TEST 12

51.51.Presupunem că agenţii etiologicic ai colecţiei purulente sunt germeni anaerobi dacă puroiul este:
a. seros,fetid, de culoare gri-maroniu,
b. galben-verzui, fetid, cu miros caracteristic,
c. cremos,nefetid,gălbui.

52.52.Abcesul:
a. este slab delimitat,
b. este bine delimitat,
c. e acoperit de tegumente palide.

53.53.Abcesul:
a. este iniţial dur,apoi fluctuent,
b. temperatura locală este mai coborâtă decât a zonelor înconjurătoare,
c. e dur,nedureros, acoperit de tegumente hiperemice.

54.54.Modificările paraclinice ce apar în caz de abces sunt:

a. creşterea numărului de leucocite pe seama creşterii numărului limfocite,
b. VSH crescut,
c. este obligatorie creşterea titrului ASLO.

55.55.Tratamentul abcesului constă în:

a. incizia colecţiei lateral,
b. incizia colecţiei într-o zonă de maximă fluctuenţă,
c. doar în administrarea de antibiotice.
56.56.În caz de abces nu este indicată:
a. meşarea cavităţii după incizie,
b. spălarea abundentă cu soluţii antiseptice a cavităţii,
c. trepanaţia limitată.

57.57.Poarta de intrare a germenilor ce produc flegmonul este reprezentanţă de:

a. excoriaţii,
b. zone de contuzie,
c. înţepături de insecte.

58.58.Flegmoanele apar frecvent:

a. după orice injecţie intramusculară, chiar dacă se respectă
normele de asepsie,
b. la administrarea intravenoasă a soluţiilor uleioase,
c. la administrarea intramusculară a ketazon.

59.59.Sediul de predilecţie a flegmonului este:

a. regiunea fesieră,
b. regiunea deltoidiană,
c. spaţiul retromamar.

60.60.Flegmonul se caracterizează clinic prin:

a. paloare locală,
b. anestezie,
c. tumefiere difuză.

61.61.Flegmonul se caracterizează clinic prin:

a. edem voluminos, dureros spontan,
b. durerea apare tardiv,
c. tegumente mate,de culoare caracteristică rasei.

62.62.Tratamentul flegmonului este:

 a. exclusiv medical,
b. chirugical, prin incizii pe o suprafaţă cît mai mică,
c. chirurgical şi medical.

63.63.Flegmonul se tratează prin:

a. incizie largă,
b. administrarea de antibiotice încă din stadiul de debut,
c. plaga se spală abundent cu soluţii antiseptice.

64.64.Erizipelul este o boală produsă de:

a. streptococ,
b. escherichia coli,
c. piocianic.

65.65.Erizipelul se caracterizează prin:

a. adenită nedureroasă,
b. placard cu marginile bine conturate şi slab reliefate,
c. flictene.

66.66.Erizipelul se caracterizează prin:

a. placard ce nu se extinde,
b. paloare locală,
c. senzaţie de tensiune dureroasă locală.

67.67.Erizipelul prezintă următoarele caracteristici:

a. culoare roşie,închisă,
b. nu sunt afectate decât straturile profunde ale tegumentului,
c. extinderea se face în pată de ulei.

68.68.Tratamentul de elecţie în erizipel se face cu:

a. penicilina G,
b. kanamicină,
c. rifampicină.

69.69.Tratamentul local al erizipelului constă în:

a. incizie şi drenaj,
b. aplicare locală de tinctură de iod,
c. aplicare locală de rivanol.

70.70.Cel mai frecvent agent etiologic al osteomielitei e:

a. escherichia coli,
b. stafilococul auriu,
c. pioceanic.

71.71.Osteomielita se caracterizează din punct de vedere clinic prin:

a. subfebrilitate,
b. durere,
c. membrul afectat stă în poziţie de hiperextensie.

72.72.Infecţiile piogene ale degetelor şi mâinii se caracterizează prin:

a. durere locală,
b. hematurie,
c. frisoane.

73.73.Panariţiul perunghial se tratează:

a. durere pulsatilă,vie,
 b. infecţia e situată la nivelul foliculilor pilosebacei,
c. degetul este edemaţiat, roşu, fără colecţie.

74.74.Panariţiul perunghial se tratează:

a. prin imobilizare pe atelă a membrului superior,
b. prin excizia bazei unghiei,
c. prin extirparea unghiei.

75.75.Panariţiul subunghial se tratează:

a. prin imobilizare pe atelă a membrului superior,
b. prin excizia bazei unghiei,
c. prin extirparea unghiei.

76.76.Tratamentul medical în infecţiile piogene ale degetelor este indicat:

a. în faza congestivă,
b. doar când colecţia este bine delimitată,
c. postoperator.

77.77.Tratamentul chirugical în infecţiile pigene ale degetelor este indicat:

a în faza congestivă,
b. doar când colecia este bine delimitată,
c. postoperator.

78.78.Incizia în panariţiu se face lateral:

a. la degete,
b. la mână,
c. perunghial.

79.79.Incizia în panariţiu se face longitudinal:

a. la degete,
b. la mână,
c. perunghial.

80.80.Teosinovitele sunt:
a. panariţii ale segmentului mediu,
b. panariţii osoase,
c. panariţii sinoviale.

81.21.Următoarele substanţe nu au acţiune bronhodilatatoare:

a. sulfatul de magneziu,
b. codenalul,
c. salbutamolul.

82.22.Criza de astm bronşic extrinsec poate fi declanşată de:

a. sinuzite,
b. bronşite cronice,
c. penicilină.

83.23.Criza de astm bronşic intrinsec poate fi declanşată de:

a. păr de animale,
b. bronşite cronice,
c. penicilină.

84.24.Criza de atsm bronşic poate fi declanşată de:

a. detergenţi,
b. praful de casă,
 c. miofilin.

85.25.Criza de astm bronşic nu poate fi declanşată de:

a. emoţii,
b. feniramin,
c. trecerea bruscă de la aer cald la aer rece.

86.26.Bolnavul cu astm bronşic stă în poziţie:

a. şezândă,
b. decubit ventral,
c. decubit lateral.

87.27.Exoftalmia poate să apară:

a. boala Addison,
b. boala Basedow-Graves,
c. criza de astm bronşic.

88.28.În cazul apariţiei unei crize de astm bronşic la un pacient necunoscut cu astm bronşic în antecedente este de
preferat să evităm administrarea de:
a. miofilin,
b. berotec,
c. hemisuccinat de hidrocortizon.

89.29.Simpaticomimeticele sunt contraindicate la:

a. hipotensivi,
b. hipertensivi,
c. hipotiroidieni.

90.30.Simpaticomimeticele sunt contraindicate la:

a. coronarieni,
b. hipotensivi,
c. hipotiroidieni.

91.31.În criza de astm bronşic se pot administra:

a. miofilin,
b. sulfat de magneziu 3-4 fiole intravenos rapid,
c. adrenalină 1-2 fiole subcutanat.

92.32.Starea de rău astmatic se caracterizează prin:

a. criză de astm bronşic ce durează peste 2 ore,
b. criză de astm bronşic ce durează peste 6 ore,
c. criză de astm bronşic ce durează peste 24 ore.

93.33.Diferenţa între astmul bronşic şi cel cardiac se poate face cu ajutorul:

a. antecedentelor de astm bronşic,
b. prezenţei dispnee de tip inspirator în astmul bronşic,
c. prezenţa zgomotului şuierător atât în inspiraţie cât şi în expiraţie la bolnavul cu astm bronşic.

94.34.Starea de rău astmatic poate fi declanşată de:

a. suprimarea bruscă a terapiei cu antinevralgic,
b. suprimarea brutală a terapiei cu corticoizi,
c. suprimarea treptată a terapiei cu corticoizi.

95.35.Starea de rău astmatic poate fi declanşată de:

a. administrarea adecvată de simpaticomimetice,
b. administrarea în exces de simpaticomimetice,
c. prafuri alergizante din atmosferă.
96.36.Starea de rău astmatic poate fi declanşată de:
a. infecţii bronşice,
b. alimentaţie hiposodată,
c. administrarea de efedrină.

97.37.În starea de rău astmatic se administrează:

a. mialgin,
b. penicilină,
c. vibramicină.

98.38.Hemoptizia este:
a. eliminarea de sânge din căile respiratorii,
b. se mai numeşte şi epistaxis,
c. este de culoarea zaţului de cafea.

99.39.Hemoptizia este:
a. cancer gastric, fără metastaze,
b. cancer bronho-pulmonar,
c. avenrismul de arteră mezenterică.

100.40.Hemoptizia poate fi cauzată de:

a. corpi stăini intravaginali,
b. stenoză mitrală,
c. chist hidatic hepatic.