Sunteți pe pagina 1din 4

APOSTOL ANDREI-CRISTIAN

Masterul de Criminalistică, anul II, semestrul I.


An universitar 2018-2019

REFERAT
EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ A SCRISULUI
TEORIA FALSIFICĂRII SEMNĂTURII PRIN COPIERE INDIRECTĂ

Falsul în documente se realizează adesea prin falsificarea unei semnături autentice de către o
altă persoană decât titularul său. Pentru aceasta, unul din procedeele de falsificare folosit este acela al
copierii de mână, directe sau indirecte, a unei semnături autentice model de comparație de pe un
document sursă pe documentul falsificat. Pentru depistarea și probarea acestui tip de fals, cel mai bun
mijloc este acela al expertizei criminalistice grafoscopice

Contrafacerea semnăturilor prin copiere este des întâlnită datorită


aparenței simplități a procedeului. Prin copiere se urmărește redarea
trăsătură cu trăsătură a unei semnături autentice. Operația poate f
făcută direct sau indirect (prin folosirea unui clișeu intermediar).

Prima modalitate se bazează pe executarea unor operațiuni devenite


clasice: hârtia ce va servi ca suport semnăturii falsifcate se așază peste
actul ce conține semnătura originală aleasă ca model, ambele coli sunt
plasate în direcția unei surse de lumină, pe o suprafață transparentă, de
obicei geamul unei ferestre. Astfel, conturul semnăturii autentice devine
vizibil la nivelul hrâtiei ce va purta semnatura falsifcata, facând posibilă
trasarea acesteia cu ajutorul unui instrument scriptural.
Modalitatea indirectă presupune două etape: transpunerea traseului
semnăturii model pe act; repasarea acestui traseu. Astfel, într-o primă etapă
se obține un clișeu intermediar care constă fe într-o urmă de substanță, fe
într-o urmă de presiune. Grafsmul de ghidare poate f obținut prin tehnici
variate, cele mai cunoscute find: redarea prin decalc (conturul semnăturii

1
autentice este redat cu un creion fn, ulterior repasat); reproducerea cu
ajutorul hârtiei copiative; evidențierea traseului sub forma unei urme de
presiune obținută prin pasarea frului grafc autentic cu ajutorul unui obiect
cu proeminență ascuțită. Grafsmul de ghidare se repaseaza, într-o a doua
etapă. Unii plastograf recurg la înlaturarea traseului de ghidare prin
ștergerea acestuia.
Copierea indirectă este o tehnică de falsifcare ce presupune o
inversare a poziției actelor: cel cu semnătura model este deasupra, iar cel pe
care trebuie să apară semnătura falsifcată, dedesubt. Între acestea se
interpune o foiaie de hârtie (carbon sau indigo) și semnătura autentică este
retrasată cu un creion ori pix sau cu un vârf ascuțit1.
Semnătura obținută este din nou repasată cu cerneală pentru a se
masca trasăturile imprimate de hârtia copiatoare. Un sistem similar este așa
numita metodă de copiere cu graft. Aceasta constă în acoperirea cu un strat
subșire de graft, provenit de la un crein moale, a spatelui (verso) actului pe
care se află semnătura model. Efectul urmăririi semnăturii cu un vârf foarte
tare va f același ca în cazul hârtiei copiatoare, numai că substanța depusă
va f graftul.
O altă variantă o constituie transpunerea semnăturii model prin
presiune, fe după actul original, fe după o hartie de calc pe care s-a
reprodus semnătura.
În practica de expertiză se întâlnește încă un procedeu de copiere
indirectă prin marcarea conturului semnăturii cu acul, ia orifciile rezultate
sunt unite printr-o linie continua de cerneală. În acest fel se înlătură
inconvenientul unor trăsături suprapuse, dar în schimb, se ivesc altele.
Orifciile sunt inundate de cerneală și astfel semnătura apare punctată, lucru
ușor de observat cu o simplă lupă2.

1
http://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica.
2
Ionescu Lucian, Expertiza creiminalistică a scrisului, Ed. C.H. Beck, București, 2010, Pag.
222.

2
Dorința de a reda cât mai fidel o formă grafică străină, dificultățile pe care le implică
urmărirea segment cu segment a unui traseu, adeseori complicat, impune falsificatorului un ritm
lent de executie si o maniera picturală în trasarea liniilor, semnătura obtinuta aparand ca
"desenata". Presiunea va fi uniforma, lipsind firul grafic de manifestarile specifice semnaturilor
autentice. Uneori scriptorul va fi nevoit sa faca scurte pauze, dupa care firul grafic își va relua
traseul. Aceste intreruperi sunt sesizabile. Atunci cand semnaturile de proveniența certă nu pun in
evidență astfel de ruperi de ritm, în zonele corespunzatoare, se va conchide că deosebirile au la
origine o operațiune de fals.

Grafismul contrafăcut în aceste condiții poate prezenta și alte imperfecțiuni: în anumite


puncte ale firului grafic pot să apară tremurături, urmare a unor cauze precum tensiunea
exagerata a mâinii, îndemânare insuficienta, emoție. Interpretarea tremurăturilor este dificilă în
situația în care și semnătura autentică pune în evidență această caracteristică. Deși aprecierile în
această privință nu sunt usor de facut. Pentru un specialist orice posibilitate de confundare a
tremuratului falsificatorului si a celui patologic este exclusa, putand fi categoric distinse:

tremuratul patologic este mai accentuat la curbe si mai putin la trasaturile drepte,
tremuratul falsificatorului vizeaza dimpotriva trasaturile drepte, iar la curbe, fiind preocupat de
schimbarea directiei, uita sa-l mai execute

tremuratul patologic este foarte fin si des (uneori penita atinge foarte usor suprafata
hartiei, ceea ce da nastere asa numitelor "fire de paianjen"), tremuratul falsificatorului este
grosier si apasat, cu un numar redus de oscilatii;

tremuratul patologic este progresiv accentuându-se pe măsură ce se scrie, tremuratul


falsificatorului apare la inceput, cu tendința de atenuare spre final - datorită unui început de
acomodare care determină o mai mare siguranță de execuție .

Ritmul lent si presiunea uniformă a executiei, cărora li se adauga uneori imperfecțiuni


ale traseului, confera scrisurilor copiate un aspect general static, desenat, neintalnit la nici o alta
semnatura autentica, fie aceasta chiar si de factură inferioară. Intr-adevar, indiferent de nivelul de
evoluție la care se situează, orice semnatura executata in baza unei deprinderi va reflecta
spontaneitatea gestului grafic .

Acestea sunt simptomele comune copierii indiferent de procedeul folosit. Copierea


indirectă prezinta semne proprii dupa care poate fi recunoscută. Sub aspectul depistării prezintă
avantajul descoperirii grafismului de ghidare. Unii plastografi nu considera necesar inlaturarea
acestuia. Atunci cand acesta a fost obtinut prin folosirea creionului sau a hartiei copiative, iar
retusul a fost executat cu stiloul sau pix cu pasta, grafismul intermediar poate fi pus in evidenta
prin examinare tehnica (expunerea actului la radiatii). Unele radiatii au proprietatea de a fi
absorbite de cerneala sau pasta de pix si respinse de grafit sau compozitia stratului ce acopera
hartiile copiative, fotografia va pune in evidenta tocmai traseul initial. Alti plastografi inlatura
traseul de ghidare, urmele acestei actiuni sunt detectabile si constau in resturi grafice rezultate in

3
urma unei stergeri imperfecte. Hartia supusa stergerii prin mijloace mecanice va retine semne
precum: deteriorarea fibrelor din stratul superior, subtierea hartiei, etc. Zona de hartie alterata va
reactiona diferit, la unele teste chimice, fata de restul actului. Daca traseul este inlaturat pe cai
chimice, expunerea actului la diferite radiatii va face ca zona atacata sa capete o fluorescenta
diferita de zona actului ramasa intacta.

Dovada absolută a falsului prin copiere rezultă din constatarea că semnatură din
litigiu concordă până la suprapunere cu una din semnăturile autentice. Identitatea pâna la
suprapunere este contrazisă categoric de variabilitatea naturală a actului grafic.

S-ar putea să vă placă și