SCOALA POSTLICEALA

“FUNDATIA ECOLOGICA GREEN”

BRASOV

INGRIJIREA
BOLNAVILOR CU
ASTM BRONSIC

CLASA AMG II E
ELEV: KOVACS IRMA GETA

BRASOV 2019
 CUPRINS

1.ARGUMENT .......................................................................................................................... 1
2.CAPITOLUL I- NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI
RESPIRATOR ........................................................................................................................... 2
a. Noţiuni de anatomie ........................................................................................................ 2
b. Noţiuni de fiziologie ....................................................................................................... 3
3.CAPITOLUL II...................................................................................................................... 5
a.DEFINIŢIE ..................................................................................................................... 5
b.ANATOMIA PATOLOGICĂ ........................................................................................ 5
c.CLASIFICARE ............................................................................................................... 5
d.ETIOPATOGENIE ......................................................................................................... 6
e.SIMPTOMATOLOGIE .................................................................................................. 6
f. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL ..................................................................................... 7
g.INVESTIGAŢII PARACLINICE PRACTICABILE ..................................................... 8
h.PENTRU DIAGNOSTICUL ASTMULUI ................................................................... 8
i. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ...................................................................................... 9
e.COMPLICAŢIILE ÎN ASTMUL BRONŞIC ................................................................. 9
f.TRATAMENTUL ÎN ASTMUL BRONŞIC ................................................................ 10
g.TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC ...................................................................... 10
h.TRATAMENTUL MEDICAMENTOS ....................................................................... 10
i.CORTICOTERAPIA ..................................................................................................... 11
j.TRATAMENTUL UNOR FORME PARTICULARE DE ASTM ............................... 12
4.CAPITOLUL III- ÎNGRIJIRI GENERALE ŞI SPECIALE LA PACIENŢI CU ASTM
BRONŞIC ................................................................................................................................ 12
a. ÎNGRIJIRI GENERALE: ............................................................................................. 12
b. ÎNGRIJIRI SPECIALE ................................................................................................. 14
5.CAPITOLUL IV- PREZENTAREA CAZURILOR A, B, C .............................................. 15
a.PREZENTAREA CAZULUI A .................................................................................... 15
b.PREZENTAREA CAZULUI B ..................................................................................... 22
c.PREZENTAREA CAZULUI C ..................................................................................... 29
6.CAPITOLUL V- DESCRIERE A TREI TEHNICI DE INGRIJIRE .................................. 35
7.CAPITOLUL VI- EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE ...................................................... 38
8.CONCLUZII ......................................................................................................................... 38
9.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................................................ 39
ARGUMENT
Astmul bronşic este o entitate clinică cunoscută cu aproximativ 1000 de ani î.e.n.
Numele vine de la grecescul astmos – a gâfâi.
În jurul anului 1500 a fost separată o formă de astm pulmonar bronşic şi o formă de
astm cronic. În ultimii 15 ani s-au făcut progrese mari în cunosterea etiologiilor astmului
bronşic, în fiziopatologie, imunologie, clinica şi tratamentul acestuia. Sunt o serie de aspecte
de fond care definesc astmul bronşic. Acesta este uneori o boală, în sensul că are o etiologie
bine conturată, de asemeni o patologie clară. În alte cazuri nu este decât un sindrom aşa ca
sub această etichetă diagnostică se grupează diverse entităţi clinice.
Un alt aspect de bază în astmul bronşic şi care îl caracterizează este starea de
hiperreactivitate traheobronşică, aceasta referindu-se la bronhii, a căror musculatură face uşor
spasm uneori persistent la inflamaţia cu edem, ce apare episodic în peretele traheobronşic şi
la producerea în execes de mucus in arborele traheobronşic.
Există si alte particularitaţi ale reactivităţii exagerate. Ea este difuză, generalizată în
ambii pulmoni afectând de la caz la caz bronhii de ordin mai mic sau mai mare. Afectarea de
bronhii de ordin mare, diminuând calibrul deja mic al acestora, poate duce la o obstruare
aproape completă a lor, cu o perturbare gravă în ventilaţia pulmonară.
Alt caracter al hiperreactivităţii este variabilitatea ei mare atât de la individ la individ,
ca intensitate şi tip de bronhie afectată cât şi la acelaşi individ, în timp. Această variabilitate
este spontană sau poate fi indusă.
Hiperreactivitatea bronhică este reversibilă de obicei sub tratament însă şi spontan cu
caracter capricios. Faptul că este reversibilă imprimă aspectul de hiperreactivitate episodică
aceste stări, în astmul bronşic.
Din punct clinic caracteristicile sunt aspectele de paroxisme şi au ca substrat
îngustarea episodică a lumenului bronhiilor, datorită hiperreactivitaţii lor. Aceste accese se
traduc prin tuse, dispnee, respiraţie şuierată. Între crize, starea bronhiilor poate reveni la
normal imediat după accces, alteori în timp mai scurt sau mai lung ramân în fundal de
hiperreactivitate bronhică.
Dacă reactivitatea restantă este de intensitate mică, aceasta nu se tarduce prin semne
clinice, este sub clinică, dar poate fi agravtă şi de felul acesta,
evidenţiată de o citaţie a bronhiilor care survenind pe bronhii deja intr-un anume grad de
hiperreactivitate poate induce diminuarea bruscă de lumen bronhic si declanşa semne clinice
ce pot merge pană la criza de astm. Pe acest fundal accesele de astm apar mai uşor, sunt mai
dese şi mai grave.
Din punct de vedere anatomic se întâlnesc leziuni ale bronhiilor cu caracter reversibil
cu edem, infiltrat conţinând adesea euzinofile sub endoteliu, care uneori se descuameză,
alteori au aspect de infecţii bacteriene, câteodată discretă proliferare de glande mucoase,
hipertrofia musculaturii bronhice. Structurile de la bronhiola terminală spre alveole nu sunt
afectate; ele sunt distinse prin fenomenul încarcerării de aer care apare datorită faptului ca
obstrucţia bronhică din astm împiedică ventilaţia normală bronhică şi face ca în expir o parte
din aer să nu poată fi expulzat acumulându-se şi dilatând treptat structurile pulmonare
terminale.

1
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A
APARATULUI RESPIRATOR

Noţiuni de anatomie
Aparatul respirator este alcătuit din plămâni şi conductele aeriene,formaţiuni care se
divid spre periferie astfel: parenchimul pulmonar în lobi,segmente, lobuli, acini şi alveole şi
conductele aeriene în trahee, bronhii, bronhiole şi canale alveolare.
Fiecare segment sau lob are o independenţă fiziologică şi patologică relativă,
procesele inflamatorii având adesea o distribuţie topografică lobară (lobite) sau segmentară
(zonite).
Plămânul drept are trei lobi iar cel stâng are doi lobi. Lobii sunt despărţiţi prin scizuri
şi sunt alcătuiţi din segmente şi lobuli. Legatura dintre plămâni şi peretele toracic este
realizată prin pleură, o seroasă dublă: parietală, în contact intim cu peretele toracic şi
viscerală, care acoperă plămânii, mulându-se pe scizurile interlobare. Între cele două foiţe se
află cavitatea pleurală, cu presiune uşor negativă (mai mică decât presiunea atmosferică) şi
conţinând o cantitate mică de lichid. Datorită pleurei, plămânii sunt intim legaţi de peretele
toracic, urmând mişcările acestuia.
Aerul pătrunde prin orificiile nasului şi trece prin faringe, laringe şi trahee, care în
dreptul vertebrei T4 se bifurcă în cele două bronhii principale.
Locul unde bronhiile pătrund în plămâni se numeşte hil. Ultimele ramificaţii ale
bronhiilor se termină la nivelul acinului care este un conglomerat de alveole.
Alveola, element funcţional respirator care este unitatea cea mai mică de parenchim.
În alveole au loc schimburi respiratorii. Sistemul vascular al plămânilor este alcătuit
dintr-o reţea nutritivă formată din arterele bronşice şi o reţea funcţională, care provine din
arterele pulmonare.
La nivelul ultimelor ramuri arterelor pulmonare – capilarele pulmonare – au loc
schimbări gazoase. Reţeaua capilară are o suprafaţă de 120-150 m², permiţând ca prin
plămâni să treacă în fiecare minut 6-7 l sânge.
În condiţii de repaus nu funcţionează toate capilarele, care devin însă active, în
condiţii de suprasolicitare (efort, procese patologice).

2
 Noţiuni de fiziologie
Respiraţia este fenomenul vital. Dacă organismul nu poate rezista mai mult de 30 zile
fără hrană, 3-4 zile fără apă, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de câteva minute.
Respiraţia este o funcţie care asigură eliminarea CO2 şi aportul de oxigen către
celulele organismului. Această funcţie cuprinde trei timpi: pulmonar, sanguin şi tisular.
Timpul pulmonar realizează primul moment al schimburilor gazoase. La nivelul
membranei alveolo-capilare, oxigenul trece din aerul alveolar în sânge , iar CO2 în sens
invers.
Timpul sanguin realizează transportul gazelor între plămân – organ de aport şi
eliminare – şi ţesuturi, care consumă oxigen şi eliberează dioxid de carbon.
Timpul tisular reprezintă al treilea moment al schimbărilor gazoase – respiraţia
internă.La nivelul ţesuturilor oxigenul pătrunde în celule iar dioxidul de carbon, produsul
rezidual al catabolismului este eliminat.
Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese, care reprezintă etape ale
respiraţiei pulmonare (ventilaţia, difuziunea şi circulaţia).
Ventilaţia este o succesiune de mişcări alternative de inspiraţie şi expiraţie care
reprezintă deplasarea unor volume de aer. În timpul inspiraţiei se aduce până la nivelul
alveolei aer atmosferic, bogat în oxigen şi practic aproape lipsit de dioxid de carbon, iar în
timpul expiraţiei se elimină aer pulmonar, sărac în oxigen şi bogat în dioxid de carbon.
Inspiraţia este un act activ, expiraţia este un act pasiv. Impulsurile acestei activităţi ritmice
pornesc din centrul respirator bulbar, care suferă influenţa dioxidului de carbon din sânge dar
şi influenţa scoarţei celebrale.

3
 Inspiraţia – pătrunderea aerului în plămâni se realizează prin mărirea diametrelor
cavitaţii toracice (anteroposterior, transversal şi sagital) datorită intervenţiei muşchilor
respiratori (intercostali, sternocleidomastoidieni, scalenii şi diafragmul). În cursul inspiraţiei
plămânii urmează mişcările cutiei toracice datorită contactului intim realizat prin pleură şi ca
urmare, se destind.
Presiunea intrapulmonară scade sub cea atmosferică şi aerul intră în plămâni.
Încetarea contracţiei muşchilor respiratori face ca diametrele cutiei toracice să
redevină la dimensiunile anterioare şi aerul să părăsească plămânii. Cu fiecare inspir obişnuit,
în plămâni pătrunde un volum de aer de aproximativ 500 ml. Acelaşi volum de aer părăseşte
plămânul prin expiraţie. Acesta e aerul respirator curent.
Capacitatea vitală este volumul de aer care poate fi expulzat din plămâni în cursul
unei expiraţii forţate, care urmează unei inspiraţii forţate.
Valoarea normală este de 3-5 l dar poate varia în circumstanţe fiziologice şi
patologice.
În componenţa sa intră: volumul curent (500 ml), volumul inspirator de rezervă
(VIR), adică volumul care mai poate fi inspirat în plămân la sfârşitul unei inspiraţii de repaus,
printr-o inspiraţie forţată (2000 ml) şi volumul expirator de rezervă (VER) care este volumul
de aer care poate fi expulzat din plămâni la sfârşitul unei expiraţii de repaus, dacă individul
face o expiraţie forţată.
Dar ventilaţia creşte şi cu frecvenţa mişcărilor respiratorii până la o anumită limită,
când chiar dacă creşte frecvenţa, ventilaţia scade. Aceasta este frecvenţa optimă de 80-90
cicluri ventilatorii/minut la individul normal.
Volumele de aer care pătrund în plămâni nu se răspândesc uniform.
În situaţii patologice, cum sunt reducerea calibrului bronşic (astm, bronşită,
compromisiuni) sau colabarea parenchimului (pleurezii, atelectazie), distribuţia aerului în
plămâni este neuniformă, ea determină creşterea zonelor de alveole hiperventilate.
Difuziunea reprezintă schimburile gazoase din membrana alveolo-pulmonară. Acest
proces depinde de:
-diferenţa dintre presiunile parţiale ale O2 şi CO2 de o parte şi de alta a membranei alveolo-
capilare, deci din alveola şi din capilare;
-structura membranei alveolo-capilare şi procesele patologice care îngroaşă membrana,
îngreunează trecerea liberă a gâzelor;
-suprafaţa activă a membranei alveolo-capilare, care poate varia în limite mari (20-200 ml).
Circulaţia pulmonară – pentru asigurarea respiraţiei pulmonare este obligatorie şi o
circulaţie corespunzătoare, care să permită trecerea unei cantităţi normale de sânge.
Debitul sanguin pulmonar este egal cu debitul circulaţiei generale dar presiunile şi
rezistenţele din arterele pulmonare sunt mult mai mici. Această caracteristică esenţială pentru
respiraţie ţine seama de marea distensibilitate şi capacitate a circulaţiei pulmonare.
Datorită acestei proprietăţi circulaţia pulmonară tolerează mari creşteri de debit fară
modificări de presiune, fenomene care nu se întâmplă în circulaţia generală.

4
CAPITOLUL II
ASTMUL BRONŞIC

DEFINIŢIE
Astmul bronşic este un sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizată, variabială
şi reversibilă a clibrului bronhiilor, cu crize paroxistice cu dispnee expiratorie şi raluri
sibilante. Dispneea paroxistică este consecinţa a trei factori care induc bronhostenoza, edemul
mucoasei bronşice, hipersecreţia şi spasmul. Primele două componente sunt fixe, ultima la
bilă. Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronşic sunt necesare cel puţin trei din
urmatoarele cinci criterii: antecedente alergice personale sau familiale, debutul crizei înainte
de 25 de ani sau după 50, dispnee paroxistică expiratorie şi frecvent vespero-nocturnă,
reversibilitatea crizelor sub influenţa corticoizilor sau simpaticomimeticilor, tulburări de
distribuţie, perturbări ale volumelor plasmatice şi ale debitului expirator (în special scăderea
VEMS).

ANATOMIA PATOLOGICĂ
Relevă bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calciforme numeroase şi muşchi
netezi hipertrofiaţi.

CLASIFICARE
Clasificarea astmului bronşic distinge următoarele forme:
• astm bronşic pur – care apare la tineri, cu echivalenţe alergice, cu interval liber între crize;
• astm bronşic impur (complicat) – în care crizele apar pe fondul unor modificări permanente
(de obicei bronşită astamtică) ;
• astm bronşic extrinsec (alergic pur) – care apare la tineri cu antecedente alergice familiale,
echivalente alergice, interval liber între crize, în prezenţa unor alergene, absenţa altor boli
pulmonare preexistente, cu teste cutanate şi de provocare (40% din cazuri de astm bronşic);
• astm bronşic intrinsec – care apare după 40 ani cu puţine intervale libere, de obicei ivindu-
se în timpul iernii; se asociază cu tuse şi expectoraţie mucopurulentă şi factori infecţioşi
(bronşite cronice).
În funcţie de severitatea manifestărilor se deosebesc:
• astm cu crize rare şi de intensitate redusă;
• astm cu dispnee paraxistică;
• astm cu dispnee continuă;
• stare de rău astmatic.

5
 ETIOPATOGENIE
Astmul bronşic nu este o boală, ci un sindrom, care durează toată viaţa (bolnavul se
naşte şi moare astmatic), cu evoluţie îndelungată, discontinuă, capricioasă.
Are substrat alergic, intervenind două elemente: un factor general (terenul atopic) şi
un factor local (hipersensibilitatea bronşică). Esenţialul este factorul general, terenul atopic
(alergic), de obicei predispus ereditar.
Terenul atopic presupune o reactivitate deosebită la alergene (antigene). Cele mai
obişnuite alergene sunt: polenul, praful de cameră, păarul şi scuamele de animale, fungii
atmosferici, unele alergene alimentare (lapte, ouă, carne) sau medicamentoase (acidul
acetilsalicilic, penicilina, aminofenazona, unele produse microbiene).
Alergenele, la indivizii predispuşi atopici, induc formarea de anticorp
(imunoglobuline); în cazul astmului imunoglobuline E. Imunoglobulina E aderă selectiv de
bazofilele de sânge şi ţesuturi, în special la nivelul mucoaselor, deci şi a bronhiilor.
La recontactul cu alergenul, cuplul imunoglobulina E – celulă bazofilă bronşică,
declanşează reacţia alergică (antigen-anticorp, cu eliberarea de mediatori chimici
bronhoconstructori (acetilcolina, histamina, bradichinina) şi apariţia crizei de astm.
Terenul astmatic corespunde tipului alergic de hipersensibilitate imediată.
Al doilea factor esenţial pentru astm este hipersensibilitatea bronşică faţă de doze
minime de mediatori chimici, incapabili la individul normal să provoace criza de astm. La
început criza paroxistică este declanşată numai de alergene. Cu timpul pot interveni şi stimuli
emoţionali, climaterici, reflecşi. În toate tipurile însă, criza apare mai ales noaptea, când
domină tonusul vagal (bronhoconstrictor).

SIMPTOMATOLOGIE
La început crizele sunt tipice cu început şi sfârşit brusc, cu intervale libere, mai târziu
apar semnele bronşitei şi ale emfizemului cu dispnee. Sindromul clinic este datorat aproape
totdeauna spasmului bronşic, secreţiei bronşice şi edemului mucoasei.
Simptome subiective
Se descriu prodroame ca:
 oboseală progresivă;
 anxietate;
 tulburări digestive necaracteristice ;
 tuse uscată;
 rinoree;
 strănut;
 lăcrimare;
 prurit al pleoapelor;
 cefalee.

Dispneea
Criza de astm este cu atât mai dramatică cu cât apare noaptea sau spre dimineaţă.
Dispneea devine paroxistică, bradipneică, cu expiraţie prelungită şi şuierătoare.
Bolnavul rămâne la pat sau sau aleargă la fereastră, pradă setei de aer. De obicei stă
în poziţie şezândă, cu capul pe spate şi sprijinit în mâini, cu ochii injectaţi, jugularele
turgescente.
În atacul de astm crizele de dispnee se repetă în 24 de ore. În timpul crizei, toracele
este imobil, cu inspiraţie forţată. Criza se termină în câteva minute sau ore, spontan sau sub
influenţa tratamentului.

6
 Există şi manifestări echivalente: tusea spasmodică, criza spasmodică, ,,febra de
fân’’, rinita alergică, eczema, urticaria, migrena, edemul Quinke.
În starea de rău astamtic dispneea este intensă, permanentă, nu cedează la
administrare de Andrenalină. Pot apare apoi în această stare de rău astmatic: tiraj, cianoză,
tahicardie, imposibilitatea de a vorbi, transpiraţii abundente. Starea de rău astmatic se
caracterizează prin crize violente, durând peste 24-48 ore, rezistând la tratament, de obicei
fără tuse şi expectioraţie, cu polipnee, asfixie, cianoză, colaps vascular, somnolenţă, pană la
comă.

Tusea
Poate fi uneori singura manifestare clinică a astmului sau poate provoca ea însăşi un
acces. Este la început uscată, spastică, chinuitoare, cu sputa vâscoasă, albicioasă, perlată,
bogată in E %. Apare de obicei la sfârşitul crizei.

Expectoraţia
Este perlată, formată din mucus albicios gros, cu mare opaline şi dure, spiralată
uneori. Apare la sfârşitul crizei.
În status astmaticus expectoraţia este foarte redusă sau absentă.
Simptome obiective:
• palidiate ;
• cianoză moderată;
• transpiraţii reci;
• oboseală;
• deshidratare, în starea de rău astmatic;
• asfixie progresivă, comă, deces – în cazurile foarte grave .
La copii se mai constată:
• tonus muscular scăzut;
• deprimarea cunoştinţei şi a răspunsului la durere;
• retracţie inspiratorie.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Astmul la adult
Relativ facil de diagnosticat având:
• anamneză sugestivă;
• confirmare prin spirometrie, PEAK FLOW-metrie.
Trebuie excluse însă câteva afecţiuni.

Corpi străini intrabronşici:

Obstrucţie ,,mecanică” a căilor aeriene:
• radiografie, bronhoscopie;
• mimează uneori adevăratele ,,crize” de astm: wheezing, tuse, expectoraţie;
• dispnee inspiratorie dominant.

BPOC (vezi dificultăţi de diagnostic)

Boli de sistem:
Manifestări astmatice în boli cu hiper – eozinofilie (>20-30% în formula leucocitară).
1. Sindronul Churg-Strauss
• astm sever, cu debut tardiv, greu receptiv la tratament;

7
 • stare generală alterată;
• angeită pulmonară, cardiovasculară, digestivă, cutanată, neurologică.
2. Panarterită nodoasă
• radiologic – infiltrate migratorii recidivante;
• impact mucoid – obstrucţie bronşică prin dopuri mucoase;
• paraclinic:
- creşterea lgE totale >3000;
- hipereozinofilie;
- sindrom inflamator.
3. Hipersensibilitate bronşică de tip III (Antigen – IgG) la aspergillus fumigatus
Diagnostic pozitiv:
• dozare precipitine anti-aspergillus;
• creşterea lgE specifice;
• înfiltrare RX recidivante fugace;
• pusee succesive de astm.

4.Parazitoze
• Înfiltrat radiologic uni/bilateral, fugace;
• Eozinofilie sanguină;
• ± sindrom febril, tuse, dispnee, raluri sibilante;
• Ascaridiază, biharioză, toxocara canis, trichineloză.
5.Sindrom carcinoid
• pulmonar bronşic central;
• extrapulmonar;
• crize tip astmatic + rush cutanat + vărsături + debaclu + diareic + crampe abdominale
(frecvente pentru cele extrapulmonare);
• creşte acidul hidroxiindolacetic urinar.

INVESTIGAŢII PARACLINICE PRACTICABILE

PENTRU DIAGNOSTICUL ASTMULUI

1. Testele cutanate:
• evaluarea statusului alergic, a atopiei;
• nu sunt utile în diagnosticul pozitiv al astmului;
• evidenţiază atopia;
Utile pentru identificarea posibililor alergeni (TRIGGERI).
• praf de casă;
• polen;
• păr de pisică, etc.
2. Testarea hiperreactivităţii bronşice
Se face când spirometria este normală şi există anamneză sugestivă pentru astm.
Este testul ”bronhomotor” de provocare a bronhoconstrucţiei la:
• acetilcolină, metacolină;
• histamină .
POZITIV când VEMS scade cu 15-20%
3. Citologia sputei – frecvent eozinofili
4. Teste sanguine

8
 • uneori eozinofilie: >300/dl
>2% în formula leucocitară (FL);
• valori foarte ridicate: >1000/dl
>30% în FL;
În sindroamele eozinofilice cu manifestări astmatice:
• aspergiloza bronhopulmonară alergică;
• ”angeite” pulmonare:
- panarterita nodoasă;
- Sindromul Churg-Strauss;
• parazitoze – Sindromul Loeffler, trichineloza.
5. Testul de efort
• Efortul reprezintă un ”TRIGGER” pentru toţi astmaticii;
• Există adolescenţi , tineri adulţi asimptomatici:
- cu handicap funcţional pulmonar important ”când fac efort” sau ”sport”;
- există posibilitatea de a fi etichetat ca ”Sindromul nevrotic”, dacă nu se efectuează
teste funcţionale.
• Funcţia pulmonară începe să se degradeze la sfârşitul a 5-6 minute de efort, severitatea
maximă a crizei de astm înregistrându-se la 4-6 minute după încetarea efortului.

6. Radiografia, radioscopia
• aspect normal sau hiperinflaţie;
• utile pentru excluderea altor cauze ale sindromului obstructiv;
• infiltrate tranzitorii - aspergiloză bronhopulmonară, Sindrom Loeffler.
7. Bronhoscopia
• nu se practică de rutină;
• utilă pentru diagnosticul diferenţial:
- corpi străini;
- carcinoid intrabronşic;
• folosită în scop de cercetare:
- biopsii, LBA (lavaj bronhoalveolar) înainte şi dupa terapie.

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
Evoluţia este îndelungată, variabilă, capricioasă.
Prognosticul de viaţă este mai bun dar cel de vindecare este rezervat.

COMPLICAŢIILE ÎN ASTMUL BRONŞIC

Dintre complicaţiile astmului bronşic avem:
• infecţii bronhopulmonare:
- bronşite cronice;
- bronşiectazia;
• emfizem pulmonar;
• insuficinţă respiratorie;
• cord pulmonar cronic.

9
 Forma pură apare la copii şi are tendinţa să diminueze la pubertate. Alteori accesele
devin frecvente, subintrate sau se instalează starea de rău astmatic, cu timpul apărând toate
aceste complicaţii.

TRATAMENTUL ÎN ASTMUL BRONŞIC

Astmul bronşic răspunde la o gamă largă de preparate şi proceduri. În general
tratamentul a fost expus la bronşita cronică; şi în această afecţiune măsurile preventive sunt
foarte importante.

TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC
O măsură preventivă, care vizează hiperreactivitatea bronşică a astmaticului, este
evitarea expunerii la diverşi factori care o pot influenţa negativ: fumul de ţigară, ceaţă, iritaţii
mucoasei nazale, schimbările bruşte de temperatură, expunerea la noxele respiratorii.
Se vor evita virozele respiratorii, aglomeraţiile în timpul epidemiilor.
Este indicat a se evita alimentele excitante (condimente, alcool), medicamentele
alergice ca: penicilina, enzimele proteolitice.
Se combate abuzul de simpatico-mimetice deoarece induc astmul drogaţilor.
Influenţa componentei psihice
Se face prin psihoterapie obişnuită în care se include şi o relaţie bună între pacient şi
asistentul medical, fie prin instruirea pacientului cu privire la cauzele bolii sale, măsurile de
prevenire, respectarea administrării medicamentelor indicate de medic.
Măsuri fizice:
• drenajul de postură, percuţiile toracice, gimnastica respiratorie;
• însuşirea unei tehnici de tuse pentru a obţine o expectoraţie eficientă a secreţiilor
mucoasei, sunt indicate în cazurile de infecţie bronşică.

Drenaj postural
• decubit ventral cu perna sub abdomen;
• aceeaşi poziţie cu capul înclinat la 20°;
• decubit dorsal cu patul la 20°;
• decubit lateral drept (stâng) cu patul înclinat;
• poziţie şezând.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
În tratamentul asmului bronşic antitusivele nu se administrează decât în cazuri
deosebite. Sunt contraindicate: morfina, opiacee, tranchiliante, neuroleptice – se combate
abuzul de simpatico-mimetice şi de medicamente alergizante.
În criză:
Se urmăreşte combaterea spasmului bronşic prin medicaţie bronhodilatatoare:
ADRENALINA – se admistrează ½ fiolă(1 ml) prin injecţie subcutanată.
EFEDRINA – se administrează (1 ml) intramuscular. Acţionează rapid, dar prin abuz
agravează boala. Se găseşte şi sub formă de comprimate (0,05 g).
Ca reacţii adverse pot apărea:

10
 • insomnii;
• tremurături;
• palpitaţii;
• creşterea tensiunii arteriale;
• retenţii de urină.
MIOFILIN – se administrează 1-2 fiole (10 ml), intavenos lent. Se găseşte şi sub formă de
comprimate (0,01 g). Se administrează ,,per os’’ 3 comprimate pe zi.
Are acţiune bronhodilatatoare moderată şi efecte secundare reduse.
BRONHODILATIN (IZOPRENALINA) – comprimate (0,01 g). Se administrează 3
comprimate pe zi sublingual. Este un bronhodilatator puternic dar cu acţiune de scurtă durată.
Poate opri la început criza de astm. Folosirea îndelungată poate duce la obişnuinţă sau
la rău astmatic.
Ca reacţii adverse apar:
• palpitaţii;
• ameţeli;
• dureri precordiale.
Se administrează şi sub formă de aerosoli (0,5-1 ml la 3 ore). Se folosesc şi flacoane
prevăzute cu dozimetru.
ASTMOFUG – sirop, se administrează ,,per os” cu linguriţa (3 linguriţe pe zi).
ALBUTEROL 0,5 mg sau SALBUTAMOL 0,1-0,2 mg – se administrează sub forma de
aerosoli, în inhalaţie (pulverizare orală 1-2 pufuri).
BEROTEC (FENOEROL) se găseşte sub formă de spray, are efecte asemănătoare cu
SALBUTAMOL-ul.

CORTICOTERAPIA
PREDNISON – o tabletă pe zi (5 mg) administrată oral.
SUPERPREDNOL – o tabletă pe zi (0,5 mg) administrată oral.
Produse retard: SINACTENRETARD 1 mg la 7-15 zile administrată per os.
În tratamentul corticoterapiei, doza totală trebuie administrată dimineaţa, fiind
preferat tratamentul discontinuu (la 2-3 zile) şi corticoterapia-retard sau în aerosoli.
În general, corticoterapia trebuie rezervată formelor grave: tratamentul continuu se va
temporiza, se vor folosi doze minime: 30 mg pe zi Prednison ca tratament de atac, 5 mg pe zi
ca tratament de întreţinere.
EXPECTORANTE ŞI MUCOLITICE:
BISOLVAN – comprimate 3/zi;
MUCOSOLVAN
Soluţii pentru inhalaţii (2 ml *3/zi).

Tratamentul de fond
Se urmăreşte combaterea factorilor infecţioşi, alergici şi a bronhospasmului.
Tratarea infecţiei bronşice se face cu:
• sulfamide – Biseptol 2*2 tablete pe zi;
• antibiotice–Ampicilină, Tetraciclină, Oxacilină;
Fizioterapia şi termoterapia aplicate în staţiuni cu climat favorabil de recuperare a
astmaticilor datorită numărului redus de alergeni din atmosferă: Govora, Slănic Moldova,
Slănic Prahova.
Corticoterapia de întreţinere face parte din tratamentul de fond.

11
TRATAMENTUL UNOR FORME PARTICULARE DE ASTM
• ASTMUL CU DISPNEE PAROXISTICĂ: simpatico-mimeticele trebuie evitate,
pericolul de abuz fiind prea mare. Miofilinul administrat intravenos poate combate dispneea
dar nu previne crizele
• ASTMUL CU DISPNEE CONTINUĂ: corticoterapia rămâne medicaţia de elecţie.
Sistează crizele de 24 de ore.
• STAREA DE RĂU ASTMATIC – hemisuccinat de hidrocortizon (HHC) în doză
iniţială de 25-100 ml intravenos, urmat de perfuzii cu
200-400 mg pe zi cu soluţii de glucoză 5 %.
Tratamentul parenteral trebuie să fie cât mai scurt, urmărindu-se scoaterea bolnavului
din criză. Ca doză de întreţinere 5+10 Prednison, cu tratament de protecţie (K, Ca, antiacide,
regim desodat).
Se administrează de la început oxigen 2-4 l/minut, pe sondă nazală, intermintent.
Tot în starea de rău astmatic se mai administrează:
• Antibiotice: Tetracilină, Ampicilină;
• Fluidifiante ale secreţiilor bronşice;
• Substituţie de lichide 2-3 l/24 ore, sub controlul presiunii venoase
• Diazepam 5-10 mg – acţionează anxiolitic şi sedativ, fără a deprima centrul
respirator. În urma aplicării unui tratament eficace se poate obţine la unii bolnavi o
ameliorare evidentă, nu numai a crizelor de dispnee ci şi a hiperreactivităţii bronşice.

CAPITOLUL III
ÎNGRIJIRI GENERALE ŞI SPECIALE LA PACIENŢI CU ASTM
BRONŞIC

ÎNGRIJIRI GENERALE:
1. Asigurarea condiţiilor de mediu:
- saloanele trebuie să fie luminate intens şi permanent să fie prevăzute cu terase,
temperatura optima 19°C;
- ventilaţia saloanelor trebuie sa fie optimă;
- se va asigura un mediu calm, liniştit;
- curăţenia să se facă zilnic cu substanţe dezinfectante folosindu-se cârpe umede şi
aspiratoare;
- dezinfecţia trebuie făcută curent şi terminată la plecarea bolnavului din spital.
2. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative:
- se monitorizează: tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, temperatura, diureza, scaunele
şi notarea valorilor obţinute în Foaia de Observaţii.
Se urmăreşte:
 temperatura;
 culoarea şi integritatea mucoaselor şi tegumentelor;
 respiraţia;
 caracterul tusei;

12
  expectoraţia;
 pruritul;
 numărul şi consistenţa scaunelor;
 culoarea şi cantitatea de urină;
 edemele;
 aportul de lichide;
 greutatea corporală;
 modificări ale comportamentului (somnolenţă, oboseală, anxietate, depresie);
 asigurarea odihnei;
 interzicerea alcoolului şi tutunului.
3. Pregătirea pacientului pentru investigaţii
Se face pregătirea fizică şi psihică pentru următoarele investigaţii şi însoţirea
pacienţilor:
 bronhografia;
 spirografia;
 spirometria;
 spiroergografia;
 analiza gazelor;
 teste farmacodinamice : testul bronhodilatator, testul bronhoconstrictor;
 măsurarea PEF-ului la domiciliu;
 electrocardiograma;
 radiografia toracică;
 ecografii abdominale;
 teste cutanate;
 examene de laborator: spută, sânge, urină.
4. Asigurarea regimului igieno-dietetic:
- în perioada febrilă regim hidric bogat în vitamina C;
- când febra scade se administrează o dietă hipercalorică uşor digerabilă brânză de vaci, ceai
neîndulcit, legume, lapte, carne albă, fructe;
- se evită grăsimile de origine animală;
- regim desodat în perioada tratată cu corticoizi;
- aport suficient de lichide 2-3 l/zi;
- bolnavii cu expectoraţie fetidă înainte de masă îşi vor face toaleta cavităţii bucale cu
subsanţe dezodorizante (apa de gură).
5. Toaleta bolnavului se face în funcţie de starea generală ferit de curenţi de aer.
Schimbarea lenjeriei de corp se va face imediat ce bolnavul transpiră abundent.
Tegumentele se sting cu alcool mentolat şi se pudrează cu talc pentru prevenirea
escarelor.Educaţia sanitară a bolnavului se va face pentru a se folosi scuipători, batiste de
unică folosinţă şi respectarea regulilor de igienă.
6. Administrarea tratamentului:
La indicaţia medicului se administrează:
 antiinflamatoare;
 bronhodilatatoare;
 expectorante;
 antibiotice după antibiogramă;
 simpaticomimetice;
 oxigenoterapie.

13
 Se respectă regulile de administrare a medicamentelor: orarul,doza şi calea de
administrare.

ÎNGRIJIRI SPECIALE
Asistenta medicală va instrui bolnavul să evite factorii declanşatori ai crizei de astm
bronşic, trebuie identificaţi in mod individual la toţi bolnavii astmatici deoarece sunt diferiţi
de la un pacient la altul.
Factori ce pot determina apariţia crizei de astm bronşic:
 factori cauzali: alergeni, medicamente, sensibilizanţi profesionali;
 infecţii respiratorii virale: rinite , faringite, sinuzite;
 efortul fizic şi hiperventilaţia;
 alimente (coloranţi şi aditivi);
 factori emoţionali.
Asistenta medicală va cunoaşte semnele şi simptomele din criza de A.B.
şi până la venirea medicului va administra:
 bronhodilatatoare spray 2 pufuri la nevoie;
 simpaticomimetice: corticoid inhalator;
 oxigenoterapie;
 miofilinul se administrează în criză i.v. lent pentru prevenirea tulburărilor de ritm;
 bolnavul trebuie sa adopte o poziţie pentru uşurarea respiraţiei: semişezând sau
ortopnee;
 supravegherea psihicului bolnavului are o mare importanţă deoarece lipsa de O2
deranjează psihicul acestuia dând anxietate, depresie, stare de agitaţie.
Asistenta medicală:
- trebuie să stabilească un plan de execuţie a gimnasticii respiratorii recomnadata de medic;
- va informa pacientul de caracterul cronic al bolii, care poate fi stăpânită printr-o terapie
corectă şi controlată;
- trebuie să observe condiţiile de exacerbare a bolii şi îndepărtarea lor ;
- ajută pacientul pentru satisfacerea nevoilor fundamentale;
- administrează tratamentul prescris şi urmăreşte efectele secundare: tahicardie, aritmie,
greaţă şi vărsături;
- monitorizează funcţiile vilate la 15 minute;
- asigură hidratare corespunzătoare pentru fluidificarea secreţiilor;
- educă pacientul in în vederea:
- modului de administrare a tratamentului la domiciliu;
- respectarea regimului alimentar prescris;
- evitarea factorilor care produc criza de A.B.;
- modul de întreţinere şi utilizare a aparatului pentru aerosoli la domiciliu;
- necesitatea curelor climaterice în special salive;
- regim de viaţă echilibrat şi gimnastică respiratorie;
- toaleta cavităţii bucale după expectoraţie;

14
 CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAZURILOR A, B, C
PREZENTAREA CAZULUI A

1.INTERVIU:
NUME - M
PRENUME - G
VÂRSTA - 65 ani
SEX - Bărbătesc
DOMICILIUL - localitatea Sacele. Jud. BRASOV
OCUPAŢIE - pensionar
RELIGIE - ortodox
GREUTATEA - 82 kg
ÎNĂLŢIMEA - 1.78 m
STARE CIVILĂ - căsătorit
2. MOTIVELE INTERNĂRII :
-Dispnee expiratorie cu ortopnee;
-Tuse cu expectoraţie mucoasă.
3. ISTORICUL BOLII :
Bolnav cunoscut cu astm bronşic infecto-alergic cu crize repetate, se internează în
prezent pentru dispnee expiratorie, tuse cu expectoraţie sero-mucoasă, ortopnee.
Bolnavul a prezentat numeroase remisiuni bronşice cu evoluţie spre BPOC şi de
aproximativ 10 ani, episoade de decompensare cardiacă dreaptă cu tulburări de ritm cardiac.
În noiembrie 2004 a prezentat semne de insuficienţă miocardică, stadiu cronic cu
localizare antero-septală şi inferioară şi dispnee continuă.
Prezintă edeme la membrele inferioare. Sa instituit tratamentul de urgenţă cu:
Miofiline, HHC, oxigen, cu evoluţie favorabilă. Se internează în prezent pentru diagnostic şi
tratament.
4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE
 Astm bronşic infecto-alergic;
 BPOC;
 Cord pulmonar cronic decompensat ;
 Sechele de infarct de miocard inferior şi anteroseptal;
 Septal.
5. ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE :
 Mama – astm bronşic
 3 copii aparent sănătoşi
 Sora D.Z. gr. II
6. CONDITII DE VIAŢA SI MUNCĂ :
Fost muncitor la fabrica de ciment ( inhalare de praf). În prezent locuieşte împreună
cu soţia intr-un apartament cu 2 camere.
7. COMPORTAMENT FAŢĂ DE MEDIU:
Nu consumă tutun, cafea, alcool.
8. EXAMEN OBIECTIV:

15
 Stare generală - alterata
Stare de nutriţie - inapetenţă
Stare de constienţă - păstrată
Facies - normal
Tegumente – uşor cianotice perinazal şi perioral
Mucoase - normale
Fanere - normal implantate
Ţesut adipos – bine reprezentat
Sistem ganglionar - repalpabil
Sistem muscular - normoton
- normokinetic
- normotrof
Sistem osteo-articular - aparent integru
Aparat respirator :
 Torace uşor dilatat;
 Dispnee expiratorie cu ortopnee;
 Wheezing;
 Raluri sibilante;.
 Tiraj intercostal şi subclavicular şi tuse frecventă
Aparat cardio-vascular :
 ortopnee ;
 şoc apexian in spatiul V intercostal ;
 zgomate cardiace normale ;
 puls 90b/min.;
 TA - 150/90mmHg.
Aparat digestiv :
 Inapetenţă;
 cavitate bucală – normală;
 faringe - uşor congentiv;
 ficat, splină, pancreas şi căi biliare – nepalpabile;
 abdomen suplu mobil cu respiratia;
 tranzitul şi frecvenţa scaunelor - constipaţii .
Aparat uro - genital :
 loje renale nedureroase;
 mictiuni fiziologice .
S.N. ,endocrin , organe de simţ :
- cefalee ;
- motilitate normală;
- sensibilitate normală;
- reflexe cutanate prezente;
- reflexe osteotendinoase prezente bilateral;
- tulburari sfincteriene – absente;
- nervi cranieni normali clinic.

16
 9. EXPLORĂRI :
a) Analize de laborator :

DATA FELUL MOD DE VALORI VALORI

ANALIZEI PRELEVARE BOLNAV NORMALE

23.02.2019
Hematologie
H.B Prin punctie 109% 12-16 g%
H.T venoasă se 40% 36-46%
Leucocite recoltează 2 ml de 7.0000/mm³ 4.000-8.000/mm³
PN sange cu 57% 65%
M anticoagulant 9% 6-7%
L EDTA-c 1% 21% 25-28%
Eozinofile 5% 0.5-1%
VSH Prin puncţie 7 mm/ 1h 5-25 mm/1h
venoasă fără stază
se recoltează 1.6 ml
sânge pe 0.4 ml
anticoagulant
startul de Na 3.8%
Biochimie
Fibrinigen Punctie venoasă, se
recoltează 4-5 ml 300 mg% 200-400 mg%
sânge cu 0.5 ml
citrat de Na sau
heparină
Sumar de Se recoltează Glucoză - absent Glucoză - absent
urină dimineaţa prima Albumină - absent Albumină -
urină după igiena Sediment urinar- absent
organelor genitale, rare epitelii plate
10 ml de urină

b) Examene paraclinice:
Rx:
 leziuni ale bronhiilor;
 ECK – ritm sinusal 64 c/s;
Ecografie abdominală:
 ficat cu structură omogenă, hiperflectogenă;
 pancreas, rinichi, splină – normal ecografic.

17
Spinogramă:
 CV – 80%;
 VEMS – 68.2%;
 IT – 76%.

TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

Nr. NEVOIA MANIFESTĂRI DE SURSA DE DIFICULTATE

crt DEPENDENŢĂ
1 N.de a respira si a Dispnee respiratorie; Hiperalergie; edemul
avea o buna tahicardie cu polipnee; tiraj mucoasei bronşice;
circulatie intercostal şi subclavicular, hipersecreţie de mucus;
obstrucţia căilor respiratorii; scăderea capacităţii de
tuse frecventă expansiune pulmonară
2. N.de a bea şi a Inapentenţă Dispepsie gastrică;
mânca intoleranţă pentru alimente
condimente
3. N.de a elimina Constipaţie cu meteorism Tranzit încetinit;
abdominal; scăderea diurezei imposibilitatea exerciţiului
fizic
4. N.de a se mişca şi a Dificultate în adoptarea unei Anxietate; scăderea
păstra o bună poziţii comode capacităţii de expansiune
postură pulmonară
5. N.de a se odihni Insomnii; somn agitat şi treziri Hipoxie cerebrală; dispnee
frecvente expiratorie anxietate
6. N.de a se îmbrăca şi Dificultate în a se îmbrăca şi Durerea
dezbrăca dezbrăca
7. N.de a fi curat şi a Tegumente cianotice; edeme Boala
avea tegumente
protejate
8. N.de a păstra Tegumentele sunt reci Boala
temperatura
corpului în limite
normale
9. N.de a evita Anxietate, iritabilitate Frica de moarte
pericolele
10. N.de a comunica Pacientul acceptă cu greu Perceperea bolii ca pe o
boala, izolare pedeapsă
11. N.de a se realiza Dificultate în a-şi îndeplini Anxietate, durere
rolul social
12. N.de a se recrea Incapacitate în efectuarea Starea depresivă
activităţilor recreative
13. N.de a învăţa Diminuarea concentrării Lipsa de informare;
anturaj necunoscut
14. N.de a-şi practica Dificultatea de a practica Spitalizare
religia activităţi religioase

18
 TABEL CU MEDICAŢIA PRIMITĂ

MOD DE MOD DE
MOD DE DOZA EFECTE
MEDICAMENT PREZEN- ADM. LA
ADM. ADM./ZI SECUNDARE
TARE PACIENT
1.Ventolin SRRAY inhalaţii 4-6 pufuri/zi 1-2 pufuri
x3/zi
2.Miofilim Fiole IV 2 fiole/zi 10 fiole/zi
IV lent
3.Aspacardin Cp Per os 1-2 cp/8-10 h 2 cp/8 h
4.Brofimen Cpr Per os 8-16mg/zi 1cprx3/zi

5.Fenobarbital Cp Per os 1 cp 1 cp seara la

culcare
6. Furosemid Fiole IM 2 fiole /zi 1x2 fiole /zi
7. Prin sondă 6-8 l/minut 6-8 l/minut
Oxigenoterapie nazo-
faringiană

PLAN DE ÎNGRIJIRE: CAZUL A

Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare

autonome si
delegate
23.02.2019
Dispnee paroxistică cu -Reducerea lipsei de -Asigur pacientului Stare generală alterată
respiraţie şuierătoare aer poziţie semişezând. TA = 130/70 mmHg
-Aerisesc camera si P = 90 b/min
asigur temperatura T = 36.5°C
optimă de 19°C. Polipnee – 25 r/min
-Administrez Criza cedează după
oxigen 4-6 l/minut. administrarea

19
Anxietate, instabilitate, -Liniştirea -Explic pacientului medicamentelor:
frica de moarte pacientului mecanismul bolii. -eliminare uşoară a
iminentă -Supraveghez sputei
permanent
pacientul
comunicând
permanent.
-Mă exprim clar şi
ascult opiniile

24.02.2019

Tuse cu expectoraţie -Favorizarea -Asigur pacinetului Favorabilă

perlată şi obstrucţia expectoraţiei un aport crescut de
căilor respiratorii lichide călduţe
pentru fluidificarea
secreţiilor
-Administrez la
indicaţia medicului
bronhodilatatoare,
expectorante.

Insomnii, somn -Pacientul să -Învăţ pacientul să-şi

agitat şi treziri prezinte un respecte permanent orele
frecvente somn liniţtit de somn.
-Învăţ pacientul exerciţii
de relaxare.
-Administrez la indicaţia
medicului Fenobarbital

25.02.2019
Cianoză periorală -Pacientul să -Învăţ pacinetul exerciţii Favorabilă cu diminuarea
şi perinazală diminueze de respiraţie. cianozei
cianoza -Administrez O2
2-4 l/h
-Administrez medicaţia
recomandata.
Constipaţii cu -Pacientul sa -Asigur un regim bogat în Favorabilă cu eliminarea
meteorism aibă scaun fibre alimentare. scaunului
abdominal de -Ofer pacientului lichide.
consistenţă -Efectuez masaj
normală. abdominal pentru
mărirea pristalismului
-Administrez la indicaţia
medicului laxativ.

20
Gust amar în -Pacientul să -Efectuez igiena cavităţii Dispare senzaţia de gust amar
cavitatea bucală nu mai bucale.
datorită prezinte gust -Clătesc gura bolnavului
medicaţiei amar cu soluţie odorizantă (apă
de gură)
26.02.2019

Stare de rău -Prevenirea -Asigur un mediu calm şi Favorabilă cu ameliorarea

astmatic. hipoxiei. de siguranţă pacientului. starii de rău astmatic
-Liniştirea -Supraveghez permanent
pacientului. pacientul.
-Administrez O2
2-4 l/h
-Administrez medicaţia
pentru starea de rău
astmatic: corticoterapie
inhalatorie,
bronhodilatatoare şi
antihistaminice
Retenţie -Corectare -Asigur regim desodat Reducerea edemelor
hidrosalină cu -Administrez la indicaţia Diureză = 1.5 l /24 h
scăderea diurezei medicului Furosemid
şi apariţia
echemelor
D = 1 l/24 ore
27.02.2019
Dispepsiei gastrică Combaterea -Asigur regim de cruţare Diminuarea dispepsiei gastrice
dispepsiei gastro-biliar cu
eliminarea alimentelor
colecistokinetice
Vertij Pacientul să -Asigur pacientului un Pacientul prezintă o stare mai
nu mai mediu de siguranţă. bună
prezinte -Însoţesc pacientul când
vertij vrea să se ridice.
-Învăţ pacientul să se
ridice brusc din pat şi să
stea în poziţie şezând
câteva minute înainte de a
se ridica.

21
 PREZENTAREA CAZULUI B
1. INTERVIU:
NUME: F
PRENUME: S
VÂRSTA: 50 ani
SEX: masculin
DOMICILIUL: loc. TARLUNGENI, Jud. BRASOV
OCUPAŢIA: pensionar
RELIGIA: ortodox
GREUTATEA: 68 kg
ÎNALTIMEA: 1.65 m
STARE CIVLĂ: căsătorit
2. MOTIVELE INTERNĂRII:
 Dispnee expiratorie;
 Tuse cu expectoraţie moco-purulentă;
 Anxietate, transpiraţii reci.

3. ISTORICUL BOLII:
Debut insidios la vârsta de 11 ani cu dispnee de efort, tuse uscată, rinoree, senzaţii de
nas înfundat strănut, simptome ce au debutat după băi reci în apă de munte. A fost internat în
spitalul de pediatrie dar nu s-a putut pune diagnosticul de astm bronşic. După a fost
diagnosticat cu astm bronşic (teste cutanate pozitive: praf, polen, spray). Crizele apar la efort
fizic mare , stres psihic şi după miroze pulmonare.
În anotimpurile reci şi umede prezintă frecvent viroze pulmonare şi crize de astm
bronşic: ziua 2-3 crize iar noaptea 2 crize/pe săptămână de aproximativ 4 ani:
Tratament urmat:
- Miofilin fiole şi capsule;
- HHC fiole în crize;
- Prednison 3 cp/zi cu reducerea la un comprimat la 5 zile.
4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE:
Rujeolă - 6 ani
Hepatită virală A - 7 ani
Astm bronşic alergic şi apoi infecto-alergic
Pneumonie bazală stângă
5. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
Tata - ciroză hepatică, arteriopatie membre inferioare
6. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:
Fost muncitor (rectificator) piese auto, în prezent pensionar. Locuieşte împreună cu
soţia şi 2 copii într-o casa de 4 camere.
7. COMPORTAMENT FAŢA DE MEDIU:
Nu consumă tutun, alcool şi cafea.
8. EXAMEN OBIECTIV:
Stare generală - alterată
Stare de nutriţie - inapetenţă
Stare de conştienţă - păstrată
Facies - simetric
Tegumente - palide
Mucoase - normale
Fanere - normal implantate

22
 Ţesut adipos - bine reprezentat
Sistem ganglionar - nepalpabil
Sistem muscular -normoton
-normokinetic
Sistem osteo-articular -aparent integru
Aparat respirator:
 excursii costale normale;
 torace normal conformat;
 tiraj intercostal;
 raluri crepitante;
 tuse productivă perlată;
 26 r/min. - polipnee .
Aparat cardio-vascular:
 soc apexian in spatiul V inercostal ;
 zgomote cardiace normale ;
 puls - 100 b/min;
 TA - 140/80 mmHg.
Aparat digestiv:
 Inapetenţă;
 cavitate bucală normală;
 faringe şi amigdale normale;
 ficat, splină, pancreas, cai biliare – nepalpabile;
 abdomen suplu mobil cu respiraţia ;
 tranzitul şi frecvenţa scaunelor: constipaţie.
Aparat uro-genital:
 loje renale nedureroase;
 micţiuni fiziologice.
Sistem nervos, endocrin, organe de simţ:
- cefalee;
- motilitate normală;
- sesibilitate normală;
- reflexe cutanate prezente;
- reflexe asteo-tendinoase prezente bilateral;
- tulburări sfincteriene – absente;
- nervi cranieni normali clinic.
9. EXPLORĂRI:
Analize de laborator:
 eozinofilele sunt crescute în A.B.
 se găsesc în sânge în formula leucocitară şi în spută.

23
DATA FELUL MOD DE VALORI VALORI NORMALE
ANALIZEI PRELEVARE BOLNAV
15.01.2019
Hematologie Se recoltează 10.1 g% 12-16 g%
HB prin puncţie 36% 36-46%
HT venoasă 2 ml 3.900/mm³ 4.000-8.000 mm³
Leucocite sânge pe
anticoagulant
PN 43% 65%
EDTA c1%
M 6% 6-7%
L 41% 25-28%
Eozinofile 7% 0.5-1%
Prin puncţie
venoasă se
recoltează fără
stază venoasă
VSH 1.6 ml sânge pe 5 mm/h 5-25 mg%
0.4
anticoagulant
citratul de Na
3.8%
Biochimie
Se recoltează
4-5 ml de sânge
cu 0.4 ml 500 mg% 200-400 mg%
Fibrinogen clorură de Na
Explorări paraclinice
RX - leziuni ale bronhiilor şi ale musculaturii bronşice;
ECK - ritm sinusal 100 c/s;
Ecografie abdominală: ficat cu structură omogenă uşor hipernflatogenă, pancreas, rinichi,
splină - normal ecografic;
Spirogramă:
CV = 78%;
VEMS = 65.2%;
IT = 79%.

TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

Nr. NEVOIA FUNDAMENTALĂ MANIFESTĂRI DE SURSA DE

crt DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1. N.de a respira şi a avea o bună Dispnee Hiperalergie; edemul
circulaţie respiratorie; mucoasei bronşice;
secreţie hipersecreţie de mucus
mucopurulentă
2. N.de a bea şi a mânca Inapetenţă Dispepsie gastrică;
intoleranţa pentru
alimente condimentate
3. N.de a elimina Hipersecretie Dispnee expiratorie;
bronsica edemul mucoasei
24
 respiratorii

4. N.de a se mişca şi a păstra o bună Dificultate în Anxietate; scăderea

postură adoptarea unei capaci-tăţii de expansiune
poziţii comode pulmonară

5. N.de a se odihni Insomnii; somn Hipoxie cerebrală;

agitat şi treziri dispnee expiratorie
frecvente anxietate
6. N.de a se îmbrăca şi dezbrăca Dificultate în a se Durerea
imbrăca şi
dezbrăca
7. N.de a fi curat şi a avea tegumente Tegumente Boala
protejate cianotice
8. N.de a păstra temperatura Tegumentele sunt Boala
corpului în limite normale reci, cianotice
9. N.de a evita pericolele Anxietate, Frica de moarte iminentă
iritabilitate
10. N.de a comunica Pacientul accept cu Perceperea bolii ca pe o
greu boala, izolare pedeapsă
11. N.de a se realiza Dificultate în a-şi Anxietate, durere
îndeplini rolul
social
12. N.de a se recrea Incapacitate în Starea depresivă
efectuarea activită-
ţilor recreative
13. N.de a învăţa Diminuarea Lipsa de informare;
concentrării anturaj necunoscut
14. N.de a-şi practica religia Dezinteres faţă de Spitalizare
nevoile sale
spirituale

TABEL CU MEDICAŢIA PRIMITĂ

N MEDICAMENT MOD DE MOD DE DOZA MOD DE EFECTE

r PREZENTARE ADM. ADM.PE ADM.LA SECUN-
c ZI PACIENT DARE
r
t
1 Berotec Spray Inhalaţie 4-6 1-2
. pufuri/zi pufuri/3/zi
2 HHC Fiole 50 mg Injectabi 50 mg/zi 2x250
. l i.v. lent ml/zi
3 Miofilin Fiole Injectabi 2 fiole/zi 1x2/zi
. l i.v.
foarte

25
4 Fenobarbital Comprimate Per os 1 cp/4h 1 cp/zi
.
5 Clordelazin Drajeuri Per os 3 dr/zi 1x3 dr/zi
.
6 Tetracilină Capsule Per os 50 mg/kg 1x4/zi
. corp/zi
8 Ketotifen Comprimate Per os 1 mg 1 cp seara
. x2/zi
9 Algolcamin Fiole i.v. 1x4/zi 1 la nevoie
.

PLAN DE INGRIJIRE: CAZUL B

Problema Obiective Intervenţii Evaluare

autonome şi
delegate
15.01.2019
Dispnee -Reducerea lipsei -Asigur pacientului -Favorabilă
paroxistică cu de aer un mediu calm,
respiraţie liniştit
şuierătoare -Aşez pacientul în
poziţie semişezând
-Administrez 02
4-6 l/min.
Inapetenţă -Pacientul să-şi -Asigur mese mici -Favorabilă
recapete apetitul cantitativ şi la
intervale scurte de
timp
-Ofer pacientului
lichide şi vitamina C
-Supraveghez
pacientul în timpul
servirii mesei
Subfebrilitate 38°C -Scăderea febrei -Administrez lichide -Favorabilă cu scăderea
-Menţinerea în călduţe temperaturii
limite normale -Aerisesc camera şi-i -TA – 130/80 mmHg
asigur temperatura -R – 16 r/min.
19°C -T - 37°C
-Administrez După 1 oră 36.8°C
algolcamin I.M
-Aplic comprese
umede pe fruntea
pacientului
-Monitorizez
funcţiile vitale şi
votez în F.O.
Tuse cu -Favorizarea -Aerisesc camera -Staţionară
expectoraţii expectoraţiei -Administrez
perlată aderentă medicaţia cu
expectorante
26
 -Învăţ pacientul să
scuipe în batistă de
unică folosinţă sau
în scuipătoare
Recoltare sputei -Invăţ pacientul să- -Pregătesc 2 -Recoltare corectă
pentru examenul şi recolteze sputa recipiente, 2 cutii
bacteriologic şi de dimineaţă Petri una pentru
citologic înainte de spălarea examenul
pe dinţi bacteriologic şi a
-Instruesc doua pentru
pacientul să examenul citologic
strângă numai
spută nu şi resturi
alimentare sau
salivă
16.01.2019
Durere în -Combaterea -Ofer pacientului -Durerea diminuează în
hipogastru durerii regim de cruţare urma regimului
gastrică şi
hepatobilară
Cefalee şi vertij -Combaterea -Comunic cu -Favorabilă
durerii pacientul pentru
aflarea cauzei
pentru cefalee
-Învăţ pacientul să
se odihnească în
perioada dintre
crize
-Administrez la
indicaţia medicului
17.01.2019
Greaţă şi vărsături -Pacientul să nu -Administrez mese -Favorabila cu
2 vărsături mai prezinte mici cantitativ diminuarea greturilor si
alimentare greţuri şi vărsături -Administrez absenţa vărsaturilor
tratamentul
greţurilor la
indicaţia medicului
Tulburarea ciclului -Pacientul să -Învăţ pacientul să- -Favorabilă
somnului doarmă normal şi respecte orele de
somn
-Administrez la
indicaţia medicului

18.01.2019
Dispnee cu -Prevenirea -Supraveghez -Stare uşor alterată
expiraţie prelungit crizelor pacinetul şi-i • puls 100/accelerat
şi constricţie monitorizez funcţiile • respiraţie tahipnee
toracică vitale >25 r/min.
-Administrez -HTA – 90/60 mmHg

27
 antiinflamatoare -criza cedează
pentru prevenirea -pacientul prezintă o
crizelor de astm satre de bine
bronşic: R = 19 r/min
-Administrez i.v. TA = 11/70 mmHg, P =
lent ½ fiolă Miofilin 85 b/min
+ HHC perfuzabil
Vertij -Diminuarea -Învăţ pacientul să -Evoluţie staţionară
vertijului nu facă mişcări
bruşte
-Însoţesc şi ajut
pacientul pentru
satisfacerea nevoilor
Dispepsie gastrică -Combatere -Administrez regim -Dureri gastrice
hiposodat şi de diminuante
cruţare gastrică
-Explic pacientului
importanţa
regimului alimentar
sănatos în
stăpânirea bolii
19.01.2019
Cianoză periorală -Prevenirea -Supraveghez -Favorabilă cu
şi perinazală crizelor permanent diminuarea cianozei
Tegumente palide -Liniştirea pacientul
pacientului -Îi asigur condiţii de
calm şi siguranţă
-Administrez
tratamentul pentru
prevenirea crizei de
astm bronsic

Tulburarea ciclului -Pacientul să -Învăţ pacientul să -Favorabilă

somnului-insomnie doarmă un numar respecte programul
şi oboseală suficient de ore orelor de somn
noaptea 8-10 ore -Învăţ pacientul să
-Să prezinte o stare facă exerciţii de
de bine respiraţie şi relaxare
în perioadele dintre
crize
-Administrez la
indicaţia medicului
un somnifer slab

28
 PREZENTAREA CAZULUI C
1. INTERVIU:
NUME: C
PRENUME: V
VÂRSTA: 56 ani
SEX: masculin
DOMICILIUL: loc.CARPINIS, jud.BRASOV
OCUPAŢIA: salariat – mecanic auto
RELIGIA: ortodox
GREUTATEA: 82 kg
ÎNĂLŢIMEA: 1.79 m
STARE CIVILĂ: căsătorit
2. MOTIVELE INTERNĂRII:
Dispnee expiratorie.
Tuse cu expectoraţie muco-purulentă.

3. ISTORICUL BOLII:
Bolnavul diagnosticat cu astm bronşic infecto-alergic la 48 ani, după dese acutizări
bronşice şi pulmonare.
Este diagnosticat cu hipertensiune arterială. Urmează tratament cu hipazin şi
dipiridamol .De două luni acuză: dispnee expiratorie, transpiraţii reci. Urmează tratament cu
Ampicilină, Miofilin, Brofinen. Simptomotologia nu se amelioreză.
4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE:
- Astm bronşic infecto-alergic.
- HTA
5. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
Soră decedată neoplasm de colon
6. CONDIŢII DE VIATĂ SI MUNCĂ:
Locuieşte intr-o casă de 5 camere cu soţia şi copilul, are condiţii decente de locuit.
Munceşte 10 ore pe zi intr-un service auto.
7. COMPORTAMENT FAŢĂ DE MEDIU:
Neagă consumul de alcool, tutun şi cafea.
8. EXAMEN OBIECTIV:
Stare generală - alterată
Stare de nutriţie - inapetenţă
Stare de conştienţă - păstrată
Facies - faţă suptă. Ochi infundaţi în orbite
Tegumente - palide
Mucoase - normale
Fanere - normal implantate
Ţesut adipos - bine reprezentat
Sistem ganglionar - nepalpabil
Sistem muscular -normoton
-normotrof
-normokinetic
Sistem osteo-articular - aparent integru
Aparat respirator:
29
  torace normal ;
 excursii costale simetrice ;
 dispnee expiratorie;
 raluri sibilante;
 tuse productivă frecventă;
 R = 25 r/min.
Aparat cardio-vascular:
 şoc apexian în spaţiul V inercostal ;
 zgomote cardiace normale ;
 TA – 150/95 mmHg;
 P – 80 b/min.
Aparat digestiv:
 Inapetenţă;
 cavitate bucală normală;
 faringe – normal;
 ficat, splină, pancreas şi căi biliare – nepalpabile;
 abdomen suplu mobil cu respiraţia ;
 tranzitul şi frecvenţa scaunelor – normal.
Aparat uro-genital:
-loje renale nedureroase;
-micţiuni fiziologice.
S.N. , endocrin, organe de simţ:
- cefalee;
- motilitate normală;
- reflexe cutanate – prezente;
- reflexe osteo-tendinoase – prezente bilateral;
- tulburări sfincteriene – absent;
- nervi cranieni normal clinic.
9. EXPLORĂRI:

a) Analize de laborator:

DATA FELUL MOD DE VALORI VALORI NORMALE

ANALIZEI PRELEVARE BOLNAV
02.02.2019
Hematologie
HB Prin puncţie 10.19% 12-169%
HT venoasă se 36% 36-46%
Leucocite recoltează 2ml 3.900/mm³ 4.000-8.000/mm³
GR sânge pe 4.500.000/mm³ 4.000.000-
anticoagulant 5.200.000/mm³
PN EDTA 1% 43% 65%
M 6% 6-7%
L 41% 25-28%
E 7% 0.5-1%

30
 VSH Prin puncţie 5 mm/h 5-25 mm/h
venoasă fără
stază, se
recoltează 1,6 ml
sânge pe 0,4 ml
anticoagulantul
citratul de Na
3,8%
Biochimie
Uree Prin puncţie 12.8 g/24h 6.17 g/24h
Creatinina venoasă 1,29/24h 1-1,6/24h
TGP dimineaţa pe 24 U/l 5-35 U/l
TGO nemâncate se 32 U/l 15-42 U/l
recoltează 5 ml
sânge fără
anticoagulant
Glicemie Prin puncţie 107 mg% 75-115 mg%
Fibrinogen venoasă se 340 mg% 200-400 mg%
recoltează 5 ml
sânge cu
anticoagulant
florură de Na 0.4
ml
Spută pentru Pacientul Pneumococ Negativ
bacteriologie expectorează prezent
sputa în cutie
Petri

b) Explorări paraclinice:
Radiografie pulomnară
Spaţii intercostale lărgite.
Radioscopie
Leziuni ale bronhiilor.
Ecografie abdominală
Ficat cu structură omogenă. Pancreas, rinichi, splină - normal ecografic.
Colecist – torsionat, mărit în volum, fără calculi.
Spinogramă
CV – 80% ;
VEMS – 66.4%;
IT – 79%.

31
TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

Nr. NEVOIA MANIFESTARI DE SURSA DE DIFICULTATE

crt DEPENDENŢĂ
1. N.de a respira si a avea o buna Dispnee Hiperologie; edemul
circulatie respiratorie; mucoasei bronşice;
secreţie hipersecreţie de mucus
mucopurulentă
2. N.de a bea şi a mânca Inapetenţă Intoleranţă pentru
alimente condimentate
3. N.de a elimina Hipersecretie Dispnee expiratorie;
bronsica, rinoree edemul mucoasei
respiratorii
4. N.de a se mişca şi a păstra o bună Dificultate în Anxietate; scăderea
postură adoptarea unei capacităţii de expansiune
poziţii comode pulmonară
5. N.de a dormi si de a se odihni Insomnii; somn Hipoxie cerebrală; dispnee
agitat şi treziri expiratorie anxietate
frecvente
6. N.de a se imbraca si dezbraca Dificultate în a se Durerea
îmbrăca şi
dezbrăca
7. N.de a fi curat si a avea tegumente Tegumente Boala
protejate cianotice
8. N.de a păstra temperatura Tegumentele sunt Boala
corpului în limite normale reci, cianotice
9. N.de a evita pericolele Anxietate, Frica de moarte iminentă
iritabilitate
10. N.de a comunica Pacientul acceptă Perceperea bolii ca pe o
cu greu boala, pedeapsă
izolare
11. N.de a se realiza Dificultate în a-şi Anxietate, durere
îndeplini rolul
social
12. N.de a se recreea Incapacitate în Starea depresivă
efectuarea activită-
ţilor recreative
13. N.de a învăţa Diminuarea Lipsa de informare;
concentrării anturaj necunoscut
14. N.de a-şi practica religia Dezinteres faţă de Spitalizare
nevoile sale
spirituale

32
 TABEL CU MEDICAŢIA PRIMITĂ

N
r MOD DE MOD DOZA MOD DE
EFECTE SE-
c MEDICA-MENT PREZEN- DE ADM.PE ADM.LA
CUNDA-RE
r TARE ADM. ZI PACIENT
t
1 Ventolin 2-6
Spray Inhalaţii 1x3/zi
. pufuri/zi
2 HHC
Fiole I.v. 50 mg/24h 50mg/24h
.
3 Teotard 11-
Capsule Per os 1x2csp/zi
. 13mg/kg/zi
4 Nifedipin
Comprimate Per os 80mg/zi 1x3/zi
.
5 Dexametazonă
Fiole i.v. 15mg/zi În criză
.
6 Ampicilină
Capsule I.M 4g/zi 1x4cps/zi
.
7 Brofinen
Comprimate Per os 8-16mg/zi 1x3/zi
.
8 Diazepam
Comprimate Per os 2-10mg/zi 1/zi
.
9 Metolcopramid
Comprimate Per os 2mg/zi 1 – la nevoie
.
1 Algolcamin
Fiole I.M 500mg/zi 1 – la nevoie
0

PLAN DE ÎNGRIJIRE: CAZUL C

Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare

nursing
02.02.2019
Stare de rău -Prevenirea -Asigur poziţie -Staţionară
astmatic hipoxiei semişezând
-Liniştirea pacientului
-Administrez la indicaţia
medicului i.v. lent
HHC+1/5 fiolă de Miofilin

Dispnee -Reducerea lipsei -Administrez oxigen -Favorabilă

paraxistică cu de aer -Administrez
wheezing bronhodilatatoareinhalaţii
la indicaţia medicului

33
03.02.2019
Anxietate şi -Liniştirea -Supraveghez permanent -TA = 150/90mmHg
teamă de moarte pacientului pacientul P = 80 b/min.
-Îl ajut în satisfacerea R = 22r/min
nevoilor T = 38.2°C
-Monitorizez funcţiile
vitale
Febră -Scăderea T la -Ofer pacientului lichide -Favorabilă
T = 38.2° limite normale călduţe T = 36.8°C
-Administrez algolcamin
I.M la indicaţia medicului
04.02.2019
Tuse cu -Favorizarea -Asigur pacientului poziţie -Eliminare uşoară a
expectoraţie expectoraţiei de menaj postural secretiilor
muco-purulentă -Ofer lichide în cantitate
mare pentru fluidificarea
secreţiilor
-Administrez la indicaţia
medicului taratamentul
fluidifiant al secreţiilor
brosice
HTA cu edeme -Scaderea TA la -Asigur pacientului un -După o oră:
ale membrelor limite normale mediu liniştit de siguranţă TA = 140/90 mmHg
inferioare. -Diminuarea -Administrez medicaţia R = 19 r /min
TA = 160/95 edemelor prescrisa P = 80 b/min
mmHg -Învăţ pacientul să facă
mişcare pentru
diminuarea edemelor
-Monitorizezfuncţiilevitale
05.02.2019
Durere în -Combaterea -Ofer pacientului regim -Durerea diminuează
hipogastm durerii de cruţare gastrică în urma regimului
hepatobilară.
Cefalee şi vertij - Combaterea -Comunic cu pacientul -Favorabilă
durerii pentru aflarea cauzei
pentru cefalee
-Învăţ pacientul să se
odihnească în perioada
dintre crize
-Administrez la indicaţia
medicului antalgice
06.02.2019
Greaţă şi -Pacientul să nu -Administrez mese mici -Favorabilă
vărsături mai prezinte cantitativ
3varsaturi greţuri şi -Administrez tratament
alimentare vărsături greţurilor la indicaţia
medicului
Tulburarea -Pacientul să -Învăţ pacientul să-şi -Favorabilă
ciclului somnului doarmă normal respecte orele de somn
-Administrez diazepam
34
 CAPITOLUL V
DESCRIERE A TREI TEHNICI DE INGRIJIRE
1. MĂSURAREA PEF-ului LA DOMICILIU
Se efectuează cu ajutorul unui dispozitiv simplu numit debitmetru de vârf sau peak
flow-meter. Acest aparat permite măsurarea PEF în timpul unui expir forţat, parametru care
reflectă foarte fidel gradul de obstrucţiei bronşice.
Tehnica înregistrării PEF-ului:
 Poziţia stând relaxat pe un scaun cu aparatul în mâna dreaptă în poziţie orizontală;
 Deplasaţi cursorul în ţia 0;
 Trageţi aer adânc în piept ;
 Lipiţi buzele de piesa cilindrică a aparatului fără ca limba să intre în tub ;
 Suflaţi aerul cu toată puterea cât mai repede;
 Se repetă manevra de trei ori şi dintre acestea se notează pe fişă valoarea cea mai
mare a PEF-ului.
Măsurătorile se fac dimineaţa şi seara la aceleaşi ore şi se înregistrează pe un grafic dat
de medicul de familie sau pneumolog.
2. ADMINISTRAREA OXIGENULUI (OXIGENOTERAPIA)
Scop: terapeutic – îmbogăţirea aerului inspirat cu oxigen în concentraţii diferite, pe
cale inhalatorie, pentru combaterea stării de hipoxie, în scopul ameliorării concentraţiei de
oxigen din sânge. Trecerea oxigenului de la nivelul pulmonar în sânge este condiţionată de
unii factori a căror alterare determină unle tipuri de hipoxie: anemică – datorită lipsei de
hemoglobină; hipoxică – datorită insuficienţei ventilatorii; histotoxică – datorită blocării
fermenţilor respiratori la nivelul celulelor; circulatorie – datorită tulburărilor de circulaţie.
La nivelul ţesuturilor, oxigenul este utilizat sub forma dizolvată în plasmă, în
cantitate de 0.3 ml oxigen la 100 ml sânge. Oxigenoterapia creşte această cantitate dizolvată
până la 1.8 – 2.2 ml oxigen la 100 ml sânge, prin administrarea oxigenului la presiunea de o
atmosferă.Indicaţii:
Oxigenoterapia se indică: în hipoxii circulatorii (insuficienţă cardiacă, edem
pulmonar acut, infarct miocardic); în hipoxii respiratorii de diverse cauze şi grade; stări de
şoc; bolnavilor anesteziaţi cu anestezie generală, până la revenirea stării de conştienţă;
bolnavilor cu complicaţii postoperatorii (hemoragie, tulburări cerculatorii, respiratorii); lăuze
şi nou-născuţi cu suferinţe în oxigenare.
Surse de oxigen: staţie centrală de oxigen; microstaţie; bomba de oxigen de 300-
10.000 l oxigen comprimat la o presiune de 150 atm. Pentru a se putea administra, presiunea
se reglează cu reductorul de presiune debitmetrul (care indică volumul în litri de oxigen pe
minut) şi se umidifică cu ajutorul barbotorului
Administrarea oxigenului se face cu: sondă sau cateter nazal, ochelari, mască fără
reinhalarea gazului expirat, cort de oxigen.
Sonda nazală se introduce în nară până la faringe.
Utilizarea sondei nazale permite evitarea reinhalării aerului expirat, dar o parte din
oxigen se pierde prin expiraţia pe gură. Deoarece expiraţia durează dublu cât inspiraţia,
oxigenul trebuie administrat într-un debit triplu faţă de cel dorit să fie inspirat.
Prin sondă se administrează un debit de 12 l pe minut.
Cateterul nazal – cateter cu orificii laterale multiple: se introduce în nară până la
faringe, schimbându-se de la o nară la alta; se poate introduce şi în pipa laringiană
Ochelarii pentru oxigenoterapie se fixează după urechi şi au două sonde de plastic
care pătrund în nări. Se recomandă la copii şi la bolnavii agitaţi.

35
 Masca pentru oxigenoterapie (cu inhalarea aerului expirat) se fixează acoperind gura
şi nasul pacientului. Masca permite reinhalarea gazului expirat, iar pentru facilitarea
eliminării CO2 se foloseşte un balon.
Masca pentru oxigenoterapie (fără reinhalarea gazului expirat) prezintă un sistem de
valve care dirijează fluxul de gaze; este greu suportată de bolnavi datorită hamului de
etanşeitate. Cortul de oxigen nu poate depăşi o concetraţie a oxigenului peste 50%, realizează
o circulaţie deficitară a aerului, ducând la încălzirea pacientului (se impune răcirea cu gheaţă
sau folosirea corturilor cu refrigerator).
Efectuarea oxigenoterapiei cu sondă nazală
1. Dezobstruarea căilor aeriene şi asigurarea unei ventilaţii eficiente.
2. Se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus.
3. Se introduce cateterul în nazofaringe cu mişcări blânde, paralele cu palatul osos şi
perpendicular pe buza superioară.
4. Se fixează sonda cu leucoplast.
5. Se fixează debitul de 4-6 l/min.
6. Se va observa bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor.
7. Oxigenul se umidifică înainte de a ajunge la pacient în barbotoare speciale;
neumidificat, oxigenul este iritant pentru mucoasa respiratorie.
8. Se va administra gazul cu intermitenţă şi se va supraveghea debitul.
Efectuarea oxigenoterapiei prin mască
 Se verifică scurgerea oxigenului din sursă.
 Se pune masca în mâna bolnavului, pentru a-i uşura controlul măştii şi i se susţine
mâna. Debitul oxigenului va fi de 10-12 l/min.
 Se aşază masca pe piramida nazală şi apoi pe gură.
 Când bolnavul s-a obişnuit cu masca, se aşază cureaua de fixare în jurul capului.
 Rezervorul se strânge la inspiraţie şi se umple în expiraţie.

Incidente:
Pătrunderea gazului prin esofag duce la distensie abdominală; înfiltrarea gazului la
baza gâtului produce emifizemul subcutanat, datorită fisurării mucoasei.
• Nu se unge cateterul cu substanţe grase: este pericol de explozie şi de pneumonie.
• Bombele de oxigen se aşază singure, fixate pe un portbutelie, orizontal, pentru a evita
loviturile.
• Oxigenul din butelie nu se foloseşte fără manometru de distribuire.
3. SPIROGRAMA
Pregătirea bolnavului pentru spirogramă:
Bolnavul trebuie să fie în repaus 3-4 ore înaintea examenului, proba se face dimineaţa
pe nemâncate în laboratorul de spirografie, după ce s-a odihnit jumătate de oră.
Asistenta îi măsoară înălţimea şi greutatea corporală.
Racordarea aparatului se face printr-o piesă bucală (sau mască), se pensează nasul şi
se lasă câteva minute ca bolnavul să respire liniştit obişnuindu-se cu respiraţia în aparat.
Inălţimea curbei corespunde inspiraţiei şi se măsoară în cm, iar coborârea curbei
corespunde expirului.
Determinarea volumelor respiratorii se face în felul următor:
-după o respiraţie obişnuită de 20-30 secunde bolnavul este solicitat să facă un inspir maxim
urmat imediat de un expir cu maximă intensitate pentru CV.
-se repetă respiraţia maximală de cel puţin trei ori şi se măsoară cu rigla distanţa dintre
extremele curbei, cea mai mare reprezintă valoarea CV (capacitatea vitală) la care se adaugă
valoarea factorului BTSP = 10 % (temperatură, presiune, saturaţie în vapori de apă).

36
 Capacitatea vitală (CV) reprezintă cantitatea de aer expulzat din plămâni printr-o
expiraţie forţată după o inspiraţie profundă. Valoarea CV variază între 3.500-5.000 ml aer şi
este în funcţie de vârsta, înălţimea, sexul şi gradul de antrenament al pacientului.
Valorile obţinute la spirograf se raportează la valorile ideale ale vârstei, sexului, taliei
respective, care sunt calculate după anumite formule sau scoase din tabele standard.
Capacitatea vitală a plămânilor este alcătuită din trei valori:
• Volumul curent (VC)
• Volumul inspirator de rezervă sau aerul complementar (VIR)
• Volumul expirator de rezervă (VER)
Volumul curent este cantitatea de aer mobilizat în cursul unei inspiraţii sau expiraţii de
repaus. Valoarea lui este de 500-600 ml.
Volumul inspirator de rezervă este cantitatea de aer care pătrunde în plămâni în timpul
unei inspiraţii forţate. Valoarea lui este de 1.500-2.000 ml.
Volumul expirator de rezervă este cantitatea de aer care nu se mai poate expulza din
plămâni în urma unei expiraţii forţate. Valoarea lui este de 800-1.500 ml.
Valorile se exprimă în litri pe minut. Valorile ideale ale CV variază în funcţie de
vârstă şi sex, între 5-8 litri. Cu spirograful se mai pot măsura volumele de gaz deplasate pe
unitatea de timp – debitul vantilator pe minut care se obţine înmulţind volumul curent cu
frecvenţa respiraţiei. Dintre acestea sunt: ventilaţia pulmonară/min., debitul respirator maxim
(DRM) indirect, volumul expirator maxim/sec. (VEMS), consumul de oxigen/min.
VEMS este volumul maxim de aer pe acre bolnavul îl poate expira în prima secundă
a unei expiraţii forţate şi maxime, după o inspiraţie maximă
Tehnica:
Bolnavul conectat la un spirograf face o inspiraţie maximă, apoi este pus sa-şi ţină
aerul inspirat (apnee), după care face o expiraţie cu maximum de intensitate şi viteză. Proba
se repetă de 3-4ori, lăsând bolnavul să se odihnească între probe. Înscrierea curbei VEMS-
ului se face dând aparatul la o viteză de derulare a hârtiei de 2-6 cm/sec.
Pentru calcul se alege curba VEMS-ului cea mai mare, se măsoară în cm, se
înmulţeşte cu coeficientul aparatului, la care se adaugă factorul BTPS. Cifra obţinută
reprezintă VEMS care în mod normal este între 2.500-4.000 ml şi reprezintă 80 % din CV.
VEMS-ul reflectă gradul de permeabilitate bronşică şi de elasticitate pulmonară.
Determinarea debitului ventilator maxim direct/min. (acesta oboseşte bolnavul). Se
poate determina carând bolnavul să respire cu efort maxim timp de un minut, de aceea s-a
recurs la o formulă de calculare a DRM – indirect = VEMS*37 până la vârsta de 50 ani şi
VEMS*30 peste 50 ani. Se obţine astfel valoarea debitului vantilator maxim indirect real şi
teoretic.î
Capacitatea reziduală funcţională este cantitatea de aer care rămâne în plămâni.
Valoarea este de 1.500 ml.
Capacitatea pulmonară totală reprezintă capacitatea vitală + volumul rezidual. CP =
CV + VR
Indicele Tiffeneau sau indicele de permeabilitate bronşică se calculează după
formula: IT = VEMS*100/CV. Valoarea normală este 70-85 % din VEMS-ul real.

37
 CAPITOLUL VI
EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Informarea şi educarea pacientului este un proces continuu şi individualizat în care

trebuie să se ţină seama de vârsta bolnavului, gradul de înţelegere şi cultură, severitatea bolii
şi complexitatea măsurilor de tratament.
Bolnavul trebuie informat asupra caracterului cronic al bolii (nu se vindecă) în
schimb poate fi stăpânită printr-o terapie corectă şi controlată:
-trebuie să se observe condiţiile de exacerbare a bolii, factorilor profesionali, domestici,
psihoemoţionali, infecţiile care trebuie evitate.
-să cunoască semnele clinice de exacerbare şi de gravitate deosebită a acceselor mai lungi
precum şi eficienţa drogurilor.
-să folosească la domiciliu aparate simple de măsurare a PEF, să noteze variabilitatea pentru
a observa gradul de agravare a bolii.
-să cunoască tratamentul imediat în criză şi pe termen lung ca tratament de fond al astmului.
-să înveţe să administreze corect pufurile din dispozitivele tip ,,spray’’ .

CONCLUZII
Concluziile la care au ajuns medicii specialişti sunt unele triste: astmul bronşic este o
boală frecventă, subdiagnosticată sau tardiv diagnosticată (diagnosticul este adesea stabilit de
la 3 pâna la 5 ani de la debutul bolii), ceea ce duce şi la un tratament inadecvat, şi din păcate,
este o afecţiune caracterizată de o tendinţă ascendentă.
Astmul bronşic este o boală cu un debut precoce: 30% dintre cazuri manifestă
simptomele bolii sub vârsta de 1 an, 50% dintre cazuri - sub 2 ani, iar 80% - sub 5 ani... Ca
atare, boala este foarte greu de depistat, mai ales ca simptomele sale pot "păcăli" uşor
parintele vigilent, care consideră că strănutul, tusea şi respiraţia dificilă pot fi doar
consecinţele fireşti ale unei răceli mai puternice.
Alte cauze care duc la o depistare tardivă a bolii sunt: infecţiile căilor respiratorii
inferioare la vârsta mică, ce mimează simptomele astmului bronsic, formele atipice de astm,
respectiv tuse persistenta, tusea la efort - este un fapt cunoscut ca marii sportivi ai lumii au
dezvoltat un astm bronşic la efort, pe care il ţin sub control prin medicamentaţie.
La aceste cauze se adaugă si rezerva medicilor de a formula diagnosticul de astm
bronşic de la declanşarea primelor episoade bronhoobstructive, deoarece, mai mult decât
oricine, doctorii ştiu că aceasta este o boală care nu se vindecă, iar o asemenea veste nu este
usor de suportat de către părinţi.
Poate una dintre cauzele cu o importanţă covârşitoare în amânarea unui diagnostic
corect o reprezintă lipsa de informare a pacientului, in special a parinţilor acestuia, care nu
ştiu foarte clar ce înseamna astmul bronşic si rinita alergica si care sunt manifestările lor
clinice. Prof. dr. Dimitrie Dragomir a precizat că astmul bronşic si rinita alergică reprezintă
două afecţiuni subdiagnosticate si tratate insuficient la nivel mondial, ducând la întârzierea de
formulare a diagnosticului. Astfel, agravarea lor lent progresivă duce la ineficienţa măsurilor
de tratament - arborele bronşic se îngustează foarte mult, inflamaţia devine din ce în ce mai
evidentă si mai supăratoare şi foarte puţin sensibilă la tratamentul bronhoinflamator.
În cazul astmului bronşic, exagerările sunt reversibile la debut, aceasta fiind una
dintre caracteristicile bolii, însă devine o afecţiune din ce în ce mai dificil de controlat,
ducând la ireversibilitatea manifestărilor clinice. Acest lucru este valabil atât in cazul
astmului bronşic, cât şi în cel al rinitei alergice.

38
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. C. Borundel – Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura

Medicală, Bucureşti, 1988
2. G.A. Baltă – Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor vol. I, II, Editura
Didactică şi pedagogică Bucureşti 1988
3. G. Pandele – Semiologie medicală vol. I, Citografia UMF Iaşi, 1994
4. I. Gr. Posea, R. Păun – Bolile alergice, Editura Medicală, Bucureşti,
1997
5. I. Lungu – Semiologie medicală, vol. I, Citografia UMF Iaşi, 1984
6. L. Titircă – Îngrijiri acordate pacienţilor de către asistenta medicală,
Editura Viaţa Românească, Bucureşti 1998
7. L. Titircă – Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească 1995
8. L. Titircă – Urgenţe chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti 1998
9. L. Titircă – Explorări funcţionale, Editura Medicală, Bucureşti 1998
10. R. Păun – Terapeutica Medicală, vol. II, Editura Medicală, Bucureşti
1982
11. R. Păun – Tratat de medicină internă vol. I – Bolile aparatului respirator,
Editura Medicală, Bucureşti, 1983
12. S. Şuteanu – Diagnosticul şi tratamentul bolilor interne, vol. I, Editura
Medicală, Bucureşti, 1982

39