2. Bazele modelării economico- matematice.

2.1. Noţiunea de „model” , „ model economico- matematic”, „ modelare”.

Termenii „model”, „model economico- matematic”, „ modelare” sunt noţiuni ale ciberneticii –
ştiinţă , ce studiează legităţile generale de construire a sistemelor de conducere complicate.
Noţiunea „ model” provine de la cuvântul latin modulus, ceia ce înseamnă – model , normă şi
reiese de la existenţa unor asemenări ( corespunderi )dintre două obiecte – unul din ele este
analizat ca original, iar altul – ca modelul lui.
Însăşi corespunderea acestora constă în comportarea obiectului real, a sistemului economic
în anumite condiţii, dar nu în identitate, dacă este vorba de model matematic. Însă dacă vorbim
despre modelul fizic, apoi el reflectă asemanarea dintre original şi model nu numai din punct de
vedere a formei şi proporţiilor geometrice, dar şi dintre procesele fizice ce se petrec în ele.
Astfel constatăm, că după natura lor modelele se împart în două grupe mari:
-modele fizice ( modelul unui avion, a unei nave, a proiectului unei clădiri etc.)
-modele matematice (abstracte )sau economico – matematice ce descriu principalele
caracteristici ale originalului prin formule matematice, sistem de restricţii supus unei funcţii-
obiectiv.
Termenul „ model” este o noţiune metodologică generală ce se utilizează în diverse domenii
ale ştiinţei şi tehnicii.
În general, prin „model” – se subânţelege o construcţie reală sau închipuită a unui oarecare
obiect, fenomen sau proces, care reflectă trăsăturile mai caracteristice ale obiectului de cercetare.
În dependenţa de menirea acestuiai şi formele de utilizare se întâlnesc diverse definiţii.
Caracterizând locul modelului în cunoaşterea lumii înconjurătoare,academicianul V.
Nemcinov [10] marchează : „ Modelul este într - un fel o abstracţie ( o verigă) intermediară
dintre gândirea teoretică abstractă şi realitatea obiectivă”, iar definiţia modelului procesului
economic o determină în felul următor: „ O construcţie specială a indicilor şi parametrilor unită
într- un întreg cu un sistem de restricţii”.
Intre model si prototipul lui din realitate nu pot exista relatii de corespundere reciproce,
deoarece in acest caz modelul nu s-ar deosebi cu nimic de obiectul real. Dinpotriva, ca si orisice
alta abstractie, modelul economico – matematic , intotdeauna este o oarecare generalizare , iar
ultima pe linga alte conditii echivalente , este legata de pierderea informatiei. Anume aceasta
proprietate a modelelor – capacitatea de a pierde informatia, ceea de prisos din punct de vedere
a cercetarii, si da posibilitatea de a le utiliza in calitate de un instrument cu o eficienta sporita de
analiza si planificare a proceselor economice cu un nivel diferit de complicitate.
Intemeetorul scolii matematicii economice, academicianul V.Nemcinov[10] scria:”Reflectind
realitatea obiectiva , modelul o simplifica lasind la o parte tot ce este mai putin important. Insa
aceaste simplificare nu poate fi samovolnica(voluntara). Adecvatitatea realitatii existente este
principala cerinta inaintata catre modele. Cercetatorul poate apela catre metoda construirii
modelului, pornind de la observari , de la practica - catre teorie , precum si invers.
In procesul cercetarii stiintifice modelul la fel poate lucra in doua directii- de la observarile
lumii reale - catre teorie si invers. Astfel , construirea modelului , pe de o parte este o treapta
catre crearea teoriei , iar pe alta – una din mijloacele cercetarii experimentale”
 Profesorul universitar R. Kravcenco(6) socoate, că modelul este o asemenare simplificată a
sistemului, care poseda proprietăţile şi corelaţiile lui esenţiale.
Pentru descrierea proceselor economice, organizatorice, tehnologice, inclusiv şi a celor din
domeniul organizării teritoriului se utilizează modelele economico- matematice, incluse în
practica cercetarilor economice de către academicianul V. Nemcinov.
Autorul menţionat defineşte noţiunea „ model economico – matematic” astfel: „ Modelul
economico- matematic reprezintă o exprimare concentrată a legăturilor reciproce generale şi
legităţilor fenomenului economic în formă matematică [10] . Savantul R. Kravcenco [6], prin
noţiunea „ model economico- matematice” înţelege, în sensul larg, o expresie concentrată a
legăturilor reciproce şi legităţilor procesului de funcţionare a procesului economic în formă
matematică.
Autorul N. Kobvrinschi [ 5 ] subliniază, că modelul economico – matematic ( ca şi
oarecare model) este valabil numai în cazul când reflectă principalele trăsături ale procesului
cercetat ( analizat ), deviind de la unele sau altele părţi ale fenomenului real, care au o importanţă
neesenţială pentru problema concretă de modelarea.
Menţionă la general, că în modelul economico – matematic se reflectă cele mai
caracteristice trăsături ale proceselor economice, organizatorice, tehnologice, din organizarea
teritoriului etc. studiat, anume cele mai caracteristice trasaturi deoarece este foarte complicat de
descris realitatea, toate legăturile şi legităţile sistemului studiat ( examinat ), în forma
matematică.
După cum subliniează şi profesorul universitar A. Kurnosov [8], modelul economico –
matematic nu reprezintă copia exactă a originalului, dar este o oarecare abstracţie a sistemului
economic analizat.
În afară de modelele economico – matematice, o aplicare largă în soluţionarea multor
probleme economice, inclusiv şi din domeniul organizării teritoriului, o au şi modelul
economico –statistice- reprezentate în formă de ecuaţii correleaţionale de lăgătură a rezultatului
dependent de unii factori independenţi, ce determină valoarea primului.
Toate modelele, după cum menţionează şi savantului S. Volkov [3], posedă următoarele
particularităţi generale:
1) sunt asemenătoare obiectului studiat şi reflectă părţile mai esenţiale ale acestuia;
2) în procesul cercetării, modelele pot înlocui obiectul, fenomenul sau procesul studiat;
3) modelele prezintă informaţie nu numai despre obiectul de modelare, dar şi despre
comportamentul presupus al acestuia când se schimbă condiţiile.
Procesul de construire ( alcătuire) a modelului unui proces real se numeşte modelarea –
este una din principalele metode de cunoaştere a legităţilor, fenomenelor, proceselor ; se
utilizează pentru cercetarea sistemelor economice complicate.
Autorul N. Kobrinschi [10] defineşte această noţiune astfel : „ Modelarea matematică
este un instrument fin şi efectiv de cunoaştere a legităţilor lăuntrice, specifice ( caracteristice)
fenomenelor şi proceselor complicate. Cu ajutorul acestea se combină aspectele cantitative şi
calitative ale analizei, se formează metodele exacte de desăvârşire a procesului de modelare si
dezvoltarea ei directă”.
 Într- un sens mai general, după cum subliniază şi profesorul universitar M. Braslaveţ [2],
prin modelare se subânţelege reproducerea sau imitarea comportamentului unui sistem existent
pe baza construcţiei speciale a unui analog sau model.
Deci, modelarea – este cercetarea obiectelor, proceselor, fenomenelor prin construirea şi
studierea modelelor pentru determinarea sau concretizarea caracteristicilor acestora.
Ce însemnă a modela matematic un oarecare proces economic, organizatoric, din
organizarea teritoriului?
Pentru a înţelege esenţa modelării economico- matematice vom analiza următorul
exemplu simplu: este necesar de determinat suprafaţa optimă, ce trebuie transformată din 150
ha terenuri nelucrate, în teren arabil şi plantaţii de vii ca să obţinem producţie maximă în
expresie valorică de pe acestea suprafeţe. Pentru efectuarea lucrărilor pot fi utilizate resursele de
muncă mecanizate limitate în volum de 68530 ore– om. În sarcina pentru proiectarea
transformării terenurilor este stabilit că suprafaţa transformată în teren arabil să constituie nu mai
2
puţin de 3 ( sau 0,667 ) din suprafaţa transformată în plantaţiile de vii.

Coeficienţii tehnico- economici ai problemei sunt prezentaţi în tabel

Coeficienţii tehnico- economici

Indicatorii Terenul arabil Plantaţiile de vii

1. Consumul ore- om la 220 1350
1ha
2. Valoarea producţiei în 8200 32300
calcul la 1 ha, lei

Pentru a găsi varianta optimă este necesar de a soluţiona problema la computer conform
pachetului de programe aplicative „ QM” ( programare matematică liniară alcătuit în baza
algoritmului metodei simplex) pentru ce trebuie descrise condiţiile problemei în formă de sistem
de restricţii matematice liniare, adică de alcătuit modelul economico- matematic.
La început notăm variabilele ( necunoscutele) problemei, şi anume:

𝑋1 - suprafaţa (ha) transformată în teren arabil;

𝑋2 - suprafaţa (ha) transformată în plantaţii de vii.

Modelul economico- matematic numeric
Funcţia- obiectiv – producţia maximă în expresie valorică :

𝑍𝑚𝑎𝑥 = 8200𝑋1 + 32300𝑋2 ,

în următoarele condiţii:

1) utilizarea terenului neprelucrat în volum de nu mai mult de 150 ha: 𝑋1 + 𝑋2 ≤ 150 ;

2) conform utilizării raţionale a rezervei limitate de resurse de munca 68530 ore- om:
220𝑋1 + 130𝑋2 ≤ 68530;
3) conform dimensiunii suprafeţei transformate în teren arabil ce trebuie să constituie nu
2
mai puţin de suprafaţa transformată în plantaţii de vii : 𝑋1 ≥ 3 𝑋2 𝑠𝑎𝑢 𝑋1 ≥
0,667𝑋2 𝑠𝑎𝑢 − 𝑋1 + 0,667𝑋2 ≤ 0;
4) variabilele nu pot primi valori negative: 𝑋1 ≥ 0; 𝑋2 ≥ 0 ;
 Transcrim datele în matrice ( tabelul cu cifre) pentru a soluţiona problema la computer.
Matricea pentru soluţionarea problemei la computer
Problem title Transform
Type of Problem ( Max -1 ; Min =2) 1 Tablea (№ =3) 3 Numărul restrictiilor 3
Numărul variabilelor 2

Numărul Variabilele Tipul Partea dreapta a

restricţiei( Zmax) X1 X2 restricţiei restricţiei( termenul
liber)
0 8200 32300 - -
1 1 1 ≤ 150
2 220 1350 ≤ 68530
3 -1 0,667 ≤ 0
Rezultatele obţinute:
= Program Output =
Final optimal solution
Z= 1987763,7
Variabile Value Reducet cost
X1 118,558 0,0
X2 31,442 0,1

Constraint Slack/surplus Chatov Price

C1 0,0 3507,965
C2 0,1 21,327
C3 97,585 0,0

Analiza economico- matematică a soluţiei optime( planului optim)

Pentru început menţionăm că, analiza economico- matematică este etapa de incheiere a
modelarii matematice a proceselor economice, din domeniul organizării teritoriului.
Analiza nominalizată se bazează pe utilizarea coeficienţilor din ultimul tabel simplex,
estimaţiile duale şi permite:
a) de a efectua controlul mai detaliat a corespunderii modelului – originalului,adică
condiţiilor existente în realitate;
b) de a verifică stabilitatea soluţiei optime în corespunderea cu funcţia – obiectiv luată în
problemă;
Necesitatea efectuării analizei economico- matematice reise din următoarele principale
circumstante:
1. Modelele programării matematice liniare sunt statice, adică nu iau în consideraţie
schimbările în perioada timp şi studierea influienţei acestora asupra soluţiilor de plan este
unul din scopul analizei.
2. Modelele matematice nu sunt analogul concret a procesului de modelare, deacea apare
necesitatea de a fi concretizat ( modelul) cu scopul de a îmbunătăţi calitatea soluţiei (
planului) şi aici ne ajută analiza economico – matematică a planului optim.
3. În procesele economice, organizatorice, tehnologice, din domeniul organizării teritoriului
mai rar se întâlnesc dependenţi liniare, iar legăturile liniare se acceptă ca- liniare, la fel si
unii parametru au un caracter stochastic (probabil).
Analiza economico- matematică a soluţiilor optime în problemele programării
matematice liniare poate fi divizate în două părţi strâns legate între ele:
Prima - analiza logică, legată de conţinutul economic al problemei;
 A doua - analiza formală, care lărgeşte şi grăbeşte efectuarea analizei logice, efectuând
proceduri de calcul.
Deci, efectuăm o analiză succintă a rezultatelor (soluţiei optime) a problemei descrise
mai sus.
Z = 1987763,7- este valoarea maximă a producţiei în lei, obţinută de la transformarea
terenurilor neprelucrate în varianta optimă:
X1= 118,6 ha teren arabil
X2= 31,4 ha plantaţii viticole (aceste date se află în liniile X1 şi X2 intersecţie cu coloana
„Value”).
În coloana „ Reducet cost” intersecţie cu linia X1 este cifra 0, ceea ce înseamnă ca
majorarea terenului arabil nu influenţează asupra valorii producţiei ( Zmax), dar majorarea
suprafeţei plantate cu viţa de vie va înfluenţa pozitiv asupra valorii Zmax.
În următorul tabel C1=0 ne vorbeşte despre faptul cu terenul neprelucrat pe deplin este
transformat în terenuri mai eficiente; C2=0,1 - despre utilizarea deplina a rezervei de resurse de
muncă.iar în următoarea coloană cifrele 3507,97 şi 21,3- ne arata că majorarea rezervei terenului
neprelucrat şi a resurselor de muncă vor contribui la sporirea eficienţei economice.

2.2.Clasificarea modelelor.
Actualmente, pentru soluţionarea problemelor economice, organizatorice, de conducere, din
organizarea teritoriului etc. se utilizează diverse tipuri de modele, clasificate de către savanţi în
mai multe grupe conform unor criterii.
Astfel, savantul ,doctorul habilitat în ştiinţe economice M. E. Braslaveţ [2] a evidenţiat
două grupe mari de modele:
1- statistico- economice;
2- economico- matematice, specificând cele deterministe şi sochastice ( aleatorice bazete pe
teoria probabilităţii)
Profesorul universitar R. Kravcenco[6] clasifica modelele economico- matematice în trei
grupe mari:
Prima - modelele corelative şi funcţiile de producţie.
A doua - modelele de balanţă.
A treia - modelele de optimizare.
O clasificare mai detaliată a modelelor conform mai multor criterii este următoarea:
I - Conform formei de realizare:
1) materiale sau fizice;
2) matematice sau abstracte;
II - În funcţiei de sfera de reflectare:
1) macroeconomice
2) mezoeconomice
3) microeconomice
III - În funcţie de factorul de timp:

1) statice
2) dinamice

IV - În funcţie de domeniul de provenienţă:

1) cibernetico-economice
2) econometrice
 3) ale cercetărilor operaţionale
4) din teoria deciziei
5) specifice de marketing

V - Conform caracterului variabilelor:

1) deterministe
2) stochastice

VI - După funcţia ce o îndeplineşte:

1) de cunoaştere
2) de conducere

VII - După gradul de prezentare a datelor:

1) in condiţii de certitudine
2) in condiţii de risc
3) in condiţii de incertitudine

VII - În funcţie de structura proceselor reflectate:

1) cu profil tehnologic
2) informaţional -decizionale
3) ale relaţiilor umane
4) informatice

Conform opiniei savantului S. Volkov[3 ] gruparea modelelor matematice prezentată de M.

Braslaveţ , reflecta in principiu, componența modelelor, ce se utilizează în organizarea teritoriului.
Numai că în aceste modele lipseşte un criteriu unic de clasificarea. Doar modelele de optimizare
pot fi nu numai deterministe dar si stochastice ( în acest caz soluţia optimă se determină prin
metoda programării stochastice). Majoritatea modelelor statistico- matematice la fel pot avea
caracter stochastic, adică descri influienţa factorilor aleatorici ( întrâmplători).

Savantul menţionat propune următoarea clasificare a modelelor matematice, utilizate în

domeniul organizării teritoriului [3 .]:

I - Confirm documentelor de proiect:

1) grafice;
2) economice;

II - Conform nivelului ( gradului) determinativ al informaţiei ( caracterului variabilelor) :

1) deterministe;
2) Stochastice;

III - Conform felului ( formei) organizării teritoriului:

1) interramurale;
2) de amenajarea intergospodareasca a teritoriului ;
 3) amenajării intragospodăreşti a teritoriului ;
4) proiectului de lucru.

IV - Conform metodelor matematice, ce stau la baze modelelor:

1) analitice ( a calculelor diferenţiale );

2) statistico- matematice;
3) de optimizare ( a programării matematice)
4) de balanţă ( a balanţei interramurale) ;
5) modelele de tip reţea etc.

V - Conform proiectului amenajării teritoriului se divizează în circa 37 grupe a unor astfel de

proiecte.

Modelele grafice caracterizează diverse elemente ale proiectului organizării teritoriului sau
totalitatea lor, care se indică pe planul proiectului ( obiectele pe teren, liniare şi punctire) [3].

Modelele economice, utilizate în amenajarea teritoriului reprezinta exprimarea în formă

matematică a diverselor calcule a proiectelor ( modelele argumentării agroeconomice a
proiectelor intragospodareşti de amenajare a teritoriului, argumentarea tehnico- economică a
proiectelor intergospodăreşti etc.)

Modelele deterministe - sunt acelea, în care rezultatul se determină deplin şi univoc de un

set de variabile independente, ce au fost incluse în problemă.

Modele stochastice – descriu procesele aleatorice, supuse legilor teoriei probabilităţii, în

care ori datele iniţiale, ori rezultatele, ore şi una şi alte sunt reprezentate de mărimi aleatorice şi
sunt legate de dependenţe stochastice.

Modelele interramurale - asigură soluţionarea problemelor de prognozare şi planificare

optimă a utilizării resurselor funciare şi protecţia lor în ansamblu ( elaborarea schemelor generale
de utilizare şi protecţie a fondului funciar al ţării, a schemelor şi amenajării teritoriului a
raioanelor etc.)

Modelele organizării intergospodăreşti a teritoriului - permit de a soluţiona problemele

repartizării terenurilor între gospodârii etc.( problemele determinării dimensiunilor optime a
beneficiarilor funciari de terenuri şi amplasarea raţională a producerii pe teritoriu etc.)

Modelele amenajării intragospodăreşti a teritoriului sunt destinate pentru soluţionarea

problemelor utilizării mai pe deplin, raţional şi eficient a fondului funciar şi organizării
procesului de producere în exploataţiile agricole concrete ( stabilirea îmbunării optime a
ramurilor gospodăriei, componenţei şi suprafeţelor terenurilor; determinării timpurilor,
numărului şi suprafeţelor asolamentelor şi amplasării acestora; transformării terenurilor etc.)[3]

Modelele proiectului de lucru asigură soluţionarea diverselor probleme legate de amenajarea

terenurilor şi a investiţiilor (crearea păşunilor irigabile, transformarea ;i ameliorarea sectoarelor
de terenuri, plantarea plantaţiilor multianuale etc.) .)[3]

Modelele de optimizare - se bazează pe metodele programării matematice şi permit de a

găsi valorile extremale(min, max) a funcţiei – obiectiv conform sistemului de variabile şi a
setului de restricţii ce se suprapun asupra acestora; se utilizează pentru a elabora celor mai bune
proiecte a amenajării teritoriului .[3]

Modelele de balanţă - asigură argumentarea şi determinarea celor mai bune proporţii de

organizare teritorială a producerii luând în consideraţie factorii şi rezultatele lui; au forma de
matrice şi în calculele de amenajarea teritoriului pot fi utilizate la argumentarea soluţiilor de
proiectare ( balanţa furajeră, balanţa transformării şi repartizării terenurilor etc.)[3]

2.3.Etapele principale ale modelării economico- matematice.

Modelarea econo0mico- matematică a proceselor economice, organizatorice, din domeniul
organizării teritoriului etc. se efectuează într-o oarecare consecutivitate, ce se compune din
câteva etape strâns legate între ele, şi anume:

Prima – formularea problemei economico- matematice. La această etapă se formulează

problema concretă, se clarifică ce este necesar de determinat în rezultatul soluţionării acestea, cu
ce scop şi ce condiţii trebuie luate în consideraţie la descrierea modelului matematic. Totodată se
efectuează studierea prealabilă a obiectului de modelare, a proceselor, analiza calitativă a
dependenţelor cantitative a parametrilor principali ai problemei.

De exemplu în modelul economico- matematic a transformării terenurilor dintr-o categorie

în alta problema se formulează astfel: a determină planul optim a transformării şi îmbunătăţirii
terenurilor, reieşind din resursele de producţie limitate alocate pentru aceste lucrări cu scopul de
a obţine o eficienţă economică mai sporită conform criteriului de optimizare.

În calitatea de criteriu de optimizare pot fi utilizaţi diferiţi indicatori economici în

dependenţă de sensul economico- organizatoric al problemei concrete ( a modelului matematic
respectiv).

Către criteriul de optimizare se înaintează următoarele cerinţe:

- să fie favorabil din punct de vedere a cerinţelor matematice ( să reflectă forma liniară) şi
să corespundă conţinutului economic ( binevenit în practica de producere);
- să reflectă în formă cantitativă scopul economic de soluţionare a problemei şi să fie
unicul indicator pentru toate variabilele problemei.

Necunoscută(variabila) în problemă este grupa de variabile ce reprezintă suprafaţa terenului

transformată din categoria-i în categoria j ( xij)

A doua etapa -- formalizarea matematica a principalilor parametri a problemei utilizând

urmatoarele semne conventionale:
- variabilele se noteaza prin 𝑥𝑗 , 𝑥𝑖𝑗 , 𝑥𝑗𝑘 etc., ce poate însemna 𝑥𝑗 - suprafaţa însămânţată cu
cultura- j; 𝑥𝑖𝑗 - suprafaţa terenului transformată din categoria- i, în categoria- j; 𝑥𝑗𝑘 -
suprafaţa culturii- j în asolamentul-k etc.;
- estimaţiile (evaluarile) de pe lângă variabile în funcţia obiectiv prin 𝐶𝑗 , 𝐶𝑖𝑗 , 𝐶𝑗𝑘 etc, ce
poate însemna : 𝐶𝑗 - valoarea producţiei (lei) în calcul la 1 ha a culturii j, 𝐶𝑖𝑗 - profitul în
 calcul la ha obţinut de pe sectoarele transformate, în calcul la 1 ha 𝐶𝑗𝑘 - valoarea
producţiei (lei ) a culturii- j, cultivată în asolamentul-k în calcul la 1 ha, etc.
- termenii liberi (constantele) sau partea dreaptă a restricţiilor- 𝑎𝑖𝑗 ; 𝑑𝑖𝑗 ; 𝑊𝑝𝑗 ce poate
înseamnă: 𝑎𝑖𝑗 - norma de consum a resursei de felul-i în calcul la 1 ha a culturii- j,etc.
𝑑𝑖𝑗 - norma investiţiilor (lei) în calcul la 1 ha la transformarea terenurilor din categoria- i
în categoria-j; 𝑊𝑝𝑗 - recolta producţiei de felul- p de pe 1 ha a culturii- j etc.

În genere pot fi utilizate şi alte simboluri şi indici, care vor fi descrise pe parcurs în
modelele economico- matematice respective.

A treia – alegerea sau alcatuirea modelului economico – matematic , care descrie procesele
economice, organizatorice, tehnologice etc. din organizarea teritoriului in forma generala cu
ajutorul simbolurilor si indicilor in forma de seturi de restrctii unite intr-o functie – obiectiv
unica . Modelul nominalizat pote fi utilizat la descrierea problemelor de acelasi tip , cu acelasi
sens economico- organizatorica. De exemplu: modelul economico matematic a transformarii
terenurilor poate fi luat ca baza intru alcatuirea modelelor numerice a problemelor concrrete
pentru diferite exploatatii agricole, luind in consideratie particularitatile reale existente in aceste
gospodarii

La efectuare calculelor in regim automatizat se utilizeaza modelul economico – matematic tipic a

problemei respective .

A patra etapa - pregatirea informatiei de intrare si calcularea coeficientilor tehnico-econimici ,

necesar pentru a alcatui modelul economico matematic numeric al problemei obiectului de
modelare , unde se descriu conditiile cu cifre numerice concrete .

Calitatea informatiei trebuie sa corespunda strict cerintelor respective deoarece de aceasta si de

conditiile luate in seturile de restrictii depinde calitatea rezultatelor solutionarii problemei
obtinute de la computer si, corespunzator , in ce masura pot fi recomandate rezultatele pentru a fi
implementate in practica de productie .

La efectuarea calculelor in regim automatizat toate informatia se afla in baza de date si dupa
necesitate, se utilizeaza conform restrictiilor modelului economico-matematic tipic a problemei
respective .

A cincea – alcatuirea modelului economico-matematic numeric conform modelului in forma

generala si informatiei pregatite la etapa a patra . Aici mentionam ca, pentru descrierea
modelului nominalizat cu cifre concrete , in prealabil se noteaza variabilele riesind din continutul
problemei concrete , care vor fi prezentate in continuare in problemele terminilor respective .

La efectuarea calculelor in regim automatizat modelul matematic numeric respectiv si matricea

se indeplinesc in computer automatizat conform programei.

A sasea etapa - indeplinirea matricei pentru solutionarea problemei la computer.

A saptea – solutionarea problemei la computer conform pachetului de programe aplicative.

A opta - analiza rezultatelor obtinute.

A noua - corectrarea informatiei , concretizarea continutului problemei, si respectiv a
restrictiilor (dupa necisitate).

A zecea - solutionarea problemei conform modelului corectat .

A unsprezecea - analiza variantei optime si elaborare propunerilor concrete pentru

implementarea in practica de productie.

2.4 .Clasificarea variabilelor şi restricţiilor după rolul lor în procesul de modelare

economico- matematică.
După cum a fost nominalizat în pct. 2.3 înainte de a descri modelul economico- matematic
numeric şi a forma matricea problemei se notează enumerarea variabilelor ( a necunoscutelor )
problemei. Variabile sunt mărimile, valorile cărora se determină în procesul soluţionării
problemei.
În fiecare caz concret enumerarea acestora este specifică în dependenta de formularea si
conţinutul problemei.
După rolul lor în procesul de modelare matematică variabilele se clasifică în :
1. Variabile principale – sunt acelea, datorită cărora se formulează şi se soluţionează
problemă, adică sunt obiectul de cautare ce influenţează asupra rezultatului.
În problemele din domeniul organizării teritoriului acestea pot fi:
- suprafeţele terenurilor la transformarea lor dintr-o categorie în alta;
- ramurile (felurile de activitate) agricole în problemele determinării suprafeţelor
însămânţate cu culturi agricole, a determinării dimensiunii şi structurii de producţie a
exploataţiei agricole etc.
- suprafaţa asolamentelor respective în problema organizării sistemului asolamentelor
exploataţiei agricole;
- - suprafaţa sădită cu culturile, soiurile pomicole în problema elaborării proiectului
amplasării plantaţiilor de livezi, etc;
- suprafeţele efectuarii măsurilor agrotehnice, de ameliorare în raioanele eroziunii de apă a
solului etc.
Aici ţinem să mai menţionăm, după cum subliniază şi profesorul universitar R. Kravcenco
[6], că variabile principale , în problemele suprafeţelor însămânţate, a conveierului verde a
dimensiunii şi structurii de producţie a exploataţiei agricole, ce înseamnă suprafaţa însămânţată
cu orecare cultură agricolă în sensul economico- matematic nu întotdeauna coincide cu noţiunea
ramurii, dar mai mult se potriveşte noţiunii „ fel de activitatea”. Conform părerii savantului
această noţiune este o parte de producere, care se deosebeşte de alta prin obiectul şi uneltele de
muncă, tehnologice şi organizarea producerii, producţia finală şi utilizarea acestea.
Reieşind din definiţie, în problemă ca variabile principale – fel de activitatea de sinestătator
se includ, de exemplu, la cultura porumb variabile separate: suprafaţa însămânţată cu porumb
boabe – marfă, porumb boabe – furaj, porumb boabe – seminţe, porumb pentru siloz, porumb
pentru masă verde; la cultura lucernă : suprafaţa însămânţată cu lucernă pentru masă verde, fân,
semifân, seminţe.
 În afară de aceasta, felurile de activitatea pot să se deosebească prin gradul de intesivitate si
volumul de resurse de muncă necesar pentru producerea producţiei, de exemplu, ca variabile
separate: suprafaţa însămânţată cu lucernă pentru masă verde pe teren irigabil, la fel pe teren ne
irigabil.
Felurile de activitatea pot să se deosebească şi prin termenul de recoltare şi comercializare a
producţiei, de exemplu suprafaţa sădită cu tomate timpurii, medii, tâtzii.
2. Variabile complementare - sunt acelea, care permit de a determina valorile unor
indicatori în procesul soluţionării problemei ( consumurile de producţie, necesarii de
investiţii, de îngrăşăminte minerale etc. )
Căutarea soluţiilor optime în problemele organizării teritoriului depinde de determinarea
componenţei restricţiilor, care în modelul economico- matematic reprezintă expresiile
matematice, ce caracterizează condiţiile economice organizatorice, tehnologice cerinţele şi
condiţiile organizarea teritoriului ale problemei. Este foarte important de a reflecta în
modelul matematic pe deplin şi corect toate rezultatele, ce se suprapun asupra variabilelor
principale si complementare. In modelele economico- matematice liniare acestea pot fi
exprimate prin trei feluri de relaţii liniare : ≤, ≥, =.
După rolul lor în procesul de modelare matematică seturile de restricţii se clasifică în trei
grupe: principale, complementare şi auxiliare.
Principalele seturi de restricţii sunt acelea, care se suprapun asupra tuturor sau a majorităţii
variabilelor. Către astfel de restricţii în problemele din domeniul organizării teritoriului se referă
utilizarea raţională a resurselor de producţie limitate, a menţinerii balanţei pozitive a humusului
în sol etc. într-un şir de modele economico- matematice.
Seturile de restricţii complementare sunt acelea, care se suprapun asupra unor variabile sau
unui grup mic al acestora. Ca exemplu pot servi restricţiile ce se referă la ponderea min- max a
suprafeţelor unor culturi în terenul arabil sau ponderea min- max a suprafeţei unor soiuri viticole
de masă(timpurii, medii, tîrziu.) în suprafaţa soiurilor omologate de masă, sau conform
producerii volumului necesar a unor feluri de produse pentru îndeplinirea contractelor cu agenţii
economici, etc.
Restricţii auxiliare sunt acelea, care de obicei determină legăturile proporţionale dintre
unele variabile

2.5 Priorităţile cercetării sistemelor în baza modelării economico- matematice faţa de

experiment.
După cum am mai menţionat, modelarea economico- matematică se bazează pe analogia
sistemului de inegalităţi şi ecuaţii, prin intermediului cărora se descriu procesele economice,
organizatorice, tehnologice din domeniul organizării teritoriului, etc. în sisteme reale şi modele
economico- matematice.
Modelarea economico- matematică, după cum menţionează şi savantul A. Kurnosov[13] a
deschis larji posibilităţi pentru a studia legăturile reciproce şi legităţile economic. Odată cu
apariţia acestea şi a computerilor sau creat condiţiile de a experimenta şi în economie, în
domeniul organizării teritoriului nu prin intermediul obiectelor reale, ceea ce ar fi contribuit la
crearea unor mari complicaţii, iar deseori ar fi fost chiar şi imposibil, dar prin utilizarea
metodelor şi a modelării economico- matematice. Pentru aceasta este destul de a reprezenta
procesele respective existente în realitate în formă de sistem de inegalităţi şi ecuaţii, supuse unei
funcţii- obiectiv, adică în formă de modelul economico- matematic numeric şi de soluţionat
problema la computer. Dealtfel, schimbând condiţiile problemei, se poate de analizat mulţimea
variantelor şi de ales cea mai raţională, eficientă conform criteriului de optimizare, adică varianta
optimă.
 Deci constatăm, că cercetarea sistemelor în baza modelării economico- matematice are un
şir de priorităţi faţă de metoda experimentală, printre care enumerăm [13]:
1) in model fenomenul, procesul, obiectul pot fi prezentate în stare „ pură”, fără a fi denaturat
de cele înconjurătoare şi detalii de prisos;
2) cu ajutorul modelului este posibilă efectuarea experienţei acolo, unde este imposibilă din
cauza inaccesibilităţii obiectului real sau din cauza consumurilor mari;
3) modelul dă posibilitate de a repeta experienţa până a obţine unele concluzii fundamentale
din toate punctele de vedere, până la cunoaşterea esenţei fenomenului, obiectului real;
4) modelarea permite de a experimenta cu sistemul, modificând caracteristicile şi analizand
comportamentul, ceea ce nu întotdeauna este posibil la studierea obiectelor, sistemelor reale;
5) studierea proceselor economice, organizatorice, tehnologice, din domeniul organizării
teritoriului prin intermediului modelarii economico-matematic este, de regulă, cu mult mai
ieftină şi necesită mai puţin timp, ceea ce este foarte important la etapa actuala

2.6.Modelul economico- matematic de bază al metodei simplex a programării matematice

liniare.
Majoritatea problemelor economico- matematice din domeniul organizării teritoriului se
soluţionează prin utilizarea metodei simplex a programării liniare ( pachetul de programe
aplicative pentru computer ) ca o metodă universală şi, respectiv modelele matematice al
acestora se alcătuiesc în baza modelului de bază al metodei mentionate.
Însăşi modelul nominalizat este alcătuit din trei părţi componente:
Prima – funcţia obiectiv care tinde spre maximum sau minimum şi are forma:

Z max   c j x j ,
min jJ

în următoarele restricţii.
A doua parte componentă- restricţiile asupra variabilelor:

1) aij x j  bi , i  I 2 
jJ

2) W jp xij , ,  Qp , ( p  P)

A treia parte componentă- variabilele nu pot primi valori negative:

3) x j  0,  j  J 

În model sunt acceptate următoarele semne convenţionale:

i- numărul restricţiilor;
I- mulţime, elementele căreia indică numărul felurilor de restricţii;

j- numărul variabilelor;

J- mulţime, elementele căreia indică numărul tuturor variabilelor;

p- numărul felurilor de producţie marfă;

P- mulţime, elementelor căreia indică numărul felurilor de producţie marfă;

𝑥𝑗 - valoarea variabilei de felul- j;

 𝑐𝑗 - estimaţia de pe lângă variabila de felul- j în funcţia- obiectiv;

𝑎𝑖𝑗 - norma de consum a resursei de felul-i în calcul la o unitate de măsură a variabilei de felul- j;

𝑏𝑖 - rezerva limitată a resursei de felul-i;

𝑊𝑗𝑝 - productivitate producţiei de felul- p în calcul la o unitate de măsură a variabilei de felul- j;

𝑄𝑝 - cantitatea producţiei- marfă de felul-p.

Modelul matematic descris în fiecare caz concret se completează cu restricţiile respective a

modelelor, ce se alcătuiesc în baza acestuia, cum ar fi următoarele modele economico- matematice din
domeniul organizării teritoriului :

1) a surpafeţelor însămânţate cu culturi agricole;

2) a transformării terenurilor dintr-o categorie în alta ( în baza metodei simplex);
3) a organizării sistemului asolamentelor;
4) de proiectare a complexului de măsuri antierozionale în condiţiile eroziunii de apă a solului;
5) a organizării teritoriului plantaţiilor multianuale ( vitei de vie şi livezilor)
6) a dimensiunii şi structurii de producţie a exploataţiei agricole etc.

Acestea si alte modele economico- matematice vor fi examinate în următoarele teme.

2.7 Modelul economico- matematic de bază al metodei de repartiţie a programării matematice liniare.

În cazurile particulare, pentru soluţionarea unui grup mic de probleme, unde informaţia este
prezentată în unele şi aceleaşi unităţi de măsură, se utilizează metoda de repartiţie şi modele se alcătuiesc
în baza modelului economico- matematic de bază a metodei nominalizate.

Modelul matematic de bază a metodei de repartiţie se compune din trei părţi componente:

Prima – funcţia- obiectiv care tinde spre maximum sau minimum, are forma:

Z max   cij xij

min iI jJ

În condiţiile: (a doua parte componentă)

1) xij 
lJ
A i  I  ;
i

2) xij  B j  j  J  ;
iI

3) A  B
i j
;
iI jJ

A treia parte: 4) variabilele nu pot primi valori negative: xij  0 .

În modelul matematic sunt acceptate următoarele semne convenţionale( în baza problemei de

transport):

i- numărul restricţiilor ce se referă la furnizori;

I- mulţime, elementele căreia sunt restricţiile ce se referă la furnizori;

j- numărul restricţiilor consumatorilor;

J- mulţime, elementele căreia sunt restricţiile ce se referă la consumători;

𝑥𝑖𝑗 - valoarea variabilelor ( cantitatea de încărcătură transportată de la furnizorul- i la consumatorul- j);

𝑐𝑖𝑗 - estimaţia de pe lângă variabilă în funcţia- obiectiv( distanţa de la furnizorul- i până la consumatorul-
j );

Exemplu problemei concrete alcătuit în baza acestui model (a problemei de transport) - este prezentat in
tema 1 pct. 1.5.

Modelul matematic de baza a metodei de repartiţie serveşte pentru construirea unor modele
economico-matematice de optimizarea din domeniul organizării teritoriului,şi anume:

1) a transportării încărcăturii de la furnizori la consumatori;

2) a transformării şi amplasării terenurilor şi asolamentelor;
3) a planului de trecere de la asolamentelor proiectate;
4) a amplasării asolamentelor şi culturilor agricole luând în consideraţie nivelul purificării şi calităţii
solurilor.
Aceste modele vor fi examinate in urmatoarele teme.

2.8 Procedeele fundamentale ale modelării economico-matematice.

Este cunoscut faptul, că reflectarea corectă a condiţiilor problemei în formă de restricţii şi ecuaţii
matematic permite de a lega ( sistematiza ) diversele procese ale modelării într-un sistem unic. Insă în
procesul modelării economico-matematice apare o mulţime de situaţii, ce necesită descrierea lor justă in
modelul numeric.
Pentru aceasta se utilizează diverse procedee ale modelării matematice a problemelor programării
liniare a proceselor economice, inclusiv şi din domeniul organizării teritoriului.
Enumerăm procedeele, ce se întâlnesc mai des.
Primul şi cel mai simplu este formularea şi descrierea restricţiilor problemei cu parametrii constanţi şi
variabili. De exemplu, condiţiile utilizării resurselor de producţie ( terenului agricol (arabil ), a resurselor
de muncă, a îngrăşămintelor, etc.), care adesea se întâlnesc în modelele de optimizare a suprafeţelor
însămânţate cu culturi agricole, a transformării terenurilor, a măsurilor complexe antierozionale, etc. La
descrierea matematică aici pot fi întâlnite următoarele cazuri:
a) volumul limitat al resurselor de producţie limitat este dat ca o mărime constantă ( 𝑏𝑖 ), atunci
restricţia matematică este de timpul ≤ şi are forma aij x j  bi , i  I  ;
jJ

b) când volumul de resurse este limitat în mărimi min- max (𝐿𝑖 ş𝑖 𝐵𝑖 ), atunci se utilizează metoda de
descriere în două restricţii matematice, ce dă posibilitata de a varia acest volum:

jJ

aij x j  i (min) şi 
aij x j 
jJ

(max), iar αi ≤ bi ≤ βi;
i

c) volumul resurselor limitate poate fi majorat cu o oarecare mărime necunoscută (𝑥𝑖 ) şi forma este:

aij x j  i  x i , (i  I ) ;
jJ
b
d) când volumul resurselor de producţie nu este cunoscut şi trebuie de determinat în procesul
soluţionării producţiei se introduce variabilă complimentară (𝑥𝑖 ):

a
jJ
ij x j  x i , (i  I ) .

Al doilea procedeu - metoda medie ponderată se utilizează la descrierea restricţiilor modelului

matematic legată de schimbarea coeficienţilor tehnico-economici de pe lângă variabile (𝑎𝑖𝑗 ), iar în
′′
procesul soluţionării problemei se iscă valoarea lui exactă: 𝑎′ 𝑖𝑗 ≤ 𝑎𝑖𝑗 ≤ 𝑎𝑖𝑗 . În problemă se introduc
două variabile cu diferiţi coeficienţi ( suprafaţa însămânţată cu cultura corespunzătoare cu diverse
recolte de pe 1ha obţinute de la incorporarea îngrăşămintelor şi, corespunzător, cu diferiţi coeficienţi
ce exprimă consumul resurselor la 1ha.
 De exemplu, sa presupunem că recolta minimă de pe 1 ha a grâului de toamnă este 28 chintale şi
dacă resursele de producţie, la incorporarea îngrăşămintelor, recolta poate fi majorată până la 38
chintale, în cazul când există dependenţa liniară, recolta va creşte de la 28 la 38. În sistemul de
variabile principale a problemei se includ două variabile:

𝑥1 - suprafaţa însămânţată cu grâu de toamna cu recolta 28 chintale de pe 1 ha şi 𝑥2 - suprafaţa

aceleaşi culturi cu recolta 38 chintale. Pentru fiecare variabilă în restricţii, în care se ia în consideraţie
′′
consumurile resurselor de producţie, pe lângă variabile se scriu coeficienţii 𝑎′ 𝑖𝑗 ş𝑖 𝑎𝑖𝑗 , ce reflectă,
corespunzător, consumurile resurselor de felul- i la obţinerea recoltei 28 şi 38 chintale a acestei
culturi.

În rezultatul soluţionării problemei aceste variabile pot primi diverse valori şi recolta se calculă
′ ′′
𝑎𝑖𝑗 𝑥1 +𝑎𝑖𝑗 𝑥2
conform următoarei formule: 𝑎𝑖𝑗 = 𝑥1 +𝑥2
.

Metoda analizată este mai des utilizată la soluţionarea problemei, în care se stabileşte optimul
nivelului intensificării utilizării fondului funciar cu diverse schimbări a facturilor intensificării
producerii.

Al treilea procedeu - de sumare şi scădere a coeficienţilor tehnico- economici de pe lângă

variabile în restricţii. Se realizează acest procedeu prin includerea în problemă a restricţiei şi
variabilei complementare şi anumitor restricţii de legătură proporţională, ce asigură legătura dintre
unele variabile. Această variabilă poate avea divers sens economic în dependenţă de indicătorul
economic ce trebuie determinat.

Al patrulea - modelarea funcţiei- obiectiv, luând în consideraţie maximizarea sau minimizarea

indicatorului economic ce evaluează soluţia optimă, calcularea estimaţiei pe lângă variabile în funcţia
nominalizată ( profitul - ca diferenţa dintre venitul din vânzari şi consumuri), caracterul liniar-
fracţionar al estimaţiei ( nivelul rentabilităţii) etc.

Procedeele enumerate vor fi utilizate în procesul descrierii condiţiilor concrete a problemelor din
temele respective.

Întrebări pentru autocontrol;

1. Formulaţi definiţia noţiunilor „ model” , „model economico- matematic”, „ modelare”.

2. De ce apare necesitatea de a folosi modelarea matematică pentru soluţionarea problemelor economice,

de planificare , conducere ,din domeniul organizării teritoriului?

3. Care sunt priorităţile cercetărilor prin intermediul modelelor matematice faţă de experiment?

4. Căror cerinţe trebuie să corespundă modelele de optimizare?

5. Clasificarea modelelor conform diferitor criterii.

6. Modelul matematic al metodei simplex a programării matematice liniare.

7. Modelul matematic al metodei de reparaţie.

8. Enumeraţi etapele principale ale modelării economico- matematice a proceselor economice,

organizatorice şi lămuriţi ce lucru se efectuează la fiecare etapă.

9. Cum se clasifică variabilele şi restricţiile după rolul lor în procesul de modelare?

10. Enumeraţi procedeele fundamentale ale modelării economico- matematice a proceselor economice?