Incidența afectiunilor fungice a crescut dramatic pe parcursul ultimilor ani, majorarea

numărului pacienților afectați se datorează creșterii acțiunii factorilor de risc, care este dominat
de imunodeficiența iatrogenă din cauza terapiei masive cu antibiotice, utilizarea pe termen lung a
glucocorticoizilor și imunosupresoarelor, boli de sînge, SIDA, transplantul de organe și boli
somatice grave. Acest lucru creează condiții optime pentru dezvoltarea infecțiilor fungice
profunde, agenți patogeni care au devenit ciuperci oportuniste, considerate anterior non-patogen.
Tratamentul bolilor micotice ale tractului respirator superior devine important nu numai
din cauza răspîndirii, dar și din cauza evoluției mai severe în comparație cu alte localizări,
potrivit rezultatelor cercetarilor doctorului В. Я. Кунельская publicate în 2008 otomicoza
reperezinta 20%, iar faringomicoza 8% din totalul micozilor diagnosticate în clinica lor .
Timp de mulți ani, amfotericina B a fost singurul medicament antifungic eficace
disponibil pentru uz sistemic. În timp ce este extrem de eficient in multe infectii grave, este, de
asemenea, destul de toxic. În ultimele câteva decenii, farmacoterapie de boli fungice a fost
revoluționată prin introducerea medicamentelor relativ netoxice azolici (formulări atât orale și
parenterale) și echinocandinele (disponibile numai pentru administrare parenterală). Noii agenți
din aceste clase oferă terapie mai bine orientate, mai puțin toxic decât agenții mai mari, cum ar fi
amfotericină B pentru pacienții cu infecții fungice sistemice grave. terapia combinată este
reconsiderată și noi formulări ale agenților vechi devin disponibile. Din păcate, apariția
organismelor rezistente la azoli, precum și creșterea numărului de pacienți cu risc pentru infecții
micotice, a creat noi provocări.
Tratamentul sistemic se efectuează, în funcție de etiologia agentului patogen. Dozele și
durata administrării de medicamente antifungice sistemice depind exclusiv de prevalența
procesului micotic și nu de locația sa. Având în vedere arsenalul mare de antibiotice antifungice,
utilizarea de amfotericină B este recomandată numai în cazuri cind celelate prepearte sunt
ineficace. Rezultatele dintre cele mai eficiente în tratamentul sistemic sunt medicamente
terbinafină , Fluconazol, itraconazol și natamicinei, cu toate acestea, trebue de ținut cont de
rezistența tulpinilor la fluconazol (Candida krusei, Candida glabrata); aspergiloza - itraconazol.
Cursul tratamentului terbinafina este efectuată după cum urmează: 1 dată pe zi la 250 mg, timp
de 4 săptămâni Fluconazol terapia de 10 zile (o dată pe zi în doze de 50 sau 100 mg). Natamicina
ia de 3 ori pe zi, 100 mg în 10 zile. Pe parcursul tratamentului cu itraconazol este de 14 zile la
100 mg 1 dată pe zi.. În cazul candidozei la imunocompromisi, care primesc antibiotice sau
hormoni se administrează fluconazol în doză de 50 mg pe zi, timp de 2-4 saptamani.
Ketoconazolul este utilizat într-o doză zilnică de 200 mg (1 comprimat), în timp ce mănâncă.
Terapia generală ar trebui să fie combinată cu cea locală nitrofungin, soluție alcoolică hinozola,
miconazol, clotrimazol,natamicina, naftifine.
Sa efectuat un studiu retrospectiv a 929 pacienți cu mucormicoza rinocerebrală din 2011-
2014 ( cauzată de micorales in special la persoanele imunodeprimate, cu afectiunea
preponderentă a SNC și sistemului resirator, rata mortalității 85%), cărora pe lînga tratamentul
neurochirurgical multidisciplinar sa administrat amfotiricin B liposomală, care a crescut rata
supraviețuirii, rezultatele publicate în mai 2016 de catre Sheri K. Palejwala,* Tirdad T.
Zangeneh,1 Stephen A. GoldsteinG. Michael Lemole, colaboratori ai Universității din arizona.
Studiul de investigație a eficacității fluconazolului intranazal în ameliorarea simptomelor bolii si
rezultatelor obiective ale pacienților cu rinosinusită cronică, studiu randomizat dublu-orb
controlat cu placebo efectuat pe 54 de pacienți care nu au fost receptivi la tratamente medicale de
rutina a rinosinusitei, publicat în februarie 2016 de către arshad Hashemian, 1 Farnaz
Hashemian, *, 2 Najmeh Molaali, 1 Mohammadreza Rouini, 3 Elnaz Roohi, 1 și Saadat
Torabian4. Ei au fost repartizati aleatoriu pentru a primi fie nazal fluconazol în picături cu 0,2%,
sau placebo, in plus fata de regimul standard pentru o durată de 8 săptămâni. Similar multor
studii, utilizarea tratamentului antifungic pentru pacienții cu SIR nu a fost dovedit a fi
semnificativ mai eficace.
Studiul comparativ a eficacității amfotericinei B și intraconazolului în sinusită fungică
cronică efectuat de către Rupa Mehta, Naresh K. Panda, Satyawati Mohindra, Arunaloke
Chakrabarti, and Paramjeet Singh în 2012 și publicat în 2013, la 26 de pacienți
imunocompetenți, Grupa A a primit amfotericina B în doza de 1 mg / kg corp o dată pe zi (doză
totală de 2,5 g) sau lipozomal amfotericina B în doză de 3-5 mg / kg greutate corporală (total
doză de 5 g) Grupa B primit itraconazol în doză de 300 mg de două ori pe zi, timp de 2 zile,
urmat de 200 mg de două ori pe zi timp de 6 luni. Itraconazol și amfotericină B s-au dovedit a fi
la fel de eficace în tratamentul sinuzitei fungice invazive. Itraconazol are mai puține efecte
secundare comparativ cu amfotericina B.
Se efectuiază studii pentru a facilita forma medicamentoasă pe care o alegem. Studiul
efectuat de către A. S. Abou-halawa, M. A. Khan, A. A. AlRobaee, A. A. Alzolibani, H. A.
AlShobaili, in cadrul clinicii universității Qassim la pacientii cu otomicoză și perforație
timpanică, sa aplicat unguent clotrimazol 1%, sau soluție , sa notat tratament eficacient în ambele
cazuri, diferența fiind ca soluția pacientul o aplică singur, iar unguentu medicul în fiecare zi.
AMFOTERICINA B
Spectru antimicotic: spectru larg - Candida sp., Criptococcus, Histoplasma capsulatum,
Sporotrix sp., Coccidioides immitis, Aspergillus sp., Mucor sp. – fungicid sau fungistatic
Actiune antiprotozoarica: Leismania sp., Naeglaeria
Indicatii: administrarea sistemica se face numai in conditii de spitalizare,cu monitorizarea
functiei renale, formulei sanguine
• infectii micotice sistemice grave (perfuzie i.v.) ;
• meningite fungice (intrarahidian);
• endoftalmii fungice;
• candidoze (trat. local)
Reactii adverse (toxicitate ridicata!):
• nefrotoxicitate (doza-dependenta) – hematurie, cilindrurie, proteinurie; cresterea ureei si
creatininei;
• acidoza, hipokaliemie - modificari ECG, astenie
• la adm i.v. : febra, hTA, aritmii (uneori foarte grave), flebite, alergii;
• i. rahidian: cefalee, parestezii, dureri lombare;
• anemie, trombocitopenie
Nistatina
comprimate de 250.000 şi 500.000 UA; unguent în tubi a 15-30 g cu conţinut de 100.000
UA/g; flacoane a 24 ml; suspenzie buvabilă a 100.000 UA/ml.
I. Se indică pentru tratamentul candidozelor locale (cutanate, vaginale, orale)
 Ad. Pentru tratamentul candidozei orofaringiene la adulţi se folosesc 4-6 ml suspensie de
4 ori/zi. E necesar ca pacientul să ţină un timp lichidul în gură, apoi să-l înghită pentru a trata
eventuală infecţie a faringelui posterior şi esofagului. Nistatina se poate prescrie şi sub formă de
comprimate bucale a 100.000 sau 500.000 UA la fiecare 6 ore timp cel puţin 2 săptămâni.
CI. Hipersensibilitate la preparat.
RA. Greaţă, vomă, diaree, discomfort gastro-intestinal, uneori febră, frisoane. Fenomene
de iritare la locul aplicării.
Clotrimazol
Se indică în candidoze oro-faringiene, profilaxia candidozelor bucale.
Ad. În candidozele oro-faringiene se utilizează comprimatele pentru sup câte unul de 5
ori/zi timp de 2 săptămâni.
CI. hipersensibilitate la preparat; I trimestru al gravidităţii.
RA. Reacţii alergice şi iritante la locul aplicării; dermatită de contact, tulburări gastro-
intestinale, urinare.
Miconazol
I. tratamentul şi profilaxia (candidozelor oro-faringiene; cheilite angulară; candidozele
cutaneo-mucoase: (asociate cu injecţii provocate de cocii grampozitivi, inclusiv stafilococul
auriu).
Ad. Câte un comprimat de supt (pânâ la dizolvare) la fiecare 6 ore sau câte 5 ml gel (se
ţine în gură cât mai mult posibil) timp de 2 săptămâni.
RA. Reacţii alergice sau chiar şoc anafilactic (îndeosebi la utilizarea sistemică), dureri
angioase, hiperlipidemie, inhibarea agregării plachetare şi modificarea proprietăţilor reologice
ale sângelui la tratament de durată.
Natamicina
suspenzie pentru utilizarea bucală.
I. Candidoză oro-faringiană, digestivă, vaginală, cutanată; dermatomicoze.
Ad. în candidoza bucală se utilizează suspenzia, iniţial către 0,5 ml la fiecare oră, apoi 1
ml de 4-6 ori/zi.
Ketoconazol
comprimate a 200 mg, cremă 2%, 10,0.
I. Candidoze (cutaneo-mucoasă, orală, vaginală) şi micoze ale pielii, părului şi
mucoaselor ce nu răspund la tratamentul local; infecţii micotice sistemice şi de organ
(histoplasmoză, blastomicoză, coccidioidomicoză, paracoccidioidomicoză).
Ad. se indică oral câte 200 mg/zi la masă până la abolirea simptomelor clinice şi de
laborator (în candidozele orale cel puţin 2 săptămâni). Este mai avantajoasă utilizarea
preparatului în formele cronice din cauza efectului lent.
CI. Afecţiuni hepatice, alcoolism, graviditate, lactaţia, copii sub 2 ani, hipersensibilitate
la preparat.
RA. Greaţă, vomă, diaree, hepatită, ginecomastie, impotenţă, tulburări menstruale,
ameţeli, cefalee, fotofabie, somnolenţă, reacţii alergice.
Fluconazol
comprimate a50, 100, 150 şi 200 mg; pulbere pentru suspensie buvabilă a 50 mg/5 ml şi
200 mg/5 ml. Flacoane soluţie perfuzabilă a 200 mg/100 ml.
I. Candidoza digestivă superioară (oro-faringiană şi esofagiană); candidoză oro-
faringiană la bolnavii cu SIDA; candidoze şi micose sistemice; candidoze cutanate, vaginale,
dermatomicoze, onicomicoze.
 Ad. În candidoza oro-faringiană doza iniţială 200 mg, ulterior 50-100 mg/zi timp de 14
zile, iar în cea esofagiană timp de 5 săptămâni.
CI. Hipersensibilitate la preparat, afecţiuni hepatice şi renale; lactaţie, copii sub 2 ani.
RA. Greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, dereglări ale funcţiilor hepatice şi renale, cefalee,
trombocitopenie, sindrom Stevens-Johnson.

Antiviralele
Tratamentul în infecţiile virale este adesea complicat datoritǎ faptului cǎ simptomatologia
clinicǎ apare târziu, în momentul în care majoritatea particulelor virale s-au replicat, spre
deosebire de infecţiile bacteriene la care apariţia simptomelor coincide de regulǎ cu proliferarea
bacterianǎ. De aceea, administrarea în stadiul simptomatic al infecţiilor virale de medicamente ce
blocheazǎ replicarea viralǎ are eficacitate limitatǎ. Totuşi, unii agenţi antivirali sunt utili
profilactic, în timp ce doar câteva grupe de antivirale acţioneazǎ ca antivirale propriu-zise.
Antivirale administrate în infecţii respiratorii : gripa tip A sau B şi infecţia cu virus
sincitial respirator. Se recomandǎ imunizarea împotriva gripei de tip A ; Oseltamivir şi
Zanamivir sunt active asupra ambelor tipuri de virusuri gripale A si B ; administrate înainte de
expunere previn infecţia, iar cînd se administreazǎ în primele 24 -48 de ore dupǎ instalarea
infecţiei, au efecte modeste asupra intensitǎţii şi duratei simptomelor. Oseltamivir este un
prodrog activ pe cale oralǎ, rapid hidrolizat de ficat în forma activǎ, în timp ce Zanamivir este
activ numai pe cale inhalatorie sau administrat intranazal.Cele mai comune reacţii adverse ale
Oseltamivir sunt cele gastrointestinale, cu disconfort digestiv şi greţuri, ameliorate de
administrarea în timpul meselor ; în schimb Zanamivir, fiind administrat inhalator, poate da
fenomene iritative la nivelul cǎilor respiratorii, posibil bronhospasm, de aceea se evitǎ la
pacienţii cu afecţiuni cronice pulmonare obstructive.Spectrul terapeutic al Amantadinei şi
Rimantadinei este limitat numai la infecţia cu virus tip A, ambele fiind la fel de active ; se
apreciazǎ cǎ sunt în proporţie de 7 0 -90% din cazuri active în prevenirea gripei când sunt
administrate înainte sau în momentul expunerii la virus şi reduc durata şi severitatea simptomelor
sistemice când se iniţiazǎ tratamentul în primele 48 de ore dupǎ expunere ; Amantadina -
Viregyt, cps. 100 mg Se administreazǎ oral, 2 x 100 mg/zi, la mesele de dimineaţ ǎ şi prânz,
pentru tratamentul şi profilaxia gripei cu virus A. Zanamivir - Relenza, pulb. inhal. 5 mg ; se
administreazǎ 2 inhalaţii de 2 ori pe zi, timp de 5 zile. Oseltamivir - Tamiflu, cps. 30 mg ; 45 mg
; 75 mg ; pulb. susp. oralǎ 12 mg/ml. Pentru profilaxia gripei postexpunere se administreaz ǎ 75
mg o data pe zi, timp de 10 zile, iar in perioada epidemicǎ pânǎ la 6 sǎptǎmâni. Contraindicații și
precauții la administrarea amantadinei si rimantadinei- graviditatea, epilepsia, afecțiuni hepatice
și renale, oseltamivirul la copii sub 1 an,graviditate si lactație.
Tratamentul infecţiilor cu herpesvirusuri medicamentele eficiente împotriva acestor
virusuri îşi exercitǎ acţiunea în fazǎ acutǎ a infecţiei virale şi nu au efect în faza latentǎ. 10
Reprezentanţi : Aciclovir - Euvirox, Zovirax, cps. 200 mg ; susp. oralǎ ; fl. inj.; cremǎ 5%, ung.
oft. 3%. Spectru de acţiune : virusurile herpetice (tip I şi II), virusul varicelozosterian, virusul
Epstein - Barr, virusul citomegalic (în mǎsurǎ mai micǎ). Se administreazǎ: - Local: - în herpesul
ocular – ung. oftalmic 3%, se aplicǎ în sacul conjunctival inferior de 5 ori/zi, continuând cel
puţin 3 zile dup ǎ vindecare; - în herpesul genital sau orofacial - cremǎ 5% se aplicǎ de 5 ori/zi,
timp de 10 zile. - Oral: - în infecţiile herpetice cutanate sau mucoase - 5 x 200 mg/zi, 5 zile; - în
Zona Zooster - 5 x 800 mg/zi, 5 zile. - În perfuzii i.v . - pentru tratamentul Zonei Zooster ( la
nevoie) : • la imunocompetenţi, se administreaz ǎ 5 mg/kg în decurs de 1 orǎ, de 3 ori/zi, 5 zile; •
la imunodeprimaţi, se administreaz ǎ 10 mg/kg, de 3ori/zi, 7 zile Ganciclovirul - Cymevene, cps.
250 mg; fiole Este activ faţǎ de virusulcitomegalic. Se administreazǎ în perfuzie i.v., 5 mg/kg la
fiecare 12 ore, timp de 14 zile. Tratamentul se continu ǎ, pânǎ la vindecare, cu 5 mg/kc/zi, de 3
ori/sǎptǎmânǎ. Observaţie: Toxicitatea Ganciclovirului este mare, reprezentând un factor
important de limitare a dozelor şi a duratei tratamentului. Famciclovir - Famvir cpr. 250 mg, 500
mg ; oral în infecţii herpetice, 250 mg de 3 ori/zi, 7 zile. Valacyclovir - Valtrex cpr. 500 mg ;
oral, 1g de 3 ori/zi, 7 zile in infecţii cu herpes simplex sau herpes zoster şi pentru profilaxia
infecţiilor cu virus citomegalic dup ǎ transplant de organe.
Contraindicate in sarcină și perioada lactatie, reactii adverse: fenomene toxice
neurologice și psihice, nefrotoxicitate, mielosupresie, dereglări dispeptice, potențial cancerigen,
teratogen.La administrare locală iritare, dureri,ulcerații, inflamație.
Sindromul Ramsay Hunt (RHS), numit Herpes Zoster Oticus, este o complicație rară,
severă de virusul varicelo-zosterian (VZV). Triada clasic este format din otalgie, vezicule în
canalul auditiv și paralizia facială ipsilaterală. Fara tratament, recuperarea integrală a paralizie
faciale apare în mai puțin de 20% din cazuri; prognosticul este îmbunătățit dacă tratamentul este
început în termen de 72 de , constă din antiviral și corticosteroid. În articolul publicat de Mali
Worme, Reena Chada,and Lilia Lavallee sa optat pentru 800 mg aciclovir de 5 ori / zi, timp de
7-10 zile și Prednison 1 mg / kg timp de 5 zile, în cazul unei femei de 54 de ani, cu rezultat
pozitiv. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3847606/
Combinarea terapiei steroidiene sistemice, anticoagulante,antivirale cu blocarea
ganglionului stelat în cazul pierderii sensoneuronale bruște a auzului (pierdere de cel puțin 30
dB în trei frecvențe învecinate care apar în termen de 3 zile) , pe un lot de 85 de pacienți care au
fost tratați cu un curs de 10 zile de steroizi sistemici (10 mg de dexametazona timp de 5 zile,
urmate de micșorarea dozei timp timp de 5 zile). aciclovir (250 mg, de 3 ori pe zi, 5 zile),
heparină (greutate moleculară mică heparina 10000 U pe zi, 10 zile), iar blocul de ganglion stelat
(zilnic de anestezist, 5-10 zile). Funcția auditiva a fost determinată prin audiometrie ton pur, iar
valoarea medie a nivelurilor de auz au fost exprimate ca medie a pragurilor auditive la 500, 1000,
2000, și 3000 Hz. măsurătorile auditivi au fost efectuate inainte si la 2 luni după tratament,
utilizând criterii de ameliorare a auzului Siegel, sa obținut îmbunătățirea calității vieții mai
repede, in comparație cu administrarea numai a preparatelor steroidiene.
Un număr de infecții virale poate provoca pierderea auzului. O cunoaștere de bază a
acestor virusuri este critică în recunoașterea implicării acestora în pierderea auzului la pacientii
afectati. Deoarece unele dintre aceste infectii si pierderea auzului pe care le provoacă pot fi
tratate cu terapia specifică, cunoașterea acestor entități devine și mai importantă în evaluarea și
tratamentul pacienților cu pierderea auzului.
Cauzele virale provoca pierderea auzului congenitale din cauza unei infecții a fătului în
uter. Altele determina pierderea auzului ca urmare a infectiei in copilarie sau la maturitate.
Pierderea auzului după infecția virală este adesea neurosenzorială, deși poate fi amestecat (CMV,
rujeolă) sau conductive
Studiu efectuat în 2015 privind recuperarea auzului in boala Meniere după tratament
Antiviral, a fost utilizată o doză standard de 800 mg (aciclovir) sau 1 g (valaciclovir) de 3 ori pe
zi, timp de 3 săptămâni. Doza a fost redusă la două ori pe zi, timp de trei săptămâni, și în final o
dată pe zi timp de un an sau mai mult. Efect asupra amețeli a fost înregistrată la fiecare evaluare,
audierea a fost considerată a fi îmbunătățită dacă PTA a fost redus cu cel puțin 15 dB și / sau o
creștere a SD de 20% sau mai mare, cu concluzie ca antiviralele orale au eficiență în restabilirea
auzului, si disparitia vertijului.