Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

ALEGEREA MATERIALELOR DE CONSTRUCŢIE A PODURILOR

Materialele utilizate la construcţia podurilor sunt: lemnul, piatra, betonul simplu,

betonul armat şi precomprimat, fonta, oţelul şi aliajele de aluminiu.
Din punct de vedere tehnic unele dintre acestea sunt depăşite (piatra, lemnul şi
fonta), iar altele sunt încă scumpe pentru a-şi justifica utilizarea la poduri (aliajele de
aluminiu). Rămân deci competitive la ora actuală: betonul simplu, betonul armat şi
precomprimat şi oţelul, privit în diversitatea calităţilor acestuia.
Problema alegerii materialului de execuţie a unui pod trebuie analizată pe baza
indicelui de energie înglobată în lucrare şi necesară la exploatarea lucrării pe durata
proiectată. Din acest punct de vedere oţelul a fost, pentru ramura construcţiilor, un
material deficitar, impunându-se soluţia cu consum redus de oţel. La ora actuală, oţelul
revine spectaculos; pentru deschideri mijlocii, varianta ideală este combinarea oţelului cu o
dală de beton armat sau precomprimat.

Criteriile avute în vedere la alegerea materialului de construcţie a podurilor sunt

următoarele:

*Criterii de ordin constructiv:

- înălţimea de construcţie. Diferenţa de nivel între cota căii pe pod (stabilită

de proiectul traseului) şi cota maximă a spaţiului de liberă trecere de sub pod, constituie
spaţiul în care trebuie să se încadreze înălţimea de construcţie a podului, oţelul oferind
cele mai mici înălţimi de construcţie;
- deschiderea, în general nu creează dificultăţi la alegerea materialului; la noi
în ţară problema alegerii materialului funcţie de deschidere se poate pune la podurile
peste Dunăre;
- alcătuirea căii pe pod. În acest caz, cu excepţia podurilor de deschidere
mare, pentru continuitatea căii, soluţia este pod compus oţel-beton sau de beton;
- mobilitatea, totală sau a unei părţi a suprastructurii podului impune alegerea
oţelului ca material de construcţie (sau eventual a aliajelor de aluminiu).

*Reconstrucţia
Pentru podurile sub circulaţie reconstrucţia este posibilă la cele metalice; la
podurile din beton armat sau beton precomprimat operaţiile de manipulare sunt greoaie
datorită greutăţii proprii mari sau a pericolului degradării şi distrugerii acestora.

*Criterii de ordin economic:

- costul materialului;
- consumul de material.

*Capacitatea de a primi sporuri de încărcări

Podurile masive sunt superioare podurilor metalice.

*Durata de serviciu

Podurile din zidărie de piatră şi podurile din beton armat au o durabilitate mare; cu
condiţia unei întreţineri corespunzătoare şi podurile metalice pot avea o durabilitate mare.

*Lucrările de întreţinere
Din acest punct de vedere podurile metalice sunt mai dezavantajoase comparativ
cu podurile masive.
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

2.Avantajele şi dezavantajele oţelului ca material de construcţie a podurilor

metalice

Oţelul s-a impus ca material de construcţie datorită calităţilor remarcabile pe care le

prezintă în comparaţie cu materialele tradiţionale (piatra, lemnul, cărămida, betonul),
avantaje ce pot fi sintetizate după cum urmează:
- siguranţa în exploatare a structurilor metalice obţinută prin buna
concordanţă între ipotezele de calcul (calcul static şi de rezistenţă) şi comportarea efectivă
în exploatare. Oţelul este unul din materialele de construcţii cele mai perfecte, fiind un
material omogen, elastic şi izotrop, calităţile acestuia corespunzând aproape integral unui
material ideal;
- rezistenţele înalte ale oţelului permit realizarea unor structuri având
greutăţi proprii inferioare celor realizate din alte materiale, fapt remarcabil în cazul
construcţiilor de deschideri importante, la care eforturile secţionale din încărcări
permanente sunt superioare celor din acţiunile de lungă sau scurtă durată.
Dacă notăm cu llim deschiderea limită pentru structura principală de rezistenţă a
unui pod executat dintr-un anumit material, dimensionat la solicitări rezultate din acţiunile
permanente, mărimea llim este proporţională cu efortul unitar admis şi invers proporţională
cu greutatea specifică a materialului, γ. Luând în considerare mai multe materiale se
constată că otelul şi lemnul au rapoartele σa/γ optime;
- modulul de elasticitate E al lui Young ridicat conferă rigidităţi mari
elementelor (la săgeată, oscilaţii), fără consum mare de material;
- tenacitatea sau capacitatea de înmagazinare a lucrului mecanic
conferă elementelor de construcţie din oţel siguranţă suplimentară în cazul eventualelor
depăşiri locale a eforturilor unitare de curgere, σc.
- oţelul este produs în condiţii optime de fabricaţie asigurându-se o
dozare optimă a elementelor din compoziţie;
- elementele de construcţii metalice se pot realiza în ateliere
specializate, de mare productivitate, cu muncitori calificaţi, ateliere în care controlul de
calitate este mai bun decât cel efectuat pe şantiere;
- timp scurt de execuţie şi independent de anotimp. Structurile metalice
sunt construcţii prefabricate, elementele fiind realizate cu toleranţe de execuţie foarte mici,
din care cauză operaţiile de montaj sunt mai simple şi, în general, nu necesită ajustări la
faţa locului. Confecţionarea elementelor metalice se poate realiza simultan cu unele lucrări
de pe şantier (săpături, terasamente, fundaţii), scurtându-se în acest fel timpul de
execuţie;
- posibilităţi de modificare, de consolidare sau de adaptare a structurii
altor condiţii de exploatare decât cele iniţiale. Unele schimbări ale condiţiilor de
exploatare datorate unor noi condiţii de trafic (viteză de circulaţie, sarcini pe osie etc.)
impun anumite modificări şi consolidări ale structurilor existente, operaţii la care acestea
se pretează cu o relativă uşurinţă, comparativ cu structurile masive;
- posibilităţi de recuperare totală a materialului metalic în circuitul
economic. Dacă o structură metalică a ajuns în situaţia de uzură morală sau fizică şi nu
mai poate fi recuperată prin consolidare (ar necesita cheltuieli prea mari), materialul
metalic poate fi demontat şi recuperat în vederea unei refolosiri sau, în situaţia ultimă
poate fi retopit şi transformat în produse laminate;
- nu se observă fenomenul de fluaj (curgere lentă în cazul betonului).
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

Pe lângă avantajele menţionate, structurile din oţel prezintă şi unele dezavantaje şi

anume:

- rezistenţă slabă a oţelului la acţiunea umidităţii atmosferice şi a altor

factori corosivi
- rezistenţa oţelului scade la temperaturi înalte, dezavantaj care, în cazul
podurilor nu condiţionează alegerea otelului ca material de construcţie, pierderea
capacităţii portante din cauza temperaturii înalte fiind o situaţie cu totul excepţională
(explozia unui material inflamabil la trecerea convoiului pe pod);
- rigiditate relativ redusă la sarcini dinamice sau la fenomenul de
fluturare a construcţiilor suspendate. Acest neajuns a cauzat avarii şi accidente grave,
conducând chiar la prăbuşirea unor poduri metalice, motiv pentru care ulterior i s-a acordat
o atenţie deosebită.

FONTA ŞI OŢELUL

Materialul folosit la majoritatea podurilor metalice este oţelul; în ultimul timp se

încearcă utilizarea aliajelor de aluminiu.
Oţelul este un aliaj al fierului cu carbonul şi eventual cu alte elemente de aliere,
constituentul de bază fiind fierul ce intră în aliaj în proporţie de 98...99%.

Pentru oţelurile utilizate la podurile metalice se recomandă ca procentul

maxim de carbon să nu depăşească 0,25%.

Oţelul se obţine prin reducerea conţinutului de carbon (procedeu numit afinare) al

fontei prin oxidare.
Fonta este un aliaj al fierului cu carbonul , în fonte procentul de carbon depăşind
1,7%,pentru fonte speciale acesta ajungând la 6,67%.

1.1. Fonta - materie semifabricată pentru elaborarea oţelului

Este un material casant, folosit la construcţia podurilor în anii 1800.

Materia primă pentru fabricarea fontei (în cuptoare înalte numite furnale) o
constituie minereurile de fier.

1.2.Oţeluri

1.2.1. Elaborarea oţelulul

Procedeele de a obţine oţel din fontă în stare lichidă au apărut şi s-au

perfecţionat în a doua jumătate a secolului IX. La început, neputându-se obţine în
cuptoare temperatura necesară topirii oţelului (temperatură superioară topirii fontei), oţelul
se elabora sub formă de pastă, zgura eliminând-se prin forjare, iar oţelul obţinut se numea
oţel pudlat. Oţelul rezultat prin topire, în stare lichidă se numeşte oţel de fuziune. Acest
oţel se poate obţine prin mai multe procedee şi anume: procedeul Bessemer, procedeul
Thomas, procedeul Simens-Martin, procedeul electric.

- procedeul Bessemer a fost descoperit în 1855 şi permite obţinerea oţelului din

fonte sărace în fosfor, dar bogate în siliciu, într-un cuptor cu căptuşală acidă numit
convertizor. Acesta are o capacitate de 20-60 t.
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

- procedeul Thomas, inventat în anul 1878 , permite obţinerea oţelului din fonte cu
conţinut ridicat de fosfor, prin înlocuirea căptuşelii acide a convertizorului cu una bazică.
Oţelurile de convertizor sunt ieftine deoarece nu necesită combustie externă, dar,
datorită timpului scurt de elaborare a unei şarje (20-30 min) nu se poate controla
amănunţit compoziţia chimică, neputându-se lua măsuri pentru corectarea ei.
-procedeul Simens Martin, descoperit în 1864, permite elaborarea celor mai variate
oţeluri folosind fonte de orice calitate şi adaosuri de deşeuri de fier vechi. Elaborarea
oţelului durează 6-12 ore (funcţie de capacitatea cuptorului, de combustibil şi de materia
primă), timp suficient pentru controlul compoziţiei chimice, oţelurile Simens-Martin rezultă
mai bune şi mai omogene decât cele de convertizor.

-procedeul L.D. (Linz-Donawitz) a căpatat o mare raspândire în ultimul timp datorită

productivităţii ridicate şi a calităţii bune a oţelurilor, calitate comparabilă cu cea a otelurilor
Simens-Martin.
-procedeul electric serveşte la fabricarea otelurilor de calitate. Deşi oţelurile
elaborate în astfel de cuptoare, numite oţeluri electrice, prezintă calităţi deosebite, din
cauza costului ridicat al energiei consumate, acest procedeu este folosit în principal la
elaborarea oţelurilor speciale.
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

1.2.2.Tratamentele termice ale oţelurilor

Foarte multe din piesele metalice utilizate astăzi în construcţii sunt supuse unor
tratamente termice.
Tratamentele termice urmăresc să modifice proprietăţile metalelor corespunzător
unor anumite scopuri de utilizare. În timpul prelucrărilor care au loc la cald (turnare,
laminare, forjare) şi la rece (tragere, ambutisare, laminare la rece) rezultă structuri şi stări
de tensiuni remanente nedorite, caracteristicile mecanice ale metalelor rezultând
neconvenabile în urma acestor prelucrări. Supunând piesele unor tratamente termice,
aceste defecte pot fi eliminate.
Tratamentele termice constau în principiu în încălzirea pieselor si răcirea lor în
condiţii determinate, obţinându-se astfel modificarea dorită a proprietăţilor metalului prin
modificarea structurii cristaline fără a afecta compoziţia chimică a oţelului.
Parametri ce caracterizează tratamentele termice sunt: temperatura maximă la care
este încălzit materialul, durata de menţinere la această temperatură, viteza de încălzire şi
viteza de răcire.
Tratamentele termice care se aplică oţelurilor sunt:

∗R e c o a c e r e a care constă în încălzirea oţelului până la o anumită

temperatură, menţinerea un timp la această temperatură urmată de răcirea la temperatura
ambiantă.
-r e c o a c e r e a d e o m o g e n i z a r e, are ca scop omogenizarea
chimică a oţelurilor şi o repartizare uniformă a diferitelor elemente de aliere în masa
oţelului;
-r e c o a c e r e a d e d e t e n s i o n a r e are ca scop eliminarea
eforturilor unitare interne care apar în urma prelucrărilor la cald sau la rece;
-r e c o c e r e a d e î n m u i e r e: micşorare a durităţii şi o creştere a
plasticităţii oţelurilor;
-r e c o a c e r e a d e n o r m a l i z a r e . Tratamentul conferă aliajului o
structură fină şi uniformă, îmbunătăţindu-i calităţile mecanice. Normalizarea este
tratamentul care se aplică pe scară largă laminatelor pentru construcţii sudate. Se supun
normalizării laminatele din oţel carbon şi oţel slab aliat, normalizarea fiind obligatorie
pentru tablele groase (t>20mm).
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

∗Î m b u n ă t ă ţ i r e a este tratamentul termic prin care se obţine o

modificare sensibilă a caracteristicilor mecanice a oţelurilor prin creşterea rezistenţei de
rupere, a limitei de curgere şi a tenacităţii la temperaturi scăzute. Constă din două
tratamente termice complementare: călirea şi revenirea.
-c ă l i r e a consta din încălzirea piesei, urmată de o răcire bruscă în apă
pentru oţeluri carbon, sau în ulei pentru oţeluri aliate. Prin călire se obţine o structură cu
duritate şi rezistenţă mare. Proprietatea oţelurilor de a se căli este în funcţie de conţinutul
de carbon, oţelurile cu un conţinut mic de carbon neputând fi călite. Datorită lipsei
proprietăţilor plastice, oţelul călit nu se utilizează în construcţiile metalice numai dacă este
supus şi unui alt tratament termic numit revenire.
-r e v e n i r e a constă în încălzirea materialului la o temperatură inferioară
valorii de 721oC urmată de răcire rapidă. Prin acest tratament se măreşte tenacitatea şi se
elimină tensiunile interne produse prin călire.

1.2.3.Compoziţia chimică a oţelurilor

Proprietăţile mecanice ale oţelului depind în mare măsură de compoziţia lui chimică.
Pe lângă fier şi carbon, oţelurile mai conţin şi alte elemente ca: mangan, siliciu, sulf, fosfor,
cupru, nichel, molibden etc.
Oţelurile folosite în construcţii au procentul de carbon cuprins între 0,12%-
0,25%.
Dacă celelalte elemente amintite mai sus se găsesc în oţel în cantităţi mici, oţelurile
se numesc oţeluri carbon. În situaţia în care aceste elemente se introduc în mod
intenţionat, sub formă de elemente de aliere, dar în cantităţi reduse, oţelurile se numesc
oţeluri slab aliate. Prin adăugarea unor cantităţi mai mari de elemente de aliere, se obţin
oţelurile aliate, oţeluri întrebuinţate la execuţia elementelor puternic solicitate. În
construcţiile metalice sunt utilizate frecvent oţelurile carbon obişnuite şi oţelurile slab aliate.
Diferitele elemente care intră în compoziţia chimică a oţelului:
Favorabile: c a r b o n u l, m a n g a n u l, s i l i c i u l, c u p r u l, a l u- m i n i u l, n
ichelul
Defavorabile: sulful şi fosforul, oxigenul, hidrogenul, azotul.

1.2.4. Produsele metalice

Produsele metalice sunt rezultatul unui şir de procese de fabricaţie. Din minereuri,
în furnale, se obţine fonta care, o parte este dusă la oţelării în stare lichidă, iar o parte este
utilizată pentru obţinerea pieselor turnate din fontă.
Din cuptoarele în care a fost produs, oţelul este captat în oale de turnare de unde
ajunge apoi în lingotiere, prin răcire rezultând lingoul din care se obţin produsele laminate.
Uneori se poate utiliza şi turnarea continuă. În această situaţie, dintr-un vas
intermediar, oţelul lichid ajunge într-o formă răcită cu apă. Din această formă, oţelul răcit la
exterior, trece printr-un pat cu role fiind răcit în continuare. Se obţine astfel o piesă de
lungime mare care se taie în bucăţi necesare procesului de laminare.

1.2.4.1.Procedee de fabricare

Produsele semifabricate şi laminatele finite se obţin prin următoarele procedee de

fabricaţie:
*l a m i n a r e a, ce constă în trecerea repetată a lingourilor, încălzite în
prealabil la 1100oC, printre cilindrii laminoarelor până la obţinerea laminatelor finite.
Prin laminare se urmăreşte şi schimbarea structurii lingoului şi obţinerea unui
material mai dens şi cu o structură mai fină.
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

*t u r n a r e a permite obţinerea pieselor atât din fontă cât şi din oţel. La construcţii
se folosesc piese turnate într-o măsură redusă. Se realizează piese turnate pentru plăci de
reazeme, rulouri pentru articulaţii din oţel sau fontă.
*f o r j a r e a este operaţia care constă în a da piesei o anumită formă geometrică
prin lovire sau presare. Se execută la temperaturi de 770oC-970oC. Forjarea împreună cu
turnarea sunt operaţii de prelucrare a metalelor cunoscute din cele mai vechi timpuri.
*m a t r i ţ a r e a este operaţia de forjare caracterizată prin aceea că deformarea
se face într-un dispozitiv numit matriţă.
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

*a m b u t i s a r e a este operaţia de îndoire şi răsfrîngere a unei table pentru a-i

da o anumită formă. Ambutisarea se face la cald, prin acest procedeu obţinându-se
capacele şi fundurile de recipienţi.
*t r a g e r e a s a u t r e f i l a r e a este operaţia prin care se confecţionează
sârmele. Ea constă în trecerea forţată a unui element de secţiune mică şi lungime mare
printr-un calibru fix cu secţiunea orificiului mai mică decât a elementului. Prin tragere se
obţin ţevi, bare profilate cu pereţi subţiri, sârme. Tragerea sârmelor se numeşte trefilare şi
se execută la rece. Piesele obţinute prin tragere şi trefilare au dimensiuni mai precise şi
prezintă feţe mai netede şi mai curate decât cele obţinute prin laminare.
*f o r m a r e a la r e c e se foloseşte pentru elementele de construcţie cu pereţi
subţiri, cu diferite forme ale secţiunii transversale.

1.2.4.2.Sortimentul de produse laminate utilizat în construcţiile şi podurile

metalice

Produsele laminate, rezultând din prelucrarea la cald sau la rece a lingourilor,

ocupă un loc foarte important în economia unei ţări deoarece constituie sursa de
semifabricate pentru o serie de industrii (construcţii de maşini, industria transporturilor,
construcţii metalice). Ele se prezintă sub forma semifabricatelor şi a laminatelor finite.
Semifabricatele (blumuri, brame, ţagle, etc.) sunt folosite la laminarea altor produse sau la
confecţionarea pieselor prin forjare.
Laminatele finite se pot grupa în: table groase, profile (corniere, profile U, profile
dublu T etc.) şi ţevi. Totalitatea tipurilor de produse laminate alcătuiesc aşa numitul
sortiment de produse laminate. O varietate mare de forme şi dimensiuni a produselor
laminate prezintă avantajul realizării unor construcţii avantajoase din punct de vedere al
consumului de metal dar, îngreunează execuţia, necesită un număr mare de calibre de
laminare, conduce la cheltuieli de laminare ridicate, la blocarea unei mari cantităţi de oţel
pe timp îndelungat, sub forma produselor laminate în depozitele fabricilor de construcţii
metalice.
Sortimentul produselor laminate destinate construcţiilor metalice se compune din
următoarele produse principale:

*o ţ e l I: Este un profil în formă de dublu T, realizat din două tălpi legate între ele
printr-o inimă. Cele două tălpi au faţa interioară în pantă (p=14%), ele racordându-se cu
inima cu o rază R. Inălţimea h a profilului este cuprinsă între 80mm şi 400mm. Profilul
prezintă simetrie în raport cu ambele axe, având rigiditate mare în raport cu axa x-x.
Rigiditatea mică faţă de axa y-y limitează utilizarea lui la elementele supuse la eforturi
axiale centrice şi la încovoiere simplă, nefiind indicate pentru încovoiere oblică. Se
laminează la lungimi fixe de 6...12m. Simbolul acestui profil este Ih unde h este înălţimea
profilului în cm.

*o ţ e l U: Este realizat din două tălpi şi o inimă, prezentând o singură axă de

simetrie. Tălpile au faţa interioară în pantă de 8%. Inălţimea h a profilului este cuprinsă
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

între 65mm-300mm. Datorită faptului că prezintă o bună rigiditate atât în raport cu axa x-x
cât şi în raport cu axa y-y se recomandă a fi utilizat pentru realizarea elementelor supuse
la încovoiere oblică şi la solicitări axiale. Se laminează la lungimi fixe de 6...12m. Simbolul
profilului este Uh ,h fiind înălţimea profilului în cm.

*o ţ e l c o r n i e r c u a r i p i e g a l e: Acest profil a apărut din necesitatea

prinderii cu nituri sau şuruburi a două elemente dispuse perpendicular. Se utilizează în
special la alcătuirea barelor structurilor cu zăbrele. Simbolul profilului este Laxaxg unde a
[mm] reprezintă lăţimea aripilor iar g [mm] grosimea acestora.Se laminează la lungimi de
4m...12m .

*o ţ e l c o r n i e r c u a r i p i n e e g a l e:Se aseamănă cu cel cu aripi egale,

având una din aripi mai mare, recomndându-se pentru realizarea secţiunilor ce necesită o
rigiditate mai mare după o anumită direcţie.Se notează cu simbolul L urmat de
dimensiunile laturilor şi grosimea profilului în mm. Se laminează în mod curent în două
dimensiuni: L 80x65x8 şi L 100x75x9,la cerere putându-se lamina şi alte dimensiuni.
Lungimea de laminare este 4m...12m.
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

Cornierele, cu aripi egale sau neegale sunt profile foarte mult întrebuinţate la
alcătuirea elementelor construcţiilor metalice, atât în cazul execuţiei sudate cât mai ales în
cazul execuţiei nituite. Le întâlnim în mod frecvent în alcătuirea grinzilor cu zăbrele, a
grinzilor cu inimă plină nituite şi în alcătuirea stâlpilor.

*ţ e v i d i n o ţ e l fă r ă s u d u ră l a m i n a t e l a c a l d: Ţevile rotunde au
diametrul exterior cuprins între 25-609 mm şi grosimea peretelui între 3-50 mm. Având
rigiditatea egală pe toate direcţiile, se recomandă pentru elementele solicitate la
compresiune centrică. Se folosesc, în general, la construcţii exterioare ca turnuri, stâlpi,
grinzi cu zăbrele, fiind foarte avantajoase deoarece expun o suprafaţă mică vântului.
Ţevile dreptunghiulare şi cele pătrate se laminează la dimensiuni mici din care
cauză se utilizează în general pentru barele grinzilor cu zăbrele puţin solicitate şi pentru
realizarea tâmplăriei metalice. Se notează pe desen scriind denumirea ţevii urmată de
dimensiunile secţiunii transversale în mm (laturile şi grosimea). Se laminează la lungimi
fixe de 3-7m.

*o ţ e l p ă t r a t: În mod curent se laminează oţelul pătrat cu laturile cuprinse între

8-90mm .Se utilizează pentru confecţionarea şinelor căii de rulare pentru podurile rulante
de uz general şi pentru realizarea tâmplăriei metalice.Se notează cu a sau 4La.
*t a b l a g r o a s ă: se laminează cu grosimi cuprinse între 3-250mm şi lăţimea
cuprinsă între 600-3000mm.În construcţiile metalice se utilizează în general table cu
grosimi până la 40mm, cele mai mari de 40mm utilizându-se foarte rar. Tabla groasă îşi
găseşte o largă întrebuinţare îndeosebi la construcţiile din tablă (buncăre, gazometre,
rezervoare) şi la reallizarea secţiunilor compuse solicitate la încovoiere (grinzi cu inimă
plină) sau la eforturi axiale (stâlpi). Se notează prin dimensiunile secţiunii transversale
,axbxl, l fiind lungimea.
*t a b la s t r i a t ă: Spre deosebire de tabla groasă, tabla striată are pe suprafaţa
ei nişte striuri (proeminenţe) dispuse rombic care împiedică alunecarea. Se laminează cu
grosimi cuprinse între 5-10mm. Se notează cu Ts axb, a şi b fiind dimensiunile secţiunii
transversale în mm. Este utilizată în locurile circulate, la scări metalice ca trepte şi
podeste, la trotuarele podurilor, ca pardoseli la platformele de circulaţie, la grinzile de
frânare ale podurilor rulante.
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

1.2.4.3.Sortimentul de produse formate la rece

Profilele din tablă subţire formate la rece permit realizarea unor construcţii cu un
consum redus de oţel datorită faptului că la aceste profile materialul este dispus mai
raţional în secţiunea transversală, putânu-se obţine profile de forme variate, iar prin
asamblarea lor se obţin secţiuni de diferite forme. Profilele formate la rece se utilizează la
alcătuirea următoarelor elemente de construcţii: pane, ferme, stâlpi, rigle, precum şi la
realizarea tâmplăriei metalice. Din acest motiv, sortimentul destinat construcţiilor se
împarte, funcţie de destinaţie, în două grupe: profile de uz general şi profile pentru
tâmplăria metalică.
Profilele de uz general cuprind următoarele tipuri:
-profil cornier cu aripi egale, profil cornier cu aripi neegale, profil U cu aripi egale,
profil U cu aripi neegale, profil Z cu aripi egale, profil Z cu aripi neegale, profil omega

EUROPROFILE – profile europene

În ţările puternic industrializate există un mare sortiment de profile laminate, de

dimensiuni foarte variate, capabile să acopere nevoile de proiectare pentru cerinţe foarte
largi (profile cu înălţimea maximă de 1100 mm).
Ele se notează funcţie de forma lor: profile tip IPN (asemănătoare profilelor I din
România), IPE (I economic), H (profile cu tălpi groase) etc.

Condiţii generale de livrare:

- lungimi maxime de livrare între 18,1 m şi 33 m;
- comandă minimă 5 t / secţiune, material, lungime, destinaţie; excepţiile
sunt date în tabele;
- testare ultrasonica la cerere.
Caracteristicile materialului:
- coeficient de dilatare termică: αt =12·10-6 oC-1;
- modulul lui Young:
E= 2.1·106 daN/cm2 =210 000 N/mm2 = 210 000MPa = 210 kN/mm2 = 21
000kN/cm2;
- modulul de elasticitate transversal:
G=0.81·106daN/cm2 = 81 000 N/mm2 = 81 000MPa = 81 kN/mm2 = 8 100kN/cm2;
- coeficientul lui Poisson μ=0.30;
- γ =7850 kg/m3.
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

IPE IPN

HE HD

UPE UPN

L cu aripi egale L cu aripi neegale

1.2.5.Calităţi de oţeluri folosite în construcţiile şi podurile metalice

Sistemul european de simbolizare a oţelurilor este definit de EN 10027 şi este adoptat

în România prin SR EN 10027. Acest sistem este împărţit în:
1. Sistemul principal de simboluri, dat în funcţie de domeniul de utilizare. Oţelul
pentru construcţii are simbolul principal "S".
2. Sistemul suplimentar de simboluri pentru oţeluri de construcţii:
3. Sisteme de simboluri speciale (opţonal client)
 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

(Ex. S 355 oţel de construcţii, având limita de curgere la elementele de dimensiune

minimă ≥ 355 N/mm2).

Sistemul de notare a oţelurilor structurale, corespunzător normelor europene de

fabricare, include următoarele simboluri:

EN 10025-2:2004 – Oţeluri structurale nealiate

• S... Oţel structural

• 235 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm
• ...JR Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la +200C
• ...J0 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 00C
• ...J2 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -200C
• ...K2 Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -200C
• ...+AR Livrat în condiţii de laminare
• ...+N Normalizat/normalizat prin laminare

Opţional client:
• ...C Formare la rece
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)

Exemple: S235JR+AR; S355J2C+N

EN 10025-3:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină

normalizate/oţeluri laminate sudabile

• S... Oţel structural

• 275 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm
• ...N Rezilienţa garantată până la -200C
• ...NL Rezilienţa garantată până la -500C

Opţional client:
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)

Exemple: S275N; S275NL

EN 10025-4:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină laminate termomecanic

• S... Oţel structural

• 275 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm
• ...M Rezilienţa garantată până la -200C
• ...ML Rezilienţa garantată până la -500C

Opţional client:
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)

Exemple: S355M; S355ML

 Poduri metalice I, An III CFDP, Curs 1-3

EN 10025-5:2004 – Oţeluri rezistente la coroziune atmosferică

• S... Oţel structural

• 355 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm
• ...J0 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 00C
• ...J2 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -200C
• ...K2 Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -200C
• ...W Rezistenţă mărită la coroziune atmosferică
• ...P Conţinut ridicat de fosfor (numai la marca 355)
• ...+AR Livrat în condiţii de laminare
• ...+N Normalizat/normalizat prin laminare

Opţional client:
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)

Exemple: S235JOW+AR; S355J2W+N

EN 10025-6:2004 – Table din oţeluri cu limita de curgere

ridicată la temperaturi scăzute

• S... Oţel structural

• 460 Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm
• ...Q Rezilienţa garantată până la -200C
• ...QL Rezilienţa garantată până la -400C
• ...QL1 Rezilienţa garantată până la -600C

Opţional client:
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)

Exemple: S460Q; S690QL

Alte caracteristici:

Modulul lui Young are valoarea E = 210 000N/mm², modulul de elasticitate

E
transversală G = ≅ 81 000 N/mm 2 , cu coeficientul lui Poisson ν = 0,3 .
2 ⋅ (1 + ν )
Densitatea oţelului este ρ = 7850 kg/m³, coeficientul de dilatare termică fiind 12x10-
6 o
/ C, pentru T ≤ 100 ° C.