Tema 2.

Principiile şi obiectivele activităţii previzionale(Idei pentru dezbatere)

În economia de piaţă, planul şi prognoza trebuie să contribuie la informarea şi

orientarea agenţilor economici asupra tendinţelor manifestate pe plan naţional şi
internaţional, astfel încât aceştia să-şi fundamenteze deciziile în cunoştinţă de cauză.
În acest context, rezultă că prognozele, prin clarificările pe care le aduc la orizontul de
prognoză, trebuie să contribuie la diminuarea incertitudinii referitoare la perspectiva
dezvoltării fiecărui agent economic şi, evident, a riscului.
Creşterea complexităţii vieţii economico-sociale a condus la accelerarea şi
diversificarea preocupărilor pentru identificarea trăsăturilor societăţii viitorului. Obiectivele
activităţii previzionale vor trebui să concorde cu obiectivele formulate într-o serie de
documente intens dezbătute şi mediatizate (ex. Raportul Brundtland).
Indiferent cum se va numi societatea viitorului şi tipul de dezvoltare corespunzător,
este evident că previziunile vor trebui să abordeze, în toată complexitatea ei, triada economic-
social-ecologic. O serie de specialişti consideră că societatea viitorului trebuie să se bazeze pe
un echilibru trivalent al sistemelor menţionate.
În concordanţă cu documentele adoptate de Conferinţa de Rio de Janeiro din iunie
1992 şi, în special, cu cele cuprinse în Agenda 21, obiectivele generale ale previziunilor
pentru fiecare sistem menţionat mai sus trebuie să fie:
a) pentru sistemul economic:
– maximizarea cantităţii de bunuri şi servicii produse la nivelul tehnosferei;
– maximizarea eficienţei utilizării resurselor;
– adaptarea tehnologiilor la fluxurile de resurse şi reprocesarea produselor deşeu.
b) pentru sistemul social:
– alocarea echitabilă a bunurilor şi serviciilor între partenerii contractului social, la
nivel local, naţional şi global;
– antrenarea adecvată a tuturor membrilor societăţii la procesul socio-economic;
– menţinerea diversităţii culturale, ca suport al posibilităţii de adaptare a sociosferei la
modificarea condiţiilor geo-socio-economice.
c) pentru sistemul ecologic:
– menţinerea biodiversităţii, ca suport al posibilităţilor de adaptare a biosferei la
modificarea condiţiilor geoclimaterice;
–respectarea mecanismelor de autoreglare şi a duratelor ciclurilor naturale, la nivelul
biosferei.

1
 Trebuie menţionat faptul că, pentru armonizarea obiectivelor specifice fiecărui sistem,
la nivel general există şi o serie de obiective de coordonare.
Putem aprecia că pentru sistemul economic obiectivele menţionate corespund
principiilor raţionalităţii şi eficienţei.
În contextul conturat mai sus este evident că orice prognoză la nivel macroeconomic
va trebui să conţină un sistem de obiective, în care obiectivul economic cost-eficienţă nu va
putea fi atins fără respectarea obiectivelor celorlalte sisteme.
Rolul prognozelor în economia de piaţă va fi unul în creştere, având în vedere, pe de o
parte, diversificarea intereselor agenţilor economici şi dorinţa acestora de realizare a
obiectivelor individuale (creşterea profitului) şi, pe de altă parte, necesitatea asigurării
coerenţei şi continuităţii dezvoltării, în concordanţă cu interesul naţional şi cu obiectivele
sistemelor neeconomice menţionate.
Totodată, cu ajutorul prognozelor se va urmări identificarea unor puncte critice care
pot să apară în evoluţia viitoare, atât în plan economic (epuizarea unor resurse), cât şi social
(efectele creşterii demografice) şi ecologic (efectele creşterii temperaturii, rezervele de apă
potabilă).
Pentru realizarea obiectivelor prognozelor şi îndeplinirea rolului pe care îl au, la baza
elaborării acestora stau o serie de principii.
La nivel macroeconomic, previziunile trebuie să pornească de la cerinţele exprimate
pe piaţă, direct sesizabile sau intuite pentru viitor, şi să se finalizeze cu verificarea gradului în
care oferta va reuşi să satisfacă cererea. Dacă cererea nu este acoperită se impun studii
suplimentare, analize complexe şi reluarea procesului previzional până la satisfacerea cererii.
În previziunile macroeconomice, obiectivele se fundamentează pe principii
economice, iar măsurile preconizate pentru atingerea acestora vor fi de natura pârghiilor
economico-financiare şi nu administrativ-birocratică.
Având în vedere rolul esenţial al prognozelor de a servi cerinţelor de elaborare şi
fundamentare a strategiilor şi politicilor economico-sociale acestea trebuie să evidenţieze
situaţia şi tendinţele de evoluţie pe plan intern şi internaţional, să prevadă măsurile pentru
funcţionarea corespunzătoare a sistemului economic naţional, autoreglarea acestuia în cazul
apariţiei unor disfuncţii.
În lucrările de prognoză la nivel macroeconomic se impune integrarea unui sistem de
protecţie împotriva riscurilor posibile, constând în mijloace materiale şi băneşti de intervenţie,
în special în domeniul social.