilesc unde se întemeiază gospodăria unei noi familii

- patrilocaţie(familia se stabileste in gospodaria parintilor baiatului), matrilocaţie( a parintilor fetei), şi
neolocaţie( o noua gospodarie)

5. Norme de selecţie a partenerului- norme în baza cărora, într-o societate, sunt aleşi partenerii
- atracţia reciprocă şi afectivitatea reciproc împărtăşită constituie baza selecţiei partenerilor-
dragoste romantică.
- homogamia- selecţia partenerilor în vederea căsătoriei se face pe baza asemănării acestora din punctul de vedere
al statusurilor pe care le deţin, (al nivelului de instruire, de educatie, al clasei sociale, al religiei etc.)
- proximitatea- apropierea (preferăm parteneri care sunt mai aproape de noi)

2
 Divort si casatorie

Căsătoria este o instituţie socială, însă şi divortul este deopotrivă.

Divort - desfacerea/ dizolvarea unei casatorii. Casatoria si divortul sunt institutii care functioneaza
diferit, divortul presupunand un procedeu mult mai complicat, existand societati unde este interzis.
Orice societate are tendinta de a favoriza casatoriile si a evita pe cat posibil divortul.
Divortialitatea – o variabila prin care se masoara numarul de divorturi la mia de casatorie. Creşterea
ratei divorţialităţii sugerează uzual stări anomice în societate, crize de tranziţie sau procese sociale de o
dinamică deosebită. În ultimele decenii spre exemplu rata divorţialităţii practic s-a dublat în ţările dezvoltate,
inclusiv în Romania. Circa 20% din divorţuri se produc în primii trei ani de la căsătorie, ceea ce trădeaza de
fapt şi existenţa unor incompatibilităţi de adaptare a partenerilor.Se considera ca o societate este cu atat mai
instabila cu cat numarul de divorturi este mai mare.

Factori care duc la instabilitatea familiilor

o Diferenta mare de varsta intre soti. De asemenea varstele mici ale partenerilor duc la instabilitate. Cele
mai stabile familii sunt cele in care sotul este cu 2 pana la 4 ani mai mare ca sotia, respectiv cele in
care partenerii au 22-24 ani.
o Socurile in familie. In masura in care exista pierderi grave materiale sau umane casatoriile tind sa
devina instabile.
o Nevoia unuia dintre soti de indepartare de familiile de provenienta, in masura in care celalalt nu
doreste acest lucru.
o Diferente mari de orice natura (culturale, economice, de status) dintre soti duc la tensiuni si conflicte.
o Regula celor 6 luni si a celor 3 ani de la prima intalnire.
o Instabilitatea familiilor de provenienta (este vorba de socializarea primara): modele de familii
conflictuale, monoparentale etc.
o Atunci cand femeia ramane insarcinata inainte de casatorie sau in primul an de mariaj.

Alternative la familia clasica

Familia se afla intr-un continuu proces evolutiv. Nu putem spune incotro ne indreptam, dar
alternativele principale din prezent sunt: familie de tip poligam care au fost intotdeauna o tendinta
minoritara; casatoria de tip homosexual – o tendinta minoritara la nivelul populatiei; coabitarea
consensuala – concubinaj care apare din ce in ce mai frecvent si care poate fi premaritala sau permanenta.
Aceste alternative pot fi inlocuite de altele; mutatiile semnificative la nivelul familiei nu se produc in cativa
ani, ci uneori, chiar in secole.

3
4
5