Sunteți pe pagina 1din 30

Finalităţile

educaţiei
Definirea conceptului de
finalitate educaţională
• Finalitatile circumscriu modelul de
personalitate pe care educatia urmeaza
sa-l formeze.
• Ele se diferentiaza si integreaza intr-un
tot unitar, in functie de cerintele sociale si
descifrarea mecanismului psihologic al
invatarii umane.
• Formularea lor poate fi preponderent
sociala sau psihologica, in functie de
accentul ce se pune pe unii sau altii dintre
factorii implicati in aceasta operatie.
...
• Finalităţile educaţiei sunt previziuni cu privire la
modul de realizare a educaţiei, într-un anumit
interval de timp .
• Ele se constituie intr-un sistem cu o
functionalitate interna bine conturata, avand rol
director si reglator pentru actiunea educationala.
• Oferă posibilitatea abordării curriculare a
sistemului şi procesului de invatamant.
...
Finalităţile educaţiei sunt orientări valorice
asumate la nivel de politică a educaţiei, în
vederea realizării activităţii de formare-
dezvoltare a personalităţii;
După S. Cristea sunt:
• Finalităţi macrostructurale :idealul şi
scopurile;
• Finalităţi microstructurale: obiective
generale, specifice şi operaţionale;
Structura finalităţilor educaţiei
(I.Nicola)
Concepţia Concepţia Concepţia
despre cunoaştere despre om despre societate

Idealul educaţional

Scopurile educaţiei

Obiectivele
educaţionale
Modelul global al finalitatilor educatiei
(S.Cristea)
I.Nivelul finalitatilor de sistem - macrostructurale:
1.Idealul educatiei = tipul de personalitate proiectat de
societate pe termen lung;
2.Scopurile educatiei = linii strategice de dezvoltare a
educatiei pe termen mediu si lung;

II.Nivelul finalitatilor de proces – microstructurale:


1.Obiectivele generale : la nivel normativ-global (invatarea
inovatoare) si la nivel normativ-aplicativ(criteriile de
elaborare a planului de invatamant);
2.Obiectivele specifice/intermediare: obiective psihologice
(afective, cognitive si psihomotorii) ,obiective cadru si de
referinta (pe nivele, cicluri, ani scolari, arii curiculare si
discipline de invatamant);
3.Obiective concrete/operationale: la nivelul unui
grup de lectii sau al unei singure lectii.
Idealul educational
• Reprezintă tipul de personalitate proiectat de
societate pe termen lung;
• Continutul idealului este prin excelenta social,
incluzand cerintele fundamentale ale societatii
fata de actiunea educationala.
• Idealul reflecta, deci, in esenta sa, finalitatea
acestei actiuni orientata in directia realizarii unui
cvasiechilibru intre ceea ce pretinde societatea si
ceea ce poate realiza actiunea educationala
• Prin idealul educativ se proiecteaza si se
anticipeaza nevoile sociale obiective ale societatii,
precum si aspiratiile ei in ceea ce priveste
desfasurarea si finalitatea actiunii educationale.
Caracteristicile idealului educaţional
1. caracter istoric, raportat la evoluţia istorică a
societăţii;
2. caracter abstract deoarece nu este tangibil,
3. caracter prospectiv deoarece presupune o
serie de previziuni educaţionale pentru 1-3
decenii,
4. caracter strategic incluzănd o abordare
globală şi inovatoare a problemelor
educaţionale,
5. caracter politic, reflectând interese sociale de
maximă generalitate.
Dimensiunile idealului
educaţional
• Dimensiunea sociala - vizeaza tendinta generala
de dezvoltare a acelei societati, cu trasaturile
definitorii pe care le incumba. Idealul trebuie sa
fie in concordanta cu aceasta tendinta si sa o
anticipeze prin orientarea pe care urmeaza s-o
imprime actiunii educationale.
• Dimensiunea psihologica - se refera la tipul de
personalitate pe care societatea il reclama pentru
a raspunde nevoilor ei. Acest tip presupune
« stabilirea » unei configuratii de trasaturi
necesare pentru toti sau pentru majoritatea
membrilor acelei societati.
• Dimensiunea pedagogica - se refera la
posibilitatile de care dispune sau cu care va trebui
sa fie investita actiunea educationala pentru a
putea transpune in practica acest ideal.
De reflectat...
• Idealul educaţional al societăţii româneşti, potrivit LEN
nr.1-2011:

“Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în


dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane, în formarea personalităţii
autonome şi în asumarea unui sistem de valori
care sunt necesare pentru împlinirea şi
dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pentru participarea
cetăţenească activă în societate, pentru incluziune
socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.”
Scopurile
educatiei

Reprezintă linii strategice de dezvoltare a educatiei pe


termen mediu: democratizarea invatamantului,
proiectarea curriculara, conducerea manageriala,
descentralizarea administrativă ,informatizarea
educaţiei etc.
Scopul acoperă o zona mai largă de fenomene, are un
caracter mai concret decat idealul şi angajeaza un
lanţ de acţiuni educaţionale.
Din punct de vedere structural, el se prezintă ca
unitate dialectică a doua laturi, una ideală, de
imaginare a operaţiilor şi rezultatelor, iar cealaltă,
intenţională, de declanşare a acţiunii, în vederea
realizării sale.
...
• Scopul este determinat de idealul educativ,
iar prin acesta de conditiile istorico-
sociale pe fondul carora se desfasoara
actiunea educationala.
• Intre idealul educativ si scopurile
educative exista o stransa
interdependenta.
• Pe de o parte, idealul determina scopurile
educative, iar pe de alta parte acestea
concretizeaza, pe diverse planuri si la
diferite niveluri, prescriptiile generale ale
idealului.
Caracteristici ale
scopurilor educaţiei
• Caracter practic deoarece prefigurează
posibilităţile concrete de acţiune,
• Caracter strategic prin trasarea liniilor
generale de inovare şi dezvoltare,
• Caracter tactic şi operaţional prin stabilirea
criteriile de elaborare a obiectivelor
generale.
Obiectivele educaţionale
• În calitate de finalităţi pedagogice microstructurale,
obiectivele educaţiei sunt angajate în proiectarea
activităţilor de instruire organizate formal şi
nonformal, în context şcolar, dar şi extraşcolar.

• Funcţia de bază a obiectivelor constă proiectarea


curriculară a planului de învăţământ, a programelor şi
manualelor şcolare, a altor materiale auxiliare, a
activităţilor didactice concrete realizate de
profesori.
Obiectivele generale
Obiectivele generale ale educaţiei / instruirii sunt
valabile la toate nivelurile, treptele şi disciplinele
de învăţământ.

Aceste finalităţi microstructurale vizează două


situaţii pedagogice distincte, dar complementare:
1) stabilirea unui reper valoric unitar pentru
realizarea procesului de învăţământ;
2) definitivarea criteriilor de elaborare a planului
de învăţământ (în calitate de document curricular
fundamental).
Obiective specifice
Sunt acele finalităţi microstructurale care definesc orientările
valorice intermediare între obiectivele generale şi obiectivele
concrete. Elaborarea lor este realizată prin acţiunea de derivare
(specificare) a obiectivelor generale.

Obiectivele specifice au o sferă largă de aplicare la nivelul instruirii,


organizată în contextul procesului de învăţământ. In funcţie de:
a) domeniile psihologice - obiective specifice: cognitive, afective,
psihomotorii;
b) conţinuturile generale ale educaţiei – obiective specifice educaţiei:
intelectuale-morale-tehnologice-estetice-psihofizice etc.;
c) formele generale ale educaţiei – obiective specifice educaţiei /
instruirii: formale-nonformale-informale;
d) nivelurile şi treptele de învăţământ – obiective specifice
învăţământului preşcolar, primar, secundar inferior, superior;
universitar;
e) conţinuturile particulare ale educaţiei / instruirii – obiective
specifice stabilite pe arii curriculare, discipline de învăţământ;
module de studiu, capitole, subcapitole, unităţi de instruire etc.
Obiectivele operaţionale
• Sunt enunţuri cu caracter finalist ce dau sens
intenţiei de a produce o schimbare în structura
personalităţii elevului, ca urmare a implicării lui
într-o activitate instructiv-educativă.
Operaţionalizarea obiectivelor – trecerea de la
nivelul finalităţilor macrostructurale la cel al
finalităţilor microstructurale prin derivare sau
specificarea criteriilor pe baza cărora un
obiectiv devine operaţional.
...
În literatura de specialitate sunt menţionate 2 criterii de
operaţionalizare:
a. Performanţa – nivelul de realizare al unei sarcini de
învăţare se bazează pe respectarea a trei criterii
( R.F.Mager):
1. specificarea comportamentului final,
2. descrierea condiţiilor de realizare,
3. specificarea nivelului minim de reuşită.
Ex.: elevul trebuie să identifice într-un interval de 5
minute cel puţin 3 substantive din textul dat
b. Competenţa – capacitate întelectuală ce dispune de
posibilităţi multiple de transfer şi aplicabilitate în
operarea cu conţinuturi diverse; realizabilă pe intervale
mai mari de timp, accentuează caracterul formativ al
procesului de învăţământ.
• Ex.: dezvoltarea capacităţilor de analiză şi sinteză a
gândirii elevilor.
Cerinţe pentru formularea corectă a
obiectivelor operaţionale :
– nu descriu activitatea cadrului didactic ci ceea
ce trebuie să facă în mod concret elevul,
– formularea obiectivului trebuie realizată pe
înţelesul elevilor,
– un obiectiv cuprinde o singură sarcină
didactică,
– obiectivele se structurează logic pe parcursul
lecţiei,
– sarcinile de învăţare formulate prin obiective
trebuie să fie accesibile elevilor,
– obiectivele trebuie formulate în mod concis,
evitându-se redundanţa,
– obiectivele trebuie să includă şi condiţiile de
realizare a sarcinii precum şi criteriile de
reuşită.
OBIECTIVE OPERATIONALE

Sarcina sau
acţiunea
observabilă

Condiţii sau context

Standard sau nivelul de atingere al obiectivului


...
Taxonomia obiectivelor reprezintă o clasificare a
acestora dupa unul sau mai multe criterii/principii.
Ex: clasificarea ierarhică a obiectivelor ( B.S. Bloom)
• Taxonomia se raportează la 2 dimensiuni:
• una de conţinut ( domeniul afectiv, cognitiv,
psihomotor);
• una de diferenţiere şi ordonare a proceselor
psihice împlicate în funcţie de gradul lor de
complexitate;
TAXONOMIA OBIECTIVELOR
Domeniul Domeniul Domeniul
psihomotor cognitiv afectiv
(Simpson) (Bloom) (Krathwohl)
EVALUARE
REACŢIE SINTEZĂ CARACTERIZARE
COMPLEXĂ
AUTOMATISM ANALIZĂ ORGANIZARE
REACŢIE APLICARE VALORIZARE
DIRIJATĂ
DISPOZIŢIE ÎNŢELEGERE REACŢIE
PERCEPERE CUNOAŞTERE RECEPTARE
Funcţiile obiectivelor operaţionale
• Funcţie de orientare valorică a
procesului de învăţământ – aspiraţii
sociale;
• Funcţie de evaluare a rezultatelor
şcolare şi a activităţii elevilor;
• Funcţie de reglare a procesului de
învăţământ;
• Funcţie de anticipare a rezultatelor
şcolare.
Competenţele
Conform LEN nr 1/2011 competenţele sunt înţelese ca un
ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe,
deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor
obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia
şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;
b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în
societate;
c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi
dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste
şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe
stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă
de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi
mediul înconjurător natural, social şi cultural.
...

In Legea educaţiei naţionale, la articolul 68, se precizeaza:


(1) Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial
se axează pe 8 domenii de competenţe cheie care determină
profilul de formare al elevului:
a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă,
în cazul minorităţilor naţionale;
b) competenţe de comunicare în limbi străine;
c) competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie;
d) competenţe digitale, de utilizare a tehnologiei informaţiei ca
instrument de învăţare şi cunoaştere;
e) competenţe sociale şi civice;
f) competenţe antreprenoriale;
g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
h) competenţa de a învăţa să înveţi.
Competenţele cheie
• Competenţele cheie reprezintă un pachet transferabil şi
multifuncţional de cunoştinţe, aptitudini şi atitudini,
necesar tuturor indivizilor, în vederea dezvoltării
personale şi a incluziunii lor sociale şi profesionale.

• Ele ar trebui să fie dobândite până la sfârşitul


învăţământului obligatoriu, pentru a funcţiona ca bază a
activităţilor ulterioare de învăţare/formare.

• Competenţele cheie sunt esenţiale pentru:


 dezvoltarea personală de-a lungul întregii vieţi
(capital cultural),
 incluziunea socială şi cetăţenia activă (capital
social),
 ocupare şi dezvoltare profesională (capital uman).
Formula competenței
C = c¹ + c² + c³
• C (competenţe) =
• c¹ (cunoştinţe funcţionale, care prin exerciţii de
aplicare sistematică , în principal la lecţie,
favorizează formarea de) c² → (capacităţi de
aplicare, care se exprimă sub forma de priceperi
şi deprinderi sau capabilităţi dovedite, care după o
perioadă mai îndelungată, semestre, ani de studiu,
se transformă în atitudini şi conduite, iar în plan
social se manifestă sub forma unor) → c³
(comportamente constructive, dezirabile).
• ( D. Copilul, D. Crosman,2009)

Tema de reflectie…
• Pedagogia centrată pe obiective
și pedagogia centrată pe
competențe constituie două
paradigme opuse sau
complementare???
Răspunsul:
• Cele două perspective de abordare a finalităților educației
sunt mai degrabă complementare decât contradictorii.
• Pedagogia centrată pe competențe nu este una viabilă și nu
poate funcționa în mod eficient dacă nu se bazează în continuare
pe obiectivele operaționale, concrete, observabile și măsurabile
care prescriu, pas cu pas demersul educațional desfășurat de
către elev sub atenta supraveghere a educatorului.
• Ea constituie un element important al procesului de formare și
dezvoltare pe care îl traversează omul contemporan și
promovează, în fapt, o abordare holistică și de perspectivă a
fenomenului educațional, în care relația dintre funcțiile educației
și finalitățile acesteia este una dinamică, de interdependență
reciprocă.