Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Inteligența naturalistă este dominantă la persoanele care înțeleg într-un mod profund
lumea plantelor și a animalelor. Ele au abilitatea de a stabili relații ecologice, interacționează
foarte ușor cu creaturile vii și se simt în strânsă conexiune cu forțele naturii, cu fenomenele
legate de viață.
• Inteligența interpersonală este caracteristică celor care înțeleg cum funcționează oamenii,
care recunosc și celebrează diferențele dintre aceștia, care sunt sensibili la aspectele subtile
interioare ale celor din jur. Ei stabilesc relații cu ușurință, sunt oameni empatici și au o ca-
pacitate mare de a cuprinde/conține universul interior al celor din jurul lor.
• Inteligența existențială/spirituală este cea mai controversată, deoarece nu își are asociată
o anume zonă a creierului, precum celelalte tipuri de inteligență; din acest motiv nici nu se
regăsește de cele mai multe ori în clasificarea tipurilor de inteligență (de obicei, lista conține
doar 8 puncte). Inteligența existențială sau spirituală este mai mult dezvoltată la filosofi, la
persoanele care sunt preocupate în special de sensul vieții, al existenței, despre universul în
care trăim cu principiile de funcționare, spiritualitate etc.
Concluzia celor care studiază și aplică teoria inteligențelor multiple este că gândim, învăţăm
şi creăm în moduri diferite. Dezvoltarea potenţialului nostru depinde de ceea ce învăţăm şi de
cum învăţăm cu inteligenţa noastră specifică. Inteligenţa este fluidă, nu este fixă. Învățarea ex-
periențială variată amplifică inteligenţa.
Fiind expuși unei game variate de oportunităţi de învăţare, cel mai probabil vom face
o alegere care ne facilitează o învăţare eficientă. Performanţele în învăţare vor fi astfel, în
mod evident, amplificate. Limitarea şanselor la experienţele de învăţare poate determina re-
ducerea unei inteligenţe, ştiut fiind că acele zone ale creierului uman care nu sunt folosite se
dezactivează, ducând la reducerea potenţialului de învăţare. Ghid – Instruirea diferenţiată,
aplicaţii ale teoriei inteligenţelor multiple, 2001, p. 17
• Stilul de învățare verbal se bazează pe: citit, scris, povestit. Persoanele cu inteligență
verbală pot memora cu ușurință numele locurilor, datelor și ale jocurilor, dar pot face și
asocieri care permit ordonarea cronologică a unor evenimente, descrierea etc. Testele de
cultură generală sunt floare la ureche pentru o astfel de memorie, iar capacitatea de reține-
re se bazează pe vorbire, auz și, mai ales, pe citit.
• Stilul de învățare logico-matematic. Copilul care are o astfel de inteligență este foarte bun
prieten cu cifrele și calculele. Este o fire pragmatică, calculată și care se bazează pe gândire
logică și raționamente. Învață cel mai bine prin organizarea, categorisirea și clasificarea in-
formațiilor și lucrează cel mai bine cu modele abstracte. Stilul său de învățare îl poate ajuta
în activități de cunoașterea mediului, geografie, istorie, literatură etc.
Bibliografie:
Howard Gardner, Inteligențe multiple. Noi orizonturi pentru teorie și practică- 2007 Ed. Sigma
Howard Gardner, Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences - 1983
Dudley Barlow, Intelligence Reframed: Multiple Intelligences for the 21st Century
www.alexandramoga.ro, Teoria inteligențelor multiple - 2017
The Education Digest 65 (5), 75, - 2000