Sunteți pe pagina 1din 2

In duoden, se presupune ca esterii vitaminei D, daca sunt prezenti, sunt hidrolizati de sarurile

biliare stimulate de lipaza, numita de asemena carboxiester lipaza, dar este cunoscuta si o alta
enzima care este implicata in hidroliza lor si anume lipaza pancreatica, care este legata de
microvilii proteinelor sau enzimelor. Se presupune ca vitamin 𝐷3 este solubilizata in micelii si
absorbita in sistemul limfatic, in timp ce 25(𝑂𝐻)𝐷3 fiind mai polar, este mai putin dependent de
acizii biliari, fiind solubil in apa, este absorbit prin vena porta. Aceasta ipoteza este confirmata
de echipa din Israel care a studiat efectul absentei sarurilor biliare in absorbtia formelor
hidroxilate si nonhidroxilate ale vitaminei D. Rezultatele studiilor au aratat ca absorbtia
1,25(𝑂𝐻)2 𝐷3 nu a fost afectata de lipsa acizilor biliari.

In sens invers, absorbtia 25(𝑂𝐻)𝐷3 a scazut dar cea a vitaminei 𝐷3 a fost cu adevarat afectata.

Entitatile liposolubile pot fi teoretic solubilizate in alte structuri decat micelii in intestin. Mai
concret, veziculele care au fost observate in lumenul duodenal uman in timpul digestiei, au
impus impoteza conform careia, ele pot sa incorporeze substante liposolubile in membrana lor
fosfolipidica. Oricum, nu este cunoscuta o proportie semnificativa de forme de vitamina D care
sunt incorporate in vezicule, si cumva, acest lucru are efect in absorbtia lor.

Locul principal de absorbție al vitaminei D la om nu este cunoscut încă, dar la șobolan s-a
observat că absorbția este atât la nivelul jejunului, cât și la nivelul ileonului (Hollander et al.,
1978; Reboul și colab., 2011), ileonul fiind principalul loc de absorbție (Reboul și colab., 2011).
Absorbţia eficientă a vitaminei D3 prezentă în uleiul de arahide a fost găsită ca variind între 55%
și 99% (media 78%) la subiecții sănătoși. (Thompson și colab., 1966). Aceleași estimări sunt
similare cu aceleași de la animalele de experiment, ce variază între 66% și 75%. Vitamina D este
detectată în bilă. Cu toate acestea, semnificația a unei circulații enterohepatice conservatoare a
vitaminei D este controversată. Figura 2 rezumă cunoștințele actuale privind soarta vitaminei D
în tractul gastro-intestinal superior. În plus, deși metabolismul vitaminei D se află în afara,
domeniul de aplicare al acestei revizuiri, trebuie să știm cum metabolismul vitaminei D modifică
formele vitaminei D care circulă în sânge; figura este, totuși, prezentată ca abstracte ale
cunoașterii actuale a metabolismului vitaminei D în corpul uman.

Mecanismul de absorbtie al vitaminei D

De la inceputul studiilor ce au folosit sacul de sobolan si parametrul de perfuzie al


buclelor intestinale mici,mecanismul de absorbtie al formelor nehidroxilate ale vitaminei D,adica
colecalciferol si ergocalciferol isi asuma sa fie un process pasiv nesaturat.Cu toate acestea
rezultatele recente ce au folosit celulele Caco-2 intestinale de linie umana si celulele MEK de
linie umana in vitro au aratat ca proteinele membranelor celulare intestinale sunt implicate in
absorbtia acestor forme nehidroxilate pe partea apicala a enterocitului(Reboul si colab.2011).

Aceste proteine, SR-BI(clasa B a receptorului Scavenger) CD36(Cluster


Determinant36)si NPC1L1(Niemann-Pick Like1) sunt deasemenea implicate in absorbtia apicala
de cholesterol si alti nutrient lipidici:vitamina E(Reboul si colaboratorii2006 ,Narushima si colab
2008)si carotenoide.Rezultatele lui Reboul si a altora sugereaza deasemenea ca absorbtia
vitaminei D este in principal mediata de proteine la concentratii scazute de vitamin ,in timp ce
este,de asemenea,pasiva la concentratii farmacologice ridicate.