Traseul turistic 4 Statiunea Durau - Cabana F�nt�nele - Piatra Lata - Panaghia -

sub V�rful Toaca - Cabana Dochia.

Marcaj banda rosie.

Traseul din Durau spre Cabana Dochia

Marcaj: Marcaj
Durata: 3,5 - 4 ore. Drumul Duraului sau Drumul lui Baciu

Timp de parcurs:Durau (0 ore) - cabana F�nt�nele (1ora) - La Morminte (1,50 ore) -

Cusma Dorobantului (2 ore) - Panaghia (3 ore) - Cabana Meteo (3,5 ore) - cabana
Dochia (4 ore).

Traseul este accesibil in orice anotimp. Iarna se recomanda atentie deosebita pe

portiunea de traseu pe sub Panaghia, pana sub Toaca, unde se produc avalanse.

Traseul incepe din punctul de intrare al PN Ceahlau, aflat mai sus de manastirea
Durau. Se urmeaza poteca marcata cu banda rosie (BR) care trece pe la cabana
F�nt�nele �ndrept�ndu-se apoi spre crestele Ceahlaului p�na la cabana Dochia. Pe
drept cuv�nt s-ar putea numi poteca celor trei cabane pe care le leaga cu cel mai
pitoresc traseu. Pe acest versant a urcat A. Vlahuta, purtat de cai de munte,
pentru a culege o parte din frumusetile fara de care nu putea concepe "Rom�nia
Pitoreasca". Si tot aici, V. Alecsandri a scris frumoasele pagini ale "Ceahlaului",
calauzit pe munte de un ne�ndem�natic calugar, care �l convinsese ca o excursie pe
munte, fara sa te ratacesti, "e ca o nunta fara lautari". Azi, poteca bine
�ntretinuta si bine marcata te conduce prin paienjenisul de carari ce strabate
Ceahlaul �n toate directiile.

Poteca trece mai �nt�i prin capatul de vest al B�tcii Duraului, pe l�nga o f�neata
bogata si �nmiresmata �n care se desfasoara policromia minunata a nesf�rsitului
covor de flori. Aici, �n plina zi sau �n fapt de seara, greierii si cosasii,
neobositi trubaduri, se desfata prin c�ntec pe �ntinsa pajiste. �nsotit �nca de
concertul acestor g�ze intri �ntr-o alee naturala care se �ndreapta pe sub bolta
�ntunecata a padurii de brad. Poteca larga, bine marcata, te angajeaza 40 - 50 de
minute pe o panta pe care trebuie sa urci pieptis. Dupa alte doua serpentine
decorul se schimba; spre sud apar formele bizare ale straturilor geologice prinse
�n Piciorul Crestaturii, cobor�tor din Vf. Toaca. Mai departe, �n ultimul plan,
Piciorul Schiop �si �nclina lin culmea �mpadurita spre P�r�ul Slatina. Cu ultimele
serpentine pe care le calci, ajungi la cabana F�nt�nele. Deseori adierea v�ntului
aduce din haurile si vaile din dreapta, de dupa perdeaua neclintita a padurii,
zvonul suvoaielor de apa care alearga sprintene si neobosite spre V. Nicanului,
apoi prin V. Duraului, mai departe �n P�r�ul Schitu.

Cabana F�nt�nele este asezata pe un platou, sub B�tca F�nt�nelelor, din care
porneste spre nord Piciorul Humariei. Timpul de parcurs de la Durau p�na la cabana
F�nt�nele este de cel mult o ora, o ora si jumatate. Aici la cabana Fantanele iti
poti umple bidoanele cu apa potabila de la izvorul de langa cabana. De la cabana
pleaca spre Cascada Duruitoarea traseul cu triunghi galben (TG).
De la cabana, urm�nd mai departe marcajul cu banda rosie (BR), te �ndrepti spre
padurea batr�na de brazi. �n serpuiri domoale, poteca te scoate pe r�nd catre alte
luminisuri. Din marginea acestora, cu c�t sui mai mult pe panta muntelui, privirile
vor �nt�lni abrupturile frumoase care se zaresc spre Piatra Lata si spre Toaca
(1904 m). �n vale, spre vest, manastirea cu toate cladirile din jur picoteste parca
�n marginea poienei Duraului. Esti angajat pe panta care duce spre cuibul de
refugiu al legendarei Dochia, spre v�rfurile Ceahlaului. Fata de urcusul de la
Durau la cabana F�nt�nele, care este mai iute, portiunea dintre cabana F�nt�nele si
cabana Dochia are o �nclinare mai lina. Treptat orizontul de gresie dispare o data
cu altitudinea si-i ia locul st�nca mai aspra si neregulata a conglomeratelor pe
care le vei �nt�lni de acum mai des �n toata partea superioara a Ceahlaului, frumos
modelate de unealta maiastra dar nevazuta a v�ntului.

De la ultimul luminis, dupa 2 - 3 serpentine, ajungi �n seaua dintr-o mica

�nalttime din Piatra Cenusie - Serparia - pe dreapta si creasta din st�nga, Chica
F�nt�nele. Locul purta numele de �curmatura Ob�rsiei� (1504 m), dar �n urma
luptelor duse aici �n ultimul razboi mondial a ajuns sa i se spuna �La morminte�.

Din curmatura Obarsiei directia drumului, care p�na acum era sud-est, se schimba
spre sud; lasam �n urma Cusma Dorobantului (avand vechea denumire de Furculita,
vazuta din alta perspectiva), o st�nca de conglomerat. Privita pe trei sferturi din
spate, st�nca arata un chip de om �ng�ndurat, cu mustata, purt�nd o caciula �nalta
de dorobant si pe umar o pusca din care se distinge bine un capat de teava. Tot pe
aici, �n st�nga, vei vedea Jgheabul cu Turn si Turnul Sihastrului, acesta din urma
fiind interesant prin asemanarea lui cu turnul unei cetati. De l�nga Caciula
Dorobantului ai prima perspectiva larga asupra lacului de acumulare care �ncinge cu
o banda argintie poalele masivului.

Trec�nd de Cusma Dorobantului, poteca urca usor printr-o padure pe langa "Malul
Pestrit", constituit din conglomerate. Ai ajuns �n "Seaua Muntelui", de aici incepe
platoul de pe care se inalta masiv Panaghia. Te afli �n plina zona alpina cu
vegetatie si aspect caracteristic. Si, fara veste, merg�nd prin tufisurile de
jnepeni, �ti apare �n fata o st�nca a carei forma daltuita �n conglomerat se
aseamana cu un pion de sah: este Panaghia. P�na la ea drumul de platou urca o panta
lina, trec�nd peste lespezi de gresie. Panaghia se ridica cu mai bine de 70 m
deasupra platoului. Dinspre Toaca, pe versantul sudic poate fi urcata p�na la
jumatate. Vazuta de la poalele muntelui, mai cu seama c�nd ceturile alearga si
�ntind naframele lor albe peste culmile crestate, st�nca de piatra parca �nvie. �n
vremea noastra g�ndurile zboara la minunile �nfaptuite de m�na omului nou, dar cu
veacuri �n urma g�ndurile multora erau furate de vraja unor lumi �nchipuite, de
farmece si de �ncredere �n "minuni". �n ceasurile lungi de iarna sau �n tihna
noptilor cu luna, voci scazute depanau tainic cele nazarite �n pustietatea
muntelui, ori auzite din batr�ni, care si ei la r�ndul lor le-au cules de la altii
mai batr�ni. Astfel, cine stie �n mintea carui baci, ostean sau sihastru din
apropierea Ceahlaului s-a zamislit pentru �nt�ia oara povestea Panaghiei.

Calistrat Hogas, �ntr-o "Amintire" despre oamenii si meleagurile moldovene de la

�nceputul secolului nostru, scrie ca "Panaghia n-a fost totdeauna o st�nca de
piatra rece, fara inima si suflet ...". Si legenda continua cu o desfasurare demna
de cele mai celebre opere ale mitologiei antice.
Panaghia era o fata frumoasa ... Ursitoarele, c�nd au daruit-o la nastere ... una a
luat �ntuneric din �ntunericul cel mai de nepatruns al unei nopti fara luna, ad�nc
din ad�ncurile marilor fara fund, foc si lumina din lumina si focul luceferilor
celor mai stralucitori ... si le-a pus pe toate �n privirile ei; alta a rupt
crinilor fragezia si albeata, iar trandafirilor rumeneala lor si le-a pus pe fata
ei; a treia i-a tors din caiere de neguri fire subtiri de umbra neprihanita si i-a
pus pe cap podoaba de par negru si bogat, iar zeii au rupt din inima si sufletul
lor particica cea mai aleasa si i-au dat Panaghiei suflet si inima.

Si, pentru ca sa nu fie p�ngarita de priviri muritoare, au dus-o ursitoarele pe

�naltimile cele mai de sus ale Ceahlaului, dincolo de �mparatia norilor si au
asezat-o �n pestera pustnicului Ghedeon. Albinele din sihastrii au hranit-o cu
mierea lor, iar noptile senine au scaldat-o �n roua de flori mirositoare ...
Si Panaghia a crescut mare ... Soarele a vazut-o si Panaghia a vazut pe Soare ...
si ceasuri �ntregi se oprea Soarele din calea lui. Si p�na �ntr-at�t s-a marit
ziua, iar noaptea asa de tare s-a scurtat, ca mai pe ce sa-si dea amurgul m�na
zorilor...
Si s-a t�nguit noaptea ... si a fost pedepsit Soarele sa nu mai rasara de-acum
�nainte dec�t �mpodobit de neguri, spre a nu mai ispiti cu farmecul tineretii sale
sufletele slabe ale muritoarelor ...

Iar Panaghia n-a mai vazut de aici �nainte pe Soare �n puterea tineretii si jalea a
cuprins sufletul si inima ei si zile �ntregi si nopti �ntregi, fara de somn,
lacrimile nu i se mai uscau de pe obraji ... si a venit un v�nt, unul dintre
v�nturile cele mai dulci si mai usoare dintre v�nturi, spre culmile Ceahlaului si
spre codrii ce umplu ca o negura prapastiile lui ad�nci.

Si deodata glasuri se urcara din vai p�na la Panaghia si-i �mbatara auzul ... Erau
soaptele v�ntului cu frunzele, erau adierile rasaritului si ale apusului, ce veneau
�ncarcate de miresmele departate ale c�mpiilor �nflorite ... Iar c�nd dadu sa
coboare �napoi spre pestera, Panaghia simti ca picioarele ei prinsesera radacini �n
pam�nt si nu se mai putu urni. Voi sa ridice m�inile, dar m�inile ei ramasesera
lipite de trup, cuprinse si ele de recea lui �ncremenire de st�nca. Iar c�nd voi sa
�ndrepte iarasi ochii ei spre ceruri, spre Soare, pleoapele �i cazura grele peste
luminile lor si un �ntuneric nemarginit o cuprinse ... Panaghia se prefacuse �n
stana de piatra. Se zicea �nsa ca inima ei nu s-a �mpietrit si ca - �mpietrita cum
este si acum - se �mbata totusi de razele Soarelui, de stralucirea florilor, de
lunecarea norilor pe aripile lor albe, de v�nturile dulci si m�ng�ietoare ale
rasaritului si ale apusului ...

Oamenii de prin partea locului cunosc si o alta poveste, �n care numele st�ncii se
leaga �ntr-un mod mai firesc de zbuciumul unor fiinte odata vii, care au iubit, au
ur�t si s-au razbunat. Dar mai avem si alte drumuri de umblat pe Ceahlau si desigur
ca pe potecile muntelui vei auzi si aceasta povestire.

De aceea, merg�nd mai departe, daca te abati putin din drum, spre dreapta, dupa ce
vei trece pe o potecuta care se deschide la baza acestei st�nci, zaresti
deschizatura vaii Panaghiei ce porneste de sub Toaca, �ntre Panaghia la dreapta si
Piciorul Crestaturii la st�nga. Pasunea si vegetatia alpina, jnepenii (Pinus
silvestris) si ienuperul pitic (Junuperus sibirica) dau acestei vai un colorit de
acuarela, �n timp ce Piciorul Crestaturii �si profileaza abrupturile pe zarea
luminoasa a cerului. Tot de aci vei vedea, privind �n vale, �n dreapta, odihnind pe
tapsanul verde, cabana F�nt�nele.

Continu�nd drumul pe platou, te �ndrepti spre versantul estic al v�rfului Toaca. La

st�nga, perspectiva ram�ne deschisa p�na departe, �n valea Bistritei, iar �n
dreapta se ridica peretele V�rfului Toaca. Dupa c�teva minute, �n fata, apare maret
platoul masivului care trece peste Lespezi p�na �n Ocolasul Mare. �n partea de sud-
est a V�rfului Toaca, prin Jgheabul cu Hotarul, se deschide �n jos Valea Izvorului
Alb.

Daca vrei sa urci V�rful Toaca, te abati din drum si prinzi poteca pieptisa care o
ia �n dreapta �n fata cabanei meteo directia nord-vest. �n fata, primul perete de
st�nca ce apare ca un contrafort al v�rfului poarta numele de Scaldatoarea
Vulturilor - �n acest perete se pot vedea si azi doua grote mici �n care stralucesc
�n lumina ochiuri de apa. �n zilele �nsorite, vulturii se adunau �n rotiri domoale
ca sa se scalde, las�nd �n urma lor penele netrebuitoare. Poteca larga nemarcata
turistic, taiata �n ultimii ani, te scoate �ntr-o mica sa de pe care urci treptele
de conglomerat ale v�rfului.

De pe V�rful Toaca privirile pornesc nestavilite �n zarile necuprinsului, spre sud,

peste muchia Ocolasului Mare (1907 m) care poate fi asemuit cu capul unui miriapod,
ale carui nenumarate picioare rasar din ad�ncuri. �n zare apar apoi muntii
Tarcaului, cu v�rfuri care mai rar depasesc 1600 m; spre sud-vest creasta
Hasmasului Mare (1793 m), la vest peste apa Bistricioarei, Pietrele Rosii (1510 m).
Dar mai aproape dec�t Pietrele Rosii apare �ntunecata Magura (1551 m) la poalele
careia se zareste satul Grintiesul Mic, risipit �n lungul Bistricioarei. Spre nord-
vest apare Calimanul, iar �n zilele cu vizibilitate clara, �n departare pe orizont,
spre nord, se profileaza Raraul (1653 m). Relieful tuturor muntilor, at�t c�t
ochiul poate cuprinde, se departeaza ondul�ndu-se �n zare. Spre est si nord-est,
poala Ceahlaului este acum pazita de oglinda argintie a lacului de acumulare al
hidrocentralei si de culmile dealurilor subcarpatice ce se pierd spre lunca
Siretului. Aici, pe V�rful Toaca se spune ca �n ad�ncul vremurilor era o toaca din
fier, drept clopot al muntelui care vestea sihastrilor ceasul de rugaciune.

De pe V�rful Toaca, vei vedea rasarituri si apusuri de neuitat. Caci, asa dupa cum
pe V�rful Toaca stralucesc primele raze ale soarelui, trezind muntele din ad�ncul
somnului, tot astfel ultimele lumini ale asfintitului lasa pe fruntea Ceahlaului
ciudate jocuri de umbre si �nchipuiri. �ntors de pe Toaca la drumul care merge spre
cabana Dochia, treci prin punctul numit Cosere, indicat si pe st�lpul de marcaj. �n
dreapta vezi o alta st�nca �n forma de turn, ce poarta numele de Piatra Ciobanului.
Poteca �si face mai departe loc printre jnepii si lespezile de gresie spre v�rful
numit Lespezi. Acesta e un banc masiv de gresie, format �n masa conglomeratului.
Ajunsi in Seaua la Hotar traseul se imparte in trei poteci mai distincte: cea din
dreapta duce la "F�nt�na Rece", asezata sub muchia nordica a platoului si mai
departe la Manastirea Schimbarea la Fata. "F�nt�na Rece" nu-si dezminte numele, apa
ei fiind ne�nchipuit de rece. Poteca care face mult la stanga, trece pe sub varful
Lespezi, aproape de cabana Dochia se intersecteaza cu traseul TA ce vine de la
Izvorul Muntelui prin Jgheabul cu Hotar. Ambele trasee, dar in special cel din
stanga sunt folosite in functie de starea vremii (vanturi puternice), dar si pentru
a scurta traseul pana la Dochia (cel din stanga).

Traseul oficial, cel marcat cu BR continua peste varful Lespezi (1802m).

De la Lespezi, poteca marcata cu banda rosie (BR), pe care ai venit de la Durau,
�si desfasoara ultimii 200 m ce �i mai ai de parcurs p�na la cabana Dochia. In
aceasta sa exista mai multi stalpi de marcaj pentru a ghida turistii atunci cand
vremea este nepotrivnica (ceata, viscol puternic).