RITMICA

 Definitia ritmului:
„Ritmul este succesiunea organizata a sunetelor muzicale.
Durata sunetului determină structura oricărui ritm muzical”.

 În ritmica muzicală există două tipuri de timpi: timpi accentuaţi şi

timpi neaccentuaţi.
 În arta muzicală există trei mari categorii de ritmuri de la care
se porneşte cu dezvoltarea oricărei forme ritmice:
 ritmul binar,
 ternar şi
 eterogen.
 Există şi o a patra categorie denumită ritm liber, provenind din
muzica populară, ale cărei forme nu se aşează în tipare precise.

Ritmurile binare, ternare şi eterogene, în forma lor simplă adică

atunci când sunt alcătuite din valori egale – posedă o regularitate în
apariţia accentelor:
– ritmul binar are accentele din două în două elemente;
– ritmul ternar are accentele din trei în trei elemente;
– ritmul eterogen are accentele rezultând din combinaţia de binar şi
ternar (2+3).
 fiecare valoare ritmică accentuată este precedată de o valoare
ritmică neaccentuată
1. RITMUL BINAR
Formele ritmului binar pornesc de la o protocelulă alcătuită
din două durate unitare (egale) dintre care una deţine accentul
ritmic numit în teoria muzicii şi ictus, în limba latină însemnând
lovitură, impact, accent.

 Ritmul binar îşi are timpii accentuaţi din doi în doi timpi,
respectiv în măsura de 4/4 pe timpul 1 şi pe timpul 3.
 2. RITMUL TERNAR
Formele ritmului ternar pornesc de la o protocelulă alcătuită
din trei durate egale dintre care una deţine accentul ritmic, iar
celelalte două sunt neaccentuate.

 Ritmul ternar îşi are timpii acentuaţi din trei în trei timpi, respectiv
în măsura de 3/4 pe timpul 1

3. RITMUL ETEROGEN
Formele ritmului eterogen (asimetric) pornesc de la o
procedură alcătuită din cinci durate egale rezultând din combinarea
organică de binar şi ternar (2+3 şi 3+2) având două accente — primul
principal, iar celălalt secundar.

 Formule ritmice de structuri speciale sunt:

 sincopa,
 contratimpul,
 anacruza

SINCOPA
O formulă ritmică de un efect aparte în discursul muzical este sincopa.
 Definitia legato-ului : “Legato de prelungire este semnul grafic
în formă de arc de cerc ce unește două sunete de aceeași înălțime
și are ca efect prelungirea duratei primului sunet cu durata celui
de-al doilea.
 Dacă vom uni prin „legato” oricare din valorile accentuate
cu cea precedentă neaccentuată – reprezentând, desigur, sunete de
aceeaşi înălţime – obţinem o deplasare de accent contrară ordinii
normale de distribuire a accentelor ritmice după structura binară,
ternară sau eterogenă, denumită sugestiv sincopă.
  - contopirea unui timp accentuat cu un timp neaccentuat
precedent formeaza sincopa pe timp. Din aceasta contopire ia
nastere un accent expresiv numit accent de sincopa.

 Sincopele se consideră egale sau omogene în cazul că se

formează din două valori de aceeaşi durată.
De exemplu: doime cu doime, pătrime cu pătrime, etc.
 Sincopele se consideră inegale sau neomogene în cazul că
se formează din două valori de durate diferite:
Ex.: pătrime cu doime, optime cu pătrime, etc.

 Deplasarea accentului de la dreapta spre stânga, de pe timpul

accentuat pe timpul neaccentuat precedent, dă naştere sincopei
pe timpi.
Sincopa se formează prin legătura sau contopirea sunetului de pe
timpul accentuat cu cel de pe timpul neaccentuat.
a. ritm binar:
1. accentuari normale:

2. Ritm sincopat:

sau

b ritm ternar
1. accentuari normale:

2. ritm sincopat:

sau:

c ritm eterogen:
1. accentuari normale

2. ritm sincopat:

sau:
 Puteţi observa că exerciţiul ritmic nr 2 este scris în două
modalităţi: prin legato (a) şi prin contopire şi legato (b).

 Executaţi ritmic cu silaba "ta" exerciţiile de mai sus. Sesizaţi

câte sincope sunt în fiecare dintre aceste exerciţii.