CAPITOLUL 1

TEORIA RELATIVITÃÞII
RESTRÂNSE

Albert Einstein (1879-1955) a obþinut în anul 1921 premiul Nobel pentru serviciile
aduse fizicii teoretice. În anul 1905, el a publicat explicaþia legilor experimentale ale
efectului fotoelectric (descoperit în 1887 de H. Hertz) ºi teoria relativitãþii restrânse. În
lucrarea „Asupra electrodinamicii corpurilor în miºcare”, Einstein afirmã cã:
„Experienþele întreprinse pentru a demonstra miºcarea Pãmântului în raport cu
«mediul eter» în care se propagã lumina ºi ale cãror rezultate au fost negative fac sã
se nascã presupunerea cã nu numai în mecanicã nici o proprietate a fenomenelor nu
corespunde noþiunii de miºcare absolutã, ci ºi în electrodinamicã. În toate sistemele
inerþiale, pentru care ecuaþiile mecanicii rãmân valabile, legile electrodinamicii ºi
opticii pãstreazã aceeaºi formã, ceea ce s-a demonstrat. Noi vrem sã ridicãm aceastã
presupunere la rangul de postulat.” În teoria relativitãþii restrânse, care se referã la
fenomenele mecanice ºi electromagnetice din sistemele de referinþã inerþiale, spaþiul
ºi timpul sunt douã entitãþi ce nu pot fi separate. Teoria relativitãþii einsteiniene este
valabilã pentru corpurile ºi sistemele inerþiale relativiste (care au viteze relative de
deplasare comparabile cu viteza c a luminii în vid) sau nerelativiste.
Descoperirea radioactivitãþii pusese în evidenþã cã ºi în cea mai micã particulã de
substanþã existã energie. Celebra ecuaþie a lui Einstein E = mc2 susþine cã o cantitate
infimã de masã de substanþã corespunde unei enorme cantitãþi de energie. Teoria
relativitãþii restrânse a fost confirmatã în numeroase procese fizice.
dupã Roger Penrose, Mintea ºi legile fizicii
 8 Capitolul 1
1.1. BAZELE TEORIEI RELATIVITÃÞII
RESTRÂNSE
„Dacã privim miºcarea unui tren,
atunci o raportãm la suprafaþa Pã-
mântului, pe care o admitem în re-
paos. Când trenul se opreºte la o
staþie, el se aflã în repaos în raport
cu gara sau în raport cu Pãmântul.
Dar fiindcã Pãmântul însuºi se în-
vârteºte împrejurul axei sale ºi îna-
inteazã totodatã în calea lui împre-
jurul Soarelui, repaosul trenului nu
este un repaos real sau absolut, ci
numai un repaos relativ la Pãmânt.”
M. Eminescu
H KH H
r = r ' +L t
H
Viteza u , de deplasare a punctului ma-
terial P faþã de sistemul de referinþã
inerþial S cu axele xyz, reprezintã suma
H
vectorialã a vitezei u′ de deplasare a
punctului material P faþã de sistemul de
referinþã inerþial S’ cu axele x’y’z’ ºi a
H
vitezei L de deplasare relativã (de trans-
port) a sistemului S’ faþã de sistemul S:
H KKH H
u = u' + L .
1.1.1. Relativitatea clasicã
Relativitatea clasicã se referã la fenomene mecanice
raportate la sisteme de referinþã inerþiale, care se miºcã uni-
form. Sistemele de referinþã neinerþiale se miºcã accelerat.
Poziþia unui punct material, viteza ºi traiectoria acestuia
sunt relative, deoarece depind de sistemul de referinþã (re-
ferenþialul) ales. Noi nu simþim cã ne miºcãm în spaþiu cu
viteza Pãmântului, Lp ≈ 30 km/s. Dacã un sistem de referinþã
inerþial S’ se deplaseazã, faþã de sistemul de referinþã inerþial
S, cu viteza L pe direcþia axei Ox ºi considerãm cã originile O
ºi O’ ale celor douã sisteme coincid la momentul t = t’ = 0,
atunci între coordonatele unui punct raportat la aceste sisteme
de referinþã inerþiale, ca în figura , sunt valabile transformãrile
lui Galilei:
 x = x’ + L t;  x ’ = x − L t;
 
 y = y’; z = z’; ºi, respectiv,  y’ = y; z’ = z;
t = t’ t’ = t.
 
Din transformãrile lui Galilei obþinem legea compunerii
vitezelor pentru miºcãrile din mecanica newtonianã (clasicã):
ux = u’x + L ; uy = u’y ; uz = u’z ,
dx dx ’
unde ux = ºi u’ x = ºi analog celelalte.
dt dt ’
În conformitate cu principiul relativitãþii din mecanica
clasicã, toate sistemele de referinþã inerþiale sunt echivalente
în raport cu legile mecanicii.
Propagarea luminii se face din aproape în aproape, cu
vitezã finitã, analog cu propagarea unei unde elastice. Undele
elastice nu se propagã în vid, neavând suport material, dar
lumina se propagã cu viteza c, mai mare decât în alte medii.
Fizicienii de la sfârºitul secolului al XIX-lea au considerat, prin
analogie cu mediul elastic prin care se propagã undele elastice,
un mediu ipotetic, numit eter, care existã peste tot în spaþiu ºi
prin care se propagã undele electromagnetice.
 Teoria relativitãþii restrânse 9

Dacã viteza luminii are o valoare faþã de mediul eter, con-

siderat ca sistem de referinþã absolut, atunci faþã de Pãmânt,
care se deplaseazã cu viteza Lp = 30 km/s în raport cu eterul,
viteza luminii se obþine cu legea de compunere a vitezelor?
Experimentele concepute pe aceastã ipotezã au avut un
rezultat negativ, deci eterul nu existã.
,, Prin intermediul experimentului
Experimentul fizicianului francez Fizeau omul de ºtiinþã creeazã informaþie ºi
a infirmat ipoteza eterului universal antrenat apoi interpreteazã în conformitate cu
de un mediu optic în miºcare, fãcutã de Hertz. ideile sale tot ce recepþioneazã. Cu-
noaºterea este un proces la care
Un fascicul de luminã provenit de la sursa S
participã imaginaþia omeneascã ºi
este divizat de oglinda semitransparentã O1:
lumea exterioarã.”
– o parte din fascicul (1) se propagã în sens opus vitezei Ernest Hutten, Ideile
v de curgere a lichidului din tub, fundamentale în fizicã
– cealaltã parte din fascicul (2) se propagã în sensul
vitezei de curgere a lichidului, pânã când întâlnesc din nou
oglinda semitransparentã, pe care se reflectã ºi, respectiv,
o traverseazã, iar apoi interferã (fig. ).
Undele sunt coerente deoarece provin de la aceeaºi
sursã.
Viteza de propagare a luminii în raport cu lichidul
este c1 = c/n.
Dacã eterul din lichidul cu indicele de refracþie n este
total antrenat de lichid, atunci între undele luminoase care
se propagã în sensul curgerii lichidului ºi cele care se
propagã în sens contrar apare o diferenþã de timp ºi nu
sosesc în fazã în câmpul franjelor de interferenþã:
2l 2l 4 lL 4 lL
∆t = − = 2 2
≈ 2 ,
c1 − L c1 + L c1 − L c1

c
deoarece L << .
n
Rezultã diferenþa de fazã corespunzãtoare:

∆ϕ = 2π
∆t 4 lL n2
≈ 2π 2 = 2π
4 lL n2
,
Obs Ipoteza eterului ºi regula clasicã
T cT cλ de compunere a vitezelor în cazul luminii
unde l = cT. nu au fost confirmate, deoarece Fizeau
nu a observat deplasarea prevãzutã
Pe figura de interferenþã, s-a constatat cã franjele nu teoretic.
s-au deplasat faþã de situaþia când lichidul nu mai curge.

Ipoteza eterului ºi regula clasicã de compunere a

vitezelor în cazul luminii nu au fost confirmate, deoarece
Fizeau nu a observat deplasarea prevãzutã teoretic.
 10
t = t’; x = x’+Lt
În relativitatea clasicã, intervalul de
timp dintre douã evenimente ºi simulta-
neitatea a douã evenimente care se
desfãºoarã în douã puncte diferite nu
depinde de referenþialul ales, deoarece
t = t’.
P lama semitransparentã, pentru ca fiecare fascicul sã strãbatã de
Albert Michelson – premiul Nobel (1907)
pentru instrumentele sale optice de pre-
cizie ºi pentru cercetãrile metrologice
efectuate cu ajutorul lor.
* Fig. dupã Hans Ohanian, Physics, Union
College and Rensselaer Polytechnic Institute,
New York, 1985.
Capitolul 1
În figura , valorile noilor sau vechilor coordonate, ale
unui eveniment, sunt date de transformãrile Galilei:
t = t’;
x = x’+ Lt
ºi pot fi citite prin desenarea unor axe care intersecteazã
sistemul de coordonate.
Ipoteza lui Lorentz admitea existenþa eterului imobil
ca sistem de referinþã absolut, deci suport al undelor
electromagnetice. Aceastã ipotezã fost infirmatã printr-un
experiment efectuat de Albert Michelson (1881).
Presupunând cã Pãmântul se miºcã în jurul Soarelui
printr-un „ocean de eter” imobil, faþã de care lumina se
propagã cu viteza c ≈ 3 · 108 m/s, atunci viteza luminii faþã de
un observator terestru este obþinutã cu legea compunerii
vitezelor?
1.1.2. Experimentul lui Michelson
În interferometrul Michelson, un fascicul monocromatic de
luminã provenit de la sursa S trece printr-o fantã îngustã ºi ajunge
la o lamã cu feþe plane ºi paralele (fig. ). Aceastã lamã are o
faþã semitransparentã ºi divizeazã fasciculul de luminã: o parte
din acesta strãbate lama, se reflectã pe oglinda planã O1, ajunge
pe lamã ºi se reflectã cãtre ochiul observatorului; cealaltã parte
a fasciculului se reflectã pe lamã, ajunge pe oglinda planã O2, se
reflectã înapoi ºi strãbate lama cãtre ochiul observatorului.
Braþele interferometrului între lamã ºi oglinzile O1 ºi, respectiv,
O2 sunt riguros egale, de lungime L.
În calea unui fascicul se introduce o lamã compensatoare a
drumului optic, perfect transparentã ºi cu aceeaºi grosime ca
trei ori grosimea unei lame.
Interferometrul a fost montat pe un bloc rigid din piatrã care
se putea roti într-o cadã cu mercur.
Cele douã fascicule de luminã sunt coerente ºi interferã.
Franjele pot fi analizate de observator printr-o lunetã.
Experimental nu s-a observat deplasarea prognozatã, cu
legea compunerii vitezelor, a franjelor de interferenþã.
 Teoria relativitãþii restrânse 11

Analiza ºi implicaþiile experimentului

În experimentul lui Michelson, reluat de Morley, un braþ
al interferometrului coincide cu direcþia de deplasare a
Pãmântului în raport cu eterul imobil.
Datoritã miºcãrii relative a Pãmântului cu viteza relativã
Lp ≈ 30 km/s faþã de eter, pe Pãmânt ar trebui sã aparã un
„vânt de eter” cu aceeaºi vitezã, dar orientatã în sens opus
miºcãrii de revoluþie.
Din legea compunerii vitezelor:
H H H
cluminã → eter = u’luminã→ Pãmânt + L Pãmânt → eter =
H H
= u’luminã→ Pãmânt − L eter → Pãmânt ⇒
H H H Morley în 1887 ºi de Morley ºi Miller în
⇒ u’luminã→ Pãmânt = cluminã→ eter + L eter → Pãmânt .
Cele douã trenuri de unde se propagã dus-întors de-a
lungul braþelor interferometrului în intervale de timp diferite
t 1 ºi t 2, deci nu sosesc în fazã în câmpul franjelor de
interferenþã (fig. ).
Dacã se roteºte interferometrul cu 90°, atunci diferenþa
de fazã între cele douã trenuri de unde trebuie sã se
schimbe, deci ºi franjele din figura de interferenþã ar fi logic
sã se schimbe.
L fost uºoarã, deoarece trebuia conceputã
Notãm raportul vitezelor β = .
c o teorie care sã înglobeze, ca pe un caz
Deoarece L << c ºi β << 1, vom folosi aproximãrile:
O1
S
Lamă
semitransparentă
O2
Experimentul efectuat de Michelson în
1881 a fost repetat de Michelson ºi
1904. Rezultatul negativ a dus la con-
cluzia cã principiile generale ale meca-
nicii newtoniene au caracter limitat. A
apãrut necesitatea elaborãrii unei noi
teorii capabile sã explice faptele experi-
mentale acumulate.
Noua teorie a relativitãþii restrânse, în
acord cu experimentele, a convins fizi-
cienii secolului XX cã viteza de propa-
gare a luminii în vid nu depinde de viteza
sursei de luminã sau a observatorului.
Renunþarea la concepþiile clasice nu a
particular, teoria clasicã.

1
≈ 1 + β2 ºi
1 − β2

1 1 1
≈ ≈ 1 + β2 .
1− β 2 1 2
1 − β2 P Realizeazã pe parcursul anului
2 ºcolar portofoliul cu tema: „Contri-
Intervalele de timp t1 ºi t2 se calculeazã analog cazului buþia laureaþilor premiului Nobel la
bãrcilor care pleacã simultan longitudinal ºi, respectiv, dezvoltarea fizicii moderne”.
Portofoliul va cuprinde lucrãrile indicate
transversal cu o vitezã c faþã de apa care curge cu viteza L ºi
parcurg aceeaºi distanþã L faþã de punctul de plecare: în manual cu sigla P . Poþi completa
portofoliul ºi cu alte lucrãri: fiºe de ob-
L L 2 Lc servaþii sau documentare, curiozitãþi etc.
t1, longitudinal = + = 2 =>
c +L c −L c −L2 Consultã diverse surse bibliografice:
cãrþi, reviste de specialitate, enciclopedii,
reþeaua Internet etc.
12 Capitolul 1

2L 2L  L 2 
t1, longitudinal = ≈ 1 + ;
 L  2
c  c2 
c 1 − 2 
 c 

2L 2L 2L  L2 
t2, transversal = = ≈ 1 + 2  .
c2 − L 2 L2 c  2c 
c 1−
c2

Rezultã cã, în funcþie de direcþia de propagare a luminii,

H
viteza luminii faþã de eter, notatã cu c , se compune cu viteza
H
eterului faþã de Pãmânt, notatã cu L (fig. ).

Dacã douã trenuri de unde pleacã simultan de pe lamã,

atunci vor reveni cu o întârziere

L L2 L 2
∆t = t1, longitudinal − t2,transversal = = β.
c c2 c

Obs Prin rotirea plãcii de marmurã cu 90°, intervalul de timp

Transformãrile Galilei sunt valabile
la viteze mici, în raport cu viteza
luminii.
Interacþiunile nu se pot propaga cu
viteze mai mari decât viteza luminii
în vid.
Presupusul eter nu joacã nici un rol,
deci acest concept trebuia abando-
nat. Prin negarea existenþei eterului,
câmpul electromagnetic devine o
entitate independentã de orice sub-
stanþã. Din momentul în care fascicu-
lul de luminã atinge primul element
optic al sistemului, prin acel sistem
nu se mai propagã fasciculul iniþial,
ci unul reflectat sau refractat, emis
de elementul optic respectiv, conform
principiului Huygens-Fresnel. Aces-
tea se propagã cu viteze care depind
de indicele de refracþie al mediului
respectiv ºi nu de viteza de miºcare
a acestora.
îºi schimbã semnul ºi ar fi trebuit sã aparã o diferenþã de
L
timp dublã ∆ttotal = 2∆t = 2 β2 , cãreia ar fi trebuit sã-i
c
corespundã o deplasare a franjelor de interferenþã cu un
c∆ttotal
numãr N de interfranje: N = ≠ 0.
λ
C Experimental nu s-a observat deplasarea semnificativã
a franjelor de interferenþã când braþele sunt rotite cu 90° nici în
1881 ºi nici ulterior. Acest rezultat negativ din istoria fizicii a
dus la concluzia cã ipotezele sunt greºite.
Din insuccesul experimentului Michelson, Einstein a tras
concluzia cã lumina are aceeaºi vitezã de propagare c pe
oricare direcþie din interferometru, indiferent de orientarea
braþelor acestuia, deci nu apare diferenþã de drum sau
diferenþã de timp ºi nici deplasare a franjelor când braþele
sunt rotite cu 90°.
 Teoria relativitãþii restrânse 13

1.2. POSTULATELE TEORIEI RELATIVITÃÞII

RESTRÂNSE. TRANSFORMÃRILE LORENTZ.
CONSECINÞE
Postulatele teoriei relativitãþii restrânse
Concluziile analizei faptelor experimentale au fost
sintetizate în anul 1905 de Einstein în cele douã postulate
ale teoriei relativitãþii restrânse:
1. Fenomenele fizice se desfãºoarã identic în toate siste-
mele de referinþã inerþiale, dacã sunt identice condiþiile ini-
þiale, adicã legile fizicii sunt aceleaºi faþã de oricare sistem
de referinþã inerþial. P
2. Viteza de propagare a luminii în vid are aceeaºi Albert Einstein – premiul Nobel
valoare în toate direcþiile din toate sistemele de referinþã (1921) ,,pentru serviciile aduse fizicii teo-
inerþiale, adicã nu depinde de miºcarea sursei de luminã retice ºi mai cu seamã pentru explicarea
efectului fotoelectric’’. Teoria relativitãþii
sau a observatorului (c = 2,997924 . 108 m/s).
a revoluþionat fizica.
Primul postulat generalizeazã principiul relativitãþii din
mecanicã. Acest postulat conduce la echivalenþa sistemelor
de referinþã inerþiale în raport cu toate fenomenele fizice (nici
Obs
un experiment efectuat într-un sistem de referinþã inerþial nu · Postulatele teoriei relativitãþii res-
permite punerea în evidenþã a miºcãrii rectilinii uniforme a trânse susþin eliminarea eterului uni-
acestui sistem faþã de alt sistem de referinþã inerþial). versal ºi a noþiunilor: sistem de refe-
rinþã absolut, timp absolut, propagare
Echivalenþa sistemelor de referinþã inerþiale o regãsim
instantanee a interacþiunilor (vitezã
formulatã ºi în postularea constanþei vitezei luminii, deoarece
infinitã), admise în mecanica clasicã.
al doilea postulat reprezintã concluzia experimentalã cã viteza
Teoria relativitãþii restrânse se referã
luminii în vid este viteza maximã de propagare a oricãrei
la fenomene mecanice ºi electromag-
interacþiuni fizice. netice care se analizeazã în raport cu
sisteme de referinþã inerþiale (SRI).
Transformãrile Lorentz Toate sistemele de referinþã inerþiale
Trecerea de la un sistem de referinþã inerþial la un alt sunt echivalente, în raport cu legile
sistem de referinþã inerþial se obþine cu transformãrile Lorentz, fizicii (în condiþii identice un fenomen
care sunt valabile ºi la viteze apropiate de viteza luminii. fizic se desfãºoarã la fel în SRI diferite).
Transformãrile Lorentz sunt relaþii matematice cu ajutorul · Sistemele de referinþã neinerþiale
cãrora trecem de la coordonatele unui eveniment observat (care se miºcã accelerat) ºi fenome-
nele gravitaþionale sunt studiate de
din sistemul inerþial S, în punctul de coordonate x, y, z la
teoria relativitãþii generalizate, elabo-
momentul t, la coordonatele aceluiaºi eveniment observat din
ratã ulterior de Einstein.
sistemul inerþial S’, care se deplaseazã cu viteza constantã v
· Coordonatele spaþio-temporale, din
în raport cu sistemul S de-a lungul axei Ox, în punctul de
cele douã sisteme inerþiale, ale ace-
coordonate x’, y’, z’ la momentul t’. luiaºi eveniment depind reciproc
Aceste transformãri stabilite de Lorentz, ca o generalizare unele de altele.
a transformãrilor Galilei, înainte de elaborarea teoriei · Dacã L << c, din transformãrile Lo-
relativitãþii restrânse pot fi obþinute folosind postulatele lui rentz se obþin transformãrile Galilei.
Einstein.
 14 Capitolul 1

Considerãm cã originile O ºi O’ ale sistemelor S ºi S’ cu

y y' axele paralele coincid la momentul iniþial t = t’ = 0 ºi relaþiile
de transformare sunt liniare:
O O'
x=ct x'=ct’ x = k (x’ +  Lt’) ºi x’ = k (x –  Lt), iar y = y’ ºi z = z’.
z z' Putem gãsi factorul k dacã în momentul iniþial considerãm un
semnal luminos, emis de o sursã punctiformã din originea
axelor (fig. ) . Acesta se propagã cu aceeaºi vitezã (c = c’) ºi
frontul de undã sferic cu centrul în O ajunge pe axa Ox în
punctul cu abscisa x = R = ct pentru observatorul S ºi, respectiv,
cel cu centrul în O’ ajunge pe axa O’x’ în punctul cu abscisa
x’ = R’ = ct’ faþã de observatorul S’. Dacã în relaþiile de
x’ x
transformare înlocuim t ’ = ºi t = , obþinem
c c
 L x’   Lx 
(c t’)2 – x’ 2 =(c t)2 - x2 este invariant. x = k  x’ +  ºi, respectiv, x’ = k  x −
 c  .
 c 
O razã de luminã emisã la momentul Înmulþim aceste relaþii membru cu membru:
de timp t’= t = 0, din originea comunã
x’ = x = 0, a ajuns în punctul x = ct din  L2 
xx’ = k2 xx’  1 − 2  .
sistemul x, t la momentul t = T, iar în
 c 
sistemul x’, t’, în punctul
L
1− 1 1 L
cT − L T c Rezultã k = = , unde β = .
x' = = cT c
L 2
L2 L2 1 − β2
1− 2 1− 2 1−
c c c2
la momentul de timp
Obþinem transformãrile Lorentz ale coordonatelor
L L
T − 2 cT 1− spaþiale:
t' = c =T c .
x’ + L t’
L2 L2 x= ; y = y’; z = z’ ºi, respectiv,
1− 2 1− 2 1 − β2
c c
Viteza luminii în sistemul (x’, t’) este x −Lt
x' x’ = ; y’ = y; z’ = z – sunt aceleaºi coordonate
=c. 1 − β2
t'
spaþiale pentru ambii observatori.
x x’
Lv Din relaþiile t = ºi t ’ = obþinem transformãrile
c c
2006

Lorentz ale coordonatelor temporale:

2007
L x’
t’ + 2
x’ + L t ’ c
t= = ºi, respectiv,
2
c 1− β 1 − β2
Lx
t−
x −Lt c2 .
t’ = =
Mãrimile L; x; y; z; t sunt mãsurate de c 1 − β2 1 − β2
observatorul din sistemul de referinþã
inerþial S, legat de Pãmânt, iar mãrimile Transformãrile Lorentz inverse le obþii prin schimbarea
–L; x’; y’; t’ sunt mãsurate de observa- semnului vitezei de translaþie relative a sistemelor (L cu –L) ºi
torul din sistemul inerþial S’ (fig. ). înlocuirea x cu x’ ºi, respectiv, t cu t’.
 Teoria relativitãþii restrânse 15

Consecinþele transformãrilor Lorentz

1. *Dilatarea intervalelor de timp (lecturã)

Considerãm ∆t0 = t2 – t1 intervalul de timp propriu sau
durata staticã, a unui proces, cronometratã de un observator
care este în repaus într-un punct (x1 = x2) din acelaºi sistem S
în care este localizat procesul.
Considerãm durata cinematicã ∆t = t’2 – t’1 a aceluiaºi
proces (dintre douã semnale luminoase, de exemplu)
cronometratã de un observator în miºcare relativã, cu viteza
H
relativistã L paralelã cu axa Ox’, faþã de sistemul în care se
considerã cã are loc procesul.
Din transformãrile Lorentz rezultã: Dacã v = 0,8c (m/s); x = 0 (m) ºi
∆t0 = 1s obþinem dupã înlocuiri: ∆t = 1,66 s.
L x2 L x1 Traiectoria unui semnal luminos emis din
t2 − − t1 +
t '2 − t '1 = c 2
c2 = t2 − t1 , originea O a axelor rectangulare x, t
1 − β2 1 − β2 (pentru sistemul de referinþã al Pãmân-
tului) ºi, respectiv, a axelor înclinate
∆t0 x’, t’ (pentru sistemul de referinþã care se
adicã ∆t = , durata cinematicã este mai mare decât deplaseazã cu o vitezã relativistã) poate fi
1 − β2 consideratã axã de simetrie. Coordonatele
unui eveniment pot fi citite uºor în aceste
durata staticã, deci ∆t > ∆t0 (fig. ), deoarece 1 − β2 < 1 . diagrame Minkowski, dacã se considerã
unitatea de lungime egalã cu c (distanþa
2. Durata unui eveniment este relativã deoarece parcursã de luminã în vid în timp de o
secundã, numitã secunda-luminã).
depinde de sistemul de referinþã din care se mãsoarã.
Simultaneitatea evenimentelor este ºi ea relativã. C Durata cinematicã a unui proces
mãsuratã de un observator în miºcare
Considerãm douã evenimente simultane în sistemul S (se
faþã de sistemul propriu este mai mare
produc la momentul t1 = t2), dar în locuri diferite (x1 ≠ x2). decât durata staticã a aceluiaºi feno-
Momentele de timp corespunzãtoare pentru observatorul din men mãsuratã de un observator aflat
sistemul S’ se obþin cu relaþiile Lorentz: în sistemul propriu.
L x1 L x2
t1 − 2
t2 −
t ’1 = c ºi t ’ = c2 .
2
1 − β2 1 − β2
Rezultã cã t’1 ≠ t’2, deoarece x1 ≠ x2, deci douã evenimente
simultane în locuri diferite ale unui sistem inerþial apar
consecutive în alt sistem de referinþã inerþial S:
−L ( x2 − x1 )
∆t’ = t’2 − t’1 = ≠ 0 . Apar simultane ºi în sistemul
c2 1 − β2
S’ numai evenimentele simultane care s-au produs în acelaºi
loc (x1 = x2) din S (fig. ).
* Figurile ºi dupã webphysics.david-
son.edu/ Applets/minkowsky4/default.html
16
„Experimentele virtuale încearcã
sã stabileascã legãtura realitãþii
cu lumea vastã a impresiilor
noastre. Aºadar, aceste construc-
þii ale minþii noastre sunt justifi-
cate în mãsura ºi în sensul în care
teoriile noastre reuºesc sã realize-
ze aceastã legãturã.”
A. Einstein, L. Infeld, Evoluþia fizicii
Viteza luminii în vid are aceeaºi valoare
în toate direcþiile ºi în toate sistemele
de referinþã inerþiale, fiind independentã
de miºcarea sursei de luminã sau a
observatorului.
Capitolul 1
A1. Considerãm un experiment virtual: un
blitz al unui observator aºezat în mijlocul unui
vagon, care se miºcã cu viteza v, emite un
semnal luminos care se propagã cu viteza c în
ambele sensuri, deci fronturile de undã ajung
simultan la cei doi pereþi opuºi (fig. ). Pentru un
observator de pe Pãmânt, lumina se propagã în cele douã
sensuri cu aceeaºi vitezã c, dar în intervalul de timp în care
un perete se depãrteazã, celãlalt se apropie de semnalul
luminos ºi cele douã fronturi de undã nu ajung simultan la
cei doi pereþi.
Rezultã cã evenimentul luminos se desfãºoarã mai rapid
faþã de sistemul propriu decât faþã de alt sistem care se
translateazã faþã de acesta cu o vitezã relativistã v.
Durata cinematicã a unui proces apare mai mare
oricãrui observator „mobil” din exterior decât durata staticã
mãsuratã de observatorul „fix”, din propriul sistem, pentru
care procesul se produce în acelaºi loc. Pentru fiecare
observator putem considera real timpul mãsurat în propriul
sistem de referinþã. Cronometrarea se poate face cu orice
fenomen periodic ce permite mãsurarea duratelor.
Einstein ºi-a imaginat cã îndepãrtându-se faþã de un turn
cu ceas, cu viteza luminii, ceasul din turn pãrea cã s-a oprit.
A2. Considerãm un alt experiment virtual (fig. ), în
care semnalul luminos produs de un blitz în punctul B1 din
sistemul S’ se propagã pânã la o oglindã ºi înapoi în intervalul
de timp propriu:
2d
∆t0 = ∆t’ = t’2 − t’1 = .
c
Pentru observatorul din sistemul S, acest semnal
luminos parcurge lungimea 2L pânã la oglindã ºi înapoi în
intervalul de timp:
2L
∆t = ,
c
viteza luminii fiind aceeaºi, c.
Scriem teorema lui Pitagora în triunghiul B1RB2:
2 2 2
 c∆t   L ∆t  2 2 L 2
 2  = d +  2  ⇒ ( ∆t ) = ( ∆t ’ ) + 2 ( ∆t ) .
2
    c
 Teoria relativitãþii restrânse 17

Obþinem:
2 L2  2
( )  2  = ( ∆t’ ) ,
∆t 1 −
 c 
∆t0 L
dar ∆t0 = ∆t’ ; ∆t = sau ∆t > ∆t0,unde β = .
1− β 2 c
Ajustând distanþa dintre blitz ºi oglindã, acest sistem se
poate sincroniza cu un ceas electronic. Din punctul de
vedere al observatorului de pe Pãmânt, ceasul cu pulsuri
luminoase dintr-o navetã relativistã cronometreazã mai
încet, adicã timpul se dilatã.
Observãm cã în cazul în care blitzul ºi oglinda ar fi în
sistemul S, atunci intervalul de timp propriu ar deveni
2d
∆t0 = ∆t = t2 − t1 = .
c
Pentru observatorul din S’, intervalul de timp în care
2L
semnalul se propagã pânã la oglindã ºi înapoi este: ∆t’ = .
c
Din teorema lui Pitagora obþinem analog:
2 2
 c∆ t’  2  L ∆t ’ 
 2  = d +  2  ºi
   
∆t ∆t0
∆t’ = = , deci ∆t’ > ∆t0.
2
1− β 1 − β2
Observatorul din racheta relativistã va considera cã
ceasul cu pulsuri luminoase de pe Pãmânt cronometreazã
mai încet.

3. *Contracþia lungimilor
C Rigla are lungimea mai mare în sis-
Considerãm o riglã în repaus de-a lungul axei O’x’. temul faþã de care se aflã în repaus, nu-
Observatorul din sistemul S’ va mãsura lungimea proprie (de mit sistem propriu, iar aceastã lungime
repaus): se numeºte ºi lungime proprie sau de
l0 = x’2 – x’1 (fig. ). repaus. În cazul în care rigla este aºezatã
perpendicular pe direcþia de miºcare,
Pentru observatorul din sistemul S, coordonatele ca- atunci l = l0, deoarece y’ = y ºi z’ = z.
petelor riglei, mãsurate simultan (t1 = t2), vor fi x1 ºi respectiv Contracþia are loc numai dupã direcþia
x2, iar lungimea devine l = x2 – x1. Din transformãrile Lorentz de miºcare, deci un corp cu volumul V0
rezultã: în sistemul propriu va avea un volum

x2 − L t2 − x1 + L t1 x2 − x1 l V = V0  − L c
x’2 − x’1 = = sau l0 = .
2 2 2
1− β 1− β 1− β în sistemul faþã de care corpul se miºcã
cu viteza L.
Deoarece 1 − L 2 c2 < 1 , rezultã cã pentru observatorul
faþã de care rigla se miºcã cu viteza L, lungimea riglei este
micºoratã (l < l0).
18 Capitolul 1

Dacã se considerã rigla în repaus în sistemul S de-a lungul

Analizeazã ºi comenteazã urmãtorul
fragment din „Sãrmanul Dionis”, în care
înþeleptul Ruben îl îndeamnã pe erou
sã cãlãtoreascã departe: „…Vei trãi un
secol ºi þi se va pãrea o zi… Eu sigur
voi fi mort când vei reveni tu, cãci orele
vieþii tale vor fi ºir de ani întregi pentru
Pãmânt”.
Relativitatea a fost intuitã de poetul
Mihai Eminescu?
axei Ox, atunci lungimea proprie riglei (mãsuratã de un
observator aflat în repaus faþã de aceasta) este:
l0 = x2 – x1.
Pentru un observator din sistemul mobil S’, lungimea
cinematicã a riglei între extremitãþile înregistrate simultan
(t’1 = t’2) devine l = x’2 – x’1.
x’2 + L t’2 − x’1 − L t’1 x’2 − x’1
Deoarece x2 − x1 = =, rezultã
2
1− β 1 − β2
l = l0 1 − β2 , adicã lungimea cinematicã, mãsuratã din alt
sistem de referinþã inerþial, este mai micã pe direcþia de miº-
care decât lungimea proprie, mãsuratã în sistemul de referinþã
propriu al corpului considerat.

Considerãm ca aplicaþie un experiment

virtual în care observatorul din sistemul mobil
S’ cronometreazã intervalul de timp propriu
necesar propagãrii unui semnal luminos emis
de o sursã fixatã la capãtul unei rigle, în repaus
pe axa O’x’, pânã la oglinda fixatã la celãlalt capãt la distanþa
l0 ºi înapoi:
2l
∆t0 = 0 , unde l0 = x’2 – x’1 este lungimea proprie
c
mãsuratã din sistemul propriu (fig. ).
Aceastã riglã, care se deplaseazã cu viteza v a sistemului
S’ prin dreptul observatorului din sistemul S de pe sol, are
lungimea l.
În intervalul de timp ∆t1, semnalul luminos parcurge
distanþa d1 = l + L ∆t1 = c ∆t1, iar oglinda parcurge distanþa
l
L∆t1, deci ∆t1 = .
c −L
Semnalul luminos reflectat de oglindã se întoarce de
la oglindã la sursã în intervalul de timp ∆t2 în care oglinda ºi
sursa au înaintat pe distanþa L ∆t2, deci d2 = l – L ∆t2 = c ∆t2,
l
de unde ∆t2 = . Obþinem timpul total:
c +L
2l
∆t = ∆t1 + ∆t2 = .
 L2 
c 1 − 2 
 c 
2
L 2 . Înlocuim ºi obþinem: 2 l0 = 2 l 1 − β sau
∆t0 = ∆t 1 − 2
c c (
c 1 − β2 )
l = l0 1 − β2 .
 Teoria relativitãþii restrânse 19

O confirmare a consecinþelor transformãrilor Lorentz a

fost obþinutã la dezintegrarea spontanã a mezonilor din radiaþia
cosmicã. Timpul propriu de viaþã al mezonilor (la viteze mici)
este ∆t0 = 2,2 µs. Mezonii produºi la altitudini mari se depla-
seazã cu viteza L = 0,998c faþã de Pãmânt, deci în sistemul
referinþã, legat de mezonii produºi, aceºtia ar parcurge dis-
tanþa: l = L∆t0 ≈ 658,7 m. Cât este altitudinea la care sunt
produºi mezonii?

Rezolvare
Timpul de viaþã al mezonilor, pentru un observator terestru, La t’1 = t’2; l = x’2 – x’1; l < l0.
∆t0
este ∆t = ≈ 34,8 ⋅ 10 −6 s ºi distanþa parcursã de mezoni
L2
1−
c2
faþã de observatorul terestru este: l0 = L ∆t ≈ 10420 m. Altitu-
dinea la care sunt produºi mezonii, mãsuratã în sistemul
observatorului din laboratorul terestru, verificã relaþia:
l
l0 = ≈ 10 420 m.
L2
1−
c2

C Reþinem cã lungimea proprie, mãsuratã în sistemul de

referinþã terestru de observatorul „fix”, are cea mai mare
La t1 = t2; l = x2 – x1; l < l0.
valoare l 0, iar lungimea cinematicã l, mãsuratã din alt sistem
În x1=x2⇒ ∆t0 = t2 – t1; ∆t > ∆t0.
de referinþã inerþial, este mai micã pe direcþia de miºcare:
l = l0 1 − β2 (fig. ).
Contracþia lungimilor de-a lungul direcþiei de miºcare
aratã cã nici un sistem inerþial nu este privilegiat, deoarece
nu se poate pune în evidenþã care sistem este în miºcare ºi
care este în repaus. Distanþa dintre douã puncte apare mai
micã observatorului din sistemul care se miºcã relativ cu o
vitezã relativistã faþã de ele. a
Poþi accepta o modelare intuitivã a lungimilor aparente
ale corpurilor (fig. a) – care depind de viteza relativã faþã
de observator – dacã urmãreºti distanþa dintre stâlpii plasaþi
echidistant pe sol sau lungimile vagoanelor unui tren
dintr-un sistem în repaus ºi apoi în miºcare (fig. b)?
Durata cinematicã ∆t a unui proces apare mai mare
oricãrui observator „mobil” din exterior decât durata staticã b
∆t0 mãsuratã de observatorul „fix”, din propriul sistem, pentru
care procesul se produce în acelaºi loc.
20 Capitolul 1

1.3. ELEMENTE DE CINEMATICÃ ªI DINAMICÃ

RELATIVISTÃ

1.3.1. Compunerea relativistã a vitezelor (*F2)

l Considerãm un punct material care se miºcã uniform
„Ce înþelegem prin douã eve- rectiliniu de-a lungul axei O’x’ cu viteza relativã u’x faþã de
nimente simultane într-un sistem de observatorul din sistemul mobil S’ (fig. ). Originea O’ a axei
coordonate? Intuitiv, fiecare dintre
O’x’ se translateazã cu viteza v faþã de axa Ox din sistemul S
noi are impresia cã înþelege aceastã
(un laborator terestru).
afirmaþie. Dar sã încercãm sã fim
precauþi, sã încercãm sã dãm defi- Trecerea de la legea miºcãrii uniforme x’ = u’x t’ faþã de
niþii riguroase, cãci ºtim cât de pri- axa O’x’ din sistemul inerþial S’ la legea miºcãrii uniforme
mejdios este sã supraestimãm in- x = ux t faþã de axa Ox din sistemul inerþial S se obþine cu
tuiþia noastrã.” ajutorul transformãrilor Lorentz:
A. Einstein Lx
t−
x −Lt c2 , unde β = L . Înlocuim în
x’ = ºi t ’ =
1 − β2 1 − β2 c
Lx
t− 2
x −Lt c
expresia x’ = u’ x t’ ºi obþinem = u’x sau
2
1− β 1 − β2

 u’ L  x
x 1 + x2  = (L + u’ x ) t . Deoarece ux = , rezultã cã viteza
 c  t
relativã a punctului considerat faþã de axa Ox are expresia:

u’ x + L
ux = .
u’ L
u’x + L 1 + x2
ux = b2 − 4ac c
u’ L
 1 + x2
c Puteam obþine aceastã expresie pentru ux sau expresia
pentru u’ x folosind definiþiile componentelor vitezelor:
dx d x’
ux − L ux = ºi u’ x = . Derivãm relaþiile Lorentz ºi obþinem:
u’ x = . dt dt ’
 uxL
1− 2
c Lu
1 − 2x
d x’ ux − L d t’ c .
= ºi =
dt 1− β 2 d t 1 − β2
Rezultã expresiile matematice pentru compunerea rela-
tivistã a vitezelor:
 Teoria relativitãþii restrânse 21

d x’ d t u −L 1 − β2
u’ x = ⋅ = x ⋅ ,
dt dt’ 1 − β2 1 − L ux
c2

ux − L
deci u’ x = .
uxL
1− 2
c
Dacã L << c, obþinem formula de compunere a vitezelor
din mecanica clasicã: ux = u’x + L.
Dacã în sistemul S’ este emis un semnal luminos de-a
lungul axei O’x’ cu viteza u’x = c ºi sistemul S’ se translateazã
faþã de sistemul S cu viteza v sau chiar cu viteza L = c, atunci
obþii cu expresia relativistã a compunerii vitezelor cã semnalul
luminos se propagã cu viteza ux = c ºi de-a lungul axei Ox,
(fig. ): C Relaþia pentru compunerea rela-
tivistã a vitezelor satisface principiul
c +L
ux = = c. constanþei vitezei luminii în vid, deoa-
cL
1+ 2 rece înlocuind u’x = c se obþine ux = c.
c
l Considerãm un punct material care se miºcã rectiliniu
Într-un film S.F., astro-
uniform de-a lungul axei O’y’ cu viteza relativã u’y . Ecuaþia
nauþii care se vor de-
miºcãrii în sistemul S’ este:
plasa cu viteze relativiste
y’ = u’y t’. ºi pãmântenii se vor
Lx
t− vedea reciproc îmbãtrâ-
Cu ajutorul transformãrilor Lorentz, y’ = y ºi t ’ = c2 , nind mai încet, se vor ve-
1 − β2 dea clipind din ochi sau
obþinem ecuaþia miºcãrii în sistemul S: miºcându-se cu „încetinitorul”, deoa-
rece durata oricãrui proces este mai
Lx  Lx  micã pentru observatorul din sistemul
t− u’y t 1 − 2 
c = 2
 tc  . în care are loc ºi apare dilatatã pentru
y = uy’ orice observator faþã de care se
2
1− β 1 − β2 deplaseazã cu o vitezã de translaþie
relativistã (comparabilã cu viteza lu-
x minii). Dar pânã vor atinge aceste
În acest caz, raportul = L reprezintã chiar viteza de
t viteze, se vor miºca accelerat ºi sis-
translaþie a originii O’ faþã de originea O. Rezultã: temul devine neinerþial (trebuie folo-
sitã teoria relativitãþii generalizate), iar
 L2  biologic, cum va reacþiona ºi îmbã-
u’y t 1 − 2  trâni organismul lor? Einstein afirmã
y=  c =u t, în teoria relativitãþii generalizate, care
y
1 − β2 cuprinde ºi fenomenele gravitaþionale
(miºcarea unui corp într-un sistem de
 L2  referinþã accelerat este echivalentã cu
u’y 1 − 2  miºcarea lui într-un câmp gravitaþio-
c 
unde: uy =  = u’y 1 − β2 . nal), cã doi observatori din douã
1− β2 sisteme constatã cã timpul „curge”
mai încet în sistemul accelerat 5\
decât în sistemul inerþial 5.
 22 Capitolul 1

1.3.2. Principiul fundamental al dinamicii (*F2)

Un electron poate fi accelerat de forþele electrice dintr-un

câmp electric. Variaþia energiei cinetice ∆Ec este egalã cu lucrul
mecanic efectuat de forþele electrice:
meL 2 meL 02
− = eU ,
2 2
unde me = 9,1 · 10–31 kg, U – tensiunea electricã ºi L0 << L
(viteza iniþialã L0 a electronilor este neglijabilã pe lângã cea
finalã în urma accelerãrii).
Dacã tensiunea electricã are valori mai mari decât
U = 2,6 · 105 V, atunci viteza v a electronilor, calculatã cu relaþia
de mai sus, ar avea valori mai mari decât viteza luminii în vid,
c = 3 · 108 m/s.
O forþã electricã a cãrei mãrime este constantã nu pro-
duce o acceleraþie constantã dacã masa electronului în
miºcare creºte la viteze relativ mari, comparabile cu viteza
luminii:
dp d ( mL ) dm dL dm
F= = =L +m =L + ma .
dt dt dt dt dt

dm
Dacã = 0 , când m = constant, atunci viteza electro-
dt
* O particulã cu masa de repaus m0 ≠ 0 nilor ar depãºi viteza luminii (în contradicþie cu postulatul al
începe sã se miºte sub acþiunea unei forþe doilea al teoriei relativitãþii).
constante F. Cât devine viteza relativistã În dinamica relativistã, principiul al doilea al dinamicii
dupã un interval de timp t foarte mare? are urmãtoarea formã invariantã în raport cu transformãrile
Rezolvare
Lorentz:
d ( mL )
F=
dt
⇒ mL = Ft dp d ( mL )
F= = (fig. ), unde:
(L 0 = 0 la t0 = 0); dt dt
m0 m0
L = Ft ⇒ m= , m – masa de miºcare ºi m0 – masa de
L2 L2
1− 2
c 1−
2 2 2 2 2 2 2
c2
m0 L c = F t ( c − L );
repaus a particulei considerate.
Ftc Observi cã la viteze nerelativiste L << c, masa de miºcare
L= =
F 2 t 2 + m02 c2 este practic egalã cu masa de repaus m0, (fig. ). La viteze
//
Ftc comparabile cu viteza luminii în vid c = 2,997925 · 108 m/s,
= ;
masa corpului creºte cu viteza.
/ / 1 + m02 c2 / F 2 t 2
Ft
lim L = c .
t →∞
 Teoria relativitãþii restrânse 23

1 1
Folosim aproximaþia: ≈ 1+ x , unde x <<1, pentru
1− x 2
formula masei relativiste:

m0  L2 
m= ≈ m0  1 + 2  .
L2  2c 
1−
c2
Înmulþim cu c2 ºi obþinem relaþia:
m0L 2
mc2 ≈ m0 c2 +
, unde
2
m0c2 = E0 – energia totalã de repaus;
m0L 2
= E c – energia cineticã;
2
mc2 = E – energia totalã corespunzãtoare masei de
miºcare a particulei considerate.
H
H m0L
Impusul total relativist p = se conservã în toate
L2
1−
c2
ciocnirile. * Care este expresia energiei cinetice a
electronilor cu masa de repaus m0 ºi im-
pulsurile p ?

1.3.3. Relaþia masã-energie Rezolvare

Din expresia masei relativiste
Formula E = mc2 exprimã interdependenþa dintre energia m0
unui corp ºi masa acestuia. m=
1 − L 2 / c2
Energia cineticã a unei particule reprezintã diferenþa dintre
obþinem relaþia: m2(1 – L2/c2) = m02 sau
energia totalã E ºi energia de repaus E0 (fig. ).
m2c2 – m2L2 = m02c2; unde p = mL.
Folosim aproximarea: ⇒ m2c2 = m02c2 + p2.
1 L2 Înmulþim ultima expresie cu c 2 ºi
≈ 1+ , când L < c ºi L2 << c2. obþinem relaþia:
L 2 2c 2
1− m2c4 = m02c4 + p2c2 sau relaþia:
c2 E 2 = E02 + p2c2.
Obþinem: Folosim relaþia E = E0 + Ec ºi vom obþine:
p2c2= E 2 – E02 =E02+ Ec2+ 2E0 Ec – E02;
Ec = E − E0 = mc2 − m0 c2 = p2c2= Ec2+ 2E0 Ec; adicã
Ec2+ 2E0 Ec – p2c2= 0 cu soluþia
 1 
= m0 c2  − 1 ≈
 1 − L 2 / c2  Ec = − E0 + E02 + p2 c2 =
 
 L 2
 m L2 = m02 c4 + p2 c2 − m0 c2 .
≈ m0 c2 1 + 2 − 1 = 0 .
 2c  2
24 Capitolul 1

* Problemã rezolvatã pentru perfor-

þ Legile fizicii sunt aceleaºi faþã de oricare sistem
meri ºi curioºi de referinþã inerþial.
Sã demonstrãm cã masa unei particule þ Viteza de propagare a luminii în vid are aceeaºi
relativiste creºte cu viteza când creº- valoare în toate direcþiile, din toate sistemele de referinþã inerþiale.
terea energiei acestei particule este
þ Compunerea relativistã a vitezelor:
dE = c2 dm.
u’ x + L u −L
Rezolvare ux = sau u’ x = x .
L u’ x Lu
ªtim cã variaþia energiei este numeric 1+ 2 1 − 2x
egalã cu lucrul mecanic, dE c = L. c c
Lucrul mecanic elementar efectuat de þ Durata cinematicã ∆t este mai mare decât durata staticã ∆t0,
o forþã F la deplasarea pe o micã
distanþã dx, paralelã cu direcþia forþei: ∆t0
adicã: ∆t = .
dp dx 1 − β2
L = F ⋅ dx = dx = dp =
dt dt
= L ⋅ dp = L ⋅ d( mv) = L mdL + þ Lungimea proprie l 0 este mai mare decât lungimea cinema-
m
+L 2 dm = d L 2 + L 2 dm.
2
( ) ticã l, adicã: l = l0 1 − β2 .

Rezultã: m0
þ Masa relativistã: m = ,
m
( )
2
c dm = d L 2 + L 2 dm ,
2 L
2 1−
c2
de unde obþinem
unde m0 – masa de repaus.
m
( c 2 − L 2 dm =
2
)
d L2 . ( ) þ Relaþia relativistã între masa ºi energia totalã a unei particule
Notãm L2 = y, separãm variabilele libere (în miºcare sau în repaus):
ºi integrãm expresia: E = mc2 sau E0 = m0c2 ºi ∆E = c2∆m;
m y þ Relaþia relativistã energie-impuls:
1 1
2 ∫
m0
m
⋅ dm = 2
y
c −y ∫
⋅ dy , E 2 = p 2 c2 + E 0 2 .
0
þ La viteze relativiste, energia cineticã a unei particule materiale
unde y0 = L02 = 0 când masa de reprezintã o parte din energia primitã când este acceleratã pânã la o
repaus are valoarea m0 pentru L0 = 0
vitezã L de ordinul 108 m/s, iar restul din energia primitã este stocatã
ºi y = L2 când masa de miºcare are
valoarea m ≠ m0. Obþinem: prin creºterea masei.
þ Nicio particulã nu atinge viteza luminii L = c, deoarece aceasta
( )
m y
2 ln m m0
= − ln c2 − y 0
ºi
 m0 c 2 
m c2 ar trebui sã ajungã la o energie infinitã  E = .
2 ln = ln 2 ,  1 − L 2 / c2 
m0 c −L2  

 m c2
2
1 þ În teoria lui Einstein, lumina este consideratã ca fiind formatã
adicã:   = 2 = . din particule (denumite ulterior fotoni), cu masã de miºcare mf ,
2
 m0  c −L L2
1− 2 energia Ef = mfc2 ºi impulsul pf = mfc.
c
m0
Rezultã: m = .
L2
1− 2
c
 Teoria relativitãþii restrânse 25

1.4. PROBLEME ªI TESTE PROPUSE

1.4.1. Probleme cu grad scãzut de dificultate

KH u
1. Viteza u a unei ºalupe care traverseazã un râu, dacã
KKH L
se deplaseazã cu viteza relativã u ' faþã de apã care curge cu
H
viteza L (fig. ), se exprimã nerelativist prin relaþia clasicã:
KH KKH H KH KKH H KH KKH H KH KKH H
a) u = u ' + L ; b) u = u ' − L ; c) u = u ' ⋅ L ; d) u = u ' / L .

2. O particulã elementarã care se deplaseazã cu viteza

L = 0,8c are timpul de viaþã ∆t0 = 10–8 s în sistemul propriu de
referinþã. Timpul de viaþã în raport cu laboratorul (sistem de
referinþã în repaus relativ) este:
a) ∆t = 9 ⋅ 10–8 s; b) ∆t = 1,66 ⋅ 10–8 s;
c) ∆t = 9,5 ⋅ 10–7 s; d) ∆t = 1,66 ⋅ 10–7 s.
3. O particulã care se deplaseazã cu viteza L = 0,99c are
timpul de viaþã ∆t0 = 2,5 ⋅ 10–8 s în sistemul propriu de referinþã.
Dacã nu ar fi efectul de dilatare relativistã a timpului, distanþa
parcursã de particulã ar fi l0 = L∆t0 ≈ 7,4 m. În sistemul de
referinþã al laboratorului, faþã de care sistemul propriu al
particulei se deplaseazã cu viteza v, distanþa parcursã devine:
a) l ≈ 15,4 m; b) l ≈ 35,5 m; c) l ≈ 53 m; d) l ≈ 79 m.
4. O particulã are diametrul mediu d0 = 10–10 m. Dacã
particula este acceleratã la viteza L = 0,87c, dimensiunea
particulei pe direcþia de miºcare (fig. ), devine:
a) d ≈ 0,5d0; b) d ≈ 0,7d0; c) d ≈ 0,9d0; d) d ≈ 0,3d0.
5. O particulã are diametrul mediu propriu d0 = 5 ⋅ 10–10 m.
Când se deplaseazã faþã de sistemul de referinþã al labora-
torului cu viteza L = 2,4 ⋅ 108 m/s, dimensiunea particulei pe
direcþia de miºcare faþã de acest sistem, devine:
a) d = 3 ⋅ 10–10 m; b) d = 3 ⋅ 10–9 m;
c) d = 3 ⋅ 10–8 m; d) d = 3 ⋅ 10–7 m. Dacã x = 2,9c (m); t = 2,9 (s) ºi
L = – 0,5c (m/s) obþinem dupã înlo-
6. Mãrimea lungimilor de-a lungul direcþiei de miºcare ºi du-
cuiri: x’= 5c (m); t’= 5 (s).
rata evenimentelor este relativã (fig. ), deoarece depinde de:
a) sistemul de unitãþi; b) sistemul de referinþã din care se Pentru fig. vezi Webphysics.
mãsoarã; davidson.edu/Applets/minkowski4/
c) calitatea instrumentelor de mãsurã; d) de observator. default.html
26 Capitolul 1

1.4.2. Probleme cu grad mediu de dificultate

7. Dacã masa de miºcare a unei particule accelerate este
de douã ori mai mare decât masa de repaus, atunci viteza ei
este:
a) L = 0,65c; b) L = 0,76c; c) L = 0,87c; d) L = 0,98c.
8. Viteza maximã pe care au atins-o electronii (într-un
accelerator) are valoarea L = 0,999c. Energia cineticã
 1 
Ec = m0 c2  − 1 corespunzãtoare (fig. ) are valoarea:
 1 − L 2 / c2 
 
a) Ec = 10 J; b) Ec = 3,2 ⋅ 10–9 J; c) Ec = 10–8 J; d) Ec = 10–10 J.
–9

9. Dacã energia cineticã a electronilor în miºcare este

de douã ori mai mare decât energia de repaus E0 = m0c2 a
acestora, atunci viteza lor reprezintã:
a) L = 0,61c; b) L = 0,72c; c) L = 0,83c; d) L = 0,94c.
10. Relaþia relativistã: E 2 = E02 + p2c2 permite realizarea
unui „triunghi relativist” (fig. ). Se obþine din relaþiile:
m0
m= ; m2(1 – L2/c2) = m02; m2c2 – m2L2 = m02c2;
1 − L 2 / c2
m2c2 = m02c2 + p2, unde p = mL ºi L = c.
Folosind relaþia E 2 = E02 + p2c2 ºi relaþia E = E0 + Ec, vei
obþine relaþia corectã:
E c ( E c + 2 E0 ) 2 E c ( E c − 2 E0 )
a) p2 = ; b) p = ;
c2 c2

E c ( E c + 2 E0 ) 2 Ec2 + E02
c) p2 = ; d) p = .
c c2

11. Energia cineticã a unei particule cu masa de repaus

m0 ºi viteza L = 0,8c este:
a) Ec = 0,5m0c2; b) Ec = 0,66m0c2;
+ c) Ec = 0,7m0c2; d) Ec = 0,8m0c2.

Catod 
v1 +++++++
12. Energia cineticã a unei particule relativiste este egalã
f
f’
+ cu energia de repaus când viteza particulei are valoarea:
a) L ≈ 0,55c; b) L ≈ 0,66c; c) L ≈ 0,87c; d) L ≈ 0,99c.
–––––––

Anod
– + – 13. Electronii consideraþi în repaus sunt acceleraþi între
catodul ºi anodul unui tun electronic (fig. ) la tensiunea
V U = 4 ⋅ 104 V. Viteza relativistã are valoarea:
a) L ≈ 0,85c; b) L ≈ 0,67c; c) L ≈ 0,55c; d) L ≈ 0,99c.
 Teoria relativitãþii restrânse 27

14. Un sistem de particule elementare cedeazã în exte-

rior o cantitate de cãldurã Q = 9 ⋅ 109 J, în urma unei reacþii
nucleare. Masa sistemului s-a modificat cu:
a) ∆m = 0,1 mg; b) ∆m = 1 mg; c) ∆m = 0,1 g; d) ∆m = 1 g.
15. O particulã cu energia de repaus E0 = 103 J este
acceleratã la viteza L = 0,9c. Lucrul mecanic efectuat de forþele
de accelerare este: a) L = 104 J; b) L = 1,3 ⋅ 103 J; c) L = 102 J;
d) L = 1,3 J.
16. Viteza de deplasare a dreptei de intersecþie a unui front
de undã luminoasã planã care intersecteazã sub unghiul diedru
a o suprafaþã planã (fig. ), aflatã în aer (naer ≈ 1), este:
c c
a) L = ; b) L = ; c) L = c; d) L = c ⋅ sinα.
cos α sin α

17. Un fascicul de electroni monoenergetici de energie

cineticã Ec = 40 ⋅ 10–15 J se deplaseazã cu viteza:
a) L = 3 ⋅ 108 m/s; b)L = 2,98 ⋅ 108 m/s;
c) L = 1,96 ⋅ 108 m/s; d) L = 2,2 ⋅ 108 m/s.

1.4.3. Test pentru autoevaluare

1. Douã evenimente nesimultane, într-un sistem de refe-
rinþã (fig. ), sunt:
a) nesimultane în alt sistem de referinþã inerþial care se
miºcã în acelaºi sens;
b) nesimultane în alt sistem de referinþã inerþial care se
miºcã în sens contrar;
c) simultane în alt sistem de referinþã inerþial.
2. Existã o modalitate ca o persoanã dintr-un vehicul cu
pereþi netransparenþi sã deosebeascã starea de miºcare uni-
formã de starea de repaus relativ faþã de pãmânt (fig. )?
3. Oamenii harnici se miºcã tot timpul ºi li se pare cã
timpul trece prea repede pentru a termina ce ºi-au propus, iar
cei comozi se plictisesc ºi nu ºtiu ce sã mai facã. Pentru cei
comozi se dilatã timpul, conform unei formule din teoria
relativitãþii, în acest caz?
4. Savantul Langevin a expus, în anul 1911, la Congresul de
filosofie de la Bologna, printr-un experiment mental speculativ,
numit paradoxul gemenilor, dilatarea timpului: „Cel care se
reîntoarce pe Pãmânt dupã doi ani dintr-o cãlãtorie în cosmos
îl va gãsi îmbãtrânit cu 200 de ani pe celãlalt, dacã viteza cu 1a; 2b; 3c; 4a; 5a; 6b; 7c; 8b; 9d; 10a;
care a cãlãtorit a fost mai micã cu 1/20.000 din viteza luminii…”. 11b; 12c; 13a; 14a; 15b; 16b; 17d.
 28 Capitolul 1

Notãm T0 = 2 ani de viaþã pe rachetã, T = 200 de ani de

viaþã pe Pãmânt (fig. ). Înlocuieºte în relaþia pentru dilatarea
timpului:
T0 = (1 – L2/c2)1/2T ºi vei descoperi valoarea vitezei de
deplasare L = 299.985 km/s. Dacã sunt puºi faþã în faþã prin-
tr-un sistem video-tv ºi fiecare mãsoarã timpul sãu, atunci
fiecare observã cã celãlalt îmbãtrâneºte mai încet, iar dacã
revine pe Pãmânt va fi afectat de acceleraþiile ºi deceleraþiile
care fac sã încetineascã ceasornicul sãu, conform teoriei
relativitãþii generalizate.
Metabolismul ºi ritmurile biologice sunt afectate la accele-
raþii mari?
5. Într-un experiment mental descris deAlbert Michelson
(fig. ), lumina emisã de un blitz aflat într-o extremitate a
unei cutii vidate de masã M transmite peretelui opus impulsul
fotonilor p = E/c dupã timpul de propagare t = L/c. Din
conservarea impulsului obþinem viteza sistemului dupã im-
pact: L = E/Mc. Din conservarea centrului de masã obþinem
relaþia: mf L = Mx, unde x = Lt ºi mf – masa fotonilor. Dupã
înlocuiri vei obþine relaþia care exprimã energia fotonilor:

mf c2
a) E = mf c2 ; b) E = ;
L2
1−
c2

2 L2  p2
c) E = mf c 1 − 2  ; d) E = .
 c  2 mf

6. Din relaþia E = mc2 obþinem: E2 = m2c4 = m2c2(c2 – L2 + L2).

m0
Foloseºte relaþiile p = mL ºi m = ºi vei obþine relaþia
L2
1−
Rãspunsuri la testul pentru autoevaluare: c2
1c; 2 nu; 3 nu; 4 da; 5a; 6a; 7a.
relativistã dintre energia totalã E ºi impulsul p:
a) E 2 = p2c2 + m02c4; b) E 2 = p2c2 + m02c2;
c) E = pc + m0c2; d) E = p2c2 – m02c4.
7. Un electron cu masa de repaus m0 = 9,1 ⋅ 10–31 kg este
accelerat în tunul electronic din tubul televizorului ºi atinge
ecranul cu viteza L = 108 m/s. Înainte de impactul cu ecranul,
masa electronului în miºcare are valoarea:
a) m = 9,6 ⋅ 10–31 kg; b) m = 10,2 ⋅ 10–31 kg;
c) m = 12,4 ⋅ 10–31 kg; d) m = 15,3 ⋅ 10–31 kg.