Teorii ale Relatiilor Internationale

Titlu: Sistemul Mondial și viitorul acestuia, prin ochii lui Immanuel Wallerstein
Autor: Ella Lenuța Nica

Cuprins
Întroducere: Mondialismul și teoreticienii lui..............................................................................................2
Mondialismul lui Immanuel Wallerstein......................................................................................................4
Critica adusă lui Wallerstein....................................................................................................................5
Expansiunea sistemului mondial modern.................................................................................................6
Previziunile lui Immanuel Wallersten privind viitorul Sistemului Mondial Capitalist.................................7
Capitalismul își prevede sfârșitul, ca orice sistem...................................................................................7
I.W. explică nașterea, creșterea și declinul hegemonului sistemului mondial, SUA................................7
SUA și China sub emblema familiei Bush…..........................................................................................9
O problemă cu creșterea Chinei, a Indiei și a altor state?.......................................................................10
Poate fi China noul Hegemon al lumii? I.W are dubii;la fel și Neagu Djuvara......................................10

1
Sistemul Mondial și viitorul lui, prin ochii lui Immanuel
Wallerstein

Despre mondialism se vorbește, mai des, de pe la 1910-1920. Astăzi, termenul este înlocuit adesa
cu cel de globalism. De asemenea, întâlnim structuri1 care propovăduisc acest sistem de
guvernare mondială. Proiectele mondialiste vehiculate în media, create şi realizate de aceste
organizații/structuri nu erau omogene. Oricum, există mai multe versiuni care au practic aceeași
finalitate.

Întroducere: Mondialismul și teoreticienii lui

Doi teoreticieni foarte cunoscuți ai mondialismului, amândoi din America, ce reprezintă două
curente de gândire în legătură mondialismul sunt Zbigniew Brzezinski2 și Immanuel Wallerstein.
De asemenea, se alătură Francis Fukuyama și A.G. Frank, dar și Theda Skocpol care vorbește de
sisteme prăbușite și revoluții. Prin anii 80, Immanuel Wallerstein spunea că sistemul mondial
este condus, într-un fel sau altul, de economie, de capital; că avem, la nivel mondial, Centru,
Semiperiferie și Periferie, și nu se referea la așezarea geografică. Mai susținea că statele mai
slabe gravitează/sunt sateliții unor state mai puternice, că zonele de la periferie asigură materie
primă pentru Centru și semiperiferie. Cu vreo 50 de ani înaintea lui Wallerstein, un român,
Ștefan Zeletin, redă aceeași schemă, pentru a explica evoluția României, ca satelit al marilor
puteri- Turcia, Anglia, Franța, Germania și Rusia. Mondialismul este, cel mai adesea, teoretizat
de către ”filo-liberali”, iar în cadrul acestuia se înscrie și Funcționalismul care combate teoria
formelor fără fond, susținând ideea că există instituții care se generează de sus în jos pentru a
aduce dezvoltarea societăților, cu alte cuvinte, se crează întâi forma și se aduce fondul3.

Zbigniew Brzezinski, la început colaborator al lui David Rockefeller, și apoi al mai multor
președinți americani- de la Carter la Obama -este profesor universitar și colaborator al Centrului
pentru Politică Externă (C.F.R.) din SUA.

1
Prima structură - "Consiliul pentru Relații Externe » (Council on Foreign Relations, C.F.R.). Această organizație
informală se ocupa cu elaborarea unei startegii americane unice la nivel global , avînd scopul final de a unifica
întreaga planetă și de a crea un „guvern mondial”.
2-În 1954 a fost creată a doua structură mondialistă - Grupul Bilderberg. A inclus nu numai analiștii, politicieni,
finantatori si intelectuali americani, dar și omologii lor europeni. Din partea americană ea a fost reprezentată doar
membri ai C.F.R. și era înţeleasă ca extensia primei structuri.
3.În 1973 activiștii grupului Bilderberg au creat a treia , cea mai importantă structură mondialistă – „Misiunea
tripartită” sau „ Trilaterala” , condusă de americani, membri ai C.F.R. și Grupului Bilderberg. A avut, în afară de
sediul din New York , alte două sedii - în Europa și Japonia . „Trilaterala” propunea să unească sub influenţa
Statelor Unite trei " Mari Spaţii ": Spațiul american , care include America de Nord și de Sud/ Spațiul european/
Spaţiul Pacificului controlat de Japonia .
2
http://www.wearechangeparis.com/zbigniew-brzezinski/, accesat la 10.10.2014
3
Teoria este dezvoltată de românul David Mitran, la 1930, și preluată de Haas, la 1958, idee ce stă la bază formării
UE.

2
Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris 4: “Statul national, ca
unitate fundamentală de organizare a societatii umane, a încetat sa mai fie principala fortă
creatoare în societate. Băncile internaționale și corporatiile multinaționale actionează,
programează și planifică viitorul societății în termeni care sunt mult mai avansați decât
conceptele politice ale statelor nationale”. El propune5 crearea unui nou tip de civilizaţie din
punct de vedere cultural și ideologic , care ar fi intermediar între socialism și capitalism , între
purul atlantism şi continentalism. "Guvernul Mondial", care va apărea pe baza teoriei
convergenței a fost conceput ca o recunoaștere a Moscovei ca partea a managementului Atlantic
a planetei, împreună cu Washingtonul. În acest caz, ar începe o epoca de pace universală ,
Războiul Rece s-ar încheia.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, proiecte mondialiste au dispărut sau și-au schimbat logica .

Impactul produs de prăbuşirea comunismului este încă în curs de evaluare. Întregul context
internaţional a fost radical schimbat după 1991, trei orientări teoretice dominând dezbaterea în
domeniu:
a) După S.P. Huntington (1991, 1995), prăbuşirea comunismului şi tranziţia politică şi
economică a ţărilor central şi est europene reprezintă confirmarea înaintării inexorabile a lumii
moderne spre democraţia de tip euro-atlantic (al treilea val al democratizării);
b) Pentru Fr. Fukuyama (1992), dispariţia comunismului este sinonimă cu triumful final al
liberalismului şi, în acest fel, cu “sfârşitul istoriei”;
c) În viziunea luiImmanuel Wallerstein (1990, 1999), sistemul mondial modern a intrat într-o
criză acută după sfârşitul comunismului.

O altă ipoteză mondialistă, teoria lui T. K. Hopkins, care a vorbit despre rolul periferiilor în
procesul de expansiune a sistemelor mondiale- “Fără periferii nu există centre, fără amândouă nu
există dezvoltare capitalistă”6. Se crează o stare de dependență între centru și periferie.

A.G. Frank inventează doi termeni pentru a reda sistemul mondial și mersul lui:“lumpen-
dezvoltare” şi “lumpen-burghezie”. Lumpen-burghezia lucrează, de fapt în interesul centrului
pentru a prelua plus-valoarea din periferii și are tot interesul să ”ajute” periferia a se menține
într-un fel de întârziere în dezvoltare.

Teoreticianul care a cercetat această problemă a sistemului mondial, în mai multe volume,
este I.Wallerstein, actualmente profesor îndrumător la Yale. Analiza profundă realizată de
Immanuel Wallerstein aduce cu efortul susținut de Marx cu al său, la fel de profund,
”Capitalul”. Immanuel Walerstein consideră, de pildă, că Războiul Rece a fost pierdut atât de
URSS, cât și de SUA. El consideră căderea URSS drept piedică pentru bunul mers al sistemului
mondial, însă, asupra acestui punct vom reveni ulterior. Wallerstein împarte lumea în Centru,
Semiperiferie și Periferie. Spre deosebire de Hopkins, Wallerstein introduce Semiperiferia-care
ia resurse din periferie, dar produce și pentru centru. Conform lui Wallerstein, când un stat iese
din Periferie pentru a intra în semiperiferie, atunci un altul, în locul lui întră în Periferie. Tot
Wallerstein spune că un sistem se naște, se dezvoltă și moare și că, acum mai avea cca 40 de ani
de capitalism mondial, ce și-a început deja obștescul sfârșit, alocănd, în genere, unui sistem, cca

4
în lucrarea sa “Between Two Ages: The Technetronic Era” publicata în 1971 (Între doua epoci: Era tehnocratiei)
5
în lucrarea sa „Criza sistemului mondial”
6
Ilie Bădescu, Enciclopedia Sociologiei Universale, vol II, p.211.

3
500 ani. Americanul mai vorbește de asemenea de regionalizare- spune, în unul dintre articolele
sale că, dacă într-un loc al lumii se realizează o uniune, o regiune, automat, în altă partea lumii,
pentru a păstra balanța, va apărea o altă regiune care să o contracareze.

Mondialismul lui Immanuel Wallerstein

”Immanuel Wallerstein7 s-a născut în 1930. A absolvit Universitatea Columbia în 1951 și și-a
continuat studiile, finalizându-și doctoratul în 1959. A predat sociologia la Universitatea
Columbia până în 1971, când a fost numit profesor de sociologie la Universitatea McGill din
Montreal, Canada. În 1976 a devenit director la Centrul Fernand Braudel și a preluat Catedra de
sociologie de la Universitatea Binghamton (SUNY), unde a continuat să predea și să cerceteze.
Wallerstein și-a început cariera studiind politica africană, specializându-se în problematica
Ghanei și a Coastei de Fildeș. Însă reputația sa de teoretician internațional provine din încercările
de a reconceptualiza radical relațiile internaționale în contextul argumentelor sale cu privire la
natura și istoria „sistemului mondial“ capitalist modern. „Sistem mondial“ nu se referă îndeosebi
la întinderea geografică a capitalismului sau pur și simplu la faptul că logica sistemului operează
la un nivel diferit față de orice altă unitate politică existentă, cum ar fi statul național. Cea mai
renumită lucrare a sa, The Modern World System, publicată în 1974, plasează originile lumii
moderne în ceea ce el a numit „îndelungatul secol al XVI-lea“, de la 1450 la 1670. Înaintea
acestei perioade, Europa Occidentală era feudală, iar producția economică era bazată aproape în
întregime pe agricultură. Totuși, începând cu anul 1300, producția agricolă a scăzut rapid pe
măsură ce modificările din clima Europei au contribuit la creșterea rapidă a frecvenței
epidemiilor la populația rurală. Abia la 1500 Europa a început să pună bazele unei economii
mondiale capitaliste, în care producția era orientată mai degrabă spre schimb în cadrul pieții
decât spre consum sezonier, cei care produceau bunuri câștigau mai puțin decât valoarea lor, iar
forța motrice a capitalismului a devenit o acumulare continuă de bunuri materiale”8.
Totuși, abia în primii ani ai secolul al XX-lea sistemul mondial a devenit cu adevărat global.
Wallerstein urmărește de asemenea creșterea și descreșterea hegemonilor sau a puterilor
dominante de la centru în cadrul sistemului mondial în decursul timpului.

În 1984, el a descris „trei modele“ de hegemonie:

Provinciile Unite (Olanda – n. trad.) la mijlocul secolului al XVII-lea;
Regatul Unit al Marii Britanii la mijlocul secolului al XIX-lea;
SUA la mijlocul secolului al XX-lea.
Astăzi, când, se pare, SUA ar mai avea mai puțin de 40 ani pănă la a dispărea ca hegemon, China
pare să se anunțe ca nou hegemon, însă este prea devreme să ne ponunțăm.

Economia mondială nou apărută era diferită de cea a fostelor imperii, în sensul că ea coexista cu
un mare număr de puteri politice și era caracterizată de o nouă diviziune internațională a muncii
între „centru“ și „periferie“. Centrul se referă la acele regiuni care au beneficiat cel mai mult de
7
Informații preluate din M. Griffits, Relatii internationale. Scoli, curente, ganditori, Editura Ziua, 2004, pp. 399-405
și de pe http://www.iwallerstein.com, accesat l a 10.06.2014.
8
M. Griffits, Relatii internationale. Scoli, curente, ganditori, Editura Ziua, 2004, traducere coordonată de prof. Ionel
Nicu Sava.

4
pe urma schimbării. În perioada inițială a expansiunii, acesta includea în mare parte Europa de
Nord-Vest (Franța, Anglia și Olanda). Regiunea era caracterizată de existența unor guverne
centrale puternice și a unor armate numeroase de mercenari. Armatele i-au permis burgheziei să
controleze comerțul internațional și să obțină surplus economic din afaceri și comerț9.
Creșterea producției urbane a fost alimentată de migrația țăranilor fără pământ de la sat la oraș 10,
în timp ce inovațiile din tehnologia agrară au asigurat creșteri continue ale productivității
agricole. Centrul este locul unde este concentrat capitalul în forme dintre cele mai sofisticate.
Băncile, profesiile, activitatea de comerț și producția meșteșugărească sunt toate destul de
răspândite pentru a susține o economie bazată pe muncă salariată.
Prin contrast, periferia se referă la regiuni care nu au guverne centrale puternice, care se bazează
mai mult pe munca forțată decât pe cea salariată și ale căror economii depind de exportul
materiilor prime către centru. America Latină și Europa de Est reprezentau zone periferice cheie
în secolul al XVI-lea. În America Latină, cuceritorii spanioli și portughezi i-au înlăturat pe liderii
politici indigeni și i-au înlocuit cu birocrații slabe, aflate sub control european. Producția de
bunuri era dirijată, mai ales, pentru consumul din Europa. La periferie, cultivarea extensivă și
controlul coercitiv al muncii duceau la obținerea unei producții agricole cu cost redus.
Wallerstein se referă atât la semiperiferii, cât și la zone externe ( Rusia).
Semiperiferiile erau fie regiuni localizate în centru, dar care treceau printr-o perioadă de declin
relativ (Spania și Portugalia), fie economii în creștere de la periferie. Acestea erau exploatate de
centru, dar, la rândul lor, obțineau avantaje de pe urma periferiei. Unele zone externe își
mențineau propriile sisteme economice și erau independente din punct de vedere alimentar, de
exemplu Rusia. Wallerstein susține că semiperiferia reprezintă un tampon esențial între centru și
periferie. Un consens ideologic cu privire la oportunitatea capitalismului și la concen- într-un
context istoric și spațial mult mai larg. ”Conform acestei ideologii, calea de ieșire din situația de
subdezvoltare economică pentru statele sărace este adoptarea caracteristicilor politice, economice
și culturale ale statelor „dezvoltate“. Dacă guvernele adoptă politici de „piață liberă“ și
promovează spiritul antreprenorial privat și cultura antreprenorială, nu există o barieră intrinsecă
pentru modernizare.Așa apare Inovația, iar un stat poate trece de la o zonă la alta ( Centru,
Periferie, Semiperiferie)
În mod similar, Wallerstein abordează problema și pentru cei de stânga, care consideră că
subdezvoltarea este promovată de statele din centru a căror prosperitate provine din capacitatea
lor de a aduna surplusul economic de la statele din periferie. Deoarece aceasta presupune că
statele lumii a treia ar trebui cumva să se retragă din economia capitalistă mondială, Wallerstein
susține că, într-un sistem mondial unic, statele periferice nu se pot dezvolta de-a lungul unor
direcții diferite de cele impuse de centru”11.

9
Toate acestea, cu ajutorul Despotismului Luminat sau cu ajutorul oligarhiei, cum spunea Ștefan Zeletin, cu
jumătate de veac înaintea lui Wallerstein.
10
Acest proces este redat cu lux de amănunte și de Ștefan Zeletin, în lucrarea sa ”Burghezia Română”, evident,
românul analizeaza țara sa, dar o integrează sistemului mondial capitalist despre care, la 50 ani după el, vprbește un
american.
11
Din nefericire, nu mai știu de unde am preluat acest pasaj

5
Critica adusă lui Wallerstein12
Marxiștii tradiționali s-au plâns că I.W. nu a înțeles natura capitalismului și a pus accent mai
degrabă pe logica schimbului la nivelul pieței decât pe modurile de producție. Ernesto Laclau 13,
susținea că „relația economică fundamentală a capitalismului se constituie prin vânzarea de către
lucrătorul liber a puterii sale de muncă, iar condiția sa prealabilă necesară este ca producătorul
direct să piardă proprietatea asupra mijloacelor de producție“. Dacă munca salariată este
caracteristica definitorie a capitalismului, atunci întregul model al lui Wallerstein este pus la
îndoială, deoarece alte forme de muncă au fost dominante în alte părți ale lumii, fiind dificil a le
defini drept capitaliste.
Din perspectivă ideologică, socialiștii care considerau că o reformă radicală era încă posibilă în
cadrul granițelor unui stat sau între state socialiste nu au privit cu ochi buni ideea că socialismul
este posibil numai la nivel global. Troțki propusese, la vremea lui, renunțarea la „socialismul
dintr-o țară“, așa cum dorea Lenin.

Expansiunea sistemului mondial modern.

Modelul14 lui Wallerstein ne spune că toate procesele prin care se exprimă dinamismul sistemului
mondial se desfăşoară în cicluri globale, “operând nu în interiorul statelor, ci la nivelul
sistemului mondial global”. Ideea sa este că există cicluri-perechi de câte 150 de ani. Procesul
ciclic marchează sistemul în ansamblu şi are o natură strict economică. “În faza A1 cererea
pentru bunuri de înaltă tehnicitate depăşeşte oferta. Producţia creşte şi atrage pe urmele ei
creşterea cererii de materii prime. Aceasta conduce la rându-I la o expansiune geografică în ariile
ex-terne pentru a procura aceste materiale, adică la imperialism. Faza B1 începe când este atins
un punct critic în această expansiune. Aceasta poate fi legată eventual de faptul că au fost
produse prea multe materii prime astfel că oferta depăşeşte cererea. Expansiunea externă
diminuează; şi întrucât sunt importate tot mai puţine materii prime, producţia în «centru»
stagnează. Dinamica de tip marxist predomină acum pe plan intern.”15
Perioadele Statul hegemonic amintite anerior16:
1450 – 1620/40 Spania
1600 – 1750 Tările de Jos şi Franţa
1750 – 1917 Anglia
1917 şi după Statele Unite, ăși găsesc finalul prin Revoluții (sau inovare), cănd locul unui
Hegemon este luat de altul.
”Hegemonia Spaniei s-a încheiat prin două mari războaie: naval şi al textilelor. Cât priveşte faza
de la 1600-1750, ea este dominată de imperiul maritim olandez, când Amsterdamul a devenit
“centrul financiar mondial”. Olanda a fost atunci un “centru” în toate (nivel de urbanizare,
ştiinţă, artă, filosofie). Oricum, e de reţinut că fiecare asemenea ciclu economic e urmat de
“războaie declinului”, care au ruinat temporar economia europeană: războiul de treizeci de ani
12
Informații preluate din M. Griffits, Relatii internationale. Scoli, curente, ganditori, Editura Ziua, 2004, traducere
coordonată de prof. Ionel Nicu Sava, p. 404-405
13
În lucrarea ”Politică și ideologie în Teoria marxistă” (1977)

14
Ilie Badescu, ENCICLOPEDIA SOCIOLOGIEI UNIVERSALE – TEORII CONTEMPORANE (vol. II), p 188
15
Idem
16
La p.4

6
(între 1630-1650), războaiele napoleoniene şi revoluţia franceză (1792-1815), primul şi al doilea
război mondial (1914-1918, 1939-1945), care au încheiat hegemonia britanică şi au ridicat SUA
la rolul de lider al statelor metropolitane”, arată Ilie Bădescu în lucrarea” ENCICLOPEDIA
SOCIOLOGIEI UNIVERSALE – TEORII CONTEMPORANE” .

Previziunile lui Immanuel Wallersten privind viitorul Sistemului Mondial

Capitalist17

Omenirea se află acum la momentul unei bifurcări, acea criză care anunță schimbarea la Centru,
a Hegemonului. Fiecare avem un aport. Este un moment de fierbere, de criză. Nu știm pe ce
parte a bifurcației vom ieși după momentul fierberii. Vom avea un alt sistem? Vom avea mai
multe sisteme? Capitalismul mai are maxim 40 de ani de existență, susține de câțiva ani I.W.
Ultimul Hegemon al lumii, SUA, și-a început declinul în perioada anilor 70. Va fi China
următoril Hegemon? Posibil da. Posibil nu. Crește prea repede, nu este constantă…Riscă un
colaps… La aceste probleme regăsim răspunsuri ale lui I.W., în acest capitol, conform mai
multor interviuri ale acestuia, dar și susținerii sale din cadrul unei conferințe organizate de
Universitatea Yale, organizată cu câteva luni în urmă.Problema noului hegemon este atacată și de
Neagu Djuvara. Nici el nu crede că China va fi aceast. Am ridica o altă întrebare: Va fi Europa?

Capitalismul își prevede sfârșitul, ca orice sistem18.

Oamenii sunt violenți în multe circumstante, dar, la nivel global, probabil că va fi mai mult calm
în lume, la căderea capitalismului decât în situația căderii altor sisteme. Immanuel Wallersteen
(I.W. ) recunoaște că, așa cum Marx- un mare gânditor- a fost prozonierul timpului lui, și el, I.W
este prizonierul timpului în care trăiește și a trăit. Își menține însă opinia că peste 40 ani,
omenirea va avea un alt tip de sistem decât cel capitalist. Va fi unul mondial, dar nu capitalist. La
urma urmelor, cei 500 ani, conform calculelor lui I.W. pentru un tip de sistem s-au scurs de la
1500 până astăzi.

I.W. explică nașterea, creșterea și declinul hegemonului sistemului mondial, SUA

La finele celui de-al doilea război mondial, economiile tuturor statelor participante la război -
industriile și tehnologiile lor- fuseseră distruse. Toate, mai puțin economia Americii, care a avut
astfel un avans și a putut deveni noul hegemonal lumii. Hegemonul stabilește regulile jocului,
dar pentru asta investește timp, energie și resurse, în proporții imense, iar acest lucru nu este
simplu, spune I.W. O singură problemă majoră s-a ridicat în calea SUA: Rusia era și ea o putere
militară foarte puternică, inclusiv nucleară. Pentru a-și păstra poziția hegemonică, SUA a trebuit
să încheie un pact cu Rusia (materializat la Yalta).
17
Informații preluate din cadrul Conferinței cu tema "China and the World System since 1945"- organizată în acest
an de Universitatea Yale-https://www.youtube.com/watch?v=uQV0w11vVO8, accesat la 05.06.2014
18
Interviu realizat de o stație TV din SUA, preluat de pe https://www.youtube.com/watch?v=EpcryvhSOco

7
Pactul avea 3 puncte:

I. Lumea se împărțea între cele cele două cele mai mari puteri militare ale momentului
(SUA-dominau 2/3 din lume și URSS domina 1/3 );
II. SUA ajuta financiar cele 2/3 din lume, dar, sub nici o formă, treimea Rusiei care a cerut
asta în mod expres- pentru independență, dar și pentru ca fiecare să aibă asigurată piața
de desfacere;
III. Înstituirea Războiului Rece: URSS și SUA vor respecta primele două puncte și nu vor
face nici un demers pentru a interveni fiecare în partea celuilalt.

Pactul de la Yalta a dus la o dezvoltare, pentru decenii, nemaiînâlnită până atunci, la nivel global

Problema cu Hegemonul este însă el calcă, invariabil, pe urmele altor hegemoni dinaintea sa, iar
SUA nu este o excepție în sistemul mendialist al lui I.W.:

1) Toate eforturile Hegemonului (SUA) îl secătuiesc de putere; nu poate avea mereu totul. Și alți
actori doresc să aibă o felie din tortul acestei puteri (Hegemon) care, prin diferite mijloace
încearcă și reușesc asta. Se întâmplă oricărui hegemon.

2)Până în anii 1960-1970, SUA producea cele mai fiabile și ieftine mașini, dar atunci apar
Wolsvagen- Germania și Toyoata-Japonia. Așa, industria auto, pe care SUA deținea monopolul, a
ajuns să fie împărțită cu Germania și Japonia.

3) Întocmai ca SUA cu sateliții protii, a pățit și URSS cu ai săi, ca SUA cu sateliții ei. În acest
context, apărând competiția, prețurile au căzut- lucru bun pentru competiție, dar nu și pentru
profituri.

Ajuns în acest punct Hegemonul SUA și întreg sistemul mondialist capitalist ia măsuri pentru
încetini declinul care nu poate fi oprit, conform lui I.W. Hegemonul SUA începe să piardă din
putere. Atunci SUA au depus eforturi pentru a încetini declinul său ca putere prin mai multe acte:

1) Îi însușește programul asumat de toți președinții de la Nixon până la Clinton, prin care
spunea:”De acum, Europa de Vest și Japonia sunt partenerii noștri, nu sateliții. De acum
ne vom consulta în orice probleme majore- cu singura condiție ca SUA să nu fie dată
deoparte din zonele sale de interes.
2) Anii 70 au fost proclamați ca sfârșitul dezvoltării- au început privatizările, atragerea de
capital, diminuarea cheltuielilor la nivel intern, iar acest act nu a funcționat prea bine,
spune I.W.
3) În aceeași periadă a anilor 70-80 se dezvoltau alte puteri nucleare - pe lângă cele cinci
existente deja, și alte 25 de state erau în diverse stadii în acest proces legat de armele
nucleare; atunci SUA au spus: gata, nu mai permitem dezvoltarea de arme nucleare, prea
multe puteri nucleare.

8
Toate aceste 3 măsuri (actea) ale SUA au funcționat relativ bine pentru a diminua declinul (nu
pentru a-l stopa), dar au avut urmări:

 În perioada 70-90 piața financiară a explodat, iar I.W explică: atunci când nu poți face
bani din producție, faci bani din speculații financiare, lucru deloc nou, dacă privim la
ultimii 500 de ani și care nu a adus niciodată un final bun;
 În aceeași perioadă, 70-90, dezvoltarea cunoscută de un anumit număr de state- Taiwan,
Brazilia, Mexic- cu alte cuvinte, dezvoltarea lumii a ajutat apariția unei alte aspirante la
putere, care produce mai ieftin. Pentru sistem a fost un beneficiu, dar nu și pentru SUA.

În ce privește Războiul Rece, teoreticianul spune: ”De fapt, și SUA și URSS au pierdut Războiul
Rece.Tratatul de la Yalta fusese fisurat- el prevedea ca fiecare parte să meargă mai departe, nu ca
cineva să câștige în detrimentul celuilalt. Dacă privim atent la politica SUA dintre 1989-1991,
vedem că America nu a încurajat colapsul URSS, dar nu l-a putut opri. Dacă Războiul Rece ar fi
fost încă în viguare, Sadam Hussein (care a invadat Kuweit) nu ar fi îndrăznit să atace alte state,
pentru că Rusia l-ar fi oprit”.

Ce s-a întâmplat în 2001? Wallersteen răspunde: ”SUA aveau un nou președinte, Bush, despre
care I.W. nu are o părere bună, care a considerat că SUA fuseseră umilite de acțiunea lui Sadam
Husein (de ce erau umilite: de ce nu era lăsat Sadam în pace?, se întreabă I.W.) SUA a ”trebuit”
să treacă, pur și simplu, peste Sadam Husein, literalmente; așa a decis conducerea SUA. SUA au
dorit să intimideze pe toată lumea și să arate că au un cuvânt greu de spus în ce privește armele
nucleare (SUA susținea că Irakul are arme nucleare, deși dovezile clare, în acest sens, lipseau). A
obținut însă efectul invers: Europa de Vest și Japonia erau acum mai independente decât înainte,
Consilul de Securitate din 2003 a reproșat SUA acțiunea din Irak și mai multe state au votat
împotrivă. Iran și Koreea de Sud au spus că SUA a atact Irak sub motiv că avea arme nucleare,
dar știa că acest lucru nu era adevărat și tocmai de aceea a atacat”.

SUA și China sub emblema familiei Bush…

”Când toate celelate state acuzau și condamnau China pentru diverse încălcări de drepturi, Bush
JR ( in primele șase luni de mandat), nu a făcut-o. Toți spuneau: trebuie să facem ceva, să arătăm
Chinei că nu poate face ce vrea…Bush JR nu a făcut-o (familia lui BUSH JR a avut afaceri
profitabile cu China, de pe vremea tatălui său, așa cum arată presa americană). El a acceptat o
înțelegere și a lăsat Chinamsă se înarmeze. A spus ceva, dar nu a acționat. Dacă privim în urmă,
toate semnele arată că America și China nu au fost adversari reali. Deloc. Vor deveni și mai
apropiate”, spune I.W.

Industrializarea SUA, a Europei de Vest, a Japoniei au făcut spațiu pentru statele mai slabe, din
semiperiferii, să producă și să dezvolte industrii..care conduc la declinul industriilor SUA sau
altor state din Centrul sistemului mondial. Nu dispar aceste industrii, dar intră în declin. Declinul
Hegemonului face loc altcuiva…Atunci când avem situații de tranziție, crize structurale apare o
bifurcație și …haos, mai spune I.W. Apar criza și inovația de produc schimbări în cele trei zone

9
ale sistemului: Centru, Periferie și Semiperiferie, așa cum s-a întâmplat când Europa a devenit
Centru în locul Asiei și Orientului sau când Italia a fost urmată de Olanda și Anglia, ori, pentru
scurtă vreme, Germania, și apoi SUA au ocupat, pe rănd acest Centru.

”Bifurcație avem atunci sistemul care există nu va mai fi menținut la fel.Asta este sigur! Ce nu
știm sigur, este cum va reuși sistemul să supraviețuiască totuși, după aceste fierberi. În acest
moment de bifurcație, toți agenții vin cu inputuri și nu știi cum va fi modificat sistemul. Fiecare
dintre noi vine cu input-uri care, în final, vor decide pe care parte a bifurcațieie va fi sistemul
după acest moment.”, explica I.W.

O problemă cu creșterea Chinei, a Indiei și a altor state?

Creșterea mai multor state, în ultima vreme face ca suplusul valorii să fie împărțit între prea
mulți oameni, în partea de sus a piramidei ( câteva state), iar cca 70% rămân cu aproape nimic, și
asta în condițiile în care această perioadă nu a fost una în care s-a produs. Se ajunge ca, nu doar
cei care au pierdut ( 70-80% din populația lumii), ci și cei din topul piramidei să nu mai dorescă
acest sistem care există. Se crează următoarea situație: Capitalistul nu mai are capital. Ca orice
sistem, Capitalismul genereză profit pentru o mână de actori. Dacă profitul ajunge în prea multe
mâini, atunci porția primită este prea mică. Merită susținut de marile puteri atunci când le aduce
profit care să merite , dar dacă nu este așa, atunco ele se uită, în bifurcație, spre un alt sistem,
care să le asigure căștigulai, putere, colonii…Pot obține asta și pe altă căi, poate mai rele decât
capitalist. În acest moment al Bifurcației poți crea un sistem care poate nu a existat până acum,
dar într-o relaită egalitate și democrație. Între timp nimic nu este predictibil-cât produci, cât
consumi, liniile geopolitice etc… Nimic nu este predictibil, nimeni nu mai investește dacă nu își
preimește înapoi suma investită, să spunem în trei ani, și așa totul îngheață…

Poate fi China noul Hegemon al lumii? I.W are dubii;la fel și Neagu Djuvara
”Să luăm China- o forță geopolitică și economică mult mai mare ca acum 20 de ani. Este
prezentă și are interese proprii- apă, hrană, energie, diferite feluri de minerale- în multe zone-
Africa, S-E Asiei, etc.. Unii vor spune că este un plus pentru Africa, alții că e un minus, cu
argumente bune. Dar cei mai mulți oameni vor spune că sistemul merge înainte, pur și simplu.
China va fi mai puternică, tot mai puternică în următorii ani, dar asta nu se știe cu siguranță
pentru că deja au apărut probleme- cu băncile, cu investițiile. Nu se știe….Se pare că China și-a
mai temperat expansiunea. Dacă privim la linia geopolitică a Chinei, vedem că are mai mult de
zece linii…ceea ce este deja prea mult. Nu mai știi ce este de bază din ce spune China și ce nu…
Joacă prea multe jocuri, prea multe direcții care nu duc la stabilitate… După opinia mea nu poate
apărea o altă hegemonie atât de rapid de la momentul de declin al altui Hegemon. De la un
hegemon la altul este nevoie de 70, poate 100 de ani… Între cele două apariții ale hegemonilor…
avem balanțe de putere, și asta, dacă sistemul va supraviețui 100 de ani. China este tot mai mult
prezentă în ceea ce numim, generic, lumea a treia. Azi se proclamă ca fiind cu Sudul, mâine cu
Nordul, poimâine cu Estul…Își schimbă poziția în funție de situație”, spunea acum câteva luni I.
W. în cadrul Prelegerii susținute la Yale. Problema emigrației este una importantă, a adăugat.

10
Migrația majoră a populației chineze poate fi benefică posibil pentru guvern, poate fi bună pentru
cei care au plecat din China. Desigur că ea afectează câte ceva, cum ar fi antreprenorii locali…
Prezența chineză masivă în Africa poate fi un plus pentru guvernele africane. Poate fi un
minus…în ce privește o parte din clauzele contractuale, în ce privește independența.

Cea mai instabilă țară din lume este astăzi SUA, adaugă I.W. Este un stat aproape eșuat. ”China
este mai stabilă…Acum probleme au și Italia, Spania… Puțini vor să supere china astăzi China.
Rusia rămâne Rusia…Nu știm unde vom fi peste 20 sau 40 de ani. În aceast timp este greu să
faci predicții- este impredictibil. Poate peste 20-40 de ani vom avea un nou sistem, poate vom
avea sisteme multiple…Nu știu. Cine va câștiga din tot ce trăim acum? Nu știm…Poate statele
sistemului mondial. Sper doar să fie un sistem relativ democratic și egalitarist…Spun relativ,
pentru că în formă pură, nu avem”, completează profesorul I.W.

În ultimii 20 de ani, dolarul pierde continuu din putere….Statele care au bani în băncile
americane vor să nu piardă bani…Dacă îi scot pe toți, America poate intra în colaps.. Dar statele
nu vor să piardă…China este un astfel de stat… Totuși, conform datelor, China este , cel mai
mare creditor al SUA. Va lua Ghina locul Americii ca hegemon? Nu știm încă. și-a încheiat I.W.
prelegerea.

În consens cu Wallerstein, Negu Djuvara spunea, cu doi ani înaintea sa: ”SUA reprezintă
împărăţia civilizaţiei Occidentale, cu SUA această civilizaţie va apune. Urmeaza sute de ani de
haos. Simţim deja acest haos. E o nesiguranţă care se extinde în toată lumea occidentală, data de
criza si de pericolul islamic, dar eu cred că şi această ameninţare va muri, în favoarea noastră.
Arabii, oricât ar fi de agresivi acum pe plan general, nu pot progresa dacă nu adoptă civilizaţia
occidentală. Din punct de vedere economic, social, tehnic ei nu mai inventează nimic, doar
copiază ceea ce fac germanii sau americanii pentru a putea să mai facă un pas înainte. Ei nu sunt
creatori. După mine al treilea război mondial a fost Războiul Rece. Câteva sute de ani nu vom
avea o nouă putere care să-i înlocuiască pe americani, iar aceştia vor muri încet-încet. China se
ridică încet-încet, dar ipoteza mea este că niciodată o ţară care a fost o mare putere nu mai
reînvie, nici chiar după 5.000 de ani, pentru a fi din nou un hegemon: Egiptul, Grecia, Italia,
toate statele care au fost odată mari puteri şi-au pierdut vlaga şi nu mai pot reveni. China va
putea fi o mare putere economică, dar nu cred că va deveni o putere dominatoare. Rusul e un
european. Ruşilor nu le mai trece prin cap să facă un război, ei se ocupă doar cu şantaje, deşi
încearcă să domine prin resurse, nu mai are şanse să redevină o mare putere, nu se mai află pe
lista marilor puteri. Aşa că nu ştim cine va fi noul hegemon” 19. Poate va fi Europa? Dar aceasta
este o altă întrebare pentru care răspundul este dificil.

Bibliografie
Brzezinski , “Between Two Ages: The Technetronic Era” , 1971

19
Citat preluat din interviul acordat de Neagu Djuvara, acordat ziarului ”România Liberă”, publicat la sub titlul
Djuvara: "România a rămas în urmă şi fiindcă e ortodoxă" , la 18.noiembrie 2010

11
Brzezinski „Criza sistemului mondial”
Curs de Relații Internaționale, prof. Ionel Nicu Sava
Ilie Bădescu, ”Enciclopedia Sociologiei Universale, vol II”
M. Griffits, Relatii internationale. Scoli, curente, ganditori, Editura Ziua, 2004, traducere coordonată de prof. Ionel
Nicu Sava
Ștefan Zeletin, Burghezia Română, 1925
http://www.iwallerstein.com, accesat l a 10.06.2014.
http://www.wearechangeparis.com/zbigniew-brzezinski/, accesat la 10.10.2014
Conferința cu tema "China and the World System since 1945"- organizată în acest an de Universitatea Yale-
https://www.youtube.com/watch?v=uQV0w11vVO8, accesat la 05.06.2014
Interviu realizat de o stație TV din SUA, preluat de pe https://www.youtube.com/watch?v=EpcryvhSOco

Ziarul România Liberă- înterviu Neagu Juvara "România a rămas în urmă şi fiindcă e ortodoxă" , la 18.noiembrie
2010

12