Sunteți pe pagina 1din 10

1.2 Studiul constructiv-funcţional al reperului R2

a. Rolul functional al reperului

Un reper trebuie sa participe la realizarea functiei globale a produsului, sau functiilor partiale ale ansamblului sau subansamblului din care face parte si la realizarea conditiilor impuse acestor functii (restrictiile functiilor). Forma piesei, materialul din care aceasta se executa, dimensiunile si abaterile acestora se stabilesc in functie de rolul functional al piesei in ansamblul sau subansamblul din care face parte. Pentru aceasta se executa o schita a ansamblului sau subansamblului, punandu-se in evidenta (prin culori diferite sau tip de linie) piesa ce face obiectul proiectului. De exemplu, statorul motorului electric produce câmpul electric primar, iar rotorul produce câmpul electric secundar sau indus, opus câmpului primar. Din interacţiunea de respingere dintre cele două câmpuri electrice ia naştere mişcarea de rotaţie a rotorului motorului electric care este solidar cu arborele motorului, de la care se culege mişcarea. Pentru motorul electric “produce câmpul electric secundar” este o a doua funcţie principală şi “roteşte arborele” este a treia funcţie principală a motorului electric. Aceste funcţii principale raportate la subansamblurile care le dezvoltă sunt funcţii generale ale subansamblurilor respective. De exemplu, “produce câmpul electric primar” este funcţia generală a statorului, “produce câmpul electric indus şi se roteşte ” este funcţia generală a rotorului. La subansamblu rotor, se deosebesc mai multe componente ca: bobina, tolele, arborele, rulmenţii etc., fiecare dintre acestea dezvoltă funcţiile principale ale rotorului care rezultă din descompunerea funcţiei generale a acestuia şi sunt: “conduce curentul indus”, “uniformizează câmpul electromagnetic”, “susţine bobina şi întrefierul” şi “se roteşte”, “susţin mişcarea de rotaţie a arborelui”. Arborele motorului, ca o componentă a subansamblului rotor, dezvoltă funcţiile de “îmbinare cu rotorul”, “transmisie a rotirii în jurul axei” şi “blocare a deplasării axiale”.

Tabelul 1.2-1

Funcţia

Definire

Exemple

Îmbinare

Solidarizează diferite piese mecanice

Şuruburi, pene, nituri; Sudură

Transmisie

Transferă mişcarea fără modificarea caracteristicilor

Arbori, tije ghidate, cuplaje, conducte rectilinii

Transformare

Variază caracteristicile mişcării

Angrenaje, mecanisme cu curea, roţi cu fricţiune, coturi, bifurcaţii, robineţi

Blocare

Împiedică mişcarea

Zăvor, clichet, frână

Solidarizare cu un element de referinţă fix

Asigură poziţia relativă a pieselor fixe sau mobile

Soclu, carter, carcasă, batiu, banc, rezervor

Continuitate fizică

Îmbină suprafeţele funcţionale

Piese dintr-o bucată

b. Schiţa reperului

Se executa o schiţa a reperului, în care suprafeţele acestuia se noteaza cu Sk, k = 1, 2,

în care suprafeţele acestuia se noteaza cu Sk, k = 1, 2, Figura 1.3-1 c .

Figura 1.3-1

Caracteristicile prescrise suprafeţelor se prezintă în tab. 1.2-2.

 

Tabelul 1.2-2

Sk

Forma

Dimensiuni şi abateri

Rugozitatea,

Toleranţa(-e)

Poziţia

Alte condiţii

nominală

 

[mm]

Ra

de formă

relativă

(duritate,

 

acoperiri de

protecţie etc.)

S1

Plană

78 0,3 / 100 0,3 *

3,2

 
S 1 Plană  78  0,3 /  100  0,3 * 3,2   48

48

52

HRC

S2

Conică

 

2 x 45

       

S3

Cilindrică

80

0,05

x 35 0,3

1,6

S 3 Cilindrică  80  0,05 x 35 0,3  1,6 Bază de ref. 48

Bază de ref.

S 3 Cilindrică  80  0,05 x 35 0,3  1,6 Bază de ref. 48

48

52

HRC

 

Plan-cil.

90 0,3 x 5 0,1 *

       

S4

(canal)

12,5

Sk

           

* Abaterile sunt pentru cote libere luate din SREN 22768-1,2: 1999 (ISO 22768-1,2)

d. Funcţiile suprafeţelor

Piesa isi exercita functia prin suprafetele sale. Suprafetele pot fi: functionale, tehnologice, constructive

(de delimitare), de montaj ( de legatura), auxiliare (pentru marcare, protectie etc.) In cazul rotorului unui motor suprafeţele funcţionale respective sunt: suprafeţele de îmbinare a rotorului, suprafeţele de îmbinare cu rulmenţii, suprafeţele de îmbinare cu cuplajul, umerii arborelui etc. Celelalte suprafeţe ale arborelui sunt suprafeţele de legătură între suprafeţele funcţionale ale arborelui şi dezvoltă funcţia de continuitate fizică a acestuia. Funcţiile suprafeţelor se prezintă în tab. 1.2-3

Tabelul 1.2-3

 

Sk

Funcţia(-ile)

S

 

S

,

S

 

Prezentarea se face pe suprafata sau grup de suprafete.

e. Solicitări în timpul funcţionării Solicitările principale asupra reperului/suprafeţelor sunt:

- mecanice (tracţiune-compresiune, forfecare, încovoiere, torsiune etc.);

- termice (variaţii de temperatură, dilatări etc.);

- chimice (coroziune etc.).

f. Analiza lanturilor de dimensiuni atasate La formarea lanturilor de dimensiuni trebuie sa se tina seama de urmatoarele recomandari:

- intrucat toleranta dimensiunii de inchidere este, teoretic, egala cu suma tolerantelor dimensiunilor primare (ale caror valori limita se respecta prin prelucrare), este necesar ca numarul dimensiunilor

componente ale lantului sa fie cat mai mic; in caz contrar, toleranta dimensiunii de inchidere devine excesiv

de mare;

- din aceeasi cauza se impune ca tolerantele dimensiunilor primare sa fie cat se poate de mici, in

masura in care prelucrarea piesei la aceste tolerante ramine totusi convenabila din punct de vedere economic;

- sa se evite, pe cat posibil, asezarea in serie a dimensiunilor cu schimbarea permanenta a bazei de

cotare, deoarece in acest caz se creeaza greutati de ordin tehnologic la prelucrare si se mareste numarul de dimensiuni in lant.

,

la prelucrare si se mareste numarul de dimensiuni in lant. , Exemplu La cotarea functionala s-au

Exemplu La cotarea functionala s-au prescris urmatoarele dimensiuni:

l1 = 20 ± 0,04 mm; l 2 = 40 ± 0,06

mm.

Daca pe desenul de executie al piesei s-ar prescrie lantul de dimensiuni a (evident, fara Rl care se obtine in mod automat), ar aparea unele greutati cu caracter tehnologic, intrucat cele doua lungimi prescrise au baze de prelucrare si de masurare diferite. Pentru ca prelucrarea sa fie mai simpla, mai usoara si, eventual, mai ieftina, se recomanda, in cazul dat, sa se stabileasca o singura baza de prelucrare si de masurare; ca urmare, din punct de vedere tehnologic este mai convenabil lantul de dimensiuni b.

NR = L2 L1 L2 = L1 + NR = l1 + l2 = 20 + 40 = 60 mm

e

s

2

e

s

R

e

i

1

e R 0, 06 e 0, e 04 ) 0, 02

s

s 2

i1

mm

e

i

2

e

i R

e

s

1

e R 0, 06 e 0, e 04 0, 02

i



i2

s1



L2 = 60 ± 0,02 mm

mm

g. Analiza legaturii precizie-calitatea suprafetei

Conditionarea reciproca a calitatii suprafetei si a preciziei de prelucrare a creat necesitatea determinarii unei

relatii de dependenta intre aceste marimi.

Rz = K · i · a = K ·T Intre rugozitatea suprafetelor prelucrate si precizia dimensionala exista o strinsa legatura care, in cazul pieselor solicitate la uzura, prezinta o importanta deosebita. Suprafetele de contact ale piesei se executa la o anumita dimensiune, in limitele tolerantei prescrise. In perioada initiala de uzura a suprafetelor in contact, micsorarea asperitatilor suprafetelor in contact poate depasi 50% din inaltimea initiala a acestora, fapt care poate provoca marirea, la alezaje, sau micsorarea, la arbori, a dimensiunilor. Ca rezultat felul ajustajului se va schimba, ceea ce va influenta negativ functionarea mecanismului respectiv. Acest fapt va fi cu atat mai pronuntat, cu cat dimensiunile sunt mai mici si precizia mai mare. Rugozitatea, respectiv marimea asperitatilor, nu depinde de dimensiunile pieselor si nici de precizia acestora, ci de procedeul de prelucrare si de regimul de lucru. Prin aplicarea unui anumit procedeu de prelucrare si a unui anumit regim de lucru, se creeaza o legatura strinsa intre rugozitate si precizia dimensionala, astfel incit, pentru cazurile obisnuite, odata cu obtinerea unei anumite precizii, rezulta in mod automat o rugozitate determinata a suprafetelor respective, indiferent de dimensiunea suprafetei prelucrate. La stailirea rugozitatii suprafetelor obisnuite de contact cu

stailirea rugozitatii suprafetelor obisnuite de contact cu Dependenta dintre rugozitate si clasele de precizie

Dependenta dintre rugozitate si clasele de precizie realizate prin diverse procedee de prelucrare:

1- frezare; 2- rabotare, strunjire; 3- rectificare; 4- lepuire, honuire, superfinisare

frecare se pot utiliza urmatoarele relatii :

- pentru dimensiuni (diametre) mai mari ca 50 mm,

Rz = (0,10

0,15)

T [[µm];

- pentru dimensiuni (diametre) cuprinse intre 18 si 50 mm,

Rz = (0,15

0,20)

T [[µm];

- pentru dimensiuni (diametre) cuprinse intre 1 si 18 mm,

Rz = (0,20

0,25)

T [[µm],

in care T este toleranta piesei in µm. Deoarece la precizii inalte (clasele 1, 2 si 3) toleranta alezajului este mai mare decit toleranta arborelui, in functie de conditiile concrete, in relatiile de mai sus se va lua in considerare toleranta uneia dintre cele doua piese. In tabel se dau valorile maxime admise ale rugozitatii in functie de dimensiuni si de precizia dimensionala.

in functie de dimensiuni si de precizia dimensionala. Pentru situatii si conditii tehnice speciale (frecare si

Pentru situatii si conditii tehnice speciale (frecare si uzura cat mai mici, rezistenta mai mare la obo- seala si la eforturi dinamice ridicate, rezistenta mai inalta la coroziune etc.) valorile din tabel pot fi micsorate dupa necesitate.

h. Alegerea materialului

Primul pas in realizarea cerinţelor de proiectare, cu privire la proprietăţile materialului, este stabilirea clară a funcţiei, obiectivelor şi restricţiilor.

Problema este de a stabili caracteristicile unei componente si de a le compara cu cele reale ale materialelor, gasindu-le pe cele mai bune. Este important sa se plece cu un numar mare de materiale, sa se foloseasca proprietatile limita pentru a elimina materialele care nu satisfac cerintele de proiectare. Performanta, in general, nu este influentata doar de o proprietate, ci de combinatia acestora Exemplu Alegerea materialului cel mai ieftin care satisface cerintele pentru un reper simplu de forma tubulara cu lungime 1000 mm, solicitat la compresiune de o forta axiala. Deoarece spatiul si greutatea sunt limitate, diametrul exterior al reperului nu poate depasi 100 mm, cel interior nu va fi mai mic de 84 mm, iar masa nu va depasi 3 kg. Componenta va fi supusa la impact si actiunea apei. Cerinta privind rezistenta la impact elimina materialele fragile. Rezistenta la coroziune nu se considera ca factor eliminator deoarece exista posibilitatea de protectie anticoroziva a materialelor metalice. Alegerea materialelor care respecta cerintele de proiectare se va face luand in considerare urmatoarele proprietati: limita de curgere, modulul de elasticitate, greutatea specifica, rezistenta la coroziune si costul. Un set de materiale care respecta conditiile impuse se prezinta in tabelul 1

Tabel 1

 

Limita de

Modulul de

     

Material

curgere

elasticitate

Greutate

specifica

Rezistenta

la coroziune

Cost

(MPa)

(GPa)

AISI 1020

280

210

7,8

1

5

AISI 1040

400

210

7,8

1

5

AISI 4130

1520

212

7,8

4

3

AISI 316

205

200

7,98

4

3

AA 6061 T6

275

69,7

2,7

3

4

AA 7075 T6

505

72,4

2,8

3

4

Ti-6Al-4V

939

124

4,5

5

1

Compozit-63% fibra C

670

107

1,61

4

1

Compozit-70% fibra sticla

1270

28

2,1

4

2

Deoarece greutatea componentei este importanta in aceasta aplicatie, rezistenta specifica si modulul specific sunt cei mai buni indicatori pentru materialele disponibile.

Tabel 2

 

Rezistenta

Modul

   

Material

specifica

(MPa)

specific

(GPa)

Rezistenta

la coroziune

Cost

AISI 1020

35,90

26,92

1

5

AISI 1040

51,28

26,92

1

5

AISI 4130

194,87

27,18

4

3

AISI 316

25,69

25,06

4

3

AA 6061 T6

101,85

25,81

3

4

AA 7075 T6

180,36

25,86

3

4

Ti-6Al-4V

208,67

27,56

5

1

Compozit-63% fibra C

416,15

66,46

4

1

Compozit-70% fibra sticala

604,76

13,33

4

2

Importanta relativa a proprietatilor materialelor este data in tabelul 3, iar indicii de performanta ai diferitelor materiale, determinati prin metoda ponderii proprietatilor sunt prezentati in tabelul 4.

 

Tabel 3

 

Rezistenta

Modul

   

Proprietate

specifica

(MPa)

specific

(GPa)

Rezistenta

la coroziune

Cost

relativ

Factor de importanta

0,3

0,3

0,15

0,25

 

Tabel 4

 

Rezistenta

Modul

Rezistenta

   

Material

specifica

*0,3

specific

*0,3

la coroziune

*0,15

Cost

*0,25

Indice de

performanta

AISI 1020

1,78

12,15

3

25

41,93

AISI 1040

2,54

12,15

3

25

42,70

AISI 4130

9,67

12,27

12

15

48,94

AISI 316

1,27

11,31

12

15

39,59

AA 6061 T6

5,05

11,65

9

20

45,71

AA 7075 T6

8,95

11,67

9

20

49,62

Ti-6Al-4V

10,35

12,44

15

5

42,79

Compozit-63% fibra C

20,64

30,00

12

5

67,64

Compozit-70% fibra sticla

30,00

6,02

12

10

58,02

Materialele candidate cu indice de performanta ridicat (mai mare ca 45) sunt selectate pentru realizarea componentei.

i. Caracteristici material ales

- Semnificaţia codului materialului Exemplu:

Cod material: 35MoCrN12 (oţel aliat cu Cr şi N) STAS

Semnificaţie :

35 → 0,35% C

Mo

Molibden

Mo → M o l i b d e n

Cr

→ Crom

N

→ Nichel 0,12%

neprecizat în cod

- Compoziţia chimică - se prezintă tabelar

- Structura metalografică - se prezintă tabelar

- Proprietăţi fizico-mecanice - se prezintă tabelar

j. Tratamente termice prescrise

k. Masa Masa prescrisă este

sau

Masa se determină prin calcul.

l. Tehnologicitatea formei constructive

Reguli de baza la stabilirea formei constructiv-tehnologice. La stabilirea formei pieselor, proiectantul trebuie sa tina seama de urmatoarele reguli de baza, valabile pentru oricare din procedeele de aschiere.

a. Adoptarea de forme cat mai simple, fie plane, fie de revolutie, care sunt usor de prelucrat si de

masurat.

b. Limitarea prelucrarilor prin aschiere la minimum necesar, deoarece acestea reprezinta pierderi de

materiale si consum de manopera. Astfel, suprafetele care nu sunt supuse, prin piesele adiacente, actiunii

sarcinilor pot ramine neprelucrate. Pentru suprafetele in contact este suficienta o prelucrare de degrosare sau de semifinisare in cazul in care nu exista miscare relativa a pieselsr si o prelucrare de finisare in cazul existentei miscarii relative, a solicitarilor sau a altor conditii de indeplinit.

c. Forma pieselor trebuie sa corespunda conditiilor specifice ale procedeului de prelucrare adoptat.

d. Forma pieselor trebuie sa asigure o prelucrare economica, iar procedeul de prelucrare preconizat la

proiectare sa poata fi inlocuit, eventual, cu un alt procedeu. Zonele care sunt greu accesibile si la care scula nu poate ajunge usor trebuie evitate.

e. Asigurarea posibilitatii de asezare a piesei si a stabilitatii pe masina acesteia. Astfel, in limita

posibilitatilor, suprafetele de prelucrat trebuie sa fie paralele cu suprafata de asezare. Dispozitivele de prelucrare necesare pentru piesele cu forma complicata care nu permit o asezare direct a pe masina scumpesc executia.

f. Forma piesei trebuie sa asigure posibilitatea fixarii sigure si comode a acesteia in vederea prelucrarii.

De exemplu, pentru semifabricatele tumate se poate prevedea, inca de la tumare, in anumite zone ale semifabricatului, anumite bosaje, adaosuri, gauri etc., care sa permita fixarea piesei in vederea prelucrarii pe

masina-unealta.

fixarea piesei in vederea prelucrarii pe masina-unealta. g. Asigurarea posibilitatii de strangere suficiente a piesei

g. Asigurarea posibilitatii de strangere suficiente a piesei pe masina-unealta sau in dispozitivul de

prelucrare, in scopul preluarii fortelor de aschiere. Totodata, trebuie asigurata o ridigitate corespunzatoare a

piesei, astfel incat sa fie evitate, sub efectul strangerii, deformatii care sa faca ca, dupa desfacere, piesa sa nu mai aiba precizia prescrisa.

h. Forma piesei trebuie sa permita executarea a cat mai multor operatii dintr-o singura strangere a

piesei. Acest fapt asigura economie de timp si precizie mai mare a piesei. Fiecare fixare din nou a piesei reprezinta o sursa de imprecizii la prelucrare. i. Micsorarea suprafetelor de prelucrat prin adinciri sau prin crearea de suprainaltiri, respectiv bosaje.

la prelucrare. i. Micsorarea suprafetelor de prelucrat prin adinciri sau prin crearea de suprainaltiri, respectiv bosaje.
la prelucrare. i. Micsorarea suprafetelor de prelucrat prin adinciri sau prin crearea de suprainaltiri, respectiv bosaje.

Pentru a usura prelucrarea este necesar ca suprafetele reliefate sa fie, pe cat posibil, la acelasi nivel, astfel incat reglarea sculei, in raport cu piesa si prelucrarea, sa se faca osingura data. j. Prelucrarea sa se faca, pe cat posibil, numai cu scule normalizate, deoarece sculele speciale sunt costisitoare. Daca nu pot fi evitate unele scule speciale, atunci se recomanda ca suprafetele ce se prelucreaza cu aceste scule sa fie cat mai simple. k. Forma piesei trebuie sa permita accesul sculei aschietoare in zona de prelucrat, care sa fie prevazuta cu degajarile necesare, astfel incat scula sa prelucreze intreaga suprafata fara inconveniente si sa poata scapa din zona respectiva.

fara inconveniente si sa poata scapa din zona respectiva. La burghierea unor suprafete inclinate sau curbe

La burghierea unor suprafete inclinate sau curbe trebuie asigurata, prin usoare modificari de forma a piesei, perpendicularitatea pe axa burghiului a suprafetei de patrundere a burghiului in piesa la inceputul prelucrarii, precum si a suprafetei de iesire, fapt care evita tendinta de alunecare a virfului burghiului si deci imprecizia in executarea gaurii.

virfului burghiului si deci imprecizia in executarea gaurii. De asemenea, se vor prefera gaurile strapunse, deoarece
virfului burghiului si deci imprecizia in executarea gaurii. De asemenea, se vor prefera gaurile strapunse, deoarece
virfului burghiului si deci imprecizia in executarea gaurii. De asemenea, se vor prefera gaurile strapunse, deoarece

De asemenea, se vor prefera gaurile strapunse, deoarece cele infundate se prelucreaza si se masoara mai greu.

ANEXE

Formule pentru calculul ariilor şi volumului unor corpuri elementare

AB - muchia bazei (m); VA - muchia laterala ( l ); VO - inaltimea

AB - muchia bazei (m); VA - muchia laterala ( l); VO - inaltimea piramidei (h); VM - apotema laterala sau apotema piramidei (ap); OM - apotema bazei (ab). Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale: A lat Pb a p / 2 [mm 2 ];

Aria bazei:

A b Pb a p / 2 [mm 2 ], unde Pb este perimetrul bazei;

Aria totala = aria bazei + aria laterala

 

Volumul:

Vpir A b h/ 3

[mm 3 ].

PIRAMIDA

 
PARALELIPEDUL

PARALELIPEDUL

AB - lungime (L); BC - lăţime (l); AE - înălţimea sau muchia laterală (h); unde Pb este perimetrul bazei.

Aria

laterală:

A A lat b   L Pb l h [mm sau 2 ]; A lat 2L l h [mm 2 ];

Aria

bazei:

Aria totala = aria bazei + aria laterală

[mm 2 ];

Volumul:

Vparalelip. A b h sau Vparalelip. L l h [mm 3 ].

 

DREPTUNGHIC;

CUBUL; PRISMA

AB - muchia bazei mari; A'B' - muchia bazei mici; OO' - înălţime (h);  

AB - muchia bazei mari; A'B' - muchia bazei mici; OO' - înălţime (h);

 

AA' - muchia laterală OM - apotema bazei mari (aB); O'M' - apotema bazei mici (ab) MM' - apotema trunchiului de piramida (at) Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale : A lat PB Pb a t / 2

[mm 2 ]

unde Pb - perimetrul bazei mici, iar PB - perimetrul bazei mari.

Ariile bazelor se calculează în funcţie de natura bazelor (triunghi, patrulater etc.), iar la piramida regulată se mai pot calcula şi cu ajutorul formulelor:

 

A b Pb a b şi A B PB a B

 

[mm 2 ];

 

TRUNCHI DE

Aria totala = aria bazei mari + aria bazei mici + aria laterala

Volumul:

V

h

A

B

A

b

 A  A B b
A
A
B
b

[mm

3 ].

 

PIRAMIDĂ

 

tr . depiramidă

 

3

 
AA' - generatoare ( g ); OO' - înălţ imea cilindrului ( h ; in

AA' - generatoare (g); OO' - înălţimea cilindrului (h; in cazul nostru avem g=h); AO - raza bazei (r).

Aria bazei = aria cercului de la baza, adica:

A b  r

2

[mm

2 ];

Aria laterala: A l 2rg [mm 2 ];

 

Aria

totală: A t 2 r g

 

[mm 2 ];

Volumul cilindrului: V



r

2

g

[mm

3 ].

CILINDRUL

 
VA - generatoare ( g ); VO - înălţimea conului ( h ); AO -

VA - generatoare (g); VO - înălţimea conului (h); AO - raza bazei (r).

 

Aria bazei = aria cercului de la baza, adică:

A b  r

2

Aria laterală: A l  r g

 

[mm 2 ]; [mm 2 ];

 

Aria

totală: A t r g

Volumul conului:

V

2

 r h

[mm

3 ].

 

CONUL

 

3

 
A'A - generatoare ( G ); OO' – înălţ imea trunchiului de con ( l

A'A - generatoare (G); OO' – înălţimea trunchiului de con ( l); AO - raza bazei mari(R); A'O' - raza bazei mici (r)

 

Aria

laterala: A l  gR

r

 

[mm 2 ]; [mm 2 ];

 

Aria totala: A t A l A b A B

Volumul:

V



3

h

R

2

2

R r

[mm

3 ].

 
 

r

 

 

 

TRUNCHI

 

DE CON

OA – raza sferei ( r )  

OA raza sferei ( r )

 

Aria sferei:

A sferă 4  r

2

 

[mm

2 ];

 

Volumul sferei:

V

sferă

4

 r

3

3

[mm

3 ].

 

SFERA

 

Toleranţe pentru cote “libere” (liniare şi unghiulare)

[extras din SR EN 22768-1:1995 (ISO 2768-1)]

Abateri limită pentru dimensiuni liniare cu excepţia teşiturilor, [mm]

Clasă de toleranţe

 

Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale

 
   

de la

de la

de la

de la

de la

de la

de la

de la

Simbol

Descriere

0,5

3

6

30

120

400

1000

2000

până la

până la

până la

până la

până la

până la

până la

până la

3

6

30

120

400

1000

2000

4000

f

fină

0,05

0,05

0,1

0,15

0,2

0,3

0,5

m

mijlocie

0,1

0,1

0,2

0,3

0,5

0,8

1,2

2

c

grosieră

0,2

0,3

0,5

0,8

1,2

2

 

3

4

v

grosolană

0,5

1

1,5

2,5

4

 

6

8

Pentru dimensiuni nominale sub 0,5 mm, abaterile limită trebuie înscrise după dimensiunea nominală

Abateri limită pentru dimensiuni liniare pentru teşituri, [mm] (raze exterioare de racordare şi înălţimi de teşire)

Clasă de toleranţe

Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale

Simbol

Descriere

0,5 până la 3

peste 3 până la 6

peste 6

 

f

fină

     
 

m

mijlocie

0,2

0,5

1

 

c

grosieră

     
 

v

grosolană

0,4

1

2

Pentru dimensiuni nominale sub 0,5 mm, abaterile limită trebuie înscrise după dimensiunea nominală

Abateri limită pentru dimensiuni unghiulare

Clasă de toleranţă

 

Abateri limită pentru domeniul de lungimi în milimetri a celei mai scurte laturi a unghiului considerat

Simbol

Descriere

până la 10

peste 10 până la 50

peste 50 până la 120

peste 120 până la 400

Peste 400

f

fină

 

1 0

± 0 0 30′

± 0 0 20′

± 0 0 10′

± 0 0 5′

m

mijlocie

±

c

grosieră

± 1 0 30′

± 1 0

± 0 0 30′

± 0 0 15′

± 0 0 10′

v

grosolană

±

3 0

± 2 0

± 1 0

± 0 0 30′

± 0 0 20′

Toleranţe geometrice care nu sunt indicate individual

[extras din SR EN 22768-2:1995(ISO 2768-2)]

Toleranţe generale la rectilinitate şi planitate, [mm]

 

Toleranţe la rectilinitate şi planitate pentru serii de lungimi nominale

Clasă de toleranţe

până la 10

peste 10 până la 30

peste 30 până la 100

peste 100 până la 300

peste 300 până la 1000

peste 1000 până la 3000

H

0,02

0,05

0,1

0,2

0,3

0,4

K

0,05

0,1

0,2

0,4

0,6

0,8

L

0,1

0,2

0,4

0,8

1,2

1,6

Toleranţe generale la perpendicularitate, [mm]

 

Toleranţe la perpendicularitate pentru serii de lungimi nominale pentru latura cea mai mică

Clasă de toleranţe

până la 100

peste 100 până la 300

peste 300 până la 1000

peste 1000 până la 3000

H

0,2

0,3

0,4

0,5

K

0,4

0,6

0,8

1

L

0,6

1

1,5

2

Toleranţe generale la simetrie, [mm]

Clasă de

Toleranţe la simetrie pentru serii de lungimi nominale pentru latura cea mai mică

toleranţe

până la 100

peste 100 până la 300

peste 300 până la 1000

peste 1000 până la 3000

H

 

0,5

K

0,6

0,8

1

L

0,6

1

1,5

2

Toleranţe generale pentru bătăi , [mm]

Clasă de toleranţe

Toleranţe la bătăi

H

0,2

K

0,4

L

0,6

Toleranţe la rectilinitate, la planitate şi la forma dată a profilului şi a suprafeţei

(extras din STAS 7391/1-74)

   

Clasa de precizie

 

Dimensiunea nominală, în mm

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

 

Toleranţe, în m

 

Până la 10

0,25

0,4

0,6

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

Peste 10 până la 16

0,3

0,5

0,8

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

Peste 16 până la 25

0,4

0,6

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

Peste 25 până la 40

0.5

0,8

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

Peste 40 până la 63

0,6

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

Peste 63 până la 100

0,8

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

Peste 100 până la 160

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

Peste 160 până la 250

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

Peste 250 până la 400

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

Peste 400 până la 630

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

Peste 630 până la 1000

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

Peste 1000 până la 1600

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

500

Peste 1600 până la 2500

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

600

Peste 2500 până la 4000

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

500

800

Peste 4000 până la 6300

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

600

1000

Peste 6300 până la 10000 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
Peste 6300 până la 10000
8
12
20
30
50
80
120
200
300
500
800
1200

Toleranţe la circularitate şi la cilindricitate (extras din STAS 7391/2-74)

   

Clasa de precizie

 

Dimensiunea nominală, în mm

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

 

Toleranţe, în m

 

Până la 3

0,3

0.5

0,8

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

Peste 3 până la 6

0,4

0,6

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

Peste 6 până la 18

0.5

0,8

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

Peste 18 până la 50

0,6

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

Peste 50 până la 120

0,8

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

Peste 120 până la 200

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

Peste 200 până la 500

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

Peste 500 până la 800

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

Peste 800 până la 1250

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

Peste 1250 până la 2000 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160
Peste 1250 până la 2000
2,5
4
6
10
16
25
40
60
100
160
250
400

Toleranţe la paralelism, la perpendicularitate şi la înclinare (extras din STAS 7391/3-74)

   

Clasa de precizie

 

Dimensiunea nominală, în mm

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

 

Toleranţe, în m

 

Până la 10

0,4

0,6

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

Peste 10 până la 16

0,5

0,8

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

Peste 16 până la 25

0,6

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

Peste 25 până la 40

0,8

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

Peste 40 până la 63

1

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

Peste 63 până la 100

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

Peste 100 până la 160

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

Peste 160 până la 250

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

Peste 250 până la 400

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

Peste 400 până la 630

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

500

Peste 630 până la 1000

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

600

Peste 1000 până la 1600

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

500

800

Peste 1600 până la 2500

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

600

1000

Peste 2500 până la 4000

8

12

20

30

50

80

120

200

300

500

800

1200

Peste 4000 până la 6300

10

16

25

40

60

100

160

250

400

600

1000

1600

Peste 6300 până la 10000 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
Peste 6300 până la 10000
12
20
30
50
80
120
200
300
500
800
1200
2000

Toleranţe la coaxialitate, la concentricitate şi la simetrie (extras din STAS 7391/4-74)

   

Clasa de precizie

 

Dimensiunea nominală, în mm

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

 

Toleranţe, în m

 

Până la 6

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

Peste 6 până la 18

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

Peste 18 până la 50

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

Peste 50 până la 120

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

Peste 120 până la 200

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

500

Peste 200 până la 500

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

600

Peste 500 până la 800

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

500

800

Peste 800 până la 1250

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

600

1000

Peste 1250 până la 2000 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
Peste 1250 până la 2000
8
12
20
30
50
80
120
200
300
500
800
1200

Toleranţele bătăii radiale (extras din STAS 7391/5-74)

   

Clasa de precizie

 

Dimensiunea nominală, în mm

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

 

Toleranţe, în m

 

Până la 6

1,2

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

Peste 6 până la 18

1,6

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

Peste 18 până la 50

2

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

Peste 50 până la 120

2,5

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

Peste 120 până la 200

3

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

500

Peste 200 până la 500

4

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

600

Peste 500 până la 800

5

8

12

20

30

50

80

120

200

300

500

800

Peste 800 până la 1250

6

10

16

25

40

60

100

160

250

400

600