Cecan Maria S1601

Proteze
Partiale Fixe
Profesor: Fachira Andrei
Examenul suportului dento-
paradontal şi a breşelor
arcadelor dentare. Varietăţi
de situaţii clinice
1. Particularităţile examenului arcadelor dentare la pacienţii
cu edentaţii parţiale.

2. Examenul dinţilor stîlpi aleşi ca elemente de sprijin în

punţile dentare.

3. Caracteristica poziţiei şi gradul implantării dinţilor în

arcada alveolară.

4. Examenul proceselor alveolare la pacienţii cu edentaţii

parţiale.

5. Clasificarea proceselor alveolare după formă şi lăţime

6. Clasificarea breşelor după numărul de dinţi lipsă.

7. Examenul mucoasei cavităţii bucale la pacienţii cu edentaţii

parţiale

8. Varietăţi de situaţii clinice în edentaţia parţială.

9. Varietăţi de proteze dentare folosite la tratamentul

edentaţiei parţiale.

10. Principiile de alegere a construcţiei prezente în edentaţia

parţială.

11. Punţile dentare, elementele componente.

12. Clasificarea punţilor dentare.

13. Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare.

Particularităţile examenului arcadelor dentare la pacienţii cu
edentaţii parţiale.

Se executa prin inspectia separata, initial al

arcadei inferioare apoi a celor superioare
evidentiind:

a.Forma arcadelor dentare

b.E x i s t e n t a , m a r i m e a , n u m a r u l s i
topografia breselor

c.Existenta, caracterul si starea protezelor

dentare care restabilesc integritatea
arcadelor dentare

d.Caracterul si nivelul ariei ocluzale

e.Raportul fiecarui dinte fata de planul

ocluzal
Examenul endobucal:
Consecutivitate:

• Raportul dintre buze, gradul

de deschidere a gurii și
mobilitatea m.orbicular al
buzelor
• Dinții
• Arcadele dentare

• Raportul dintre arcadele

dentare
• Mucoasa
• Apofizele alveolare

La examenul endobucal se determină

starea dinţilor restanţi, a apofizei
alveolare în spaţiile edentate și a
mucoasei cavităţii bucale. O atenţie
deosebită se acordă dinţilor ce
delimitează breșele.
- Gradul de inclinare a dinţilor
frontali – 5-10o, a dinţilor laterali –
2-3o, molarii maxilari – inclinaţi
vestibulodistal, cel mandibulari –
lingulomezial. Aceasta asigură un
echilibru morfofuncţional static-
dinamic optim faţă de forţele de
presiune. ce dereglarea integrităţii
arcadei această armonie se
destramă – dinţii limitrofi si cei fără
antagoniști pot migra.
- Apofiza alveolară va fi pronunţată
individual in dependentă de
etiologie – atrofia mai pronunţată
în EP cauzată de leziunile
parodontale si mai mică ca urmare
a complicaţiilor cariei. Depinde la
fel de timpul scurs de la edentare si
traumatismul produs la nivelul
pereţilor alveolaro în momentul
extracţiei.
După dimensiunea sp.edentate:
mici – 1-3 dinţi, mijlocii – 4-6, mari
– mai mult de 6 dinţi.
După forma ap.alveolare – model
îngust – pînă la 5,0mm, mediu –
5,0-8,0mm, lat – mai mult de
8,0mm.
Forma – superioara – semieliptica,
inferioare – hiperbolică.
Examenul dintilor stalpi alesi ca
elemente de sprijin in puntile
dentare

La examenul dintilor stalpi

se atinge atentia la:
- Mobilitatea lor
- Forma
- Numarul radacinilor
- Numarul dintilor stalpi
- Gradul de implantare in
alveola
- Starea tesuturilor dure
1. Numarul dintilor restanti:
influenteaza stabilizarea
protezei. In general, acest
factor este in corelatie
directa cu repartizarea lor
topografica. Repartizarea
dintilor in zone diferite este
mult mai favorabila
stabilizarii protezelor, fata
de dintii grupati pe o
singura hemiarcada.
Teoretic, un numar mai
mare de dinti restanti este
mai favorabil pentru
stabilizarea protezelor, dar
la un numar egal de dinti
restanti intervine modul
cum sunt repartizati pe
arcada.

Caracteristica pozitiei si gradului de
implantare a dintilor in arcada alveolara
Stabilitatea, mentinerea si sprijinul protezelor
pariale sunt dependente de:

2. Repartizarea
topografica a dintilor
restanti: ei pot fi prezenti
intr-o singura zona, sau
pot fi prezenti in mai
multe zone, aflandu-se in
planuri diferite, separate
de bresele de edentatie.
Dintii situati in mai multe
planuri, chiar daca sunt in
numar mai redus, ofera
conditii mai bune de
stabilizare.

3. Pozitia de implantare a dintilor restanti: dintii nu sunt
implantati perpendicular in oasele maxilare. Forma semieliptica In edentatii partiale, dintii vecini spatiului edentate si dintii
a arcadelor, face ca fiecare dinte sa prezinte o implantare antagonisti, isi modifica pozitia initiala, intensitatea si
caracteristica la nivelul arcadelor. La maxilar, axele de amplitudinea schimbarii pozitiei, sunt dependente de urmatorii
implantare converg catre apex, iar la mandibula sunt divergente
factori:

spre apex.
- Varsta edentatiei.

Aceste axe prelungite alcatuiesc un con, descris de Villain si - Structura osului alveolar.

numit “con de sustentatie”. Analizand acest con, se evidentiaza:

- Malpoziitiile primare.

- Perimetrul in care se situeaza apexurile dintilor, la maxilar este
mai mic decat perimetrul apexurilor de la mandibula.
 - Contactele statice si dinamice dintre perechile de dinti
- La maxilar, perimatrul apical este mai mic decat perimetrul antagonisti.

coronar, iar la mandibula, perimetrul apical este mai mare fata - Starea de troficitate generala a intregului organism.
de perimetrul coronar. Rezulta ca, dintii superiori sunt inclinati
in jos si spre exterior, iar dintii inferiori sunt inclinati in sus sis 

pre interior.
 Modificarile de pozitie ale dintilor restanti sunt numite
Aceste inclinari pe grupe de dinti se prezinta astfel:
 malpozitii secundare. Deplasarile dintilor in cadrul
- Dintii din grupul frontal superior sunt inclinati in sens malpozitiilor secundare se produc in directie orizontala si
vestibulo- oral cu 5 – 10 °, iar dintii din grupul frontal inferior
verticala, fiind cunoscute sub denumirea de migrari.

cu 0 - 5° in acelasi sens.

- Premolarii si primul molar la maxilar sunt inclinati cu 2 - 3° Migrarile orizontale se produc in plan orizontal in 2 directii:

spre vestibuar, iar la mandibulacu 2 – 3° spre lingual.
 - Mezial (meziogresiune) sunt mai ample si mai numeroase.

- Molarii 2 si 3 sunt inclinati vestibular si mezial la maxilar, iar - Distal (distogresiune).

cei mandibulari vestibular si lingual mai accentuat.

 Migrarile orizontale au la maxilar o viteza si amplitudine mult mai mare, datorita
Astfel, incisivul central si
structurii spongioase a osului care opune o rezistenta mai mica tendintei de deplasare,
lateral, de cele mai multe ori se
in timp ce la mandibula se produc mai lent, datorita stucturii complacte a osului.
mezializeaza, caninul de regula
ramane pe locul initial sau se Aceste migrari se manifesta clinic sub 2 forme:
poate deplasa in ambele sensuri,
premolarii se distalizeaza, iar 

molarii intotdeauna se a) prin inclinare sau basculare, cand axul dintelui este inclinat, coroana este
mezializaza. deplasata spre edentatie, iar radacina in directie opusa sau ramane implantata in
pozitia initiala.
In general, migrarea orizontala
se face catre bresa edentata, fiind 

determinate de directia fortelor b) prin translatie axiala, care se produce mai rar si dintele se deplaseaza in acelasi
ocluzale care cad oblic fata de
sens in totalitate.

planul de ocluzie, si se
descompun in componente
orizontale.


Migrarile verticale sunt deplasarile dintilor in directie verticala spre spatial edentate, in
cautarea dintilor antagonisti absenti. Clinic se prezinta sub 2 forme:

a) egresiunea, cand dintele inainteaza impreuna cu procesul alveolar in directia ocluzala,
raportul dintre coroana clinica si coroana anatomica ramanand nemodificat.

b) extruzia, dintele se deplaseaza in directie verticala spre spatiul edentat, fara procesul
alveolar. Astfel, coroana clinica devine mai mare decat coroana anatomica, iar implantarea
dintelui devine deficitara.
 Examenul proceselor Examenul crestelor alveolare:

alveolare • formă ;

• înălţime;
Apofiza alveolară va fi pronunțată
individual in dependentă de etiologie – • lăţime;
atrofia mai pronunțată în edentatie partiala • direcţie;
cauzată de leziunile parodontale si mai mică
• prezenţa unor neregularităţi la
ca urmare a complicațiilor cariei. Depinde la
nivelul crestelor;
fel de timpul scurs de la edentare si
traumatismul produs la nivelul pereților • dimensiunea spaţiului protetic
alveolaro în momentul extracției. vertical şi mezio-distal;

• lipsa ţesuturilor mucoosoase;

• inserţia bridelor şi frenurilor;
Clasificarea proceselor alveolare:

După dimensiunea După forma apofizei

spatiile edentate: alveolare

mici – 1-3 dinți – model îngust – pînă

la 5,0mm
mijlocii – 4-6
mediu – 5,0-8,0mm
mari – mai mult de
lat – mai mult de
6 dinți. 8,0mm.

Edentatia Partiala se imparte in: 


- EP reduse - 1-3 dinti cu exceptie a celor 4 incisivi (tot e redusa)

- EP intinsa - 4-7, iar daca este inclus si caninul - poarta denumirea de extinsa

- EP subtotala - 7-12, cand raman in arcada numai mult de 3-4 dinti

- EP totala - lipsa tuturor dintilor
Examenul mucoasei cavitatii bucale Fibromucoasa campului protetic care
acopera crestele alveolare si bolta palatine la
maxilar si crestele alveolare la mandibula,
fiind aderenta de os.

Bolta palatina este acoperita de
fibromucoasa, cu aspecte histologice
differentiate in 3 zone:



a) In treimea anterioara este aderenta de os,
formeaza pliuri numite rugi palatine (3 – 7 –
11 perechi), fiind zona activa fonatorie pe
care se sprijina varful limbii in pronuntarea
unor foneme. In partea frontala a acestei
zone se afla papila incisiva. 

b) In treimea medie, pe linia medio –
sagitala, fibromucoasa acopera torusul
palatin cand exista. Aici mucoasa este subtire
si sensibila la presiune.

c) In treimea posterioara, mucoasa este
neteda, contine glande secretorii si un bogat
tesut submucos adipos. Are un grad de
rezilienta mai mare ca in celelalte zone.
Crestele alveolare sunt acoperite de o
fibromucoasa care este mai groasa la maxilar
decat la mandibula. Fibromucoasa campului
protetic poseda mai putini proprioreceptori
decat parodontiul, ceea ce ii scade rolul de
autoaparare. Ea, comparative cu parodontiu,
are capacitatea de a suporta presiuni de 5 ori
mai mici. Fibromucoasa nu este structurata
morphologic sa suporte presiuni, dar are
capacitatea de a se comprima sub actiunea
unei presiuni si de a reveni la forma initiala.
Aceasta calitate este diferita de la o zona la
alta, fiind dependenta de grosimea
substratului submucos.

 Inspecţia mucoasei:

•bucale,boltă,planşeu,obraz,li
mbă,buze;
• orificiul canalelor glandelor
salivare Wharton,Stenon;

Mucoasa pasiv mobila (neutra) incojoara
mucoasa fixa la periferia campului protetic,
fiind localizata la maxilar in fundul de sac
vestibular si in zona “Ah” , la limita dintre
palatal dur si palatal moale. La mandibula, se
afla localizata in fundul de sac vestibular si in
fundul de sac lingual. Aceasta mucoasa
inconjoara ca o bandeleta mucoasa fixa si
reprezinta limita maxima a marginilor
protezei mobilizabile.
 mobile.
• leziuni
inflamatorii,tumefacţii,abces;
Mucoasa mobile continua zona de
mucoasa pasiv mobila, completand
• leziuni de tipul
fundurile de sac. Ea ramane fixate
de mucoasa aderenta sub forma leucoplaziei,lichen
frenurilor buzelor, frenului plan,ulceraţii,afte bucale;
lingualsi a bridelor laterale,
• formaţiuni tumorale-
formatiuni care vor fi ocolite de
marginile protezelor. De asemenea, polipi,epulide;
marginile protezei nu trebuie sa
• fistule ece exprimă resturi
ajunga niciodata in zona mucoasei
radiculare în profunzime;

• cordoane fibroase pe
mucoasa jugală la locul de
proiecţie

interaarcadică;

• semne de intoleranţă la
diferite
materiale(stomatopatii
protetice).
 Varietati de situatii clinice in edentatii partiale

a. Prima situatie
clinica include arcade
dentare cu ocluzie
stabila datorita
prezentei unui numar
mare de dinti restanti
pe ambele
arcade,intre care se
stabilesc contacte
dento dentare
multiple,stabile cu
pastrarea dimensiunii
verticale de olcuzie
b. A doua situatie clinica include arcadele dentare cu ocluzie instabila din
cauza contactelor premature si a interferentelor, ci si a reducerii
contactelor dento-dentare. Dimensiunea verticala de ocluzie poate fi
pastrata sau modificata
 c. A treia situatie
clinica este
caracteristica lipsa
ocluzie arcadelor
dentare daorita
numarului redus de
dinti restanti sau a
repartizarii lor pe
arcadele dentare in
asa mod ca practic
sa nu existe
contacte dento
dentare,
dimensiunea
verticala de
ocluzie,cit si planul
de ocluzie
Varietati de proteze dentare folosite in tratamentul edentatiei partiale

Proteze partiale Proteze partiale

Punti dentare
mobilizabile acrilice cu mobilizabile scheletate
plcasa
 Principii de alegere a constructiei
Alegerea construcției este determinate de mai mulți prezente in edentatia partiala
factori:

topografia zonei edentate

gradul de întindere a breșei

starea țesuturilor dure și a parodontului

dinților restanți

tipul de ocluzie

relațiile interdentare

starea generală a organismului

unele momente legate de profesia

pacientului

condițiile tehnico-materiale existente

Specialistul trebuie să ia în considerare

cîtiva factori: biomecanic, parodontal,
esthetic și financiar. Pe lîngă acestea și
să țină cont de doleanțele pacientului.

Terapia EP se poate realiza prin 2 categorii de restauri protetice:

- RP fixe – proteze parțiale fixe, care se sprijină pe dinții naturali, pe implante dentare sau pe dinținaturali și
implante.

- R mobilizabile – proteze mobilizabile cu baze acrilice sau scheletate.

Aceste 2 categorii se deosebesc prin modalitatea de transmitere a presiunilor masticatorii (sprijinul) și prin sistemul de
retentive (modul de ancorare la dinți restanți) și prin volumul restaurării.
Cele fixe transmit PM osului fie
prin intermediul dinților
naturali și parodontului lor –
sprijindento-parodontal, fie prin
intermediul implantelor
osteotolerate lipsite de
parodonțiu. Volumul lor se
inscribe în cel al arcadelor
dentare naturale.
Cele mobilizabile transmit PM
doar prin intermediul mucoasei
crestelor alveolare (sprijin
muco-osos), sau atat prin
ntemediul dinților și
parodontului cît și muco-osos
(sprijin mixt). Volumul lor
depășește cu mult cel al
arcaelor dentare naturale.
La elaborarea planului de
tratament șe tine cont de
cle puțin 3 deziderate:
- Tratamentul trebuie
să fie cît mai simplu
și concomitent
eficient
- Pentru fiecare
procedură sau
variant terapeutică
trebuie să dispunem
de o bază tehnico-
materială adecvată;
- Terapia trebuie să fie
adaptată la
condițiile biologice,
mecanice și
financiare cît și la
disponibilitatea
pacientului la
tratament.
Puntile dentare - elemente componente
PUNTEA DENTARA reprezinta o proteza fixa
pluridentara, care restabileste integritatea
morfologica si functionala a arcadelor
dentare in edentatii intercalate,reduse,intinse
si multiple care restabileste integritatea
morfologica si functionala a arcadelor
dentare in edentatii intercalate,reduse,intinse
si multiple.
Elementele componente:
• Corpul de punte care
reprezinta un dinte sau un
bloc de dinti artificiali si
inlocuiesc dintii pierduti de
pe arcada dentara.
• Elemente de agregare de
care este solidarizat corpul
de punte la extremitati si
care contribuie la fixarea,
cimentarea de dintii-stilpi
a intregii proteze – servesc
microprotezele – coronae d
einvelis, de substitutie,
incrustatii; acestea sunt in
numar de cel putin doua
asezate in general pe cei doi
dinti limitati ai bresei
Caracteristici:

-sunt fixate pe dintii stalpi prin cimetarea

elementelor de agregare, ceea ce le
confera stabilitate pe o lunga perioada de
timp

- volumul care il ocupa in cavitatea bucala

este mai mic sau, cel putin, egal cu
acela ocupat de dintii naturali

- formele suprafetelor vestibulare si orale

sunt asemanatoare cu ale dintilor
naturali
-
- transmit fiziologic presiuni masticatorii,
prin parodontiul dintilor stalpi, de la
nivelul fetelor ocluzale ale corpului de
punte si ale elementelor de agregare
osului
alveolar 

- sunt constructii rigide, nedeformabile,

rezistente la rupere si abraziune

- d.p.d.v. fizionomic pot fi nefizionomice,

fizionomice si partial fizionomice
 Clasificarea puntilor dentare
Materialele din care sunt Metoda de fixare: Metoda de confectionare: Numarul dintilor-stilpi:
confectionate: Lipite Cu un dinte (punti cu
Fixe extensie)
Metalice, nefizionomice Sudate
Nemetalice, fizionomice Mobile Turnate Cu doi dinti care
marginesc bresa din
Mixte, total sau partial
ambele parti
fizionomice
Cu trei si mai multi.

Dupa raportul corpului de

punte cu apofiza alveolara:
In dependent de aranjarea si nr dintilorstilpi –dupa In sa
V.Kopeikin Semisa
PD cu doua elemente de agregare asezate pe cei doi Tangent linear
dinti ce marginesc bresa Punctiform
Suspendat
PD cu un element de sprijin adaugator la mijloc
PD cu elemente de agregare duble situate medial sau
distal
Dupa particularitati de
PD cu elemente de agregare duble situate la ambele
constructive:
extremitati Monolie
PD cu doua elemente de agregare asezata pe cei doi Separate
dinti ai bresei si cu o extensie unilaterala. Pliante
atipice
 Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare
Avantaje:
-masticator: restaureaza acesta functie in grad
sup. (90%) fata de protezele mobilizabile/mobile,
in
functie de conditiile locale, datorita morfologiei
anatomice si functiei superioare;
-transmitere fiziologica a fortelor Ocluzale (in
axul dintilor stalpi);
-asigura confort prin fixare, volum si aspect;
-din puncunct de vedere fonetic
-Sunt lucrari cimentate definitiv care nu
necesita indepartarea periodica pentru
igienizare
Obisnuirea cu puntile dentare se face extrem de
rapid
-Puntile asigura un confort masticator excelent
-Refacerea esteticii este foarte buna
-Pentru realizarea puntilor dentare sunt
necesare mai putine sedinte
-Durata de viata si prognosticul sunt bune
Dezavantaje:
-igiena corpului de punte: pe fetele de contact cu
mucoasa crestei edentate sau la trecerea de la
corp la elem. de agregare se retentioneaza
alimentele;
-igiena precara => halena fetida in cazul corpurilor
conceput grosolan (sa,semisa) ce duce la
coroziune si afectarea mucoasei;
-estetic inferior celor mobile/mobilizabile:
componenta metalica nu permite individualizarea
dintilor ca forma, vol. si culoare;
-se restaureaza dificil tremele si diastremele =>
proteza are volum mai mare;
-dotari clinico-tehnice superioare;
-Necesita slefuirea dintilor stalpi
-Sensibilitatea la cald si rece a dintilor slefuiti
Multumesc pentru atentie !!!!