John Cariani

Almost, Maine

Traducerea: Cristi Juncu

LOCUL
Locaţii variate Ån Almost, Maine, un orăşel aflat Ån nordul statului Maine, un orăşel
care există şi nu prea.

TIMPUL
Prezent. Toate ÅntÑmplările au loc la nouă p.m., Åntr-o seară/noapte de vineri, o
noapte
geroasă, senină, fără lună, un pic supranaturală, Ån miezul iernii.

1
Personaje:
ALMOST, MAINE poate fi jucată de patru pÑnă la nouăsprezece actori.

PROLOG
PETE şi GINETTE, care se ÅntÑlnesc de ceva vreme.

INIMA
EAST, un tip care se ocupă cu reparaţiile, şi GLORY, o autostopistă.

TRIST ŞI VESEL
JIMMY, un tip care Åncălzeşte şi răceşte locuinţele; SANDRINE, fosta lui iubită; o
CHELNERIŢĂ Åndrăzneaţă.

ASTA DOARE
MARVALYN, o femeie care se protejează foarte bine, şi STEVE, un flăcău deschis
şi cumsecade, pe care Ål protejează fratele lui.

ŢI-AM DAT UN INEL

GAYLE şi LENDALL, iubiţi de multă vreme.
INTERLOG
PETE, cel din
„Prolog”.

TRONC
RANDY şi CHAD, doi „băieţi de la ţară”.

UNDE S-A DUS

PHIL, un muncitor, şi Marci, nevasta lui la fel de muncitoare.

STRADA SPERANŢEI
HOPE, o femeie care a călătorit prin toată lumea, şi DANIEL, care nu a călătorit deloc.

CHESTIA DIN TABLOU

RHONDA, o femeie puternică, şi DAVE, un bărbat nu-atÑt-de-puternic, care o iubeşte.
EPILOG
PETE şi GINETTE, cei din
„Prolog”.

2
 PROLOG

Tot ceea ce veţi vedea se ÉntÑmplă la nouă seara, vineri. E frig şi aerul
e limpede. E miezul iernii. Multă zăpadă. Ne aflăm Éntr-un orăşel
mitic, undeva Én nordul statului Maine. Almost. Orăşelul. Se cheamă
Almost. O mare de stele, un cer nordic rece, fără lună, serveşte ca
fundal pentru Éntreaga piesă. (Intră Ginette şi Pete şi se aşează pe
bancă). Pete şi Ginette stau pe bancă Én curtea lui Pete. Privesc stelele.

GINETTE: Pete, te… (Pauză. Ar vrea să-i spună „Te iubesc”)

PETE: Ce?
GINETTE: (Nu prea poate să zică) Te… te informez că mă simt foarte bine
PETE: Mă bucur, Ginette.
GINETTE: Tot timpul mă simt aşa cu tine.
PETE: Mă bucur. (Pete şi Ginette se bucură de această clipă Ñmpreună, dar nu
mai e nimic de spus aşa că… Ñnapoi la stele.)
GINETTE: (Tot nu poate spune ceea ce vrea să spună.) Şi stelele sunt… ! Habar n-
am avut că te pricepi la … // ne ştim de atÑta timp şi habar n-am avut că te pricepi !
PETE: Păi nu e... Numa’ cÑteva chestii pe care le-am Ånvăţat de la tata (Pauză. Nu mai
e
nimic de spus, aşa că... Ñnapoi la stele. Pauză. Ginette se Ñntoarce către Pete.)
GINETTE: Pete...
PETE: (ÑntorcÜndu-se către Ginette) Da?
GINETTE: Te iubesc. (Pauză. Pete se holbează la Ginette. Pauză. Pete Ñşi mută
privirea
de la Ginette. Pauză. Şi nu răspunde. Pauză. Ginette Ñncasează reacţia lui Pete; se
dezumflă; apoi Ñşi mută privirea de la el ÑncercÜnd să Ñnţeleagă ce s-a ÑntÜmplat.
Avem acum de-a face cu doi indivizi care nu se simt deloc comfortabil. Pete are
problema cuvintelor pe care Ginette i le-a spus; Ginette are problema răspunsului lui
Pete – sau a lipsei acestui răspuns la ceea ce ea a spus. O enormă... interminabilă...
pauză. än fine, Pete constata că nu are altceva de spus Ñnafara adevărului, care e :)
PETE: Şi... şi eu te iubesc.
GINETTE: Oh !!! (Uşurare enormă! Şi Pete şi Ginette simt BUCURIE! Ginette tremură
– un fel de a tremura fericit.)
PETE: Oh, oh, ţi-e frig? // Vrei să mergem Ånăuntru?
GINETTE: Nu, nu. Nu. Vreau doar să stau. Aşa. Aproape. (Pete şi Ginette nu
trebuie deloc să fie aproape unul de celălalt, dar pentru ei e aproape.) Mă simt aşa
de aproape de tine Ån noaptea asta. Pete, mi-e bine să fiu aproape de tine (Vine mai
aproape de el.
Pauză.) Mă simt protejată. (Se apropie şi mai tare de el. Pauză.) åmi place să fiu
aproape. Aşa. Adică, pot să mă gÑndesc la alte… feluri de a fi aproape de tine (Adica
sex, şi amÜndoi se bucură de asta ca de-o prăjitură delicioasă – lui Pete probabil nu-i
vine să creadă că ea a adus subiectul ăsta Ñn discuţie, dar e probabil foarte fericit că
a făcut-o!) dar nu asta e… Acum Åmi place aşa. Genul ăsta de aproape. Chiar lÑngă
tine. (Vine şi mai aproape de el; Se lipeşte de el. Pauză.) Ştii, Ån clipa asta mă
gÑndesc că nici nu se poate

3
să fiu mai aproape de tine decÑt sunt. (E foarte
fericită.) PETE: (Pauză. Descoperind pe bune.) Păi…
nu chiar. GINETTE: Ce?

4
PETE: (Pur şi simplu explicitează imaginea următoare.) Nu chiar. Adică, dacă te uiţi
din alt unghi, nu eşti deloc aproape de mine. De fapt, cred ca nici nu se poate să fii mai
departe de mine decÑt eşti. Adică, dacă stai să te gÑndeşti, tehnic… dacă zicem că
pămÑntul e rotund ca o minge, (StrÜnge zăpadă ca să facă un bulgăre pentru a-l
folosi ca exemplificare. Asta funcţionează foarte bine cÜnd există zăpadă Ñn jurul
băncii, şi bulgărele se află deja pitit acolo) ca un bulgăre de zăpadă, cel mai departe o
să fii de cineva dacă stai exact lÑngă el. Vezi, dacă eu sunt aici (Arată un loc pe
bulgăre unde s-ar afla el.) şi tu eşti aici (Arată un loc pe bulgăre unde s-ar afla ea şi e
exact lÜngă el – practic acelaşi loc pe care-l arătase Ñnainte.) atunci… (Pete
demonstrează acum că dacă o iei Ñn jurul lumii Ñn CEALALTĂ parte – ecuatorial, nu
intersectÜnd polii – că el şi Ginette sunt de fapt cÜt se poate de departe unul de
celălalt. Pauză scurtă.) … e ceva. GINETTE: (äncasează. Ce Dumnezeu o vrea el să
zică?) Da. (Pauză. Demoralizată, Ginette se Ñndepărtează de Pete – pÜnă la celălalt
capăt al băncii. Nu mai vrea deloc să fie „aproape”. )
PETE: (äncasează Ñndepărtarea ei. Observaţia lui „interesantă” pare a fi mutat
lucrurile pe un făgaş cu totul nedorit. Apoi, ÑncercÜnd să salveze seara, prinde
speranţă:) Dar… acum suntem mai aproape. (Pentru că ea e Ñntr-adevăr mai
aproape, Ñn felul Ñn care el a descris treaba.)
GINETTE: (äncurcată.) Da. (Probabil rănită, se ridică şi o ia spre ieşire. Ce-ar mai fi
de facut? După ce face un pas sau doi, Pete o opreşte cu:)
PETE: Şi mai aproape…(Ginette se opreşte. Se Ñntoarce şi Ñl priveşte pe Pete, apoi se
Ñntoarce Ñnapoi şi vrea să iasă, dar, la primul pas pe care-l face, Pete o Ñntrerupe
din nou cu:) Şi mai aproape… (Ginette se opreşte din nou. Se Ñntoarce şi priveşte
spre Pete, apoi se Ñntoarce din nou şi vrea să plece, dar, la primul pas, Pete o opreşte
cu:) Şi mai aproape. (Ginette se opreşte din nou; Ñl priveşte pe Pete din nou; Se
Ñntoarce şi mai face un pas, şi Ñncă unul, şi Ñncă unul, şi Ñncă unul, şi Ñncă unul. La
fiecare pas pe care ea Ñl face, Pete spune „…Şi mai aproape, şi mai aproape, şi mai
aproape, şi mai aproape…”.
CÜnd e gata să iasă, Ginette se opreşte. äncearcă să-şi dea seama ce se-ntÜmplă, ce
vrea
să spună Pete. Se uită la Pete; se uită spre culisa din stÜnga; se uită din nou la Pete,
se uită din nou spre culisa din stÜnga; şi apoi iese, pas după pas. La fiecare pas pe
care ea-l face, Pete strigă, comunicÜndu-i, plin de speranţă, că e „Şi mai aproape, şi
mai aproape, şi mai aproape, şi mai aproape.” PÜnă cÜnd, Ñn fine, Ginette a
dispărut, ieşind prin stÜnga, Ñn timp ce Pete Ñncă strigă „Şi mai aproape” la fiecare
pas al ei. Din nefericire, cu fiecare pas, Ginette e mai departe, şi mai departe de Pete,
şi chestia asta Pete n-a
avut-o deloc Ñn intenţie, aşa că mai aproape-le emise de el se sting. Muzică.
Luminile scad pe figura tristă, confuză, neajutorată a lui Pete. Priveşte spre
bulgărul lui de zăpadă. Ce-a făcut? Şi Ñncepem…)

5
 Actul I

… cu prima scenă, care e intitulată…

INIMA

Ne aflăm acum Én curtea din faţă a unei ferme vechi din Almost, Maine. O
femeie priveşte cerul. StrÑnge la piept o pungă maro, de hÑrtie. Se aude cum
se deschide şi se Énchide o uşă. Intră un bărbat.

BĂRBATUL: Bună.
FEMEIA: (Către el) Bună. (Priveşte din nou cerul)
BĂRBATUL: Mi s-a părut că văd pe cineva. (Pauză scurtă.) Eram gata să mă bag
Ån pat. V-am văzut de la fereastră… (Pauză.) Pot să…? Pot să v-ajut cu ceva?
FEMEIA: (Către el) Oh nu. Am venit să văd aurora boreală. (Din nou cu ochii la cer.
BĂRBATUL: Ok. Ok. Doar că… e cam tÑrziu şi sunteţi Ån curtea mea…
FEMEIA: Oh, sper că nu vă deranjează! Nu stau decÑt noaptea asta. O s-o văd Ån
noaptea
asta. Aurora boreală. Şi pe urmă plec. Sper că nu vă deranjează…
BĂRBATUL: (Privind spre culise.) Ăla-i cortul dumneavoastră? (Cortul trebuie să
fie văzut doar de către cei doi, nu şi de către public.)
FEMEIA: Da.
BĂRBATUL: V-aţi pus cortul… >
FEMEIA: Ca să am unde să dorm,
> BĂRBATUL: Ån curtea mea…
FEMEIA: după ce o văd, sper că nu vă
deranjează. BĂRBATUL: Păi, nu e că mă…
FEMEIA: Vă deranjează?
BĂRBATUL: Păi nu ştiu
dacă…
FEMEIA: Oh nu, mi se pare că vă
deranjează! BĂRBATUL: Nu, nu e că mă
deranjează…
FEMEIA: Ba da! Vă deranjează! Oh, Åmi pare atÑt de rău! Nu m-am gÑndit c-o să vă
deranjeze! Nu m-am gÑndit… - Vedeţi, Ån broşura dumneavoastră scrie >
BĂRBATUL: Broşura mea?
FEMEIA: că pe oamenii din Maine nu-i deranjează. Scrie (Scoate o broşură
turistică despre Maine) că oamenii din Maine sunt altfel, că ei trăiesc „aşa cum ar trebui
trăită viaţa” şi că, „conform tradiţiei comunităţilor rurale din regiunile nordice, ca
şi Ån Scandinavia,” că vor permite oricăror străini, cum ar fi schiori sau biciclişti sau
turişti, veniţi din celălalt capăt al ţării, să-şi pună cortul Ån curtea lor, dacă au nevoie, pe
gratis, pur şi simplu. Eu sunt o turistă. E adevărat?>
BĂRBATUL: Păi…
FEMEIA: că te lasă să stai Ån curtea lor dacă ai nevoie? Fiindcă eu am nevoie. Să-mi
pun

6
cortul. Fiindcă sunt unde am nevoie să fiu. Ăsta-i cel mai departe loc unde am călătorit
vreodată – vin de undeva unde lucrurile sunt ceva mai aproape – n-am fost niciodată
atÑt

7
de departe spre nord, sau spre est, şi ştiaţi că Maine e singurul stat care se
Ånvecinează doar cu un stat?!?
BĂRBATUL:
Ăăăă…
FEMEIA: Este!! ( CuprinzÜnd cu privirea spaţiul vast care o Ñnconjoară.) Ai senzaţia
că-i capătul lumii, şi uite-mă la capătul lumii, şi n-am unde să mă duc, aşa că speram să
pot să stau aici, doar dacă nu cumva nu-i adevărat, adică, e adevărat? >
BĂRBATUL:
Păi…
FEMEIA: Aţi lăsa un turist care are nevoie să fie unde e, să-şi pună cortul Ån
curtea
dumneavoastră pe gratis?
> BĂRBATUL: Păi…
FEMEIA: adică, dacă cineva chiar are mare nevoie să,
> BĂRBATUL: Păi…
FEMEIA: maremare nevoie să…
BĂRBATUL: păi, dacă cineva chiar are nevoie să, normal, dar…
FEMEIA: (Mare uşurare) Oh, atunci sunt atÑt de fericită! Mulţumesc!! (Femeia se duce
către bărbat, Ñşi deschide braţele şi Ñl Ñmbrăţişează. än timpul Ñmbrăţişării,
punga de hÜrtie se turteşte Ñntre trupurile lor. CÜnd se despart, punga a ajuns
Ñn braţele bărbatului. Schimbul e aproape imperceptibil, atÜt pentru cei doi, cÜt şi
pentru public. Imediat după Ñmbrăţişare, femeia revine cu privirea la cer, aşteptÜnd
aurora boreală. Pauză. Apoi, dÜndu-şi seama că nu mai are punga: ) Oh, doamne!
(DÜndu-şi seama că punga e la bărbat.) Am nevoie de aia!
BĂRBATUL: Oh. Poftim. (I-o dă
Ñnapoi.)
FEMEIA: Mulţumesc. (Reia observarea
boltei.)
BĂRBATUL: Cu plăcere. (Pauză.) Ok… ok… (Pauză) Deci, tot ce căutaţi e un loc
de unde se vede aurora boreală?
FEMEIA: Da. Doar Ån noaptea
asta.
BĂRBATUL: Păi, ştiţi, s-ar putea să n-apară Ån noaptea asta, fiindcă // nu se
ştie niciodată dacă…
FEMEIA: Oh nu. O s-apară. Fiindcă sunt Ån locul potrivit: latitudinea voastră e bună.
Şi ăsta-i cel mai bun moment. Activitatea solară e la parametrii maximi din ciclul de
un’şpe ani. Totul e pus la punct. Şi, mamă!, aveţi şi un cer perfect. (Priveşte bolta.)
Ditamai cerul.
BĂRBATUL: ånainte era o fermă de
cartofi.
FEMEIA: Chiar vroiam să zic – nici urmă de pomi. Şi e plat! Ideal pentru un cer mare!
(Pauză.) Deci… sunteţi
fermier?
BĂRBATUL: Nu. ånainte era fermă. Mă ocup cu
reparaţii.
FEMEIA: Oh.
BĂRBATUL: Repar
chestii.
FEMEIA: Oh.
(RÜde)
8
BĂRBATUL: Ce?
FEMEIA: Deci nu prindeţi
homari. BĂRBATUL: Nu…
FEMEIA: Cred că credeam că toată lumea din Maine prinde homari şi vorbeşte Ån
felul ăla… comic, Ån care se vorbeşte Ån Maine, şi nu vorbiţi Ån felul ăla…
BĂRBATUL: Nup. Nu sunteţi Down East. Sunteţi sus, Ån nord. Şi cam aşa vorbim noi
aicea, sus, Ån nord.

9
FEMEIA: Oh.
BĂRBATUL: ån plus, oceanul e la cÑteva sute de mile. Ar fi cam lungă naveta dacă m-
aş
apuca de prins homari.
FEMEIA: (äi place de el) Da. Păi, oricum, vă mulţumesc. Vă mulţumesc că mă lăsaţi să
stau. Am avut parte de destule chestii nasoale Ån ultima vreme ca să nu mai am nevoie
de aşa ceva şi aici… (Bărbatul, inexplicabil atras de ea, o sărută. CÜnd se despart,
punga iar şi-a schimbat pe nesimţite locul – e la bărbat. Şi iată-ne Ñn faţa a doi
oameni Ñnlemniţi.)
BĂRBATUL: Oh…
FEMEIA: (äncercÜnd să Ñnţeleagă ceea ce tocmai s-a ÑntÜmplat.) Ăăăă…
BĂRBATUL: Oh.
FEMEIA: Ăăăă…
BĂRBATUL: Oh
mamă. FEMEIA: Ăăă…
BĂRBATUL: åmi pare rău, pur şi simplu… cred că vă
iubesc. FEMEIA: Pe bune?
BĂRBATUL: (Siderat.) Da, v-am văzut de la fereastră şi… vă iubesc.
FEMEIA: Păi… e foarte drăguţ… da’ cred că trebuie să ştiţi ceva: nu pentru asta sunt
aici.
BĂRBATUL: Oh, nu! Nici nu m-am gÑndit c-aţi fi!
FEMEIA: Sunt aici ca să aduc un ultim omagiu. Soţului
meu. BĂRBATUL: Oh…
FEMEIA: Da: soţul meu. Wes. Am vrut să-mi iau la revedere de la el, pentru că a murit
de curÑnd. Marţi, de fapt. Şi, vedeţi, aurora boreală – ştiaţi chestia asta? – aurora boreală
e alcătuită din făcliile pe care cei care au murit de curÑnd le poartă cu ei ca să-şi găsească
drumul către rai, şi, vedeţi, unui suflet Åi ia trei zile ca să ajungă acasă, Ån rai,
şi azi vineri! E a treia zi, deci, vedeţi, o să apară, aurora boreală, fiindcă e el: el o să
poarte una
din făclii. Şi, vedeţi, nu ne-am despărţit tocmai bine, aşa că speram să pot să vin aici şi
să-i spun la revedere şi să nu fiu deranjată, dar ce-aţi făcut acum o clipă, m-a deranjat,
cred, şi nu pentru asta sunt aici, aşa că probabil ar trebui să plec // şi să găsesc
altă curte…
BĂRBATUL: Nu! NU! åmi pare rău dacă am… dacă nu m-am purtat cum trebuie…
FEMEIA: (PlecÜnd) Nu, // cred că…
BĂRBATUL: Nu! Chiar nu-mi dau seama ce s-a ÅntÑmplat.
FEMEIA: Eh, eu Åmi dau, eu Åmi dau seama ce s-a ÅntÑmplat!
BĂRBATUL: Nu sunt genul care face chestii d-astea. Te rog. Nu pleca. Doar… fă ce
trebuie să faci. N-o să te mai deranjez. Poate… consideră că ce-am făcut e un fel de
bun venit călduros, tradiţional aici, Ån Maine.
FEMEIA: (Se opreşte; fermecată) Bine. Bine. (Pauză) Eu sunt… Mă cheamă Glory.
BĂRBATUL: Eu sunt East. De la Easton. E numele oraşului – de undeva unde se
termină harta – unde m-am născut. O Åncurcătură cu certificatul de naştere… „Un
băiat, Easton, născut pe 6 ianuarie, (Introdu anul potrivit) Ån oraşul Matthew, statul
Maine”… Ån loc de viceversa.
GLORY: (Amuzată) Ău, Åmi pare rău…
> EAST: Nu…
GLORY: deci, (Referindu-se la loc) Easton, >

10
EAST: Da…
GLORY: da! Am trecut pe lÑngă el pe drum Åncoace şi, de fapt, unde e „Åncoace”
ăsta,
unde sunt? N-am putut să-l găsesc pe
hartă. EAST: Ăăăă… Almost.
GLORY: Ce?
EAST: Te afli Åntr-un teritoriu neorganizat, districtul 13, zona 7. (Glory caută pe
hartă.)
N-o să-l găseşti pe hartă pentru că nu-i propriu-zis un
oraş. GLORY: Ce // vrei să spui…
EAST: Păi, ca să fii oraş trebuie să te organizezi. Şi noi niciodată n-am reuşit
să ne organizăm, aşa că suntem doar… Almost.
GLORY: Oh… (AmÜndurora le place treaba asta. Pauză. Glory constată acum
că-i lipseşte punga. O strÜngea la piept, şi uite că a dispărut. Treaba asta pare s-o
supere atÜt de tare ÑncÜt pare că-i afectează respiraţia.) Oh! Oh!
EAST: Ce-i? Ce s-a ÅntÑmplat?
GLORY: (Pare să nu poată respira bine.)
Inima! EAST: Ce? Ţi-e // rău?
GLORY: Inima! (Vede că punga e la el; arată spre pungă.)
EAST: Ce?
GLORY: Inima mea e la
tine! EAST: Ini… ?
GLORY: ån punga aia, e Ån punga
aia! > EAST: Oh.
GLORY: Te rog dă-mi-o Ånapoi, // te rog! Inima. Am nevoie de ea. Te
rog! EAST: Ok, ok, ok. (äi dă punga. )
GLORY: Mulţumesc. (Respiraţia ei revine la normal. )
EAST: Cu plăcere. (O pauză lungă, Ñn care East reflectează la ceea ce tocmai a auzit.
) Iartă-mă, tocmai ai spus că… inima ta e-n punga mea?, asta ai spus?, că // inima ta…
? GLORY: Da.
EAST: (Reflectează) E
grea. GLORY: Da.
EAST: (Pauză) De ce e Ån punga
aia? GLORY: Aşa o port.
EAST: De ce?
GLORY: E
frÑntă.
EAST: Ce s-a ÅntÑmplat?
GLORY: Wes mi-a frÑnt-
o. EAST: Soţul tău?
GLORY: Da. A plecat.
EAST: Oh.
GLORY: Cu
alta.
EAST: Oh, Åmi pare rău.
GLORY: Da. Şi cÑnd a făcut asta, am simţit că inima o să mi se frÑngă. Şi exact asta
mi
s-a ÅntÑmplat. S-a frÑnt: s-a Åntărit şi s-a crăpat Ån două. M-a durut atÑt de tare, că a
trebuit să merg la spital, şi cÑnd am ajuns acolo, mi-am zis că trebuie să mi-o scoată. Şi
11
cÑnd mi- au scos-o, au scăpat-o pe podea şi s-a spart Ån 19 bucăţi. Piatră. S-a transformat
Ån piatră. (Scutură cu blÜndeţe punga, care ar trebui să fie umplută cu bucăţele – inima
unui om e

12
de mărimea pumnului lui - de gresie; scot un zgomot minunat cÜnd sunt
scuturate.)
Pietriş. (Revine cu privirea la cer. )
EAST: (äncasează toate astea. Pauză. Singurul lui răspuns la ce a auzit este: ) E bun
pentru grădină. (Glory Ñl priveşte pe East. Pauză. Apoi: ) Stai puţin, dar cum respiri?
Dacă inima ta e-n punga aia, cum de eşti vie?
GLORY: (ArătÜnd spre inima care e acum Ñn pieptul ei. ) Artificială…
EAST: Pe bune.
GLORY: Da. Fiindcă aia bună e frÑntă.
EAST: Şi-atunci… de ce o cari cu
tine? GLORY: E inima mea.
EAST: Dar e
frÑntă. GLORY:
Da.
EAST: Pentru că te-a părăsit
soţul. GLORY: Da.
EAST: Păi, de ce vrei să-i aduci un ultim omagiu dacă te-a părăsit?
GLORY: Pentru că asta faci cÑnd cineva moare, Åi aduci un ultim
omagiu… EAST: Dar te-a părăsit, >
GLORY: Da, dar…
EAST: Şi mie mi se pare că un bărbat care părăseşte pe cineva nu merită nici un
omagiu. GLORY: (äncercÜnd să scape.) Da, dar nu ne-am despărţit Ån termeni
buni, >
EAST: (Presează) ?...
GLORY: şi simt nevoia să-i cer
iertare. EAST: Dar te-a părăsit ! >
GLORY: Ştiu dar…
EAST: De ce să-i ceri
iertare? GLORY: De-aia!
EAST: De-aia de ce?!?
GLORY: Fiindcă l-am
omorÑt!
EAST: Oh. (Asta Ñl opreşte pe East; dă Ñnapoi un pic.)
GLORY: Şi vreau să Åi cer iertare. (Pauză. Apoi, admite: ) Ştii, a venit să mă vadă
cÑnd
eram la recuperare de la cÑnd mi-au pus inima artificială – eram aproape că mai bine, şi
erau şi gata să-mi dea drumul acasă – şi el mi-a zis că mă vrea Ånapoi. Şi eu am zis „Wes,
acum am o inimă nouă. åmi pare rău… Ea nu te vrea Ånapoi…” Şi asta pur şi simplu l-
a ucis.
EAST: (Uşurat.) Oh dar, nu l-a ucis, nu l-ai ucis…
GLORY: Ba da, asta am făcut! Fiindcă s-a Åntristat atÅt de tare că inima mea nu-l vrea
Ånapoi, ÅncÑt s-a năpustit afară din spital, şi… o ambulanţă care venea Ån viteză nu l-
a văzut şi pur şi simplu… l-a spulberat, şi, dacă aş fi fost capabilă să-l primesc Ånapoi,
> EAST: Glory…
GLORY: nu s-ar fi năpustit afară Ån felul ăla, >
EAST: Glory!
GLORY: şi n-ar fi fost spulberat aşa, şi-aşa că pur şi simplu simt că, nu ştiu, ca
să

13
Åncheiem, cel mai bun lucru e să… (Atras inexplicabil de ea, East o sărută. CÜnd ea
se Ñndepărtează, inima e din nou la el. Ea şi-o recuperează. ) Te rog nu mai face asta.
EAST: De ce?, te iubesc!
GLORY: Păi nu face asta.

14
EAST: De ce?
GLORY: Pentru că eu n-o să pot să te iubesc: eu am o inimă care poate să pompeze
sÑnge
şi-atÑt. Aia care face şi alte chestii e frÑntă. Nu mai funcţionează. (Din nou, inexplicabil
atras de ea, East o sărută intenţionat. Glory se desprinde. Inima e din nou la East. Glory
o smulge; East i-o smulge Ñnapoi.)
EAST: Te rog, lasă-mi-o mie.
GLORY: (äncercÜnd cu disperare să-şi recupereze inima. ) Nu! E a
mea! EAST: (NerenunţÜnd la inimă) Pot s-o repar!
GLORY: Nu ştiu dacă vreau să faci
asta! EAST: Glory…!
GLORY: (äncercÜnd să-şi recupereze inima) East, te rog dă-mi-o
Ånapoi! EAST: (Nu renunţă.) Dar e frÑntă, >
GLORY: Te rog…!
EAST: aşa nu-i bună de nimic.
GLORY: Dar e a mea, East, e inima mea!
EAST: Aşa e, e. Şi cred că e la mine. Asta o opreşte pe Glory. Pauză.) Şi eu pot s-o
repar. (Pauză) Cu asta mă ocup, cu reparaţii. Repar chestii. Asta fac. (Pauză. East se
lasă pe vine, aşază cu grijă punga pe pămÜnt şi Ñncepe s-o deschidă pentru a-i examina
conţinutul. Muzică. än timp ce deschide punga, muzica creşte, şi apare aurora boreală
– Ñn faţa lui Glory, deasupra lui Glory, pe bolta Ñnstelată din spatele lui Glory. Glory
o vede… şi e ceva nemaivăzut. )
GLORY: Oh! Oh, uau! Oh, uau! Oh, e atÑt de frumoasă… (Amintindu-şi ce reprezintă.
) Oh! Oh! – Wes!! Wes!! La revedere! åmi pare tare rău!... La revedere, Wes! (Şi aurora
boreală – şi Wes – dispar. Glory se Ñntoarce către East, care a scos din pungă o bucăţică
din inma ei, şi o examinează. Muzica s-a oprit. Apoi, Ñn liniştea care s-a lăsat: ) Bună,
East. (Muzica se reia. East o priveşte pe Glory, apoi Ñncepe să-i repare inima…Ñn
timp ce lumina scade. Aurora boreală. „Inima” ajunge la final. După ce luminile s-au
stins şi
„Inima” e gata, Ñncepem scena a doua, care se
intitulează…)

15
 TRIST ŞI VESEL

Muzica scade. Luminile cresc, descoperindu-ni-l pe Jimmy, care şade singur la

o masă Ñntr-un ungher mai dosnic al cÜrciumii preferate a localnicilor din
Almost, Maine - „The Moose Paddy”. Are Ñn faţă două halbe de bere. Intră
Sandrine. Vine de la toaletă şi se Ñndreaptă veselă către prietenele ei, care sunt
undeva Ñn spate (deci Ñn partea din faţă a cÜrciumii). Trece pe lÜngă Jimmy.
Jimmy o vede şi o opreşte.

JIMMY: Sandrine!
SANDRINE: Hmm? (Pauză. E un pic stÜnjenită – groaznic, de fapt. Apoi,
compensÜnd:)
Jimmy!
JIMMY: Hei
SANDRINE: Hei
JIMMY: Hei!
SANDRINE: Hei!
JIMMY:/ SANDRINE (Jimmy o Ñmbrăţişează pe Sandrine. Ea nu prea participă şi
nici nu-i Ñntoarce Ñmbrăţişarea) Heiiii!!!
JIMMY: Ce faaaci?!?
SANDRINE: Fac bine! Ce faci tu?!?
JIMMY: Bine, bine! Cum eşti?!?
SANDRINE: Sunt bine, fac bine, super!
Tu? JIMMY: Super, super! Cum eşti?
SANDRINE: Super, // super!
JIMMY: Oh, asta-i
super! SANDRINE: Da!
JIMMY: Asta-i
super! SANDRINE:
Da.
JIMMY: Asta-i
super! SANDRINE:
Da. JIMMY: Arăţi
super! SANDRINE:
Eh… JIMMY: Arăţi
super. SANDRINE:
Mersi.
JIMMY: Pe bune. Arăţi de
milioane. SANDRINE: Mersi,
Jimmy.
JIMMY: AtÑt de drăguţă. AtÑt de
drăguţă. SANDRINE: Mersi. (Pauză.)
JIMMY: Stai jos, ia un loc.
SANDRINE: Nu, Jimmy, nu
pot…
JIMMY: Ei, hai, nu te-am văzut de… ce mai, luni de
zile… SANDRINE: Da.
JIMMY: … de luni şi luni şi luni şi luni şi luni şi luni şi luni, cum e posibil? Să trăieşti
Ån acelaşi oraş cu cineva şi să nu-l vezi o dată? >
16
SANDRINE: Da, am…

17
CHELNERIŢA: (intră) Ia uite porumbeii unde s-au pitit! Noroc că v-am văzut! (rapel
la halbele lui Jimmy) Domnul şi superba lui doamnă mai doresc un rÑnd?
JIMMY / SANDRINE: Păi… / Nu! Nu suntem Åmpreună.
JIMMY / SANDRINE: O să… / Avem tot ce ne trebuie,
mersi. JIMMY / SANDRINE: Da… / E ok!
JIMMY: Da.
CHELNERIŢA: Ok. Păi, claxonaţi dacă vă mai trebuie
ceva. SANDRINE: Mersi.
CHELNERIŢA: Da’ tare!, că-i plin Ån faţă şi nu v-aud! (iese)
SANDRINE: Ok.
JIMMY: (prin Ñnvăluire) Deci… Eşti cu cineva,
sau… SANDRINE: Da, cu fetele.
JIMMY: Ah.
SANDRINE: Suntem, ăăă… (Ascunde.) O petrecere de fete! Suntem Ån faţă. De fapt,
am fost la budă, ar trebui să mă-ntorc la // ele.
JIMMY: Nu, da’ nu te-am văzut de-o veşnicie! Nu mor un minut fără tine! Deci, ce
s-a mai… stai! (Ñi oferă un loc)… ce s-a mai ÅntÑmplat, ce mai faci?
SANDRINE: (acceptă şi se aşază) Păi…
JIMMY: Ai aflat c-am preluat afacerea lu’
tata? SANDRINE: Da, super…
JIMMY: E-a mea acum, >
SANDRINE: Asta am auzit.
JIMMY: e-a mea, >
SANDRINE: Am auzit.
JIMMY: toată treaba-i a mea,
> SANDRINE: Felici >
JIMMY: toată-i pe umerii mei, >
SANDRINE: tări, mă bucur pentru tine, mă bucur.
JIMMY: tot tămbălăul, mersi, da. Facem tot instalaţii, căldură, frigo,
> SANDRINE: Da?
JIMMY: şi ne-am şi extins – covoare,
spălătorie. SANDRINE: Oh.
JIMMY: E foarte mult de lucru. Mult. Sunt de gardă-ntruna: week-end-uri, sărbători,
ce vrei tu, fin’că, Ånţelegi, s-a dus căldura, mor oameni, nu-i de joacă.
SANDRINE: Da.
JIMMY: Da. De exemplu, tot eu fac şi Crăciunu’, Thanksgivin’, fin’că-i las liberi pe
băieţi, pe East, de exemplu, mai m-ajută cu reparaţiile din cÑnd Ån cÑnd, Åi las
să-şi ia liber, să fie şi ei cu familiile, dacă eu tot sunt singur anu’ ăsta.
SANDRINE: Ah.
JIMMY: Da. (Bate şaua să priceapă iapa.) Chiar nu mai am pe nimeni, pe bune. Sor-
mea
şi frati-miu nu mai au de lucru, aşa c-au plecat din oraş, şi
> SANDRINE: Corect…
JIMMY: Maică-mea şi taică-miu s-au retras, Ån
sud. SANDRINE: Da, am auzit.
JIMMY:
Vermont.
SANDRINE: Ah.

18
JIMMY: Da, iarna e mult mai suportabil acolo. Şi pe urmă mi-a murit şi
Scot… SANDRINE: Jimmy, asta n-am ştiut…
JIMMY: Da. Era bătrÑn, i-a venit sorocu’, altfel băiat bun, da’, deci, cum ziceam, nu
mai am pe nimeni, pe bune, pe bune… da’, deci, ăăă, mă gÑndeam… nu vrei să treci
pe la mine? De fun! Bem ceva, ne hăhăim?
SANDRINE: Oh…
CHELNERIŢA: (intră) Şi-am uitat să vă zic – nu uitaţi: oferta specială de vineri la
Moose Paddy: dacă eşti trist, bei pe gratis! Deci, porumbei, dacă sunteţi trişti, sau dacă
nu
sunteţi da’ mai vreţi un rÑnd, daţi un semn,
da? SANDRINE: Nu, suntem…
JIMMY: Ok.
CHELNERIŢA: Ok.
(Iese.)
SANDRINE: (către chelneriţă) Ok. (Pauză.)
JIMMY: Deci ce zici? Treci un pic, un pic…
SANDRINE: Nu, Jimmy. Nu pot. Nu pot. (Se ridică să plece.) Chiar trebuie să mă-
ntorc la fete.
JIMMY: Nuuu…
SANDRINE: (hotărÜtă, dar cu blÜndeţe) Ba da, Jimmy, ba da. Trebuie. Fin’că, vezi
tu… am vrut de ceva vreme să te-anunţ de chestia asta: e cineva, Jimmy. Am pe
cineva. JIMMY: (Lovitură puternică. Dar el e rezistent.) Ah.
SANDRINE: Da.
JIMMY: Păi… mă bucur pentru tine. Că ieşi din
nou. SANDRINE: Da.
JIMMY: Ai trecut peste…
SANDRINE: Da, deci, Jimmy, de fapt e mai mult decÑt c-am trecut peste şi că ies.
Ăăă… ce se-ntÑmplă aici e… petrecerea fetelor. (Pauză. Apoi ferindu-se de blanc-ul din
privirea lui.) Mă mărit.
JIMMY: (O lovitură şi mai puternică.) Ah.
SANDRINE:
Da. JIMMY:
Uau.
SANDRINE:
Da. JIMMY:
Uau.
SANDRINE:
Da. JIMMY:
Uau
SANDRINE:
Da.
JIMMY: Uau. Asta-i… Credeam că n-o să faci niciodată aşa ceva. Să te măriţi.
Credeam că nu-i de tine, aşa ziceai. (Pauză.) Cred că cu mine nu era de tine. (Pauză.)
Deci, cine-i… cine-i fericitu’?
SANDRINE: Martin Laferriere. (Se pronunţă „la-FAIRY-AIR”.) ål ştii?
E… JIMMY: Salvamontist, Ån Ashland.
SANDRINE: Da, da,
da! JIMMY: Uau.
SANDRINE: Da.
19
JIMMY: E o legendă. Legendar. Adică, dacă te-ai rătăcit pe munte Ån Maine, p-ăsta
l-ai vrea să te caute.
SANDRINE: Da.

20
JIMMY: Adică, dacă te-ai rătăcit prin pustietăţile astea nordice, Martin Laferriere e
fix tipu’ pe care l-ai vrea pe urmele tale, să te găsească.
SANDRINE: Da.
JIMMY: Şi… te-a
găsit.
SANDRINE: Da. åmi pare rău că nu ţi-am zis – m-am gÑndit de fapt că ştii deja, m-
am gÑndit c-ai auzit…
JIMMY: De un’ s-aud?
SANDRINE: De… mă rog, lumea vorbeşte.
JIMMY: Da’ nu despre chestii de care ştie că n-ai vrea s-auzi, de astea nu vorbeşte
lumea. Şi, ca să zic drept… n-aş fi vrut s-aud de chestia asta… (Pauză.) Şi deci…
cÑnd e marele eveniment?
SANDRINE: Ăăă… mÑine!
JIMMY: Pe bune.
SANDRINE: Da.
JIMMY: Păi atunci… (Jimmy Ñşi dă peste cap berea, apoi ridică mÜna pentru a-i
face semn chelneriţei. CÜnd face asta, mÜneca de la cămaşă, nefiind Ñnchisă, Ñi
alunecă pe braţ Ñn jos. Strigă:) HEI! (sau „ALO!”)
SANDRINE: (Nedorind ca Jimmy să atragă atenţia asupra lor.) Ce faci?
JIMMY: (Merge spre partea din faţă a cÜrciumii.) O aduc pe chelneriţa aia, a zis să
„claxonăm”, (O cheamă pe chelneriţă.) HEI! (către Sandrine) Cum o
cheamă? SANDRINE: N-o ştiu, e // nouă.
JIMMY: (către chelneriţă)
HEI! SANDRINE: Ce faci?
JIMMY: Tre’ să sărbătorim! Ai fost găsită! Şi meriţi! E chiar un tip ca
lumea. SANDRINE: Hai, Jimmy…
JIMMY: Şi şi tu eşti.
SANDRINE: (Ăsta a fost cel mai drăguţ lucru pe care un tip ca Jimmy i l-ar putea
spune unei fete.) Jimmy…
JIMMY: (Cu braţul ridicat, strigă după chelneriţă.) HEI!
SANDRINE: (protestÜnd) Jimmy! (Apoi observă că pe braţul lui Jimmy, cu negru, e
ceva scris.) Jimmy! Hei! Ce-i
aia? JIMMY: (către Sandrine)
Ce?
SANDRINE: Aia. (Se referă la scrisul de pe mÜna lui.)
JIMMY: (äşi acoperă braţul şi se foloseşte de celălalt braţ pentru a gesticula către
chelneriţă.) Ah, nimic, un tatuaj. (către chelneriţă)
HEI! SANDRINE: Ce?!?
JIMMY: (către Sandrine) Un tatuaj. (către chelneriţă)
HEI! SANDRINE: (intrigată) Ce… CÑnd ţi l-ai făcut?
JIMMY: (către Sandrine) Ăăă… După ce-ai plecat, (către chelneriţă) HEI!
SANDRINE: (Intrigată, Ñncearcă să ajungă la braţul lui.) Jimmy! Ia… ce-i aia, ce
scrie?
JIMMY: (către Sandrine) Nimic, nimic, (către chelneriţă) hei-hei-HEI! (Sandrine
Ñi apucă braţul) N-nu!
SANDRINE: (äi suflecă mÜneca şi silabiseşte ceea ce e inscripţionat, cu litere
mari şi groase, pe partea interioară a antebraţului lui:) „Aliena”.
JIMMY: Alienat.
SANDRINE: Cine-i Aliena?
21
JIMMY: Alienat. Trebuia să scrie
„Alienat”. SANDRINE: Ce?
JIMMY: Trebuia să scrie „Alienat”.
SANDRINE: Păi nu scrie „Alienat.”. Scrie „Aliena”
JIMMY: Ştiu, au mÑncat o literă…
> SANDRINE: Ce?!?
JIMMY: E greşit. Lipseşte „t”-ul.
SANDRINE: Şi de ce trebuia să scrie „Alienat”? De ce să-ţi faci un tatuaj cu „Alienat”?
JIMMY: Fin’că…
SANDRINE:
Fin’că…? JIMMY:
Fin’că. SANDRINE:
De ce?
JIMMY: Fin’că… dacă un tip are noroc de-o fată ca tine… Adică cred că să pierzi o
fată ca tine, s-alungi o fată ca tine… >
SANDRINE: Jimmy, nu m-ai alungat…
JIMMY: e pur şi simplu demenţă. Nebunie. Că eşti alienat mintal! Şi că, dacă eşti
nebun, asta e, trebuie să-ţi porţi tichia! Care asta e! Semnu’! Ca fetele să stea deoparte.
Ca să nu mai trebuiască vreodată să trec prin… prin ce-am trecut cu tine. Pot să te
sărut? SANDRINE: (fără răutate) Nu. (Pauză. äl pupă pe Jimmy pe obraz. Pauză.
Apoi, referindu-se la tatuaj:) Se pot şterge, ştii?
JIMMY: Da. (Pauză.)
SANDRINE: Trebuie să plec. (Pleacă.)
JIMMY: Da. (Apoi, oprind-o pe Sandrine.) Mi-e… (Sandrine se opreşte şi se
Ñntoarce spre Jimmy. Pauză.) Mă bucur că ai fost găsită.
SANDRINE: Mulţumesc. (Sandrine se Ñntoarce la petrecerea ei, unde, auzim, e
ÑntÜmpinată cu urale. Şi Jimmy aude uralele. E singur, trist şi Ñnţepenit acolo. Poate
că-şi ia haina de pe spătarul scaunului. E timpul să plece acasă. Singur. Ca de obicei.
Pauză.)
CHELNERIŢA: (intrÜnd) Hei! ’Pare rău! Mi-ai făcut semn. Te-am văzut, da’ e
groaznic
de aglomerat Ån faţă! E o petrecere de fete! O-ho – bine că nu-i „Dacă eşti vesel, bei
pe gratis”, că fetele alea sunt vesele ceva de speriat! Mamă, a trebuit să mă lupt s-
ajung la tine, da’ uite c-am reuşit! Te-am găsit! Deci: care ţi-e nevoia, ce po’ să fac
pentru tine? ånc-o bere?
JIMMY: Ăămm… (E trist, privind Ñn direcţia Ñn care a dispărut Sandrine.)
CHELNERIŢA: (Priveşte şi ea pe direcţia privirii lui… observă scaunul gol…
Ñncepe să Ñnţeleagă.) Oh, frate… Ăm… Ăm… Păi, ţi-aduci aminte, cum ziceam,
ofertă specială Moose Paddy: Dacă eşti trist, bei pe gratis. Ok? Zi-mi că eşti trist, şi
bei pe gratis. (Pauză.) Zi! Zi-mi! Că, la cÑt mă pricep eu la tristeţe, cam arăţi tare trist.
(Nici un răspuns de la Jimmy. E doar trist.) Ok. Păi… dac-ai nevoie de ceva, eu sunt
Aliena, mă cauţi. (Mesaj pentru actriţa care o joacă pe Aliena: Următoarea replică
poate fi spusă dacă simţi că e nevoie de ea pentru clarificare. E de rezervă, pentru
cazul Ñn care simţi că prima menţionare a numelui tău n-a fost auzită, sau dacă
publicul se prinde greu.
Foloseşte-o dacă ai nevoie de ea; n-o folosi dacă n-ai – e alegerea ta!) åntrebi de
Aliena.
(Pleacă.)

22
JIMMY: (Pauză. äi pică fisa. O strigă.)
Aliena?!? ALIENA: (se opreşte) Da?
JIMMY: Bună.

23
ALIENA: Bună…
JIMMY: Nu sunt trist. Aş mai vrea o bere.
ALIENA: Ok! (Pleacă.)
JIMMY: Aliena!!
ALIENA: (oprindu-se) Da?!?
JIMMY: Mă bucur că m-ai
găsit.
ALIENA: Eh… (ieşind, sieşi:) „Mă bucur că m-ai găsit”, adorabil… (Muzică. Se pare
că Jimmy parcă ar mai sta. Poate că e chiar un pic vesel. Se aşează, poate face ceva
cu antebraţul lui tatuat, Lumina scade. Aurora boreală. „Vesel şi trist” se termină.
După ce lumina s-a stins de tot şi „Vesel şi trist” s-a terminat, Ñncepem scena a treia,
care e intitulată…)

24
 ASTA DOARE

Ne aflăm Én pensiunea lui Ma Dudley, Én Éncăperea unde se spală, se

calcă şi se usucă rufele. Un bărbat stă pe o băncuţă, aşteptÑnd ca maşina
de spălat să-şi termine treaba. Alături, o femeie termină de călcat nişte
haine bărbăteşti. (femeia tre să ridice nişte chiloţi).

FEMEIA: Au! La dracu’! (Bărbatul observă chestia asta şi scrie cuvÜntul „fier de
călcat” Ñntr-un caiet pe a cărui etichetă se poate citi „Lucruri care te pot răni”. än
acest timp, femeia a ieşit pentru a pune fierul de călcat la locul lui. Se Ñntoarce
pentru a se ocupa de masa de călcat, care de asemenea trebuie pusă la locul ei –
acelaşi loc unde a dus şi fierul. După ce pliază masa de călcat, se Ñntoarce pentru a
ieşi şi, din greşeală, Ñl pocneşte pe bărbat Ñn cap cu masa, aruncÜndu-l de pe
băncuţa pe care stătea.) Oh, nu! åmi pare rău ! åmi pare rău! Oh… nu v-am văzut.
Sunteţi bine ?!?
BĂRBATUL: (Neperturbat) Da.
FEMEIA: Nu, nu sunteţi!! V-am pocnit cu masa, nici măcar nu m-am uitat! Vă
doare? BĂRBATUL: Nu.
FEMEIA: Nu se poate!! V-am pocnit! Unde v-am
lovit? BĂRBATUL: ån cap.
FEMEIA: ån cap ?!? Oh, (Se apropie de el.) Hai, veniţi aici. Sunteţi
bine ? BĂRBATUL: Curge sÑnge ?
FEMEIA: Nu.
BĂRBATUL: Vreun
semn? FEMEIA: Nu.
BĂRBATUL: Atunci e ok.
FEMEIA: Mă duc să vă aduc nişte gheaţă.
BĂRBATUL: Nu. Eu nu simt chestii de genul
ăsta. FEMEIA: De care gen ?
BĂRBATUL: De genul cÑnd eşti pocnit Ån cap cu o masă de călcat. Nu mă
doare. FEMEIA: Ce ?
BĂRBATUL: Nu simt durerea.
FEMEIA: Doamne Dumnezeule! Ce naiba v-am făcut? >
BĂRBATUL: Nimic…
FEMEIA: Vorbiţi anapoda, ascultaţi-vă ce ziceţi, cu chestia asta că nu simţiţi durerea!
Ăsta-i delir, cred că v-aţi pierdut cunoştinţa
! BĂRBATUL: Nu, sunt ok.
FEMEIA: Şşşt! Ascultaţi-mă: eram gata să mă fac soră, aşa că ştiu: nu e bine. Tocmai
aţi
Åncasat una sănătoasă, Ån cap, e grav.
BĂRBATUL: Nu, nu e grav. Nu cred că o masă de călcat te poate răni la cap, fiindcă,
uitaţi-vă, (Ñi Ñntinde caietul) mesele de călcat nu sunt pe lista mea cu lucruri care te
pot răni, >
FEMEIA: (cu caietul Ñn mÜnă) Ce-i... ?
BĂRBATUL: şi-n plus, nu-i nici un semn şi nu-i nici sÑnge, aşa
că...> FEMEIA: Chiar dacă nu curge sÑnge sau nu se vede vreo
rană...

25
BĂRBATUL: Şi lista mea e absolut sigură, fiindcă Paul, frate-miu, m-a ajutat s-o fac
si pot să vă dovedesc: uitaţi, pun pariu că dacă iau masa asta de călcat, aşa, şi vă
lovesc cu ea, n-o să vă doară (o pocneşte Ñn cap cu masa de călcat), vedeţi?, // n-a
durut. FEMEIA: AU!! (se Ñndepărtează de el Ñn patru labe)
BĂRBATUL: Oh!
FEMEIA: Au! Ce dracu’ a fost asta !? // Ce te-a apucat?
BĂRBATUL: Oh! åmi pare rău.// A
durut? FEMEIA: Doamne!
BĂRBATUL: Oh, a durut, nu
? FEMEIA: Au!
BĂRBATUL: Oh, nu m-am gÑndit c-o să doară, fiindcă mesele de călcat nu sunt pe
lista mea de lucruri care te pot răni, dar frate, poate c-ar trebui să fie pe listă, fiindcă...
FEMEIA: Ce tot zici acolo?
BĂRBATUL: Am o listă de lucruri care te pot răni. Frate-miu mă ajută s-o fac, Paul,
şi mesele de călcat nu sunt pe ea.
FEMEIA: Eh, pe mine masa aia de călcat m-a
rănit. BĂRBATUL: Da.
FEMEIA: Aşa că ar trebui s-o adaugi pe lista ta.
BĂRBATUL: Da. (Pauză. El adaugă „mese de călcat” la lista lui de lucruri care te
pot răni. Apoi scoate un caiet pe a cărui etichetă putem citi „Lucruri de care ar trebui
să-ţi fie frică”.) Oare ar trebui să-mi fie frică de mesele de călcat?
FEMEIA:Păi, dacă cineva ţi le vÑntură pe la cap şi pe urmă te pocneşte cu ele, da...
BĂRBATUL: Păi, nu e... Am şi o listă cu lucruri de care trebuie să-ţi fie frică, şi
mesele de călcat nu-s nici pe lista asta.
FEMEIA: Păi nici n-ar trebui, de
fapt. BĂRBATUL: Nu?
FEMEIA: Nu. N-ar trebui să-ţi fie frică de mesele de călcat
BĂRBATUL: Nu?
FEMEIA: Nu.
BĂRBATUL: Dar te pot răni.
FEMEIA: Da.
BĂRBATUL: Deci ar trebui să-mi fie frică de ele.
FEMEIA: Nu.
BĂRBATUL: Deci ar trebui să nu-mi fie frică de ele.
FEMEIA: Da.
BĂRBATUL: Dar mă pot răni.
FEMEIA: Păi, dacă le foloseşti cum ai folosit-o tu p-asta, da.
BĂRBATUL: Oh-oh-oh! Deci, sunt cumva opusul lui
Dumnezeu! FEMEIA: Ce?
BĂRBATUL: Păi, mesele de călcat mă pot răni, dar nu trebuie să-mi fie frică de ele, Ån
schimb Dumnezeu, zice Paul, frate-miu, Dumnezeu n-o să mă rănească, dar trebuie să-
mi fie frică de el.
FEMEIA: Presupun.
BĂRBATUL: Mamă, devine foarte
complicat. FEMEIA: Ce?

26
BĂRBATUL: Chestia asta cu Ånvăţatul, ce te răneşte, ce nu te răneşte, de ce trebuie
să-ţi fie frică, de ce nu trebuie să-ţi fie frică.
FEMEIA: Eşti sigur că ţi-e bine?, // Åi tot dai Ånainte cu tot felul de zăpăceli...
BĂRBATUL: Oh da, da, ce am eu, crede el, se cheamă analgezie congenitală. Unii
// oameni...
FEMEIA: Ce?
BĂRBATUL: Analgezie
congenitală. FEMEIA: Cine crede?
BĂRBATUL: Paul, frate-miu. Unii Åi zic neuropatie senzorială ereditară de tipul
patru, dar... Ånseamnă pe scurt că nu pot să simt durerea. Poţi să-mi tragi una dacă
vrei, ca să vezi!
FEMEIA: Nu.
BĂRBATUL: Hai. N-o să mă doară. Vezi? (Se loveşte Ñn cap cu
caietul.Agendele cartonate funcţionează foarte bine, pentru că fac ditamai
zgomotul fără să doară.) FEMEIA: Au!
BĂRBATUL: Vezi? (Se loveşte din nou Ñn cap.)
FEMEIA: AU!
BĂRBATUL: Vezi? (Se loveşte din nou Ñn cap.)
FEMEIA: AU!
BĂRBATUL: Hai şi tu. (äi oferă celălalt caiet .)
FEMEIA: Nu!
BĂRBATUL: Hai!
FEMEIA: Nu!!
BĂRBATUL:
Haide! FEMEIA:
NU!!
BĂRBATUL: Bine. Nu trebuie neapărat. Cei mai mulţi nu vor. Să mă lovească. Cei
mai mulţi pur şi simplu pleacă. Poţi şi tu să pleci dacă vrei. Asta fac aproape toţi
cÑnd le zic
despre mine. Frate-miu, Paul, mi-a zis că n-ar trebui să povestesc nimănui despre mine,
fiindcă oamenii se sperie, (rapel la caietul cu lucruri de care trebuie să ne fie frică)
aşa că, recent, m-am pus şi pe mine pe lista cu lucruri de care trebuie să-ţi fie frică,
dar... (NeputÜndu-şi birui curiozitatea, femeia vine Ñn spatele bărbatului şi-l pocneşte
Ñn cap cu caietul etichetat „Lucruri care te pot răni.)
FEMEIA: Oh, Doamne! åmi pare rău! // Oh, Doamne! Te-am pocnit !
> BĂRBATUL: M-ai lovit! Cei mai mulţi pleacă, dar tu m-ai lovit!
FEMEIA: A trebuit să văd [ce-o să se ÑntÜmple] ! Dar... eşti bine?
BĂRBATUL: Da, nu simt // durerea !
FEMEIA: ... nu simţi durerea, corect, deci normal că eşti bine!... dar... eşti
sigur? BĂRBATUL: Păi, curge sÑnge?
FEMEIA: Nu.
BĂRBATUL: Vreun semn?
FEMEIA: Nu.
BĂRBATUL: Atunci sunt bine.
FEMEIA: Băi băiete, poţi să te răneşti şi să nu se vadă
nimic. BĂRBATUL: Dar...
FEMEIA: Crede-mă. Există chestii care te rănesc şi-ţi curge sÑnge şi-aşa mai
departe, şi există chestii care te rănesc şi nu-ţi curge sÑnge şi nu se vede nimic şi...
dar toate te
27
rănesc (pauză. Apoi, Ñnapoindu-i caietul etichetat „Lucruri care te pot răni”:) Eu sunt
Marvalyn.
BĂRBATUL: Eu sunt Steve. Stau la etajul trei. Apartamentul unşpe.
MARVALYN: (divaghează) Eu stau cu prietenul meu, Eric. ål iubesc foarte
mult. STEVE: Da. V-am văzut cÑnd v-aţi mutat.
MARVALYN: Da. Ne-a căzut acoperişul, Ån decembrie, de la zăpadă. Stăm aici pÑnă
ne
punem un pic pe picioare.
STEVE: Aha. Păi, e bine, fin’că asta şi zice Ma Dudley despre pensiunea ei. Că-i un loc
unde oamenii stau pÑnă se pun un pic pe picioare. Paul, frate-miu, zice că noi toată
viaţa am Åncercat să ne punem un pic pe picioare.
MARVALYN: Aha.
STEVE: Da, unora le ia mai mult decÑt altora.
MARVALYN: Da. (Pauză.)
STEVE: Voi faceţi ceva
zgomot. MARVALYN: Mm?
STEVE: Tu şi Eric. Ţipete, trosnete. Stăm chiar sub voi. [Eu şi cu Paul, frate-miu.]
MARVALYN: Ah. Scuze. Trecem printr-o perioadă mai… Se-ntÑmplă. Scuze.
(Pauză. Apoi, schimbÜnd subiectul:) Cum e chestia asta?
STEVE: Ce?
MARVALYN: Să nu simţi durerea.
STEVE: Habar n-am. Nu ştiu cum e s-o simţi, aşa că… nu
ştiu. MARVALYN: Eşti aşa… aşa te-ai născut?
STEVE: Da. Nu mi s-au dezvoltat receptorii durerii. Nu s-au maturizat, zice frate-
miu, Paul //, şi din cauza asta…
MARVALYN: Da’ el de unde
ştie? STEVE: Oho, citeşte, >
MARVALYN: Da’…
STEVE: şi fin’că nu s-au maturizat, toată dezvoltarea mea ca fiinţă umană a fost
ÅntÑrziată, zice, >
MARVALYN:
Da’…
STEVE: dar el mă Ñnvaţă de unde vine
durerea. MARVALYN: De ce??
STEVE: Ca să nu mă distrug. Trebuie să ştiu care sunt lucrurile care-ţi provoacă durere,
ca să ştiu cÑnd să-mi fie frică, fin’că corpu’ meu nu ştie ce-i aia durere, aşa că trebuie
sÅ- nvăţ pe dinafară tot ce mă poate răni.
MARVALYN: Ok.
STEVE: Şi trebuie să-nvăţ pe dinafară şi toate chestiile de care trebuie să-mi fie frică.
(Ñi arată Ñn caiet) Cum ar fi urşii. Sau pistoalele şi cuţitele. Sau focul. Şi frica –
trebuie să-mi fie frică chiar de frică – şi fetele frumoase…
MARVALYN: Fetele frumoase?
STEVE: (crede că ea e o fată frumoasă) Da.
MARVALYN: De ce trebuie să-ţi fie frică de fetele frumoase?
STEVE: Păi: fiindcă Paul, frate-miu, zice că ele poa’ să-ţi facă rău fin’că te fac să le
iubeşti, şi şi asta e ceva de care trebuie să-mi fie frică, iubirea, da’ Paul zice că eu am
noroc, fin’că probabil că n-o să am de-a face niciodată cu ea, cu iubirea, fin’că am
multe deficienţe şi nu prea multe aptitudini, ca urmare a analgeziei congenitale.

28
MARVALYN: Stai un pic, cum adică n-o să ai de-a face niciodată cu iubirea //, de
ce… STEVE: Fin’că n-o să ştiu niciodată cum e, zice Paul.
MARVALYN: Da’ de unde ştie el aşa
ceva? STEVE: Fin’că doare.
MARVALYN: N-ar trebui.
STEVE: Şi-n plus, am multe deficienţe şi nu prea multe aptitudini.
MARVALYN: Ştii ceva?, sunt o grămadă aşa. (Ea Ñl sărută. La Ñnceput, doar
Marvalyn participă, dar, pÜnă la urmă, se implică şi Steve. Apoi Marvalyn se
desprinde.) åmi pare rău. åmi pare rău. åmi pare groaznic de rău. Eşti Ån regulă? Eşti
bine?
STEVE: (Nu prea ştie ce să răspundă. Despre chestia asta n-a Ñnvăţat. Apoi, poate
pipăindu-şi buzele, face apel la tiparul lui de a răspunde la asemenea Ñntrebare) Păi…
curge sÅnge?
MARVALYN: Nu…
STEVE: Vreun
semn? MARVALYN:
Nu.
STEVE: Atunci sunt bine. (Aşa o fi?)
MARVALYN: Da. Eşti. (Pauză.) Scuze c-am făcut asta. E doar că… Eşti tare dulce.
STEVE: (äncercÜnd să Ñnţeleagă ce s-a ÑntÜmplat.) Da’… ai un prieten, şi Ål
iubeşti foarte mult.
MARVALYN: (äncepe să-şi strÜngă lucrurile.) Da, am. Şi da,
da. STEVE: Şi m-ai sărutat pe mine.
MARVALYN: Da.
STEVE: Şi e vineri seara şi tu speli şi
calci. MARVALYN: Da.
STEVE: Şi oamenii care se iubesc nu se sărută cu alţii şi nici nu spală şi calcă vineri
seara, aşa am Ånvăţat. Oamenii care se iubesc se duc la Moose Paddy vineri seara,
sau se duc să danseze, sau să patineze. Şi se sărută Åntre ei. Nu se sărută cu alţii – ştii
ceva?, nu
cred că e iubire, // asta ce e Åntre tine şi prietenul tău…
MARVALYN: (divaghează, pregătindu-se să plece) Am stat mai mult decÑt am zis
că stau şi nu suportă chestia asta.
STEVE: Cine?
MARVALYN: Prietenul meu.
STEVE: Pe care Ål iubeşti foarte
mult. MARVALYN: Da.
STEVE: Chiar dacă te-ai sărutat cu
mine? MARVALYN: Da.
STEVE: Uau, trebuie să-i zic lu’ Paul, frate-miu, despre asta…
MARVALYN: Nu! Nu-i zi nimic despre asta lu’ frate-tu Paul! Zi-i să te mai slăbească
cu
Ånvăţatu’!
STEVE: Ce?
MARVALYN: Cu tot ce te-nvaţă. Zi-i că gata. Ce te-nvaţă el… nu e ceva ce… vrei
să ştii.
STEVE: Da’ trebuie să-nvăţ de la el…
MARVALYN: Fii atent: eram gata să mă fac soră, aşa că ştiu: trebuie să te duci la
un doctor, nu să… să citească frati-tu… ce-o citi el acolo.
29
STEVE: Da’…

30
MARVALYN: Uite, tre’ să plec.
STEVE: (Se aşează pe băncuţă.) Trebuie să pleci. Eşti… pleci. Ştiam c-o să pleci. Cum
fac toţi.
MARVALYN: Nu, tre’ să… Ţi-am zis, Eric // nu suportă cÑnd…
STEVE: Prietenul tău?
MARVALYN: Da, nu-i place cÑnd stau mai mult decÑt am zis că stau… (Pe replica
asta,
Marvalyn apucă masa de călcat. Apoi, Ñn timp ce o duce unde trebuie dusă, se roteşte
din greşeală şi Ñl pocneşte cu ea Ñn cap pe Steve, ca la Ñnceputul scenei. Steve cade
de pe băncuţă.)
STEVE: AU!
MARVALYN: Oh! åmi pare
rău! STEVE: AU!
MARVALYN: Scuze!, eşti bine? Nu po’ să cred că iar te-am
lovit! STEVE: AU!
MARVALYN: (Se duce să-l ajute; se opreşte brusc.) Ia stai aşa…: Ce-ai zis?
STEVE: (än timp ce-şi freacă fruntea, realizează ce-a zis. Pauză. O priveşte pe
Marvalyn, şi-i spune deschis:) Au. (Muzică. Marvalyn şi Steve se privesc.
Nesiguranţă totală. E scary. Şi minunat. Dar mai mult scary – fiindcă cine poate şti
ce urmează. Luminile scad. Aurora boreală. „Asta doare” a luat sfÜrşit. După ce
luminile s-au stins şi „Asta doare” e gata, Ñncepem scena a patra, care e
intitulată…)

31
 ŢI-AM DAT UN INEL

Suntem Én sufrageria unei căsuţe din… Almost! Maine! Un bărbat,

Lendall, doarme pe canapea. Linişte şi pace. Deodată, auzim cum cineva
bate la uşă (se lasă pe vine şi bate ea Én podea).

GAYLE: Lendall! (Bătăi Ñn uşă) Lendall! (Alte bătăi) Lendall! (Lumina creşte,
descoperind livingul uneiu căsuţe din Almost Maine. E mobilat cu un scau. comfortabil
şi cu o masă la perete.Lendall a fost trezit din somn. Poate că dormeaÑn pat, poate că
pe scaun, oricum acum e treaz. Aprinde lumina şi ppleacă spre uşă. Gayle continuă să
bată la uşă.)
LENDALL: Ok! Gayle! Shhhhhhh! Vin, vin!
GAYLE: Lendall!
LENDALL: Hei, hei, hei! Shhhhh, stai că vin! (Lendall iese prin stÜnga
pentur a deschide uşa.)
GAYLE: (Intră, trecÜnd Ñn viteză pe lÜngă el.) Lendall…
LENDALL: (ReintrÜnd) Ce s-a ÅntÑmplat?, care-i treaba? (Pauză. Gayle fierbe.)
Ce-i? GAYLE: (A fost gata să explodeze, dar se reţine.) O vreau Ånapoi.
LENDALL: Ce?
GAYLE: O vreau
Ånapoi. LENDALL:
Ce?
GAYLE: Toată dragostea pe care ţi-am dat-o?, o vreau
Ånapoi. LENDALL: Ce?
GAYLE: Acum.
LENDALL: (Scurtă pauză.) Nu
Ånţeleg… GAYLE: Pe a ta o am Ån
maşină. LENDALL: Ce?
GAYLE: Toată dragostea pe care mi-ai dat-o?, o am Ån maşină.
LENDALL: Ce tot
vorbeşti? GAYLE: N-o mai
vreau. LENDALL: De ce?
GAYLE: M-am hotărÑt: gata.
LENDALL: Ce?!...
GAYLE: Gata. M-am hotărÑt. Şi, deci, ţi-am adus Ånapoi toată dragostea pe care mi-ai
dat-o. Aşa e cel mai bine.
LENDALL: (Siderat.) Ăăăă,
am… GAYLE: E Ån maşină.
LENDALL: Ai mai zis. (Pauză. E ca şi anesteziat, ÑncercÜnd să-şi dea seama ce se
ÑntÜmplă.)
GAYLE: (AşteptÜndu-l să treacă la fapte şi să plece să aducă dragostea.) Pot să ţi-o
aduc eu, sau… poţi să ţi-o aduci tu.
LENDALL: Păi… n-o vreau Ånapoi. Nu-mi trebuie…
GAYLE: Păi, nici eu n-o vreau. Ce să fac cu ea dacă n-o mai
vreau? LENDALL: Păi, nu ştiu…
GAYLE: Păi, avÑnd Ån vedere circumstanţele //, nu mi se pare corect s-o păstrez,
aşa că ţi-o dau Ånapoi. (Iese.)

32
LENDALL: Care circumstanţe? (Strigă după ea.) Gayle… ce-i…? Nu Ånţeleg ce…
Ce faci?
GAYLE: (Din off.) Ţi-am zis. Iau toată dragostea pe care mi-ai dat-o şi ţi-o dau
Ånapoi. LENDALL: (StrigÜnd către ea) Da’… nu cred c-o vreau… Doamne! Ai
nevoie de ajutor?
GAYLE: Nup. Am reuşit. Nu-i aşa grea. (Reintră cu o grămadă ENORMĂ de pungi
URIAŞE roşii pline cu dragoste. Pungile ar trebui umplute cu haine sau prosoape –
pentru senzaţia de greutate şi stabilitate – şi cu silicon sau puf de pernă pentru formă
şi pentru amortizarea sunetului. TrÜnteşte toate pungile pe podea.) Asta-i.
LENDALL: (Uluit cu adevărat, referindu-se la pungile cu dragoste.) Şi asta e…?
GAYLE: (Ieşind.) Toată dragostea pe care mi-ai dat-o,
da. LENDALL: Uau. (Pauză.) E ceva.
GAYLE: (ReintrÜnd cu alte pungi cu dragoste.) Da. (Iese.)
LENDALL: Ho-ho.
GAYLE: Da. (Se reÑntoarce cu şi mai multe pungi. Lendall are acum Ñn
mijlocul livingului un morman GIGANTIC de dragoste.)
LENDALL: Uau. Ce naiba mă fac cu toate astea? Adică… nu cred că am loc
pentru… GAYLE: (Supărată.) Sunt convinsă că o să găsesşti. (Adică altă femeie.)
Eh, şi-acum cred că cinstit ar fi să mi-o dai şi tu pe-a mea Ånapoi fiindcă… o vreau
Ånapoi. (Pauză.) Toată dragostea pe care ţi-am dat-o?
LENDALL: Da?
GAYLE: O vreau Ånapoi. (Pauză.) Deci du-te şi adu-mi-o. (Lendall nu se mişcă.
Probabil
Ñncearcă să-şi dea seama ce se ÑntÜmplă şi de ce se ÑntÜmplă ce se ÑntÜmplă.)
Lendall, du-te şi adu-mi-o. (Lendall tot nu se mişcă.) Te rog. (Lendall tot nu se
mişcă.) Acum!!! LENDALL: (Un pic zdruncinat, un pic abulic.) Ok. (Lendall iese.
Gayle se aşază pe scaun şi aşteaptă. äncă fierbe. Pauză lungă. Lendall se Ñntoarce…
cu o punguţă minusculă – o trăistuţă roşie de mărimea unui portofel – şi o aşează pe
măsuţa de lÜngă
scaun. AmÜndoi privesc trăistuţa. Trăistuţa trebuie să fie Ñntre ei. Şi Gayle trebuie să
fie
Ñntre mormanul de pungi cu dragoste şi trăistuţa cu dragoste.)
GAYLE: Ce-ai asta?
LENDALL: (E evident– e exact ceea ce ea a cerut.) E toată dragostea pe care mi-ai dat-
o. GAYLE: Asta e…? Asta nu… Nu se poate… Asta nu… (Umilită.)Asta-i tot ce ţi-am
dat? LENDALL: E tot ce-am găsit.
GAYLE: Oh. Ok. (Evaluează trăistuţa şi apoi mormanul de pungoaie.) Ok. (Şi Ñncepe
să
plÜngă.)
LENDALL: Gayle, ce se ÅntÑmplă?
GAYLE: Ţi-am zis: gata.
LENDALL: De ce tot zici chestia asta?
GAYLE: Fiindcă… (E greu de spus, dar trebuie spus.) Fiindcă te-am Åntrebat dacă
te-ai gÑndit vreodată să ne căsătorim – ţii minte cÑnd te-am Åntrebat? (Lendall nu
pare că vrea să-şi aducă aminte.) ån decembrie?... Ningea?
LENDALL: (Dar el Ñşi aminteşte.) Da.
GAYLE: Ei, da, cÑnd te-am Åntrebat… chestia asta, ai devenit atÑt de… tăcut, şi
toţi mi- au zis că Åncă de atunci // trebuia să-mi dau seama.

33
LENDALL: Care
toţi? GAYLE: Toţi!

34
LENDALL: Cine?
GAYLE: Marvalyn.
>
LENDALL: Marvalyn?!? Marvalyn a zis… care-i aşa o expertă?
GAYLE: a zis – da, Marvalyn, da, a zis că tăcutu’ ăla al tău spune tot, şi are dreptate: nu
mă iubeşti.
LENDALL: Ce…? Gayle, nu!
GAYLE: Şşşşş! Şi-am Åncercat să repar chestia asta, am Åncercat să te fac să mă
iubeşti, oferindu-ţi şi ultimul strop de dragoste, şi-acum… nu mi-a mai rămas nici un
pic de dragoste pentru mine, şi asta e… asta nu e deloc bine pentru cineva… şi… de
asta vreau Ånapoi toată dragostea pe care ţi-am dat-o, pentru că vreau s-o iau cu
mine.
LENDALL: Unde te duci?
GAYLE: Trebuie să mă rup de anumite chestii.
LENDALL: Ce…? Ce chestii?! Ce chestii-s Ån oraşul ăsta de care să te rupi? Nici
una. GAYLE: Ba sunt: Tu!
LENDALL: Eu?
GAYLE: Da. Tu eşti chestiile din oraşul ăsta de care trebuie să mă rup, fiindcă trebuie
să mă gÑndesc şi s-o iau de la capăt, şi deci: toată dragostea pe care ţi-am dat-o?, o
vreau Ånapoi Ån caz că am nevoie de ea. Fiindcă n-am cum să leg nimic folosind
dragostea ta – fiindcă asta-i tot ce am acum, e dragostea pe care tu mi-ai dat-o – nu pot
pur şi simplu să dau dragostea ta altor tipi, fiindcă // pur şi simplu nu-i corect…
LENDALL: Altor tipi ? Există alţi tipi?!?
GAYLE: Nu, Åncă nu, dar presupun c-o să
existe. LENDALL: Gayle…
GAYLE: Şşşşş!!! Deci, mă gÑndesc… Mă gÑndesc că, din moment ce acum ştiu că
tu nu eşti pregătit să faci ce fac oamenii care au stat Åmpreună destul de mult timp
(Adică se căsătoresc.), cred că trebuie s-o terminăm,>
LENDALL: De ce? Gayle…!
GAYLE: şi deci, cred că cel mai bun lucru pe care-l putem face, acum, este să ne
Ånapoiem dragostea pe care ne-am dat-o unul altuia, şi putem spune că
suntem…(Privind pungile – trăistuţa cu dragostea pe care ea i-a dat-o şi mormanul cu
celelalte care conţin dragostea pe care el i-a dat-o.) … chit. (Nu e „chit” deloc.) O,
doamne, Lendall, asta chiar e toată dragostea pe care ţi-am dat-o? Adică, am crezut…
Adică, ce fel de om oi fi dacă asta-i toată dragostea pe care ţi-am… Nu… n-n-nu!
(Feroce.) Ştiu, ştiu că ţi-am dat mai mult de-atÑt, Lendall, ştiu! (Se gÜndeşte. äşi
revine. Un nou atac.) Ai pierdut-o? LENDALL: Ce?!? // Nu, Gayle, nu!
GAYLE: Ai pierdut-o, Lendall? Fiindcă ştiu că ţi-am dat mai mult de atÑt, şi cred că
m-
acuzi de ceva, şi ăsta nu-i deloc un moment bun să m-acuzi de ceva!
LENDALL: Nu. Nu te acuz de nimic. Nu ţi-aş face aşa ceva… doar că… Cred că… O
doamne… (Fără răutate, pur şi simplu pierdut.) Cred că poate ar trebui să iei ce ai
venit să iei, şi ne vedem mai tÑrziu. (E cam ultimativ. Iese Ñn cealaltă cameră.)
GAYLE: (Realizează că e sfÜrşitul; Ñl cheamă Ñncet.) Lendall… Lendall… (Acum
Gayle e pierdută, dar asta e ceea ce vrea. Priveşte trăistuţa, o ia, şi e gata să iasă.
Dar curiozitatea o opreşte. Se aşază pe scaun, deschide trăistuţa şi-i examinează
conţinutul.) Lendall!? Ce-i asta? Lendall, ce naiba-i asta? Asta nu e dragostea pe care
ţi-am dat-o, Lendall, ai măcar decenţa să-mi dai Ånapoi ce… Lendall, ce-i asta?
LENDALL: E un inel, Gayle.
35
GAYLE: Ce?
LENDALL: (Reintră.) E un inel.
GAYLE: Ce? Şi ce…? (Scoate afară din trăistuţă ce e Ñn trăistuţă.) Asta nu e… Asta
nu… (äşi dă seama că e o cutiuţă care adăposteşte un inel.) Oh, Lendall, e un inel! E
un… inel? Un inel pe care-l oferi cuiva cu care ai fost Åmpreună destul de mult timp
dacă vrei să-i spui că eşti gata să faci ce fac oamenii care au fost Åmpreună destul de
mult timp?
LENDALL: Dap.
GAYLE: Oh… (Deschide cutiuţa, vede inelul.) Oh! (Pauză) Dar… toată dragostea
pe care ţi-am dat-o? Unde e?
LENDALL: E acolo, Gayle. (Referindu-se la inel.)
GAYLE: Dar…
LENDALL: E chiar
acolo. GAYLE: Dar…
LENDALL: Este! Aia e! Chiar acolo! Era atÑt de multă… mi-ai dat atÑt de multă,
de-a lungul anilor…
GAYLE: Un’şpe.
LENDALL: … de-a lungul a unsprezece //
ani… GAYLE: Un’şpe, da.
LENDALL: … da, mi-ai dat atÑt de multă că n-am ştiut ce să fac cu ea. A trebuit să
pun o parte Ån garaj, o parte Ån magazie. L-am Åntrebat pe tata dacă are vreo sugestie
ce să fac cu ea, şi el a zis „I-ai luat un inel?”, „Nu” - am zis, şi el a zis „Ia-i. E timpul.
CÑnd se-adună atÑta chestie d-aia, ăsta e cam singuru’ loc Ån care po’ s-o pui.”
(Pauză.) A zis c-o să intre toată. (Adică Ñn inel. Pauză.) Şi a avut dreptate. (Pauză.
AmÜndoi privesc inelul. Apoi, simplu:) Chestia asta e mult mai mare decÑt arată.
(Pauză.) Deci, asta e. Toată dragostea pe care mi-ai dat-o. Doar că nu Ån aceeaşi…
formă Ån care mi-ai dat-o.
GAYLE: Da. (Pauză.)
LENDALL: O mai vrei Ånapoi?
GAYLE: Da. O vreau.
LENDALL: Păi atunci… ia-
o.
GAYLE: (Scoate inelul din cutiuţă, apoi referindu-se la toate pungile cu dragoste.)
Pot să păstrez toată asta?
LENDALL: E a ta.
GAYLE: Mulţumesc. (Lendall ia inelul şi i-l pune lui Gayle pe deget. Muzică. )
Lendall… Nu trebuia să-mi iei un inel. Nu asta ţi-am
cerut… LENDALL: Ţi-am luat. Era timpul. Aşa-i cinstit.
GAYLE: Da… e foarte frumos. (Pauză) Lendall… Åmi pare atÑt de rău. Doar că…
e vineri noaptea, şi stăteam acasă singură… nici măcar n-am ieşit undeva sau ceva,
şi-am Ånceput să mă gÑndesc că chiar nu e Ån regulă, şi…
LENDALL: Şşşşşşş. (Sărut. ämbrăţişare. După o clipă – Ñncă Ñn Ñmbrăţişare, şi
nevăzută
de Lendall – Gayle nu se poate abţine să nu arunce o lungă privire inelului. Lumina
scade pe Gayle şi Lendall care se leagănă ÑmbrăţişÜndu-se – doi omuleţi
Ñndrăgostiţi sub cerul nordic uriaş, spectaculos, spuzit de stele. Aurora boreală.)

36
 INTERLOG

(Notă: „Interlog”-ul se joacă după pauză.) Muzică. Lumina creşte pe Pete,

personajul din Prolog. El o aşteaptă pe Ginette. Bulgărul de zăpadă se află pe
bancă, lÜngă el. Priveşte către culisa din stÜnga, Ñn direcţia unde a ieşit
Ginette. Priveşte spre bulgăre. Priveşte Ñn zare. Se ghemuieşte de frig.
Lumina scade şi Ñncepem…

37
 ACTUL al II lea

cu scena a cincea, care e intitulată…

TRONC

(… şi pe care o voi traduce la final, deoarece nu prea mă omor după ea…)

Muzica scade. Luminile se aprind, descoperindu-i pe Randy şi Chad – doi tipi
care arată sută la sută straight, doi „flăcăi din Aroostook” – care stau la
palavre
pe un cÜmp de cartofi din Almost, Maine. Poate beau cÜteva beri. Sunt Ñn
mijlocul unei conversaţii.

CHAD: Te cred, băi, da’-ţi zic că…

RANDY: Chad, n-a fost bine.
Deloc. CHAD: Am Ånţeles, d//a’…
RANDY: Da’ n-asculţi, // Chad, pe bune: a fost groaznic!
> CHAD: Ba tu n-asculţi, fin’că >
RANDY: Groaznic…
CHAD: (Peste Randy.) tot Åncerc să-ţi zic că eu am avut parte de ceva şi mai
şi!! RANDY: (äncasează, apoi:) Nu. Nu se poate!...
CHAD: Cu mult!
RANDY: Pe
bune. CHAD: Da.
RANDY: Ok… bagă. [Să auzim.]
CHAD: (E destul de dureros.) A… Mi-a zis că nu-i place cum
miros. RANDY: Ce?
CHAD: Sally mi-a zis că nu-i place cum miros. Că niciodată nu i-a plăcut.
RANDY: (äncasează.) Sally Dunleavy (Se pronunţă „DUN-luv-ee”.) ţi-a zis că nu-i //
place cum…?
CHAD: Da.
RANDY:
CÑnd?
CHAD: CÑnd am luat-o de-acasă. S-a băgat Ån maşină [truck], tocmai dădeam cu
spatele să ies de pe străduţă de la ea – şi brusc Åncepe să respire greu, şi-mi zice să
opresc, şi se
dă jos, şi-mi zice că-i pare rău, da’ nu poate să iasă cu mine fin’că nu-i place cum miros,
şi niciodată nu i-a
plăcut. RANDY:
Poftim?
CHAD: Că s-a gÑndit c-o să poa’ să treacă peste asta, peste cum miros, da’ că-şi
dă seama că nu se poate, şi mi-a trÑntit uşa Ån nas şi m-a lăsat acolo pe străduţă.
RANDY: (äncasează.) Fin’că nu i-a plăcut cum miroşi?
CHAD: Da.
RANDY: Da’ ce…? (Pauză.) Pe mine nu mă deranjează cum
miroşi. CHAD: Mersi.
RANDY: Doamne…
CHAD: Da… (Pauză.) Ţi-am zis că-i peste.
38
RANDY: Chad, mult peste. Trist.

39
CHAD: Da. (Pauză.) Deci, cred c-am luat medalia pe seara asta, nu? Aşa că… eu aleg
ce facem mÑine, şi aleg bowling. Mergem la bowling, mÑncăm la Clubu’ de
snowmobile… cÑteva beri la Moose Paddy… una-alta.
RANDY: (äl priveşte pe Chad. Pauză.) N-am zis c-ai luat medalia, >
CHAD: Ce?
RANDY: am zis eu c-ai luat medalia?
CHAD: Nu…
RANDY: Nu. A fost trist, şi groaznic, da’ n-ai cÑştigat.
CHAD: Cum adică?
RANDY: N-ai
cÑştigat.
CHAD: Ai ceva mai tare ca „să-ţi zică una că
puţi”? RANDY: Da.
CHAD: Ah, atunci… [Să auzim.]
RANDY: (E ceva greu de Ñmpărtăşit.) A mea şi-a spart
faţa. CHAD: Ce?
RANDY: Şi-a spart faţa.
CHAD: (äncasează.) Şi-
a…?
RANDY: C-o fată ca Yvonne LaFrance („LaFrance rimează cu „pants”) ai o şansă
şi basta – şi ea-şi sparge faţa. (Pauză.) Ţi-am zis. (Pauză.)
CHAD: Cum şi-a spart
faţa? RANDY: La dans.
CHAD: Dans? (Chad şi Randy nu dansează.)
RANDY: Da.
CHAD: Da’ ce te-a apucat să…?
RANDY: A vrut ea musai. Asta să facem. Aşa c-am dus-o. Am dus-o la dans, la casa
de cultură. Plăteşti, te-nvaţă nişte mişcări, şi p’ormă toată seara exersezi. Te-nvaţă
„dansu- mpreună”, adică cum să dansezi Åmpreună, şi ne-a-nvăţat figura aia cÑnd
arunci fata Ån
sus şi p-o parte şi… şi Yvonne – deci ea-i mai micuţă… şi eu sunt… cam solid. Şi-am
tot
aruncat-o pÑnă… mă rog, n-am prins-o. (Pauză.) Şi-a aterizat cu faţa. (Pauză.) Şi
şi-a spart-o. (Pauză.) A trebuit s-o duc la urgenţă. (Pauză lungă. Apoi, Ñn fine:)
CHAD: Ai mers ceva.
RANDY: Şaizeci de
kilometri. CHAD: Da.
(Pauză.)
RANDY: (ScÜrbit.) Şi s-a văicărit.
CHAD: Urăsc chestia asta.
RANDY: Tot drumu’. (Pauză.) Şi p’ormă m-a pus să-l sun pe fostu’ ei, să vină s-o ia.
CHAD: Ooh.
RANDY: Şi-a venit. Mi-a zis să „te rog, du-te”. (Pauză.) E pitic ca ea. (RÜd amÜndoi.
Pauză. Chad rÜde.) Ce?
CHAD: E… cam
groaznic. RANDY: Mda.
CHAD: Şi trist.
RANDY: Mda.

40
CHAD: Deci… cred că tu iei
medalia. RANDY: Mda!
CHAD: Asta a fost de Cartea Recurdurilor!

41
RANDY: Mda!
CHAD: Cea mai jalnică ÅntÑlnire din toate timpurile!
RANDY: Mda!
CHAD: Felicitări!
RANDY: Mersi!
CHAD: Deci ce-alegi pentru mÑine?
RANDY: Bowling. Masa la Club. Berea la Moose Paddy. Una-alta..
CHAD: Bun. (äşi termină berile; strivesc recipientele şi le aruncă Ñn nişte coşuri, sau
Ñn
culise, unde poate există un butoi. Totul redevine calm. Pauză. Chad rÜde.)
RANDY: Ce?
CHAD: (AşezÜndu-se.) Habar n-am. Doar că… mă-ntreb cÑteodată de ce mă mai
obosesc să mai ies. Nici nu-mi place. Deloc. Urăsc să mă duc la-ntÑlnirile astea, pe
bune. Adică
de ce să-mi petrec vineri seara cu nu-ş-ce fufă care poate c-o să-mi placă, cÑnd pot să
mi- o petrec cu cineva care sunt sigur că-mi place, cum ai fi tu, nu?
RANDY: Da.
CHAD: Nu, adică chiar a fost oribil. CÑnd Sally-mi povestea cum nu-i place ei
cum miros… m-am Åntristat, aşa… >
RANDY: Lasă, frăţioare…
CHAD: şi tot ce-mi venea-n cap era că ce puţine chestii pe lumea asta-mi fac bine, sau
nu mi se par aberante, şi m-am cam Ångrozit, fin’că trebuie să fie ceva care-ţi face bine
pe lumea asta, sau măcar nu ţi se pare aberant, altfel care-i sensu’, nu? Da’ p’ormă
cumva
am ieşit din tristeţea aia, ba chiar mi-a trecut de tot, fin’că mi-am dat seama că e ceva
pe lumea asta care-mi face bine şi care se merită, şi ăla eşti tu. (Totul se opreşte. Chad
nu prea ştie ce i-a ieşit pe gură. Randy nu prea ştie ce i-au auzit urechile. Pauză
lungă- lungă, Ñn care cei doi Ñncearcă să pună Ñn ordine ce s-a spus şi ce s-a auzit.)
RANDY: (EliberÜndu-se de disconfort.) Păi, mă duc şi eu. (O ia spre
ieşire.) > CHAD: Da…
RANDY: (Deviind discuţia.) Am de lucru de dimineaţă…
CHAD: Da, păi, eu sunt schimbu-ntÑi mÑine, deci pot să te iau oricÑnd după trei…
RANDY: Băi, nu ştiu: sunt cu Lendall la… şi-avem zi-lumină mÑine – tre’ să
reparăm o grămadă de acoperişuri de la zăpada din decembrie, // ’l-avem p-a lu’
Marvalyn şi Eric, şi…
CHAD: Bine, patru, // cinci? Şase, şapte?
RANDY: Nu, cred că suntem prinşi toată ziua, nu ştiu cÑnd // terminăm.
CHAD: Păi atunci zi tu // cÑnd…
RANDY: Nu ştiu, nu ştiu!, deci…
> CHAD: Păi…
RANDY: (Pune punct discuţiei – vrea să plece.) hei-HEI!! Vorbim! (Pleacă.)
CHAD: Da. Da-da-da… (Chad Ñl priveşte pe Randy, care pleacă. Apoi:)
Randy!... (Deodată, Chad cade Ñn fund. Sau poate se scurge. än fond, una din
manifestările dragostei e muierea genunchilor.)
RANDY: (Se grăbeşte Ñnapoi, văzÜndu-l pe Chad căzut.) Uau! Chad! Eşti bine?
CHAD: Da…
RANDY: Ce-a… Hai… (äl ajută pe Chad să se ridice.)
CHAD: Mersi. Ăăă…
RANDY: Ce-a fost asta? Eşti bine? Ce s-a-ntÑmplat?
42
CHAD: (äncercÜnd să priceapă el Ñnsuşi.) Ăăă… am
picat… RANDY: De asta m-am prins…
CHAD: Nu… am… (Pauză.) Cred c-am… am picat Ån fund… după tine. (Pauză.
Randy tace. Ce i-a ieşit pe gură lui Chad? Ce i-au auzit urechile lui Randy? Chad Ñl
priveşte pe Randy, apoi, brusc şi total, pică din nou.)
RANDY/CHAD: Chad!/Uau…
CHAD: (La pămÜnt.) Da. Asta a fost. (RidicÜndu-se.) Eu care pic Ån fund după
tine… (äl priveşte pe Randy, apoi pică iar, brusc şi total.)
RANDY: Chad: ce faci? Hai, sus! (Randy Ñl ridică pe Chad cu brutalitate.)
CHAD: Nu-nu-nu, Randy… (Chad Ñl priveşte pe Randy şi imediat pică din
nou.) RANDY: (Feroce.) Vrei să termini cu chestia asta?!?
CHAD: (La fel de sălbatic, fără pauză, de unde a căzut.) Păi nu pot!! M-a pocnit, gen!!
Am picat Ån fund după tine, acum!!
RANDY: (äncasează. E confuz, speriat. Pauză lungă. Apoi:) Chad: sunt cel mai bun
prieten al tău… şi nu prea-mi dau seama ce faci şi ce-ai de gÑnd… da’ (Furios.) …
ce naiba te-a apucat? Ce naiba-i cu tine? Doamne iartă-mă, eşti cel mai bun prieten al
meu,
>
CHAD: Da…
RANDY: şi asta-i… Asta-i o chestie cu care nu te joci aşa. Cum te-ai jucat tu. Nu faci
aşa ceva. (O ia spre ieşire, dar se opreşte – Ñncă n-a terminat.) Fin’că, ştii ceva, şi
pentru mine tu eşti cam singuru’ lucru pe lumea asta care-mi face bine şi se merită, şi
p’ormă vii şi-l arunci la coş cu aia (cu „picatul”) şi cu ce scoţi pe gură („picatul Ñn
fund”) şi-acu’ chiar că nu mai are nici un sens. Şi nu-mi face nici bine. (Dă să iasă, dar
se opreşte – tot
n-a terminat.) Ai murdărit o chestie frumoasă, băi, fin’că eram prieteni, şi c-un prieten
e- o graniţă, pe care n-o treci. Şi tu ai trecut-o! (Scurtă pauză. Şi apoi, Randy, care a
ajuns
Ñn extremitatea opusă a scenei faţă de Chad, se prăbuşeşte, brusc şi total. Pauză.
Randy şi Chad se privesc. O clipă Ñn care Ñşi dau seama. E cÜt se poate de
ÑnspăimÜntător – şi
de minunat. Acum – băieţii sunt departe unul de celălalt, şi tot ce-şi doresc e să ajungă
unul la celălalt, aşa că Ñncearcă să se ridice – pentru a ajunge unul la celălalt – dar
se prăbuşesc instantaneu şi total. E ciudat. Se străduiesc din nou să se ridice, să vadă
dacă- şi pot „Ñnvinge căderea”, dar pică din nou. Vor cu disperare să ajungă unul la
celălalt, aşa că – aproape frenetic – Ñncearcă să se ridice, şi pică; Ñncearcă să se
ridice, şi pică; Ñncearcă să se ridice, şi pică; Ñncearcă să se ridice, şi pică; Ñncearcă
să se ridice, şi pică. Frenezia „picatului” se stinge… iar Randy şi Chad nu sunt deloc
mai aproape decÜt Ñn clipa Ñn care au Ñnceput. Pauză. Muzică. Se privesc. Totul e
ÑnspăimÜntător şi senzaţional şi necunoscut. Va fi minunat. Doar că nu chiar imediat.
Luminile scad. Aurora boreală.
„Tronc” ia sfÜrşit. După ce luminile s-au stins şi „Tronc” e gata, Ñncepem scena a
şasea, care e intitulată…)

43
 UNDE S-A DUS

Muzica scade. Se aprind luminile pe Phil şi Marci, care au patinat pe lacul

Ñngheţat Echo Pond din Almost, Maine. Acum Ñşi scot patinele şi Ñşi pun
bocancii/ghetele. Phil are patine de hochei, Marci are patine pentru patinaj
artistic. Marci are o patină Ñntr-un picior şi o gheată Ñn celălalt. Note:
Marci ar trebui să poarte ghete de iarnă, nu bocanci.

PHIL: Mie mi se pare că eşti supărată.

MARCI: (desfăcÜndu-şi patina) Nu sunt supărată, // n-am zis decÑt c-aş fi
vrut > PHIL: Da’ ai fost, eşti, >
MARCI: să fi fost un pic mai atent Ån ultima
vreme. PHIL: eşti supărată.
MARCI: Nu sunt supărată! M-am distrat, mi s-a părut. Eu m-am distrat Ån seara asta.
Tu nu?
PHIL: Ba da.
MARCI: Bun. (ZÜmbeşte, continuÜnd să-şi desfacă patina; e mirată de ceva. Pauză.)
PHIL: (continuÜnd să se apere) Adică, m-a sunat Chad, am avut de lucru.
MARCI: (uitÜndu-se după ceva) Phil, nu sunt supărată pe tine, ai avut de lucru, //
am priceput.
PHIL: Da’ chiar am avut!
MARCI: (acum chiar caută ceva) Phil, unde mi-e o
gheată? PHIL: Ce?
MARCI: Unde mi-e o gheată, n-o
găsesc. PHIL: Păi, trebuie să fie aici…
MARCI: Unde e?!? (AmÜndoi caută gheata. Pauză.) Faci vreo glumă de-a
ta? PHIL: Nu.
MARCI: Fin’că nu-i comic.
> PHIL: N-am…
MARCI: E cam frig!
PHIL: Da? Păi tu ai vrut la patinoar!
MARCI: Phil!
PHIL: (furios – o mică explozie) O s-o găsim! Tre’ să fie aici! (Pauză.)
MARCI: Nu sunt supărată. N-am fost nici o clipă supărată. (äşi pune la loc patina
– e prea frig pentru stat Ñn şosete. Pauză.) Am fost dezamăgită. Da’ acum mi-a //
trecut. PHIL: Marce!...
MARCI: Eu m-am distrat Ån seara asta! PatinÑnd! Am crezut c-o să fie distractiv!, >
PHIL: A fost…
MARCI: să uităm toate… chestiile. Să stăm un pic fără copii, să fim un pic cum eram.
Am fost să patinăm… prima dată cÑnd m-ai sărutat, Åntr-o vineri seara, o vineri
exact ca asta de azi. Mai ştii? Exact aici. .. (äl atinge pe Phil Ñntr-un anume fel –
poate Ñl scarpină pe spate.) La lac…
PHIL: (Subtil/inconştient se scutură de atingerea lui Marci.) Ştiu foarte bine unde
suntem, ce nu ştiu e unde ţi-e gheata… (Iese Ñn căutarea ghetei.) Poate-i… poate-
i Ån

44
maşină. Te-ai… Unde ţi-ai pus patinele, afară sau Ån maşină? (äl auzim deschizÜnd
uşile şi portbagajul maşinii.)
MARCI: (GÜndindu-se cum s-a scuturat Phil la atinderea ei.) Eram cu tine cÑnd
le-am pus. Exact aici. (Pauză. Priveşte cerul, căutÜnd răspunsuri.)
PHIL: (revenind) Eh, nu-i nici // Ån maşină…
MARCI: (Vede o stea căzătoare.) Oh-oh-oh!!! O stea căzătoare, o stea căzătoare!
(änchide ochii şi Ñşi pune o dorinţă.)
PHIL: Ce… // Unde, unde?!? (Se uită la cer.)
MARCI: (cu ochii Ñnchişi) Şşş!! åmi pun o
dorinţă! PHIL: (Priveşte un timp, apoi:) Am
pierdut-o. MARCI: (äl priveşte.) Da, ai pierdut-o.
PHIL: Şi-asta ce-nseamnă?
MARCI: (Termină de re-legat patina şi pÜnă la urmă se ridică pentru a-şi căuta
gheata.)
Nimic… doar că… nu mă mir
> PHIL: Ce?
MARCI: că n-ai văzut-
o. PHIL: Ce?
MARCI: Nu eşti atent, Phil. (Pauză.)
PHIL: Vezi, cÑnd zici chestii de-astea, mi se pare c-ai fi
supărată. MARCI: Nu sunt.
PHIL: Marce…
MARCI: Şi nici nu eram, (Enervată de mult mai mult decÜt lipsa ghetei.) UNDE mi-
e gheata?!?! Doamne, poate că e Ån maşină. (Iese Ñn direcţia maşinii, să-şi caute
gheata lipsă.) Deci, >
PHIL: Nu e-n maşină…
MARCI: o gheată o am. (Din off.) Deci ştiu că nu mi-am pus patinele Ån maşină,
fin’că gheata pe care o am era afară. M-am schimbat afară, nu? Cu tine. Phil? (Phil
nu răspunde. El Ñncearcă să-şi dea seama ce se ÑntÜmplă cu el, cu nevasta lui. E
trist. Din
off:) Phil? Mi-am pus ghetele lÑngă bocancii tăi, după ce ne-am pus amÑndoi patinele,
şi nu e… acolo… Asta e cea mai ciudată chestie. (äntorcÜndu-se.) Nu e-n maşină,
adică de ce să m-apuc să-mi pun o patină-n maşină şi cealaltă aici… (Vede cÜt de trist
e Phil.) Ce- i?
PHIL: (Acoperă.) Ă? Mă… Åmi puneam şi eu o dorinţă. C-o stea
normală. MARCI: Ah.
PHIL: Nu vrei să-ţi doreşti şi tu cu
mine? MARCI: Ba da. Ar fi frumos.
Care stea? PHIL: Ăăă… Vezi vÑrful
CÑrtiţei? MARCI: åhÑm.
PHIL: Mai sus, fix
deasupra. MARCI: Aia
strălucitoare? PHIL: Da.
MARCI: Aia?
PHIL: Da.
MARCI: Acolo?
PHIL: Da.
MARCI: Phil:

45
PHIL: Ce?
MARCI: Aia e o planetă.
PHIL: Ce?
MARCI: E o planetă. Nu poţi să te uiţi la o planetă cÑnd Åţi pui o dorinţă.
PHIL: Aia e o…?
MARCI: Da.
Saturn. PHIL: De
unde ştii?
MARCI: A zis la vreme. Saturn e cel mai strălucitor corp ceresc luna asta. Şi-o să fie
vizibil deasupra vÑrfului CÑrtiţei Ån următoarele săptămÑni. De cÑteva zile tot
zic. Şi dorinţa ta n-o să se-mplinească Ån veci dacă te uiţi la o planetă.
PHIL: Eh…
MARCI: Trebuie să fii mai atent.
PHIL: De ce tot zici chestia
asta? MARCI: Care?
PHIL: Că trebuie să fiu mai
atent. MARCI: Fin’că nu eşti.
PHIL: Adică.
MARCI: Phil: La mulţi ani. (Pauză.)
PHIL: Ă?
MARCI: La mulţi ani. Despre asta vorbesc. (Pauză.)
PHIL: åmi… (Nu prea Ñi vine să spună că Ñi pare rău. Pauză. Apoi, Ñl loc să se
scuze:)
Ştiam că eşti supărată. (poate „ai draci” Ñn loc de „eşti supărată”; peste tot)
MARCI: Nu sunt supărată, // Phil!
PHIL: Ai draci pe mine, şi acuş-acuş, aşa, din senin, o să iasă
scÑntei, > MARCI: Phil, n-am draci, am o…
PHIL: hai, Marce, pe bune: Åmi pare rău! Ştiu că mi-au scăpat cÑteva chestii, da’ am
avut de lucru! Tre’ să iau două schimburi cÑnd mă cheamă Chad! El mă ajută pe mine
– pe noi
– cÑnd Åmi dă ceva peste program!
MARCI: Ştiu, ştiu…
PHIL: Ba nu, nu ştii: pentru noi trag, şi pentru copii, şi e destul de mult cÑteodată, şi mă
dă peste cap!
MARCI: Phil! N-am nimic cu tine că munceşti. Trebuie să munceşti. ånţeleg. Ce nu-
nţeleg, Phil, e de ce mă simt singură. Am un soţ şi doi copii minunaţi. Şi mă simt
singură. (Pauză.) Nu mai… nu mai eşti atent. Eşti plecat. Şi nu ştiu unde eşti plecat, da’
eşti plecat undeva de unde nu mai poţi să fii atent şi uiţi de primu’ meci de hochei al lu’
fi-tu şi de // şi de ziua lu’ Missy >
PHIL: Echipamentu’ ăla de hochei costă bani!
MARCI: şi pÑnă şi de ziua ta! Adică te-am adus aici fin’că speram să-ţi aduci aminte de
noi. Da’ nu ţi-ai adus. Şi asta mă-nnebuneşte aşa de tare că nu ştiu ce să mai fac…
(Pauză.)
PHIL: Minţi.
MARCI: Ce?
PHIL: Minţi aşa de
prost… MARCI: Ce?

46
PHIL: Ai draci pe mine. Da’ nu-mi spui – deşi te-ntreb, iar şi
iar… MARCI: Fin’că nici n-ai fi Ånregistrat // dacă ţi-aş fi
spus…

47
PHIL: Nu! Nu! Nu! Pentru că tu nu ştii cum să-mi spui ce simţi pentru mine, aşa că
niciodată nu ştiu cum stau, unde sunt! Poate de-aia plec! Ca să ştiu măcar pentr-o
secundă unde sunt! Şi, ştii ceva, şi eu mă simt singur acolo, unde plec. Şi tu m-ai trimis
acolo. Tu ai plecat cu mult Ånainte să plec eu. Şi acum nu faci decÑt să minţi.
MARCI: Nu mint!
PHIL: (furios) Ba minţi! Zici că n-ai draci, da’ ai! Zici că te-ai distrat, da’ nu te-ai
distrat!
Nu te-ai distrat Ån astă seară,
nu? MARCI: Nu.
PHIL: Da’ ai zis că da, de multe ori.
MARCI: Nu. Nu m-am distrat, Phil. Nu prea mă mai distrez cu tine. (Pauză.) Tu te-ai
distrat?
PHIL: Nu. M-am simţit mizerabil. (Pauză.)
MARCI: Păi atunci… (Scurtă pauză.) ce facem? Ce mai aşteptăm? (Pauză. Şi apoi…
o gheată, identică cu cea cu care e Ñncălţată Marci, cade din cer, fix Ñntre Marci şi
Paul. Pauză. Marci şi Paul privesc către cer, ÑncercÜnd să Ñnţeleagă ce s-a
ÑntÜmplat. Muzică. Phil ridică gheata şi i-o ÑnmÜnează lui Marci, care o Ñncalţă.
Marci se ridică. Apoi scoate cheile maşinii din buzunar, iese, şi auzim cum porneşte
motorul şi pleacă cu maşina. Phil e singur. O stea căzătoare alunecă pe bolta
Ñnstelată. Phil o vede. Luminile scad. Aurora boreală. „Unde s-a dus” a ajuns la
final. După ce luminile s-au stins şi
„Unde s-a dus” e gata, Ñncepem scena a şaptea, care e intitulată…)

48
 STRADA SPERANŢEI

Muzica scade. Sunete Ñn Ñntuneric: o maşină se apropie şi se opreşte, fără să

oprească motorul; uşa maşinii se deschide, apoi se Ñnchide; maşina pleacă;
paşi pe zăpadă – pantofi pretenţioşi; sonerie. Se aprinde lumina: o femeie Ñn
faţa verandei unei căsuţe din Almost, Maine. Are o valiză şi o poşetă. Notă:
actorul care Ñl jocă pe bărbat trebuie să fie scund sau slab. Amănuntul e
crucial pentru magia din poveste. „Strada Speranţei” e o poveste despre
pierdere, şi o manifestare fizică a pierderii Ñn cazul bărbatului e cheia –
pierdere de Ñnălţime (Ñncă o dată, asta ar fi cel mai bine!), pierdere Ñn
greutate – pentru că bărbatul respectiv e literalmente jumătate din bărbatul
care a fost pentru că a pierdut atÜta speranţă. Veţi fi surprinşi de cÜt de
magică şi emoţionantă şi comică e această scenă atunci cÜnd manifestarea
fizică a pierderii bărbatului e clară.

BĂRBATUL: (din off) O secundă… (Se aprinde lumina Ñn casă, apoi şi Ñn faţa ei.
Un bărbat care nu mai e ce era deschide uşa cu prudenţă. Nouă seara Ñnseamnă Ñn
fond miezul nopţii. Bărbatul e Ñn pijama şi, peste, un halat de casă. Intră Ñn scenă şi
Ñngheaţă. O cunoaşte pe femeia asta.)
FEMEIA: (Grăbită şi energică; atÜt de absorbită de ceea ce are de spus şi de ce are
de gÜnd să facă ÑncÜt nici nu-l priveşte, darămite recunoaşte, pe bărbat.) Ştiu că n-
o să fie prea uşor, da’ m-am trezit singură cuc Ån lumea asta mare, şi mi s-a făcut
atÑt de frică, fin’că nu reuşeam să mă gÑndesc decÑt la un lucru, că n-am şi eu locu’
meu pe lumea asta, da’ pe urmă mi-am adus aminte brusc că am avut un loc pe lumea
asta, şi locu’ ăla era cu tine, aşa c-am zburat Åncoace şi p’ormă am luat un taxi, ca s-
ajung la tine, pur şi simplu am simţit nevoia să te văd, (än fine Ñl priveşte.) slavă
Domnului că eşti…
(Bărbatul nu e cel pe care se aştepta ea să-l vadă.) Oh… Stai un pic… Scuze. Nu
sunteţi… Am… (VerificÜnd dacă a ajuns unde trebuie.) Asta e casa… Scuze…
Nu locuieşte aici Daniel Harding?, Ål caut pe Daniel Harding.
BĂRBATUL: Pe Daniel // Harding…
FEMEIA: Harding, da. Aici locuieşte. Credeam. Da’… (Din starea confuză a
bărbatului,
Ñnţelege.) … oooooh… nu locuieşte aici… nu? Oooh. Scuze. (Femeia Ñşi ia
bagajele, pregătindu-se să plece.) åmi pare foarte rău. „Cine-i femeia asta şi ce
caută?” (Pauză.) Chiar am crezut c-o să-l găsesc aici. Mereu am crezut că-i aici.
Mereu. (Pauză.) ål cunoaşteţi? Un tip mare, Ånalt. Juca baschet, pivot. Solid. Nu-l
ştiţi? // Şi hochei >
(Notă: Dacă actorul care Ñl interpretează pe bărbat nu e scund, ci slab sau mediu, vă
rog folosiţi următorul paragraf: ål cunoaşteţi? Un tip mare, Ånalt. Făcea box.
Categoria grea. Solid. Nu-l ştiţi? // Şi hochei >)
BĂRBATUL: Ăăăm…
FEMEIA: Nu, nici măcar nu trebuie să-mi răspundeţi. A fost… Ştiu că e o Åntrebare
oribilă pentru cineva care locuieşte Åntr-un orăşel mic, ca şi cum Åntr-un orăşel mic
fiecare cunoaşte pe fiecare, Åh!, nu pot să cred c-am Åntrebat aşa ceva. Eu nu mai
locuiesc aici,

49
dar cÑnd locuiam mi se părea Ångrozitor cÑnd altora li se părea că trebuie să-i ştiu pe
toţi, numai pentru că e un oraş mic. Era mai rău chiar decÑt cÑnd Åntrebau dac-avem
canalizare, fin’că, să ştiţi, oamenii care trăiesc Ån orăşele mici nu se ştiu deloc mai
bine

50
Åntre ei decÑt ăia din nu-ştiu-ce metropole, aţi băgat de seamă chestia asta? Adică ştii
pe cine ştii, şi nu ştii pe cine nu ştii, ca peste tot. (Pauză.) Iertaţi-mă că v-am deranjat.
Eram aşa de sigură că… CÑnd au murit ai lui, n-a vÑndut casa, aşa am auzit. Şi a
rămas Ån ea. Aici. Aşa am crezut, c-a rămas aici. Era genu’ care nu pleacă, stă.
(Pauză.) Eu n-am sta. Eu am plecat.
BĂRBATUL: Cei mai mulţi pleacă.
FEMEIA: Da. Şi se vede treaba că şi el. N-am crezut c-o s-o facă. Probabil că prea
demult n-am mai… Trebuie să ţii cu ghearele de oameni, altfel Åi pierzi. Mi-ar
plăcea să existe un loc unde să-i pui, pentru cÑnd ai nevoie de ei… (äncercÜnd să
glumească, Ñl
„caută” şi Ñl „găseşte” Ñn poşetă. ) Oh, ia uite-l, perfect! (RÜde. Bărbatul nu
participă.
Pauză. Dă să plece; se opreşte.) Frate, ce frig e.
Uitasem. BĂRBATUL:Da. (Pauză.)
FEMEIA: (Dă să plece; se opreşte.) Nu pot să cred… Am venit cu taxi-u’. Din
Bangor. (Se pronunţă „BANG-gore”. Bangor e al treilea oraş ca mărime din statul
Maine, cu o populaţie de 31000 de locuitori. E situat cam la o două sute cincizeci de
kilometri sud de Almost, Maine.) Ca să-l văd.
BĂRBATUL: (Pauză. Ea a venit cu un taxi o sută două sute cincizeci de kilometri.) E
ceva.
FEMEIA: Da.
BĂRBATUL: Cam două sute cincizeci de kilometri.
FEMEIA: Da. Locu’ ăsta e chiar mai departe şi decÑt Åmi aminteam eu. De
orice. BĂRBATUL: Şi de ce…?
FEMEIA: Fin’că la Bangor e cel mai apropiat aeroport, şi fin’că trebuia s-ajung la el
cÑt mai repede posibil.
BĂRBATUL: De ce?
FEMEIA: Fin’că vreau să-i răspund la o Åntrebare pe care mi-a
pus-o. BĂRBATUL: Da?
FEMEIA: Ultima dată cÑnd l-am văzut, m-a Åntrebat o chestie importantă, şi nu i-am
răspuns, şi nu-i prea frumos să faci aşa ceva cuiva.
BĂRBATUL: Da’ nici nu-i aşa o // mare…
FEMEIA: M-a Åntrebat dacă nu vreau să fiu soţia
lui. BĂRBATUL: Ah. (Pauză.) Şi nu…
FEMEIA: Nu i-am răspuns. Nu. (Bărbatul fluieră.) Da. Şi de-asta am venit. Să-i
răspund.
(Pauză. Apoi, dÜndu-şi seama că probabil ar trebui să se dezvinovăţească.) Mă rog,
adică atunci nu i-am răspuns fin’că n-aveam un răspuns. Adică plecam la facultate, şi
pe urmă… Ån noaptea dinainte, dinainte să plec Ån lume să fac ce visam şi ce
speram, mă- ntreabă: „Vrei să fii soţia mea?” Adică, totuşi, a doua zi dimineaţă
plecam… Ce era să fac?
BĂRBATUL: Nu ştiu.
FEMEIA: (ApărÜndu-se.) Adică, i-am zis că trebuie să mă gÑndesc, c-o să mă gÑndesc
peste noapte şi că-n zori, Ånainte să răsară soarele, o să vin Ånapoi cu un răspuns. Şi
pe urmă am plecat. L-am lăsat exact… (Unde stă bărbatul.) … acolo… şi pe urmă…
n-am venit Ånapoi cu un răspuns Ånainte să răsară soarele şi… şi niciodată.
BĂRBATUL: Mie asta-mi sună a un fel de răspuns.
FEMEIA: Nu! Ăsta n-a fost răspunsul meu! Am… pur şi simplu am plecat Ån
lume, şi ăsta nu-i un răspuns, şi cred… (Scurtă pauză.)
51
BĂRBATUL: Ce?
FEMEIA: Cred că el a crezut c-o să spun „Da”.
BĂRBATUL: Păi, na, un bărbat nu prea Åntreabă chestia asta decÑt dacă crede că fata
o să zică „Da”.
FEMEIA: Ştiu, şi… Mă tem că el a aşteptat probabil toată noaptea, sperÑnd să mă-
ntorc, şi vreau doar să-i spun că acum ştiu că nu poţi să faci aşa ceva, să nu răspunzi
cuiva care ţi-a pus o asemenea Åntrebare, că nu poţi să faci aşa ceva cuiva. Mai ales
cuiva pe care-l iubeşti.
BĂRBATUL: (äncasează ultima propoziţie.) L-aţi iubit?
FEMEIA: Păi… Nu ştiu dacă… Adică, eram copii. (Se gÜndeşte. Apoi, cu sinceritate:)
Da. L-am iubit. ål iubesc. (Pauză.) Am senzaţia că i-am spulberat toate speranţele
şi visele.
BĂRBATUL: (Monologul care urmează nu e un atac. E mai mult o meditaţie – una
care nu prea o ajută pe femeie să se simtă mai bine.) Ei, na. Vă supraestimaţi. Era
tÑnăr. Nu-ţi trebuie mai mult ca să-ţi afli speranţele spulberate, e suficient să fii tÑnăr.
Şi toţi Åncepem prin a fi tineri, aşa că… tuturor ni se spulberă speranţele, şi pe urmă…
nu cred că i-aţi spulberat speranţele. Fin’că să-i spulberi cuiva speranţele – asta-i… e
un mod bun de a deziluziona pe cineva, fin’că doare… dar e rapid. Dacă i-aţi fi
răspuns „Nu”, asta ar fi Ånsemnat „i-am spulberat speranţele”. (Pauză. Poate un pic
mai apăsat aici.) Dar nu i-aţi spus „Nu”. Nu i-aţi spus nimic. Pur şi simplu nu i-aţi
răspuns. Deloc. Şi asta-i… asta-i moartea speranţei la modul tacticos, lent şi dureros, é
la longue, fin’că e Åncă acolo, agăţată, nu dispare de fapt niciodată. Şi asta e… ca şi
cum i-ai da cuiva din ce Ån ce mai puţin aer, Ån fiecare zi tot mai puţin. PÑnă moare.
FEMEIA: (äncasÜnd această informaţie care nu Ñi e de nici un ajutor.) Da…
(Pauză. Apoi, dezorientată:) Da… mulţumesc.
BĂRBATUL: Pentru ce?
FEMEIA: (Se gÜndeşte; apoi, sincer:) Nu ştiu. (Dă să plece.)
BĂRBATUL: (După o pauză.) La revedere, Hope.
HOPE: La revedere. (Oprindu-se.) Ah, Åmi pare… scuze că v-am deranjat… Doar că,
m- am trezit singură cuc pe lume, fără un loc al meu, şi mi-am dat seama ce i-am făcut
lui,
lui Danny, şi că locul meu pe lume era cu el… Stai aşa… (äşi dă seama.) Mi-ai spus
Hope. De unde ai ştiut cum mă cheamă? (Bărbatul se deconspiră delicat – poate Ñşi
dă jos ochelarii – şi ea Ñl recunoaşte: e Daniel Harding.) Danny?!?
DANIEL: Bună, Hope.
HOPE: Danny… Nu te-am // rec…
> DANIEL: Ştiu.
HOPE: Nu te-am // rec…
> DANIEL: Ştiu.
HOPE: Nu te-am //
recunoscut! DANIEL: Ştiu.
HOPE: Eşti atÑt
de… DANIEL: Ştiu.
HOPE: … mic.
DANIEL: Da. Am, ăăă, pierdut cam multă speranţă. O jale, nu? (Pauză lungă. Nu se
Ñmbrăţişează. Nici un fel de salut fizic. Ar fi oribil.)
HOPE: Danny: Åmi pare atÑt de rău că // niciodată…

52
DANIEL: Şşş… E-n regulă. Fin’că, ştii ceva? Ai venit prea
devreme. HOPE: Cum?
DANIEL: Prea devreme! Ai zis că te-ntorci cu răspunsul Ånainte să răsară soarele, şi,
Doamne iartă-mă, soarele mai are mult pÑnă să răsară! De-abia a apus de cÑteva ore.
Vezi ce devreme ai venit?! Frumos din partea ta. (Pauză. AmÜndoi se bucură de
bunătatea
lui.) Deci, cu taxi-ul tocmai din Bangor.
HOPE: Da.
DANIEL: Ca să-mi spui…? (Hope e gata să zică „Da”, cÜnd e Ñntreruptă de:)
SUZETTE: (din off) Iubi? Dan? Iuibi? Cine
e? DANIEL: (Pauză.) Cineva care… s-a
rătăcit. SUZETTE: E tÑrziu.
DANIEL: Da… Suzette… (Pauză.) Vin acum.
SUZETTE: Ok…
(Pauză.) DANIEL: Sper
că… HOPE: Ce?
DANIEL: (Simplu, fără preţiozitate.) Sper c-o să-l afli. Locul tău Ån lumea asta mare.
(Pauză.) Pa.
HOPE: Pa, Danny. (Danny intră Ñn casă. Hope nu iese imediat – e confuză. Apoi, Ñn
fine după atÜţia ani, Ñi răspunde lui Danny. Ştie că el n-o poate auzi. Ştie că nu mai
contează nici dacă ar auzi-o. Cu toate astea, Ñi răspunde:) Da. (Pauză. Apoi, mai
Ñncet şi pentru sine:) Da. (Muzică. Hope pleacă; se Ñntoarce. Lumina de pe verandă
se stinge. Toate luminile se sting. Aurora boreală. „Strada speranţei” ia sfÜrşit.
După ce luminile s-au stins şi „Strada speranţei” e gata, Ñncepem scena a opta, care
e intitulată…)

53
 CHESTIA DIN TABLOU

Muzica scade. Sunet: două snowmobile se apropie şi parchează. Lumina

farurilor e din ce Ñn ce mai vizibilă Ñn scenă, pe măsură ce se apropie. Lumina
Ñn scenă creşte: apare veranda pregătită pentru iarnă ninsă a unei bojdeuci,
Ñn mijlocul pustietăţii – dar Ñn perimetrul „urban” al aşezării Almost, Maine.
Rhonda şi
Dave – cei doi „călăreţi” de snowmobile – intră Ñn scenă, scuturÜndu-şi
zăpada
de pe ghete. Ţin Ñn mÜnă căştile de protecţie, şi poartă multe straturi de
echipament pentru snowmobil/haine de iarnă. Dave ţine la spate un cadou –
un tablou Ñmpachetat. Pauză.

RHONDA: (Nu se simte confortabil cu David la ea acasă. E prima dată cÜnd vine.)
Ok. Asta e. Te-am adus. ånăuntru.
DAVE: Asta-i veranda. (Ar vrea mai Ñnăuntru.)
RHONDA: E acoperită. (PÜnă aici e permis accesul. Pauză.) Deci, Dave: Ce?!
Ce trebuia neapărat să faci aici şi nu puteai să faci afară?
DAVE: Păi, am ceva, aici, pentru tine, aici. (Dă la iveală cadoul Ñmpachetat, Ñn
felul acesta creÜnd „pauza cadoului stÜnjenitor #1”.)
RHONDA: Ce-i asta?
DAVE: E… E… E… (Schimbă subiectul, dezamorsÜnd exploziv tensiunea.) Băi, ce
ne- am distrat azi, Rhonda! >
RHONDA: Păi cam da!
DAVE: Adică treij’ de kilometri,
> RHONDA: Da!
DAVE: fasole cu cÑrnaţi la Club,
> RHONDA: Da!
DAVE: treij’ de kilometri ’napoi şi două beri la Moose Paddy!
RHONDA: De geniu!
DAVE: Da, şi, frăţioare, ai zburat pe săniuţa aia, // ceva de speriat!
RHONDA: E-un Polaris, (Se prnunţă „pull-AIR-iss”. Polaris e o marcă de
snowmobile.)
frate!
DAVE: Corect, şi m-ai spart!
RHONDA: Normal! Asta păţeşti dacă rămÑi la Arctic Cat: (Arctic Cat e o firmă
concurentă care produce snowmobile.) ţi-o iei! Şi ţi-ai luat-
o! DAVE: Aşa e!
RHONDA: Te-am
spart! DAVE: Corect!
RHONDA: Te-am
spart! DAVE:
Recunosc!
RHONDA: Zob te-am făcut, cu amăreala aia a
ta! DAVE: Ok, ok, am zis eu că nu?
RHONDA: (Liniştindu-se.) Ok. (Pauză. Ce să mai spună? Privesc amÜndoi spre
cadoul

54
Ñmpachetat. Să numim acest moment „pauza cadoului stÜnjenitor
#2”.) DAVE: Deci, ăsta e, ăăă… Adică, suntem… Åmpreună cam…
RHONDA: (Ñn batjocură.) ämpreună?

55
DAVE: Păi…
RHONDA: ämpreună?!? Ce tot zici acolo, „Åmpreună”?
DAVE: Bun, suntem prieteni deja de cÑţiva ani,
şi… RHONDA: Băi, te-au apucat muierismele?
DAVE: … şşş!... şi, şi, şi… Şi, uite. (äi ÑnmÜnează
cadoul.) RHONDA: (Ei doi nu se cadorisesc.) Ce faci tu
aici, nenică? DAVE: Desfă-l.
RHONDA: „åmpreună”. Hmmm. Nu ştiu ce să zic de…
DAVE: Desfă-l şi gata.
RHONDA: (Despachetează cadoul Ñn faţă-centru. Cadoul – un tablou Ñnrămat,
trebuie
despachetat Ñn aşa fel ÑncÜt publicul să nu-l vadă. Odată despachetat, Rhonda Ñl
sprijină de o ladă – astfel ÑncÜt Ñn continuare să nu fie văzut de către public.
Rhonda n-are nici cea mai vagă idee ce-i cu pictura asta. Pauză.) Ce-i asta?
DAVE: Cum adică ce-i asta? Nu… nu vezi //
ce… RHONDA: E-un tablou…
DAVE: Da….
RHONDA: O
pictură. DAVE: Da.
RHONDA: De unde-ai luat-o? Parcă-i făcută de
mÑnă. DAVE: Cum adică parcă-i făcută de mÑnă?
RHONDA: Că-i chiar pictată de cineva,
adică. DAVE: Păi chiar e pictată de cineva.
RHONDA: (Descoperire.) Tu ai pictat-o?
DAVE: Da.
RHONDA: Pentru
mine? DAVE: Da.
RHONDA: Ah… (Habar n-are ce-i cu asta, şi ce ar trebui să facă.) De
ce?!? DAVE: Păi… (A pictat-o pentru că ea, pentru el, Ñnseamnă totul.)
RHONDA: Nu, adică… mersi! // Mulţumesc, da,
mersi. DAVE: ån fine!, da, aşa se zice!, Ån fine! Cu
plăcere.
RHONDA: (Se aşează pe un scaun, Ñn centru, privind tabloul.) Deci, Dave… Habar n-
am avut că pictezi.
DAVE: Da. De fapt e… (äntoarce tabloul – Rhonda Ñl sprijinise greşit, cu susul Ñn
jos. Apoi:) M-am Ånscris la un curs. Se ţine la liceu, seara. Cu Merle Haslem. E chiar
frumos. Şi asta mi-a ieşit mie după un exerciţiu d-ăla cu uită-te-la-el-pÑnă-l-vezi-de-
adevăratelea. Ai mai văzut de-astea? Au fost nişte pictori mai demult care făceau
chestia asta cu puncte. Se chema… (äncearcă să-şi amintească, dar termenul
„pointilism” nu-i vine Ñn minte.) … cumva… da’ eu l-am făcut cu multe pete de
culoare, şi dacă te uiţi la pete, zici
că, ce?, culori şi-atÑt, da’ dacă te uiţi de la distanţă şi vezi de-adevăratelea toată treaba,
nu sunt numa’ culori, e ceva acolo.
RHONDA: Ce?
DAVE: Nu-ţi zic, trebuie să descoperi tu.
RHONDA: Hai, Dave!
DAVE: Nu, durează ceva, poa’ să fie un pic enervant.
RHONDA: Păi de ce să-mi dai ceva care să mă
enerveze?!?
56
DAVE: Nu, nu, nu, am vrut să zic că nu trebuie să Åncerci să găseşti ceva, asta poa’
să te enerveze. Trebuie cumva să te uiţi la el Ån aşa fel ÅncÑt să nu se prindă că te
uiţi la el. RHONDA: Ce zici acolo?
DAVE: Trebuie să-l păcăleşti! (Exemplifică „să-l păcăleşti” – trece prin faţa tabloului
şi
aruncă cÜte o privire scurtă din cÜnd Ñn cÜnd.) Pac! (Exemplifică Ñn continuare.)
Pac! Pac! Să nu-şi dea seama. Şi poate pÑn’ la urmă vezi. Nu-i nimic fantastic, e ceva
ce toată lumea ştie şi-a văzut. (Rhonda Ñncearcă „să-l păcălească” de cÜteva ori,
după exemplul lui Dave. Faza asta cu „păcălitul” ar trebui să fie foarte comică.)
Aşa, aşa!
RHONDA: (Se satură de „păcălit” şi renunţă.) E-o tÑmpenie. Nu văd
nimic. DAVE: Nu, făceai bine!
RHONDA: Dave!
DAVE: Bine, bine, atunci fă aşa: fă ce faci de obicei prin juru’ casei seara, noaptea, şi te
mai uiţi la el din cÑnd Ån cÑnd aşa, normal, (Arată.) şi…
RHONDA: De obicei beau o bere şi vorbesc la telefon, cu
tine.
DAVE: Păi fă asta. Unde-i bucătăria? (O ia spre casă.) // Ţi-aduc eu o bere, şi poţi
să vorbeşti cu mine…
RHONDA: (Oprindu-l – nu-l vrea Ñnăuntru.) N-n-n-n-
nu! > DAVE: Ce?
RHONDA: Nu mai am bere. Numa’ vin.
DAVE: (O ia din nou către casă.) Bun, ţi-aduc un pahar de vin, // şi-l bei şi vorbeşti
cu mine…
RHONDA: (Oprindu-l.) N-n-nu!
DAVE: De ce nu? Hai, hai amÑndoi Ånăuntru, ne luăm ceva de băut şi… >
RHONDA: Nu! (änapoi la tablou.) Trebuie să păcălim chestiunea, corect? Ia uite!
Pac! Pac! Pac! Şi pac!
DAVE: Rhonda, aşa fac oamenii, cÑnd se cunosc de ceva timp. Hei!! Gata!! (O
opreşte din „păcălit”.) Opreşte-te!! De cÑţi ani te ştiu, vin pÑn-aici Ån fiecare vineri
seara, şi n-am
fost niciodată Ånăuntru să iau o bere?! E anormal, Rhonda, // e anormal! Hai să facem
ce-i normal să facem, adică să mergem Ånăuntru să luăm nişte beri, sau vin!...
RHONDA: Nu mă interesează cum e, vreau să păcălesc… Hei! Hei-hei-hei, DAVE!! Nu
mai vorbi tÜmpenii!! Vreau să mă uit. La chestia aia. (Se aşează; priveşte fix
tabloul, chestie care Ñl enervează pe Dave.)
DAVE: Nu faci
bine! RHONDA:
Şşş!
DAVE: Trebuie să-l păcăleşti!, să-l…
RHONDA: Hei-hei-hei!, ok, ok!! M-am
prins! DAVE: Eh!
RHONDA: Da! Da-da-da: Poteca Morţii.
DAVE: Ce?
RHONDA: Poteca Morţii. Un raton mort pe potecă.
DAVE: Ce? Nu! Nu-i niciun…
RHONDA: Bine, cerb. Un cerb mort, plin de sÑnge, pe poteca, de-a curmezişu’…
DAVE: Ce?!? Nici vorbă!! Rhonda! Nu-i nici un // cerb mort pe nicio
potecă!! RHONDA: Bine, un elan. >
57
DAVE: Ce?
RHONDA: Un elan mort, plin de sÑnge, pe potecă.

58
DAVE: RHONDA!!! Nu!!! Nu!!! Tu crezi că ţi-aş picta aşa ceva?!? Nici vorbă! Un
elan mort? Ce naiba!!!
RHONDA: Păi asta văd eu, habar n-am ce e, Doamne iartă-mă, ce te enervezi
aşa? DAVE: Nu vezi ce e?!?
RHONDA: Nu.
DAVE: Păi, pot să-ţi dau un indiciu?
RHONDA: Da! (Dave o sărută pe gură. Ăsta e indiciul. Instantaneu ea se ridică/Ñl
Ñmpinge. Apoi, furioasă/tulburată:) Ce faci?!? (Scurtă pauză.) Ce-a fost asta? !? De
ce-ai făcut asta?!?
DAVE: Fin’că ţi-am dat un indiciu…
RHONDA: Să nu mai faci Ån veci aşa ceva. än veci! Şi PLEACĂ DE-AICI ACUM!!!
(Intră Ñn casă ca o furtună. Pauză.)
DAVE: (äşi strÜnge lucrurile; sieşi:) Doamne, iartă-mă… (O ia spre ieşire; se opreşte;
apoi explodează:) AUZI;
RHONDA!! RHONDA: Ce?
DAVE: Tu chiar eşti cum zice lumea că eşti!!
RHONDA: Ce? Cum adică?
DAVE: Un pic dusă, aşa zice lumea, da-da!!!
RHONDA: (Reintră Ñn forţă.) Cine zice
asta?!? DAVE: (än retragere – e puternică.)
Toţi.
RHONDA: (ContinuÜnd să Ñnainteze spre el.) Care toţi?
DAVE: (RetrăgÜndu-se.) Toţi, Rhonda. Asta zic toţi
cÑnd… RHONDA: CÑnd?
DAVE: CÑnd vine vorba de tine. Zic că eşti cam dusă, da, şi că deci tre’ să fiu un pic
mai insistent, da, aşa zic, şi aşa e!
RHONDA: Cine zice?
DAVE: (Grea Ñntrebare, pentru că e vorba de cei mai buni prieteni ai lor.)
Suzette. RHONDA: Suzette?
DAVE: Da, şi Dan…
RHONDA: (Nu crede.) Suzette şi Dan Harding zic că eu sunt un pic dusă, şi că tu tre’
să
fii mai insistent…
DAVE: Da.
RHONDA: Mai
cine? DAVE:
Marci… RHONDA:
Marci?!?
DAVE: Da, şi Phil, // şi >
RHONDA: Marci şi Phil?!?...
DAVE: … da… şi Randy şi Chad, şi >
RHONDA: Randy şi
Chad?!?... DAVE: Lendall şi
Gayle, şi > RHONDA:
Gayle?...
DAVE: Marvalyn şi Eric, şi >
RHONDA: Marvalyn…?
DAVE: şi Jimmy, şi Sandrine, şi East, şi
> RHONDA: East??
59
DAVE: ca să-ţi zic doar cÑţiva…

60
RHONDA: (AdÜnc, adÜnc rănită.) Da’, de ce să…? Adică eu chiar Åi iubesc. Şi mă
port frumos cu ei. De ce să zică aşa ceva despre mine? Asta-i bÑrfă. E răutate.
DAVE: Nu… Rhonda, eu nu cred că sunt răi. Eu cred că mi-au zis chestia asta ca să
m- avertizeze cumva Ån ce mă bag, cu tine. Fin’că de fapt le place de tine. Şi de
mine. De noi. Vor să ne facă lipeala, Rhonda.
RHONDA: Cine vrea să ne facă lipeala?
DAVE: Toţi! East şi Gayle şi Lendall şi Randy şi Chad şi…
RHONDA: Mie nu mi-au zis niciodată că vor să ne facă
„lipeala”…
DAVE: Păi fin’că eşti un pic dusă, Rhonda, de-aia! (Pauză. A răscolit ceva adÜnc Ñn
sufletul ei.) Am… åmi pare rău dacă te-am supărat. Da’ chiar nu ştiu ce-am greşit, te-
am sărutat doar. Adică, ce-ar fi să… să mă săruţi şi tu? Aşa ar fi politicos, ştii, eu te
sărut – mă săruţi şi tu, ca să fim chit. Rhonda… nu vrei să mă săruţi? (Pauză.)
RHONDA: Nu ştiu
cum. DAVE: Cum
adică?
RHONDA: Nu ştiu cum. N-am
mai… DAVE: N-ai mai…?
RHONDA:ån fiecare iarnă, la Carnaval, din clasa a cincea ÅncepÑnd, iau primu’ loc
la concursu’ de skandenberg, şi lucrez la polizor, la buştenii lu’ Bushey, şi asta nu prea
e ce caută… bărbaţii.
DAVE: O, Doamne, cin’ ţi-a zis aşa
ceva? RHONDA: Păi, toţi.
DAVE: Atunci să ştii că… ai Ånţeles greşit, fin’că, dacă te interesează, eu cunosc o
grămadă de bărbaţi care-au pus ochii pe tine! (Pauză.) Sfinte Sisoe: deci tu
niciodată… Tu niciodată… nu… n-ai (avut o relaţie)…?
RHONDA: Nu.
DAVE: Uau. Clar, cumva. (Pauză.) Ştii ce?, fă-mi o favoare: Åncearcă să mă săruţi
pe mine, şi vezi ce se-ntÑmplă. Jur, n-o să fac mişto sau ceva de genu’, pe bune…
RHONDA: Nu… Nu… Hai să ne ocupăm de (Se reÑntoarce la scaun pentru a se
ocupa
de tablou.) ăsta: Mere? Cireşe? O plăcintă mare cu căpşuni şi rubarbă… (Dave o
sărută. Durează ceva. än fine, Dave se desprinde cu delicateţe, privind-o. Pare ok.
Pare că de data asta i-a plăcut. än timpul sărutului şi după, tabloul trebuie să fie Ñn
raza privirii Rhondei, pentru că acum… e Ñn sfÜrşit Ñn stare să vadă ce a pictat
Dave pentru ea.) Dave… văd! E o… O văd. E… (Se ridică de pe scaun şi ridică
tabloul – astfel ÑncÜt publicul să nu-l poată vedea.) E frumoasă. E chiar frumoasă.
Tare. Te pricepi! (StrÜnge tabloul la piept – publicul tot nu-l poate vedea.)
DAVE: Da?
RHONDA: Da.
DAVE: (O sărută. Tabloul e strivit Ñntre trupurile lor – publicul tot nu-l poate vedea!)
Şi
tu te pricepi. La asta…
RHONDA: (äl sărută apăsat pe Dave – şi chiar se pricepe, Dave e surprins.) Am crezut
că-i greu! (äl sărută iar, scurt şi apăsat.) Şi nu e!!! (äl sărută iar, scurt şi apăsat.)
Deloc… (Tabloul – acum uitat – sfÜrşeşte Ñn scaunul Rhondei, sprijinit de spătar;
publicul nu-l poate vedea nici acum.) Şi cred că mi-ar place s-o mai fac, iar şi iar, şi iar
şi iar şi iar, da’ cred că mi-ar place să mai fac şi altceva… ce vine după… (Rhondei Ñi
vine să se suie pe pereţi – e turbată să afle ce vine „după”.) Da’ nu ştiu ce.
61
DAVE: Ştiu eu. (Muzică. Anticiparea Ñi Ñnnebuneşte pe amÜndoi. Dar, Ñn cele din
urmă, Dave Ñşi adună curajul şi Ñi arată Rhondei cam ce ar putea veni „după”…
äncepe prin a desface Ñncet fermoarul de la geaca ei Polaris, şi a i-o da jos. Apoi
desface fermoarul gecii lui Arctic Cat – cu ajutorul ei! – şi şi-o dă jos. Apoi Ñşi scoate
bocancii, indicÜndu-i Rhondei să facă la fel. Iar Rhonda se conformează. Apoi Dave
Ñşi dă jos pantalonii. Rhonda şi-i dă şi ea pe ai ei. Şi apoi cei doi Ñncep să scoată
strat după strat după strat – cu cÜt mai multe, cu atÜt mai bine, şi mai comic! – de
echipament de snowmobile / Ñmbrăcăminte de iarnă, operaţie care se accelerează din
ce Ñn ce mai mult pÜnă ajunge aproape frenetică, iar la final avem doi cetăţeni din
Nordul Maine-ului, faţă Ñn faţă, Ñn chiloţi… şi un morman de haine de iarnă Ñntre
ei. Pauză. Sunt Ñnnebuniţi unul după celălalt!) Vrei să ştii ce vine după?
RHONDA: Da.
DAVE: Ce-ar fi să mergem Ånăuntru… şi-ţi arăt
eu… RHONDA: Şi… cam cÑt o să dureze?
DAVE: Păi… s-ar putea să dureze toată noaptea. Poate chiar mai mult…
RHONDA: Păi, stai! (Muzica se opreşte.) MÑine muncim, Ån schimbu-
ntÑi. DAVE: Cine zice? (Pauză. Ridică din umeri – are o idee.)
RHONDA: (Se prinde!) Adică să sunăm? Să ne-nvoim?!? (Muzica creşte din nou.
Ideea e teribil de excitantă – oamenii ăştia nu s-au Ñnvoit niciodată!) Ne-nvoim!!!
(Super surescitată!) ål sunăm pe Chad!!! (Super-super surescitată!) Fin’că tu şi cu
mine, noi doi nu muncim mÑine-n schimbu-ntÑi, şi-n nici un schimb! (äncă super-
super surescitată, se Ñndreaptă spre intrarea Ñn casă; se opreşte – şi asta e seducţie
marca Rhonda:) Domnu’ Arctic Cat, ia treci tu ’năuntru, şi-arată-mi ce vine după!
(Intră Ñn casă, provocatoare. Pauză. Dave e uimit – ba chiar siderat. Felul Ñn care s-
au desfăşurat lucrurile Ñi Ñntrece cu mult pÜnă şi cele mai Ñndrăzneţe vise. Şi totul
de la tabloul lui, pe care acum Ñl ridică
– publicul tot nu-l poate vedea – şi Ñl priveşte cu recunoştinţă. äl strÜnge la piept şi Ñi
mulţumeşte! E Ñntrerupt de Rhonda:) DAVE!! (Trezit brutal din reverie, Dave iese
pentru
a-şi trăi visul. än drum, foarte rapid şi normal şi deloc-teatral, lasă tabloul pe scaun,
sprijinit de spătar, Ñn aşa fel ÑncÜt publicul Ñl poate vedea Ñn fine – e o INIMĂ.
AtÜt: o INIMĂ mare şi roşie. Luminile scad. INIMA rămÜne luminată. Muzica e
tare. „Chestia din tablou” ia sfÜrşit. După ce decorul dispare, tabloul cu inima
rămÜne luminat puternic. Pare că e din ce Ñn ce mai strălucitor, apoi, brusc –
muzica scade / Ñntuneric / aurora boreală, şi ajungem la…

62
 EPILOG

Suntem Én curtea lui Pete, locul unde a Énceput spectacolul. Pete e exact unde l-
am lăsat. Pe bancă, privind spre dreapta, pe unde a ieşit Ginette. Bulgărul de
zăpadă e lÑngă el. Pete se ridică, Éşi ia bulgărul, şi o ia spre dreapta, să vadă dacă
o poate vedea pe Ginette. Şi atunci, Énsoţită de un accent muzical… Ginette intră
uşor, poate un pic obosită, din cealaltă parte a scenei, din dreapta ! àncepe să
NINGĂ!

Pete simte prezenţa lui Ginette; se Éntoarce către ea. Se Éndreaptă spre ea…
dar se opreşte şi, mai ÉntÑi, o Éntreabă fără cuvinte, folosindu-se de bulgărul
de zăpadă, dacă a făcut Énconjurul lumii

… şi ea Éncuviinţează, pentru că a făcut-o! A făcut Énconjurul lumii şi a ajuns

Énapoi
–şi e din nou „aproape”-.

63