PLEXUL SACRAT (Plexus sacralis) (L5-S5)

Plexul sacrat se formează din trunchiul lombosacrat împreună cu nervii sacraţi.

Formarea plexului
Ramul anterior al L5 fuzionează cu o anastomoză de la L 4 (ramul inferior), coboară pe
aripioarele sacrate, pe articulaţia sacroiliacă, trece pe sub vasele iliace interne şi merge oblic
infero-lateral către marea scobitură sciatică.
Ramul anterior a primei perechi de nervi sacraţi (S 1) după ce părăseşte sacrul se
îndreaptă infero-lareal pe marginea superioară a muşchiului piramidal al bazinului până la
nivelul marii scobituri sciatice (foramen ischiadicum majus) unde se uneşte cu trunchiul
lombosacrat. Vasele fesiere se găsesc în unghiul format de aceste trunchiuri nervoase.
Ramul anterior al celui de al doilea nerv sacrat (S 2), după ieşirea din sacru se împarte
într-un ram superior care se uneşte cu S1 şi un ram inferior ce se uneşte cu S3.
Ramul anterior al celui de al treilea nerv sacrat (S 3), după ce iese din sacru merge pe
marginea inferioară a muşchiului piramidal şi se uneşte cu S2.
Ramul anterior al celui de al patrulea nerv sacrat (S 4) se împarte în două ramuri: unul
superior care se uneşte cu S 3 şi unul inferior care se uneşte cu al cincilea nerv sacrat (S 5) (care
aparţine plexului sacrococcigean).
Plexul sacrat are formă triunghiulară, cu baza la nivelul găurilor sacrate anterioare,
vârful la orificiul infrapiriform (foramen infrapiriforme) unde se continuă cu nervul sciatic (nervus
ischiadicus); marginea superolaterală este formată de trunchiul lombosacrat, cea de-a treia
ramură sacrată.
Raporturi anatomice
Cu excepţia porţiunii iniţiale a trunchiului lombosacrat, situată în foseta iliolombară,
plexul sacrat repauzează pe muşchiul piramidal al bazinului, acoperit de aponevroza acestuia şi
de peritoneu. Prin intermediul acestor două formaţiuni, plexul este în raport cu rectul, intestinul
subţire şi cu cavitatea retrouterină şi organele ei (la femeie).
În spaţiul laterorectal, între fascia piriformului şi organele viscerale, vine în raport cu
vasele iliace interne şi cu ramurile colaterale ale acestora:
- ramura iliacă a arterei iliolombare trece între cele două rădăcini ale trunchiului
lombosacrat;
- artera fesieră trece între trunchiul lombosacrat şi S1;
- artera sacrată laterală superioară trece înaintea S1;
- artera sacrată laterală inferioară trece înaintea S2;
- artera sciatică trece între S2 şi S3;
- artera ruşinoasă internă trece sub plex.
Ramuri comunicante:
- cu plexul lombar prin rădăcina superioară a trunchiului lombosacrat;
- cu plexul ruşinos, prin ramurile care pleacă din S2, S3, S4;
- cu plexul sacrococcigean prin intermediul lui S4;
- cu lanţul simpatic, prin ramuri comunicante, care, în număr variabil de câte 2-3,
leagă rădăcinile plexului cu câte un ganglion simpatic. La acest nivel ramurile comunicante sunt
exclusiv cenuşii, aducând fibre simpatice postganglionare.
Ramura anterioară a lui S 1 este rădăcina cea mai groasă şi cea mai puternică din toate.
Calibrul celorlalte rădăcini sacrate descreşte de sus în jos.
Plexul sacrat este subîmpărţit la rândul lui în:

1
 I. Plexul ischiadic (plexus ischiadicus) = plexul sacrat propriu-zis, L4-S3, destinat fesei,
regiunii posterioare a coapsei, a gambei şi a piciorului.
II. Plexul pudental sau ruşinos (plexus pudendus), S2,3,4 – pentru organele genitale externe
şi viscerele pelvine în asociere cu plezul hipogastric.
Separaţia între plexul sacrat propriu-zis, plexul ruşinos şi cel coccigian nu este atât de
netă, existând rădăcini sacrate comune pentru câte două dintre ele.
Plexul lombar şi sacrat sunt unite între ele doar prin rădăcina L 4, în rest au rădăcini
proprii. Această rădăcină comună, se bifurcă şi intră câte o porţiune în constituţia fiecărui plex.
Din această cauză a fost numită şi plexul furcat.

Plexul sacrat dă ramuri colaterale şi ramuri terminale.

Ramurile colaterale ale plexului sacrat
Ramurile colaterale anterioare se împart în ramuri anterioare şi ramuri posterioare.
Ramurile anterioare sunt:
1. Nervul muşchilor gemen superior şi obturator intern (L 4-S1) ia naştere din faţa
anterioară a plexului, trece prin marea scobitură sciatică (orificiul infrapiriform), emite un ram
pentru gemenul superior, ocoleşte spina ischiadică şi reintră în bazin prin orificiul sciatic mic
(foramen ischiadicum minus), împreună cu nervul ruşinos, mergând la faţa medială a
obturatorului intern.
2. Nervul hemoroidal (S3-S4) se desprinde de pe marinea inferioară a plexului sacrat,fie
ca ram distinct fie ca ram de diviziune al nervului ruşinos intern. Părăseşte bazinul prin marea
scobitură sciatică, înconjură spina sciatică şi ajunge în fosele ischiorectale unde se distribuie
sfincterului anal şi tegumentelor periacente.
3. Nervul muşchiului ridicător anal (S 3) - de la origine merge pe faţa superioară a
muşchiului ischiococcigian şi inervează ridicătorul anal.
4. Nervul ruşinos intern (nervus pudentus) (S2-S4) este cel mai voluminos ram anterior
colateral al plexului sacrat, considerat ca aparţinând plexului ruşinos. După ce părăseşte bazinul
prin marea gaură sciatică, înconjură spina sciatică şi reintră în bazin prin orificiul sciatic mic
unde se împarte între-un ram inferior sau perineal şi un ram superior sau penian (clitoridian).
- Ramul perineal (nervus perinei) coboară către partea posterioară a perineului dând
ramuri pentru anus şi pielea din pliul femuro-perineal. Se împarte apoi într-un ram cutanat
superficial care merge subcutanat la pielea scrotului şi feţei anterioare a penisului; şi un ram
musculo-uretral profund care merge deasupra muşchiului transvers, dând filete pentru muşchiul
transvers, ischiocavernos şi bulbocavernos şi filete senzitive pentru mucoasa uretrei bulbare şi
pentru porţiunea superioară a uretrei, uneori până la gland.
- Ramul penian sau clitoridian (nervus dorsalis penis sau dorsalis clitoridis) continuă
direcţia nervului ruşinos intern, având traiect pe faţa medială a ramurii ischio-pubiene
(împreună cu vasele ruşinoase interne), perforează ligamentul subpubian şi se distribuie feţei
dorsale a penisului (în şanţul dintre corpii cavernoşi) sau mucoasei clitoridiene, capişonului
acestuia şi părţii superioare a labiilor mari.
5. Nervii viscerali (S3-4) sunt subţiri şi numeroşi şi se distribuie viscerelor bazinului:
rect, vezica urinară, vagin, uter. Aceşti nervi pot avea traiect individual sau se pierd în plexul
hipogastric mergând la viscere împreună cu aceştia (inervaţia vegetativă simpatico-
parasimpatică).
Ramurile posterioare sunt:
1. Nervul fesier superior (nervus gluteus superior) (L4-S1) se naşte din două rădăcini, de
pe partea posterioară a trunchiului lomo-sacrat şi a primului nerv sacrat, şi trece apoi împreună
cu artera fesieră superioară prin orificiul suprapiriform, cotind brusc în jurul marginii

2
superioare a scobiturii sciatice mari (incisura ischiadică). Însoţeşte apoi ramura profundă a
arterei, trecând între muşchii fesier mic şi mijlociu. Dă ramuri la cei doi muşchi, iese sub
marginea anterioară a lor şi se termină în tensorul fasciei lata.
Nervul poate fi lezat în caz de fracturi ale pelvisului, în segmentul care este aşezat direct
pe os, la nivelul scobiturii ischiadice mari. Paralizia nervului fesier superior produce tulburări
grave în mers şi staţiune: prin slăbirea funcţiei de abducţie, bazinul se inclină în partea
membrului opus (semnul Trendelenburg).
2. Nervul fesier inferior (nervus gluteus inferior)(S1-S3) sau sciatic mic - ia naştere din faţa
posterioară a plexului, iese din bazin prin orificiul infrapiriform, înapoia nervului ischiadic, care
îl separă de muşchii pelvitrohanterieni. Apoi trece în jos, sub marele fesier, până la marginea lui
inferioară, sub care trece la coapsă. Aici este situat subfascial, încrucişează lunga porţiune a
bicepsului, trece apoi între biceps şi semitendinos, şi ajunge până în porţiunea mijlocie a
spaţiului popliteu. Dă următoarele ramuri:
- ramuri fesiere (nn clunium inferiores) se desprind din nerv imediat după ieşirea lui
din bazin, coboară pe faţa profundă a muşchiului fesier mare, se reflectă la nivelul marginii lui
inferioare, devenind superficiale, şi se distribuie porţiunii inferioare a fesei.
- ramuri perineale (rr.perineales) trec în şanţul genito-femural şi inervează pielea în
porţiunea superomedială a coapsei, porţiunea inferomedială a fesei, pielea perineului, până în
porţiunea posterioară a scrotului.
- ramuri cutanate femurale posterioare (rr.cutanei femoris posteriores) perforează, ca
ramuri colaterale şi terminale, fascia femurală şi inervează pielea regiunii feţei posterioare a
coapsei şi a spaţiului popliteu.
Este un nerv exclusiv senzitiv, teritoriu lui cuprinde zona îngustă şi alungită vertical a
feţei posterioare a coapsei, de la plica fesieră până în porţiunea superioară a spaţiului popliteu.
Unii autori descriu în loc de sciaticul mic doi nervi: fesierul inferior şi cutanatul
posterior al coapsei.
3. Nervul gemenului inferior şi pătratului crural (L4-S1), ia naştere pe faţa anterioară a
plexului, iese prin orificiul infrapiriform în afara nervului obturator intern şi înaintea marelui
sciatic, trece apoi între capsula articulară a articulaţiei coxofemurale, situată înainte şi între
muşchii gemeni şi obturator intern, situaţi înapoi, şi abordează gemenul inferior pe faţa sa
posterioară şi pătratul crural pe faţa sa anterioară. Dă o ramură la faţa posterioară a articulaţiei
coxofemurale.
4. Nervul piramidalului (S2) se distribuie muşchiului piramidal al bazinului.
5. Nervul gemenului superior iese din bazin prin porţiunea inferioară a marii scobituri
sciatice (orificiul infrapiriform) şi pătrunde pe faţa profundă a muşchiului gemen superior.

Ramurile terminale ale plexului sacrat

Plexul sacrat are un singur ram terminal, reprezentat de nervul sciatic mare sau nervul
ischiadic.

Nervul marele sciatic (nervus ischiadicus)(L4-S3)

(nervus ischiadicus)(L

Reprezintă singurul ram terminal al plexului sacrat, fiind în acelaşi timp cel mai lung şi
mai voluminos nerv din corpul omenesc.
Are originea lombosacrat (L4-5) primul nerv sacrat (S1) şi parţial în nervii sacraţi S2 şi S3.
Traiect şi raporturi:

3
 Părăseşte bazinul prin porţiunea laterală a orificiului infraspinos, având un traiect
descendent oblic şi înafară, între muşchii gemeni şi pătrat crural (posterior) şi fesierul mare
(anterior). Coboară în regiunea posterioară a coapsei, unde: mai întâi se găseşte între adductorul
mare dispus anterior şi lunga porţiune a bicepsului – posterior; apoi este încrucişat de lunga
porţiune a bicepsului şi se găseşte între semitendinos şi semimembranos dispuşi medial
(înăuntru) şi biceps dispus lateral (înafară); în afara bicepsului se găsesc arcadele arteriale
anastomotice din care primeşte irigaţia arterială. Ajunge în unghiul superior al spaţiului
popliteu unde se împarte în sciatic popliteu intern (nervul tibial) şi sciatic popliteu extern
(nervul peronier). În spaţiul politeu este elementul cel mai lateral şi mai superficial al
mănunchiului vasculo-nervos.
În traiectul său emite ramuri colaterale pentru muşchii: biceps crural, semitendinos,
semimembranos, adductorul mare şi pentru articulaţia genunchiului.
Ramurile terminale ale nervului sciatic mare sunt reprezentate de sciaticul popliteu
extern şi sciaticul popliteu intern. Practic cele două ramuri terminale sunt separate încă de la
origine, fiind unite doar printr-o teacă perineurală conjunctivă, separarea lor putând apare la
orice nivel. În 15 % din cazuri sunt separaţi de la origine, în acest caz nervul tibial păstrează
traiectul infrapiriform iar nervul peronier străbate muşchiul piriform, după care cele două
trunchiuri trec foarte aproape unul de altul până la locul de separaţie.

1. Nervul sciatic popliteu extern (nervus peroneus communis)

De la origine, urmează tendonul bicepsului, ajunge la capul şi gâtul peroneului şi
pătrunde în grosimea muşchiului peronier lateral unde se divide în ramurile sale terminale:
nervul musculo-cutanat şi nervul tibial anterior.
În drumul său dă următoarele ramuri colaterale:
- ramuri pentru articulaţia genunchiului şi tibio-peronieră superioară;
- accesorul safenului extern (ramus comunicans peroneus) care se uneşte cu nervul safen
extern;
- nervul cutanat peronier (nervus cutaneus surae lateralis) care inervează tegumentele
feţei externe a gambei;
- două filete nervoase pentru gambierul anterior.
Ramurile terminale ale nervului sciatic popliteu extern
- Nervul musculo-cutanat (nervus peroneus superficialis) – reprezintă ramul extern de
bifurcaţie al sciaticului popliteu extern. Coboară de-a lungul feţei externe a peroneului iniţial în
grosimea muşchiului peronier lateral lung iar apoi între acesta şi peronierul lateral scurt. Se
termină între peronierul lateral scurt şi extensorul comun al degetelor. În treimea inferioară a
gambei devine subcutanat şi se împarte în două ramuri terminale care merg infero-medial către
faţa dorsală a piciorului, unde se termină prin şapte colaterale dorsale ale degetelor.
Pe traiectul său dă colaterale pentru peronierii laterali şi un filet pentru tegumentul
porţiunii infero-externe a gambei.
- Nervul tibial anterior (nervus peroneus profundus) – este ramul intern de bifurcaţie a
sciaticului popliteu extern. Coboară antero-medial, traversează inserţia extensorului comun al
degetelor, însoţind artera tibială anterioară – faţă de care se situează mai întâi extern, o
încrucişează anterior în treimea inferioară şi trece intern de aceasta.
Pe traiectul său dă ramuri musculare pentru extensorul comun al degetelor, extensorul
propriu al halucelui, gambierul anterior şi peronierul anterior. După ce trece pe sub ligamentul
inelar al tarsului, ajunge în regiunea dorsală a piciorului, intern faţă de artera pedioasă şi se
împarte într-un ram extern care pătrunde sub muşchiul pedios dând filete atât pentru pedios cât
şi pentru articulaţiile tarsului, metatarsului şi metatarsofalangiene; şi un ram intern (nn. digitalis

4
dorsale halucis lateralis et digiti secundi medialis) care însoţeşte artera pedioasă pe partea sa internă,
ajunge la primul spaţiul interosos unde întâlneşte ramul corespondent din musculo-cutanat cu
care se anastomozează.

2. Nervul sciatic popliteu intern (nervus tibialis)

Mult mai voluminos decât ramul extern, coboară în lungul spaţiului popliteu, şi se
angajează între muşchii gemeni şi plantarul subţire. Trece pe sub arcada solearului de unde se
continuă cu nervul tibial posterior. Se găseşte înafara şi îndărătul venei poplitee.
Emite următoarele ramuri colaterale:
- musculare, pentru gemeni, plantarul subţire, solear şi popliteu;
- articulare, pentru articulaţia genunchiului;
- cutanate - reprezentate în principal de nervul safen extern (nervus suralis) care se
desprinde din porţiunea mijlocie a spaţiului popliteu de unde coboară vertical între gemeni,
însoţind vena safenă externă. În porţiunea mijlocie a gambei devine subcutanat, trece
retromaleolar extern şi se termină pe marginea externă a piciorului prin ultimele trei colaterale
dorsale ale degetelor. Pe traiectul său dă ramuri pentru muşchiul gambierul inferior, ramuri
maleolare externe, calcaneene şi articulare (pentru articulaţia tibio-tarsiană inferioară şi
astragalo-calcaneană).
Ramuri terminale ale sciaticului popliteu intern
Singurul ram terminal al sciaticului popliteu intern este nervul tibial posterior.
- nervul tibial posterior (nervus tibialis posterior) – se întinde de la arcada solearului
până la vârful maleolei interne unde se împarte în nervii plantari intern şi extern. Pe tot
parcursul său se găseşte plasat înafara arterei tibiale posterioare.
Ramurile colaterale ale nervului tibial posterior sunt reprezentate de ramuri musculare
(pentru flexorul comun, flexorul propriu al halucelui, gambierul posterior, popliteu şi solear);
ramuri pentru articulaţia tibiotarsiană şi ramuri cutanate (calcaneene interne şi cutanate
plantare).
Ramurile terminale ale nervului tibial posterior sunt:
- nervul plantar intern (nervus plantaris medialis) – însoţeşte artera plantară internă faţă
de care se găseşte extern. Se află în planul tendoanelor flexorilor lung comun şi propriu. Se
împarte într-un ram intern şi unul extern. Cel intern urmează artera plantară formând
colateralul plantar intern al halucelui. Cel extern dă naştere la trei ramuri din care se formează
şase colaterale digitale plantare, de la a doua la a şaptea.
Dă colaterale: cutanate pentru regiunea plantară internă, şi musculare pentru:
adductorul halucelui, scurt flexor al halucelui, scurt flexor plantar şi fasciculul intern al cărnii
pătrate a lui Sylvius precum şi pentru primii doi lombricali.
- nervul plantar extern (nervus plantaris lateralis) – însoţeşte artera plantară externă
sfârşind prin ultimele trei colaterale digitale plantare.
Dă colaterale: musculare - pentru: fasciculul extern al accesorului flexorului comun,
flexorul scurt al degetului V, abductorul degetului V, ultimii doi lombricali şi toţi interosoşii.

Spre deosebire de plexul brahial, unde ramurile lui, în drumul spre membrul superior
trec toate împreună prin axilă, obţinându-se printr-o anestezie tronculară la acest nivel
excluderea sensibilităţii pentru membru în întregime, ramurile plexului lombosacrat ies pe trei
căi diferite din bazin, pentru a ajunge la destinaţie: sub ligamentul inghinal, prin canalul
obturator şi prin orificiul piriform. Ele formează deci un grup anterior şi unul posterior, în
raport cu articulaţia coxofemurală.

5
 Pentru a obţine o întrerupere a sensibilităţii membrului inferior în întregime este nevoie
să facem o anestezie a rădăcinilor lombosacrate în traiectul lor în interiorul canalului vertebral
(la nivelul vertebrei lombare 3 sau 4): anestezie lombară.

PLEXUL SACRO-COCCIGIAN (Plexus coccygeus) (S4,5,Co)

Se formează din ultimii doi nervi sacraţi şi nervul coccigian. Din acest plex pornesc
ramuri anterioare care merg la plexul hipogastric şi ramuri posterioare care se termină la
tegumentele ce acoperă coccisul. Participă la inervarea organelor genitale externe şi a
perineului.

ANGIOLOGIA MEMBRULUI INFERIOR

Irigaţia arterială a membrului inferior

Vascularizaţia arterială a membrului inferior este asigurată din două mari surse
arteriale:
- Artera iliacă internă prin intermediul arterei obturatorii, fesiere şi a arterei ischiatice, şi
- Artera iliacă externă prin intermediul arterei femurale.

A. Teritoriul de irigaţie al arterei iliace externe

Artera femurală (a. femoralis)

Reprezintă continuarea arterei iliace externe sub ligamentul inghinal (inelul crural) şi se
întinde până la inelul celui de al treilea adductor (hiatus tendineus) unde îşi schimbă denumirea
în artera poplitee.
Traiect şi raporturi anatomice:
De la inelul crural descinde oblic în jos, postero-medial, pe faţa antero-medială a coaspei.
Proiecţia tegumentară a traiectului său este reprezentată de o linie ce uneşte mijlocul arcadei
femurale cu condilul femural intern.
Artera femurală se găseşte plasată în şanţul arterei femurale mărginit astfel:
- lateral: muşchiul psoas-iliac în partea superioară şi vastul intern în partea inferioară;
- medial: muşchiul pectineu în treimea superioară şi cei tri adductori în două treimi
inferioare;
- muşchiul croitor (satelitul arterei) încrucişează artera în treimea medie, oblic dinafară
înăuntru şi de sus în jos.
Artera femurală este însoţită de vena femurală şi nervul safen intern, împreună cu care
formează pachetul vasculo-nervos al coapsei. Vasele femurale sunt cuprinse într-o teacă
fibroasă care este o dependinţă a aponevrozei femurale (teaca vaselor femurale). Raporturile
anatomice ale vaselor femurale, în teaca vaselor sunt: vena femurală se găseşte iniţial dispusă
intern arterei, o încrucişează pe faţa posterioară devenind posterioară şi în final postero-externă.
Nervul safen intern este plasat anterior de arteră.
Inelul crural reprezintă orificiul superior al tecii vaselor femurale şi este format astfel:

6
 - anterior se găseşte arcada femurală sau crurală, sau ligamentul inghinal;
- posterior – creasta pectinee acoperită de ligamentul lui Cooper;
- lateral (extern) - bandeleta ileo-pectinee;
- medial (intern) - ligamentul lui Gimbernat.
Orificiul inferior al al tecii vaselor femurale este delimitat de inelul celui de al treilea
adductor.
Teaca vaselor femurale prezintă trei segmente:
a) segmentul superior sau canalul crural (canalis femuralis) – se întinde de la inelul
crural până la vărsarea crosei safenei interne în vena femurală. Are o lungime de 3-4 cm şi se
formează prin dedublarea aponevrozei femurale. Aceasta la marginea internă a croitorului se
împarte într-o foiţă superficială ce trece în faţa vaselor până la adductorul mijlociu (perforată de
o seroe de vase motiv pentru care se mai numeşte şi fascia cribrosa) şi una profundă ce trece în
spatele vaselor, acoperind muşchiul psoasiliac şi pectineu. Fascia profundă se uneşte cu cea
superficială la nivelul adductorului mijlociu.
Canalul femural are formă de prismă triunghiulară cu baza situată în sus şi prezintă trei
compartimente: cel mai lateral este compartimentul arterial, la mijloc se găseşte compartimenul
venos iar cel mai intern se află compartimentul limfatic numit şi infundibulul femural.
Infundibulul corespunde porţiunii interne a inelului crural care este închis de septul crural.
b) segmentul mijlociu – este format anterior de foiţa profundă a tecii croitorului, lateral
de teaca vastului intern şi intern (medial) de septul intermuscular intern ce o separă de
adductor.
c) segmentul inferior sau canalul lui Hunter (cannalis adductorius) – are o lungime de 7-
9 cm. Peretele anterior este întărit de fibre transversale ce merg de la vastul intern la adductorul
mare, numite fibrele vasto-adductorilor.
Ramurile colaterale ale arterei femurale:
Artera femurală prezintă trei porţiuni: de la inelul crural până la 4-5 cm sub inelul crural
se găseşte artera femurală comună, după care aceasta se împarte în două ramuri - superficială şi
profundă.
1.Artera femurală comună: se întinde de la inelul crural până la diviziunea ei, şi prezintă
următoarele ramuri colaterale:
- artera subcutanată abdominală (a epigastrica superficialis) are originea imediat sub
inelul crural şi după ce perforează aponevroza coapsei se îndreaptă superomedial către ombilic;
- artera circumflexă iliacă superficială (a circumflexa ilium superficialis) are originea fie
dintr-un trunchi comun cu precedenta fie imediat sub aceasta, străbate fascia coapsei şi se
distribuie tegumentului subombilical din afara teritoriului arterei subcutanate abdominale;
- arterele ruşinoase superioară şi inferioară (aa pudentae externae), pornesc sub
precedenta, străbat fascia coapsei şi se îndreaptă către organele genitale externe, cea superioară
trece peste crosa safene interne iar cea inferioară sub crosă.
2. Artera femurală profundă: se întinde de la bifurcarea femuralei comune până în
regiunea supracondiliană. Se situează iniţial în spatele arterei femurale superficiale şi înaintea
pectineului, trece apoi între adductorii mare şi mijlociu iar în final trece înaintea adductorului
mare. Prezintă următoarele colaterale:
- artera circumflexă externă (a circumflexa femoris lateralis) de la origine are traiect extern
pe sub dreptul anterior, şi după ce înconjură femurul ajunge în profunzimea vastului extern;
- artera cvadricepsului are originea fie dintr-un trunchi comun cu precedenta fie imediat
sub aceasta şi irigă muşchiul omonim şi tensorul fasciei lata;
- artera circumflexă internă (posterioară) (a circumflexa femoris medialis), are originea sub
precedenta, se îndreaptă postero-extern printre psoas iliac şi colul femural pe de o parte,

7
pectineu, adductori şi obturatorul extern pe de altă parte. Se termină în dreptul trohanterului
mare unde dă ramuri musculare, articulare şi osoase ce se anastomozează cu artera ischiatică,
circumflexa externă şi prima perforantă;
- ramurile perforante, sunt una superioară, una mijlocie şi una inferioară aceasta din
urmă fiind de fapt terminarea femuralei profunde. Ramurile perforante străbat adductorii în
apropierea liniei aspre şi ajung în loja posterioară a coaspei unde se anastomozează între ele şi
cu artera circumflexă internă.
3.Artera femurală superficială: continuă direcţia femuralei comune până la inelul celui
de al treilea adductor unde se continuă cu artera poplitee. Dă ramuri musculare pentru vastul
intern şi artera mare anstomotic (a genu descendens) care se împarte la rândul ei într-un ram
superficial ce urmează nervul safen intern până la genunchi unde participă la formarea cercului
arterial al genunchiului, şi un ram profund ce irigă vastul intern.

Artera poplitee (a poplitea)

Se întinde de la inelul celui de al treilea adductor şi până la inelul solearului de unde se
divide în artera tibială anterioară şi trunchiul tibio-peronier. În traiectul său străbate rombul
popliteu. Artera este însoţită de vena poplitee, dispusă posterior şi extern, şi de nervul sciatic
popliteu intern, plasat postero-extern de venă. Pachetul vasculo-nervos popliteu este cuprins
într-o teacă grăsoasă în care se mai găsesc şi staţii ganglionare limfatice.
Raporturile anatomice ale arterei poplitee:
- anterior – vine în raport de sus în jos cu faţa posterioară a femurului, faţa posterioară a
articulaţiei genuchiului şi muşchiul popliteu;
- posterior – este acoperită de sus în jos de muşchiul semimembrenos, aponevroza
poplitee, muşchii gemeni şi muşchiul plantarul subţire;
- lateral (extern) – cu bicepsul crural, condilul femural extern şi gemenul extern, în
aceeaşi ordine de sus în jos;
- medial (intern) – tot de sus în jos, cu muşchiul semimembranos, condilul femural
intern şi muşchiul gemen intern.
Ramurile colaterale ale arterei poplitee:
- ramurile articulare superioare, una internă şi alta externă (a genu superior medialis şi
lateralis), au originea imediat deasupra condililor femurali, înconjură marginile femurului, una
înafară şi alta înăuntru, şi dă un ram osos şi ramuri pentru muşchii din vecinătate;
- ramura articulară mijlocie (a genu medialis), are originea deasupra interliniului articular
şi se îndreaptă anterior până spaţiul intercondilian capsular irigând ligamentele încrucişate,
sinoviala şi femurul;
- ramurile articulare inferioare, una internă şi alta externă (a genu inferior medialis et
lateralis) au originea la nivelul interliniului articular, se îndreaptă anterior înconjurând
tuberozităţile internă şi externă ale tibiei, pe sub ligamentul lateral intern şi extern al
genunchiului participând la formarea cercului arterial rotulian;
- arterele gemelare internă şi externă (aa surales), au originea fie dintr-un trunchi comun,
fie individual şi irigă muşchii gemeni.

Artera tibială anterioară (a tibialis anterior)

Reprezintă ramul anterior de bifurcaţie al arterei poplitee. Se întinde de la inelul
solearului până la marginea inferioară a ligamentului inelar anterior al tarsului de unde se
continuă cu artera pedioasă.

8
 Are un traiect inferior şi înainte către faţa antero-externă a gambei. Trece deasupra
ligamentului interosos, merge apoi pe faţa lui anterioară în interstiţiul dintre gambierul anterior
şi extensori. În porţiunea inferioară este încrucişată înainte şi dinafară înăuntru de tendonul
extensorului halucelui.
Este însoţită de două vene satelite împreună cu care se găsesc într-un canal (a lui Hyrtl),
şi de nervul tibial anterior, situat iniţial extern vaselor, le încrucişează anterior şi ajunge intern
de acestea.
Traiectul vaselor tibiale urmează o linie ce porneşte din foseta peroneului situată medial
de capul peroneului până în porţiunea mijlocie a spaţiului intermaleolar.
Ramurile colateraleale arterei tibiale anterioare:
- artera recurentă tibială anterioară (a recurrens tibialis anterior) – are originea imediat ce
intră în loja gambieră antero-externă şi merge n sus şi înăuntru printre tibie şi gambierul
anterior; dă ramuri pentru gambierul anterior şi pentru cercul arterialo perirotulian;
- artera maleolară internă (a malleolaris anterior medialis) – are originea la 2-3 cm
deasupra articulaţiei tibio-tarsiene, merge infero-intern pe sub gambierul anterior şi ajunge la
maleola internă unde se termină prin ramuri cutanate şi profunde;
- artera maleolară externă (a malleolaris anterior lateralis) – are originea la acelaşi nivel cu
preceenta, se îndreaptă infero-extern pe sub tendonul extensorului comun şi ajunge la maleola
externă unde se termină la fel n ramuri cutanate şi profunde.

Artera pedioasă (a dorsalis pedis)

Continuă tibiala anterioară şi se întinde până la extremitatea posterioară a primului
spaţiu interosos unde se anastomozează cu plantara externă. Este dispusă superficial imediat
sub fascia aponevrotică dorsală a piciorului şi a muşchiului pedios. Repauzează pe planul osos
între tendonul pediosului dispus extern şi cel al extensorului halucelui dispus intern.
Ramurile colaterale ale arterei pedioase:
- artera dorsală a tarsului (a tarsea lateralis), are originea la nivelul scafoidului, trece pe
sub muşchiul pedios şi merge către marginea laterală a piciorului. În traiectul său se
anastomozează cu peroniera anterioară (ram din plantara externă) şi cu artera dorsală a
metatarsului; emite ramuri musculare, osoase şi articulare;
- artera dorsală a metatarsului (a arcuata), are originea la nivelul articulaţiei metatarso-
cuneene, trece sub pedios către marginea externă a piciorului. Formează o curbă cu concavitatea
în sus din care pornesc ramuri ce se anastomozează cu similarele lor din dorala tarsului. De pe
convexitate pornesc arterele interosoase dorsale a ultimelor trei spaţii interosoase – ce se
termină la baza degetelor prin două ramuri colaterale dorsale ale degetelor. Fiecare arteră
interosoasă se anastomozează la cele două extremităţi ale spaţiului interosos cu arterele regiunii
plantare prin perforantele anterioare şi posterioare.

Trunchiul tibio-peronier
Reprezintă ramul posterior de bifurcaţie al arterei poplitee cu o lungime de 4-5 cm, şi se
întinde de la inelul solearului până la bifurcarea în cele două ramuri: tibiala posterioară şi
peroniera. Se află situat între gmbierul posterior şi muşchiul solear şi este însoţită de două vene
satelite şi de nevul tibial posterior dispus postero-extern. Dă colaterale, ramuri osoase,
musculare, artera nutritivă a osului, artera recurentă tibială internă.
Artera peronieră (a peronea)
Este ramul extern de bifurcaţie al trunchiului tibio-peronier, dispus între cele două
planuri musculare ale lojii posterioare a gambei. Coboară pe faţa internă a peroneului sub

9
flexorul propriu al halcelui şi pe ligamentul interosos, iar în porţiunea inferioară a gambei se
bifurcă în arterele peronieră anterioară şi peronieră posterioară.
Este însoţită de două vene satelite şi de nervul tibial posterior. Dă ramuri colaterale
musculare şi osoase (artera nutritivă a peroneului).
Artera peronieră anterioară – traversează către înainte ligamentul interosoşi şi merge pe
faţa anterioară a articulaţiei tibio-tarsiene şi pe partea laterală a regiunii dorsale a piciorului.
Artera peronieră posterioară – continuă traiectul arterei peroniere, trece retromaleolar
extern şi se termină pe faţa externă a călcâiului.
Artera tibială posterioară (a tibialis posterior)
Este ramul intern de bifurcaţie al trunchiului tibioperonier şi se întinde de la bifurcaţia
trunchiului până la şanţul calcaneean intern unde se divide în artera plantară internă şi artera
plantară externă. Coboră pe gambierul posterior şi apoi pe flexorul comun al degetelor,
plasându-se pe partea internă a tendonului lui Achile, fiind acoperită de aponevroza piciorului.
În şanţul calcaneean intern se află dispusă între tendanele flexorului comun (superficial)
şi flexorului propriu al halucelui (profund). Este însoţită de două vene şi nervul tibial posterior.
În traiectul său emite ramuri musculare pentru muşchii lojii posterioare ai gambei,
ramuri osoase şi ramuri anastomotice (maleolare postero-interne) care se vor anastomoza cu
artera maleolară internă din tibiala anterioară.

Arterele plantare
1. Artera plantară internă (a plantaris medialis), se întinde de la şanţul calcaneean intern
până la capul metatarsianului I unde se anastomozează cu colaterală internă a halucelui. Are
traiect între adductorul şi fasciculul intern al scurtului flexor al halucelui şi este însoţită de două
vene satelite.
2. Artera plantară externă (a plantaris lateralis), se întinde până la capul metatarsianului
V de unde îşi schimbă direcţia şi formează o curbă cu concavitatea posterioară şi se termină la
extremitatea posterioară a primului spaţiu unde se anastomozează cu artera pedioasă. Are un
traiect iniţial între adductorul halucelui şi carnea pătrată a lui Sylvius, ulterior între flexorul
scurt al degetelor şi carnea pătrată iar după ce îşi schimbă direcţia şi se curbează se găseşte pe
planul interosoşilor acoperită pe partea oblică de abductorul halucelui. Este însoţită de două
vene şi de nervul plantar extern dispus intern de arteră.
În traiectul său dă următoarele ramuri colaterale:
- arterele perforante posterioare – care se anastomozează cu interosoasele dorsale;
- artera colaterală externă a degetului mic – are originea în unghiul format de curbura
plantarei;
- arterele interosoase plantare a ultimelor trei spaţii – se anastomozează cu interosoasele
dorsale, prin perforantele anterioare, şi se împart în colaterale digitale plantare;
- artera interosoasă a primului spaţiu – are originea din plantara externă la locul de
anastom oză cu artera pedioasă;
- ramuri musculare şi cutanate pentru tegumentele din jur.

B. Teritoriul de irigaţie al arterei iliace interne

Artera obturatorie (a obturatoria)

Este ramul extrapelvin al arterei hipogastrice. Părăseşte bazinul prin canalul subpubian.
Ajunge pe faţa anterioară a coapsei şi se termină prin două ramuri, unul intern şi altul extern.
Este însoţită de două vene satelite şi de nervul obturator.

10
 Ramul intern însoţeşte marginea internă a găurii obturatorii şi irig muşchiul obturator
extern, dreptul intern şi adductorii precum şi organele genitale externe.
Ramul extern urmăreşte margine externă a găurii obturatorii şi dă ramuri pentru
muşchii din vecinătate şi un ram articular pentru ligamentul rotund al capului femural.
În traiectul său, artera obturatorie dă câteva ramuri colaterale: ramul retro-pubian, care
se anastomozează cu cel de partea opusă; ramul anastomotic pentru artera epigastrică şi ramuri
musculare.

Artera fesieră (a glutea superior)

Este ram al arterei hipogastrice. Părăseşte bazinul împreună cu nervul fesier superior
prin orificiul infrapiriform. La nivelul regiunii fesiere se împarte într-un ram superficial ce
merge între muşchii fesier mare şi mijlociu şi un ram profund situat între muşchii fesier mijlociu
şi fesier mic. Vascularizează muşchii fesieri.

Artera ischiadică (a glutea inferior)

Are originea tot din artera hipogastrică şi părăseşte bazinul tot prin orificiul
infrapiriform al marii scobituri sciatice. Ajunge la partea superioară a feţei posterioare a coapsei
şi dă ramuri pentru muşchii gemeni, obturator intern, pătrat crural şi fesierul mare. Se
anastomozează cu artera circumflexă (din femurală) şi cu arterele perforante.

VENELE MEMBRULUI INFERIOR

Drenajul venos al membrului inferior este similar cu cel al membrului superior

prezentând două tipuri de cirulaţie venoasă: una superficială şi alta profundă.
Venele profunde
Au acelaşi traiect cu arterele pe care le însoţesc, fiind câte două pentru fiecare arteră cu
excepţia arterei poplitee şi femurale care prezintă o singură venă.
Venele superficiale
Pe faţa plantară a piciorului se găseşte o bogată reţea venoasă numită papucul lui Lejars
sau inima plantară, deoarece în timpul mersului prin comprimarea şi decomprimarea repetată a
acestora, se comportă asemeni unei inimi venoase, propulsând sângele venos antigravitaţional
către inimă.
La baza degetelor se găseşte o arcada venoasă care primeşte venele digitale şi care
trimite o venă anastomotică interosoasă pentru venele dorsale superficiale şi anastomoze pentru
venele profunde. Reţeaua venoasă plantară ajunge prin 10-12 trunchiuri la marginea internă şi
externă de unde se formează venele safene internă şi externă.
Faţa dorsală a piciorului prezintă numeroase vene, de aspectul unei arcade transversale
cu concavitatea îndreptată spre gambă. Cele două extremităţi ale arcadei se continuă cu venele
dorsale internă şi externă care se vor continuă cu venele safene.
Vena safenă externă (safena parva) are originea în veba dorsală externă, merge
retromaleolar xtern, pe marginea externă a tendonului lui Achile, străbate mijlocul feţei
posterioare a gambei până în spaţiul popliteu unde se varsă în vena poplitee. Este dispusă
superficial în treimea inferioară a gambei după care trece într-o dedublae a fasciei gambiere.
Este însoţită de nervul safen extern. Înainte de a se vărsa în vena poplitee trimite o anastomoză
către vena safenă internă numită vena anastomotică a lui Giacomini.

11
 Vena safenă internă (safena magna) continuă vena dorsală internă, trece premaleolar
intern, urcă pe faţa internă a tibiei, a genunchiului, pe faţa antero-internă a coapsei până la 3-4
cm sub arcada femurală, unde se curbează, formează crosa safenei, perforează fascia cribrosa şi
se varsă în vena femurală. Orificiul safenei interne este întărit în porţiunea inferioară de
ligamentul lalciform a lui Allan Burns (Hey). Safena magna drenează venele superficiale ale
membrului inferior şi subcutanatele abdominale. Prezintă un aparat valvular bine dezvoltat, a
căror număr scade cu vârsta atrofiindu-se.
Cele două reţele venoase, superficială şi profundă comunică între ele prin numeroase
anastomoze.

LIMFATICELE MEMBRULUI INFERIOR

Drenajul limfatic este similar celui venos este reprezentat de două reţele, una
superficială şi alta profundă.
Vasele limfatice superficiale (vasa lymphatica superficialia) reprezintă aferenţele şi
eferenţele ganglionilor limfatici. Aceşti ganglioni sunt reprezentaţi în principal de ganglionii
inghinali.
Ganglionii inghinali sunt în număr de 10-15 şi se găsesc în triunghiul lui Scarpa. Au
formă şi mărime variabilă. După clasificarea lui Quenu aceştia se împart în patru grupe: supero-
interni, supero-externi, infero-interni, infero-externi.
Ganglionii inghinali drenează limfa de la membrul inferior, perineu şi peretele
abdominal subombilical. Cu excepţia a 3-4 trunchiuri care însoţesc safena externă şi se varsă în
ganglionii poplitei, toate celelalte vase limfatice ale membrului inferior drenează în ganglionii
inghinali. Reţeaua limfatică de la nivelul picorului se varsă în grupele ganglionare inferioare iar
cele din regiunea fesieră în grupele ganglionare superioare. Limfaticele superficiale din
regiunea perineală şi de a organele genitale externe drenează în grupul inghinal supero-intern.
Peretele abdominal subombilical drenează în ganglioni limfatici inghinali superiori.
Ganglionii inghinali la rândul lor, prin intermediul vaselor limfatice eferente, care
străbat fascia cribriformis drenează în ganglionii limfatici de pe vasele femurale. De aici, prin
intermediul a 2-3 trunchirui limfatice care merg pe arcada crurală, trec prin inelul crural şi
drenează în ganglioni iliaci externi sau în ganglionii iliaci profunzi cărora le oferă aferenţe.
Limfaticele profunde
 Ganglionul tibial anterior – se găseşte în porţiunea superioară a vaselor tibiale
anterioare. Primeşte aferenţe prin intermediul trunchiurilor venoase ce însoţesc artera pedioasă
şi artera tibială anterioară. Aceste trunchiuri se formează pe faţa plantară a piciorului, trec în
regiunea dorsală prin primul spaţiu interosos de unde urmează vasele pedioase şi tibiale
anterioare. Eferenţele gg tibial anterior străbat ligamentul inteosos şi drenează în ganglionii
poplitei;
 Ganglionii poplitei – sunt în nujmăr de 4-8 şi se găsesc în rombul opliteu sub
aponevroză, în jurul vaselor poplitee. În funcţie de poziţia lor se împart în grupul safen extern
(la joncţiunea safenei externe cu popliteea), grupul intercondilian şi grupul supracondilian.
Vasele aferente acestor noduli sunt reprezentate de:
- eferenţele ganglionului tibial anterior,
- eferenţele ganglionului safen extern, acest ganglion având originea pe marginea
externă a piciorului, de unde se reunesc în 2-3 trunchiuri care însoţesc vena safenă externă,
- vasele tibiale posterioare, care drenează regiunea plantară şi gambieră posterioară,
însoţind vasele tibiale posterioare;

12
 - vasele limfatice peroniere – provin din regiunea posterioară a gambei şi însoţesc vasele
peroniere;
- vase limfatice de la articulaţia genunchiului.
 Ganglionii inghinali profunzi – sunt în număr de 2-3 şi ocupă treimea internă a
canalului femural, unul dintre aceştia se găseşte plasat pe ligamentul lui Gimbernat şi poartă
numele de ganglionul lui Cloquet. Aferenţele acestor ganglioni sunt reprezentate de eferenţele
ganglionilor poplitei, unele dintre eferenţele ganglionilor inghinali superficiali şi toate celelalte
limfatice profunde ale membrului inferior. Eferenţele merg la ganglionii iliaci externi şi iliaci
interni (grupul intern).

13