COMPORTAMENTUL DIVERSELOR TIPURI DE CONECTORI

SUB ÎNCĂRCĂRI MONOTONE ŞI CICLICE ALTERNANTE

Adrian Ciutina1

Rezumat
Cercetarea structurilor compuse cu conlucrare între structura din oţel şi beton este de un interese
sporit în zilele noastre, datorită raţiunilor economice rezultate din aplicarea practică a soluţiei.
Lucrarea prezintă rezultatele unui program experimental pe specimene standard de tip push-out, în
care au fost variaţi diverşi parametri: tipul conectorilor (Profile UPN, profile LL, gujoane Φ22,
gujoane Φ16, agrafe din bare de armătură), clasa tălpii din oţel a profilului metalic (clasă 1, clasă
2 şi respectiv clasă 3), clasa betonului (C25/30 şi 30/37). Încărcarea de tip ciclic a fost aplicată
pentru 5 specimene. Rezultatele sunt comentate în termeni de rezistenţă, ductilitate şi analizate în
funcţie de capacităţile acestora de a susţine anumite deformaţii între placa din beton armat şi
profilul metalic.

1. Introducere
Sistemul de grinzi compuse oţel-beton este deja folosit în proiectarea structurală de o perioadă
considerabilă de timp [1]. Comportamentul grinzilor compuse este caracterizat de conexiunea dintre
cele două materiale, care lucrează la forfecare. Din acest motiv au fost concepute şi testate de către
cercetători multe tipuri de dispozitive în vederea realizării unei conexiuni de forfecare optime. În
consecinţă, pe de o parte considerentele economice continuă să motiveze dezvoltarea unor produse
noi, iar pe de alta cercetătorii încearcă să folosească noi tehnici pentru folosirea conectorilor
tradiţionali [2]. Noile generaţii de conectori, cum ar fi conectorii preperforaţi [3] promit să fie o
alternativă eficientă a conectorilor standard de tip gujon cu cap.
Procedura standard push-out dată în Anexa B a Eurocode 4 [4] oferă o modalitate corectă de
investigare la forfecare a conectorilor. Totuşi această procedură oferă informaţii doar despre
încărcările de tip monoton. În cazul grinzilor cadrelor necontravântuite sub încărcări seismice, unde
momentele pot schimba semnul în decursul încărcării, forfecarea din conectori poate fi de tip
alternant. În literatura de specialitate există relativ puţine rapoarte de cercetare care consideră
conectorii sub încărcări ciclice de tip alternant, iar majoritatea tratează comportamentul conectorilor
de tip gujon cu cap.

1
Şef Lucrări, Universitatea „Politehnica” din Timişoara, Facultatea de Construcţii, Departamentul de Construcţii
Metalice şi Mecanica Construcţiilor

171
Feldmann & Gesella [5] fac o analiză foarte detaliată la oboseală a conectorilor de tip gujon la
încărcări cvasi-statice. La oboseală cu cicluri de amplitudine mare (low-cycle fatigue), Bursi şi
Ballerini [6] au analizat comportamentul conectorilor-gujon la variaţii de deplasare de tip variabil
respectiv constant nesecvenţial. O comparaţie între rezultatele testelor ciclice şi cele monotone au
condus autorii la concluzia că formulele oferite de Eurocode 4 pentru calculul rezistenţei
conectorilor conduc la valori nesecuritare când sunt aplicate direct în proiectarea seismică.
Pe o cercetare condusă pe două tipuri diferite de conectori, Aribert & Lachal [7] au demonstrat de
asemenea faptul că răspunsul ciclic a condus la o scădere masivă atât a rezistenţei globale cât şi a
ductilităţii, subliniind faptul că în cazul încărcărilor ciclice, aşa cum este şi cazul acţiunii seismice,
folosirea conexiunii parţiale trebuie evitată.
Prezenta lucrare prezintă rezultatele a 11 teste experimentale sub încărcări de tip monoton (de tip
push-out) şi 5 teste experimentale la încărcări ciclice (de tip push-pull), încercate în Laboratorul
CEMSIG al Universităţii Politehnica din Timişoara. Scopul final al activităţii de cercetare este de a
găsi comportamentul diferitelor tipuri de conectori sub acţiuni ciclice de genul celor seismice,
corespunzătoare teritoriului României.

2. Configuraţia specimenelor, standul experimental, interpretarea rezultatelor

2.1 Configuraţia şi descrierea specimenelor

Dimensiunile specimenelor de tip push-out (incluzând secţiunea metalică şi planul de armare) au

fost derivate din caracteristicile oferite de Anexa B - paragraful B 2.2 al Eurocode 4. Dimensiunile
plăcilor din beton şi ale profilului metalic au fost menţinute constante pentru toate testele, la fel şi
configuraţia şi diametrul barelor de armare (Φ 10mm), aşa cum este arătat mai în Figura 1.

15
160
35
150 160

250 150
620

150
140
90
80
35
150 265 150 180 160 180
40 40
600

Figura 1. Specimene standard de tip push-out, în conformitate cu Eurocode 4.

Descrierea specimenelor este dată în Tabelul 1. În procesul de concepţie a specimenelor au fost

consideraţi patru parametri:
- tipul conectorilor (gujoane Φ16 pe doua rânduri; gujoane Φ22 dispuse pe un singur rând;
agrafe din armatura Φ 10mm, placi metalice preperforate; corniere L120x80x8 si profil UNP 120);
- clasa betonului (C25/30; C30/37);
- clasa profilului din otel (clasa 1 corespunzătoare profilului standard HEB 260, clasa 2 prin
considerarea unui profil din table sudate cu tălpi de 10mm grosime si respectiv clasa 3, prin
considerarea unui profil similar cu tălpile din tabla de 8mm grosime).

172
Figura 2 prezintă o vedere 3D a tipurilor de conectori folosiţi, sudaţi pe profilele metalice.

Tabel 1. Descrierea specimenelor de tip push-out.

Specimen Tip conectori No. Clasa Profil oţel
conectori betonului
PT-16/I-M 8Φ16 (2 rânduri) 8 C25/30 HEB 260
PT-16/II-M 8Φ16 (2 rânduri) 8 C25/30 Clasă 2*
PT-16/III-M 8Φ16 (2 rânduri) 8 C25/30 Clasă 3**
PT-16/S-M 8Φ16 (2 rânduri) 8 C30/37 HEB 260
PT-16/I-C 8Φ16 (2 rânduri) 8 C30/37 HEB 260
PT-22-M 4Φ22 (1 rând) 4 C25/30 HEB 260
PT-22-C 4Φ22 (1 rând) 4 C25/30 HEB 260
PT-A-M Ancore (Φ 10mm) 4 C25/30 HEB 260
PT-A-C Ancore (Φ 10mm) 4 C25/30 HEB 260
PT-A/S-M Ancore (Φ 10mm) 4 C30/37 HEB 260
PT-II-M Plăci preperforate*** 2 C25/30 HEB 260
PT-II-C Plăci preperforate *** 2 C25/30 HEB 260
PT-LS/II-M L120x80x8 4 C25/30 Clasă 2*
PT-LS/III-M L120x80x8 4 C25/30 Clasă 3**
PT-LS/I-C L120x80x8 4 C25/30 HEB 260
PT-US-M UNP 120 4 C25/30 HEB 260
* profil 260X260 tf=10mm
** profil 260X260 tf=8mm
*** placa longitudinala din otel (t=8mm) pe fiecare latura a profilului metalic, preperforată pentru trecerea armaturilor

Figura 2. Dispoziţia conectorilor pe profilul din oţel.

2.2 Standul experimental şi procedura de încărcare

Figura 3 arată standul experimental folosit pentru testele experimentale. Forţa de compresiune este
aplicată printr-un piston hidraulic, în regim de deplasare. Încărcarea a fost aplicată întâi în paşi de
până la 40% din forţa de cedare evaluată şi apoi prin 25 de cicluri între 5% şi 40% din forţa de
cedare evaluată, în conformitate cu specificaţiile Eurocode 4. După aceste cicluri, forţa a crescut
monoton până la cedarea specimenului. În cazul testelor ciclice, a fost aplicată procedura ECCS [8],
având caracteristicile de curgere determinate pe baza testelor monotone.

173
 Piston
(acţionare
Reazem de
tracţiune

Specimen

Masa de reacţiune

Figura 3. Standul experimental.

2.3 Evaluarea rezultatelor
Pentru interpretarea rezultatelor a fost adoptată următoarea procedură: capacitatea la forfecare a
conectorului, PR,k este considerată capacitatea maximă de încărcare, redusă cu 10% şi împărţită la
numărul total de conectori. Capacitatea de alunecare a conectorului δu este dată de către curba forţă-
deplasare relativă, şi corespunde capacităţii de forfecare PR,k (vezi Figura 4).
Captorii de deplasare au fost dispuşi pentru a măsura alunecarea relativă dintre cele două dale din
beton şi profilul metalic precum şi separarea (desprinderea) dintre acestea. În total au fost folosiţi un
număr de 10 captori de deplasare la fiecare test, 6 pentru deplasările longitudinale relative, iar 4
pentru măsurarea desprinderii laterale a conectorilor (partea de sus şi respectiv jos), Forţa de
compresiune este aplicată printr-un piston hidraulic, în regim de deplasare.

Figura 4. Determinarea deformaţiei unui conector δu în conformitate cu Eurocode 4.

Pentru interpretarea rezultatelor, valoarea forţei a fost considerată cea oferită de captorul de forţă
din piston, iar alunecarea relativă considerată ca fiind valoarea medie între valorile înregistrate de
cei doi captori de deplasare dispuşi la partea superioară a specimenului.

3. Rezultate experimentale
Tabelul 2 prezintă principalele rezultate interpretate din curbele monotone (prezentate in Figura 5),
şi din înfăşurătorile curbelor ciclice:
- Fy reprezintă forţa de curgere, în sensul procedurii de încărcare ECCS (1986);
- δy este deplasarea la curgere;
- Sj,ini este rigiditatea iniţială a curbei F-δ;

174
 - Fmax este forţa maximă înregistrată în timpul încărcării;
- δu este capacitatea de deformare a conectorului;
- PR,k este forţa capabilă de forfecare a conectorului.

3.1 Rezultatele testelor monotone

Aşa cum o arată interpretarea datelor experimentale (Figura 5), rezultatele sunt foarte dispersate,
având forţe maxime între 590kN (specimenul PT-A-M) până la 1256kN pentru specimenul PT-US-
M. De asemenea, capacitatea de forfecare variază între 2.35mm (PT-LS/II-M) până la aproape 22
mm pentru specimenul PT-II-M. Pentru a avea o mai bună imagine asupra variaţiilor de rezistenţă şi
ductilitate, se va face o analiză funcţie de parametrii variaţi în conceperea specimenelor.
Tabel 2. Principalele rezultate derivate din interpretarea datelor experimentale.
Specimen Fy δy Sj,ini Fmax δu PR,k/conn.
[kN] [mm] [kN/mm] [kN] [mm] [kN]
PT-16/I-M 396.0 0.20 1983.4 801.1 4.91 99.7
PT-16/II-M 514.6 0.37 1349.8 862.6 7.52 100.1
PT-16/III-M 501.2 0.34 1399.6 831.8 6.42 103.1
PT-16/S-M 436.2 0.17 2359.8 844.0 7.18 102.9
PT-16/I-C 430.0 0.29 1454.0 579.0 2.33 60.66
PT-22-M 405.8 0.35 1093.5 737.6 14.43 177.2
PT-22-C 407.0 0.44 871.0 474.0 2.11 95.6
PT-A-M 396.0 0.20 1813.0 590.6 7.84 132.8
PT-A-C 339.0 0.08 4361 544.3 1.98 117.9
PT-A/S-M 356.9 0.08 4331.1 649.6 6.51 146.6
PT-II-M 557.5 0.13 3701.4 1033.0 21.46 465.6
PT-II-C 403.0 0.09 3939 586 0.60 272.5
PT-LS/II-M 586.8 0.21 2677.1 794.4 2.36 179.1
PT-LS/III-M 494.6 0.10 4726.9 790.4 3.09 177.8
PT-LS/I-C 650.0 0.27 2274.0 774.3 0.98 165.9
PT-US-M 804.9 0.41 2052.9 1256.0 9.65 314.0

1400
Force [kN]

PT-US-M
1200

1000 PT-II-M
PT-16/II-M
PT-16S-M
800
PT-16/III-M PT-22-M
600

400 PT-LS/II-M PT-LS/III-M

PT-AS-M PT-16/I-M

200 PT-A-M

slip [mm]
0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20

Figura 5. Comparaţie între curbele monotone.

175
Influenţa tipului de conectori

Pentru scopul studiului au fost folosite şase tipuri diferite de conectori. Curbele caracteristice pentru
cele şase tipologii de conectare sunt prezentate în Figura 6, pentru aceeaşi clasă a profilului metalic
(de tip HEA) şi clasă a betonului (C25/30).

1400

Force [kN] PT-US-M

1200

PT-II-M
1000

800 PT-16/I-M
PT-22-M
600
PT-A-M
400
PT-LS/II-M

200

slip [mm]
0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20

Figura 6. Curbele forţă-alunecare relativă pentru diferite tipuri de conectori.

În termeni de rezistenţă, putem observa cu uşurinţă faptul că specimenul care are conectori de tip
UPN (PT-US-M) prezintă cea mai mare rezistenţă, în timp ce specimenul cu agrafe din armatură
(PT-A-M) prezintă o forţă capabilă mai mică cu mai bine de jumătate din rezistenţa primului
specimen. În ceea ce priveşte ductilitatea, specimenul PT-II-M prezintă cea mai bună capacitate de
deformabilitate, dar trebuie spus faptul ca în acest caz ea reprezintă ductilitatea armăturilor din
dalele de beton (cedarea acestui specimen a fost prin strivirea betonului în apropierea plăcilor
perforate din oţel).
Specimenul cu conectori LL120 a avut un comportament mai degrabă necorespunzător, cedarea
acestuia producându-se foarte repede, prin desprinderea laterală a dalelor din beton de tălpile
cornierelor. Aceasta este demonstrată de scăderea foarte bruscă a curbei caracteristice a
specimenului.
Conectorii de tip gujon cu cap au demonstrat un comportament aşteptat, printr-o ductilitate
considerată ca fiind satisfăcătoare şi o rezistenţă similară cu cea dedusă din proiectarea clasică.
Totuşi, există diferenţe importante în termeni de rezistenţă şi ductilitate între cele două specimene
cu gujoane (PT-16/I şi PT-22) cu toate că aria de forfecare a acestora este aproape similară.

Influenţa mărcii betonului

Diferenţele dintre caracteristicile specimenelor cu modificarea clasei betonului pot fi evidenţiate în

Tabelul 2 şi sunt arătate grafic în Figura 7 (specimenele PT-16/I şi PT-A au fost concepute ca având
două clase diferite din beton).
După cum cedarea calculată în cazul acestor specimene este prin forfecarea conectorilor şi nu prin
strivirea betonului, nu există o evidenţă clară în creşterea rezistenţei la forfecare a specimenelor şi
nici a ductilităţii odată cu creşterea mărcii betonului. Totuşi, rigiditatea iniţială a curbelor specifice
specimenelor cu beton marca C30/37 este semnificativ mai mare decât cea a specimenelor cu marcă
inferioară şi pare să fie singura influenţă în aceste cazuri.

176
 900

Force [kN]
800

700

600

500

400 PT-16/I-M
PT-16/S-M
300
PT-A-M
200
PT-AS-M

100
slip [mm]
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8

Figura 7. Curbele forţă-deplasare relativă arătând influenţă mărcii betonului.

Influenţa tălpii profilului metalic

Conectorii tip gujon cu cap de 16mm şi specimenele cu conectori L, au fost selectate pentru diferite
clase ale tălpii profilului din oţel (17.5mm pentru profilul clasa I - HEB 260, 10 mm pentru clasa II
respectiv 8mm pentru clasa III). Rezultatele parametrilor urmăriţi sunt date în Tabelul 2 şi sunt de
asemenea schiţate grafic în Figura 8 şi demonstrează faptul că nu există diferenţe majore între
comportamentul specimenelor pe serii. Aceasta este valabil atât pentru rezistenţă cât şi pentru
ductilitate. Şi în cazul acestui parametru, rigiditatea iniţială este foarte diferită în cadrul
specimenelor pe serie, însă aceasta nu urmăreşte o anumită regulă odată cu modificarea grosimii
tălpii din oţel.
Se pare totuşi că în cazul reducerii grosimii tălpii profilului din oţel la valori semnificativ mai mici
(la 6 sau chiar 4 mm) se poate conta pe o creştere a ductilităţii conectorului datorită încovoierii
locale a tălpii profilului.

1000
Force [kN]

900 PT-16/I-M
PT-16/II-M
800
PT-16/III-M
700 PT-LS/III-M
PT-LS/II-M
600

500

400

300

200

100
slip [mm]
0
0 2 4 6 8 10 12 14

Figura 8. Curbele forţă-deplasare relativă pentru diferite clase ale tălpii profilului metalic.

177
3.2 Rezultatele testelor ciclice

Figura 9 prezintă comportamentul ciclic ale celor 5 teste ciclice, iar Figura 10 prezintă comparaţia
dintre partea pozitivă a înfăşurătorii curbei ciclice cu curba monotonă corespunzătoare. Toate
curbele testelor monotone au demonstrat valori în termeni de rezistenţă şi rigiditate valori cu mult
superioare înfăşurătorilor curbelor ciclice. De exemplu, pentru specimenul PT-16, cu conectori tip
gujon de 16mm, reducerea în rezistenţă PR,k este de aproximativ 40%, iar reducerea în capacitatea
de alunecare este mai mare de 50%. Aceeaşi concluzie este valabilă şi pentru specimenele PT+22,
dar cu un grad mai mare de reducere a ductilităţii.
800 600 600
Force [kN]

Force [kN]
Force [kN]
PT-16/I-C PT-22-C PT-A-C
500
600 400
400
400 300
200
200
200 100 Slip [mm]
Slip [mm] 0
Slip [mm] 0
0 -4 -2 0 2 4 6
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 -6 -4 -2 -100 0 2 4 6
-200
-200 -200
-300 -400
-400
-400
-600 -500 -600
800 800
Force [kN]

Force [kN]
PT-II-C PT-16/I-C
600 600
400
400
200
Slip [mm] 200
0
Slip [mm]
-0.5 0 0.5 1 1.5 2 0
-200 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4
-200
-400

-600 -400

-800 -600

Figura 9. Curbele forţă-deplasare relativă pentru specimenele testate ciclic.

Specimenul PT-II cu plăci preperforate reprezintă cea mai periculoasă situaţie, aşa cum a fost
demonstrat de testele experimentale. Cu toate că testele monotone au arătat un comportament foarte
bun, cu rezistenţă sporită şi ductilitatea cea mai mare între testele monotone, testul ciclic a
demonstrat un comportament ciclic foarte rău, cu o reducere a rezistenţei de aproximativ 40%, şi o
deplasare ultimă δu de 0.6mm. În acest caz, conexiunea de forfecare între conectorul din oţel şi
beton este pierdută în primele cicluri datorită „efectului de cuţit” al conectorului preperforat. În
acest fel practic nu există energie disipată în timpul ciclurilor, iar rezistenţa descreşte rapid cu
incremente semnificative.
900 800 700
Force [kN]
Force [kN]

Force [kN]

800 700 600

700
600
500
600
PT-16/I-M 500 PT-A-M
500 400
PT-16/I-C PT-22-M PT-A-C
400
400 PT-22-C
300
300
300
200
200 200

100 100
100 Slip [mm] Slip [mm]
0 Slip [mm] 0 0
0 1 2 3 4 5 6 7 0 5 10 15 20 0 2 4 6 8 10
1200 900
Force [kN]
Force [kN]

800
1000
700
800 600

PT-II-M 500
600
PT-II-C 400
400 300 PT-LS/II-M
200 PT-LS/I-C
200
100
Slip [mm] Slip [mm]
0 0
0 5 10 15 20 0 2 4 6 8 10

Figura 10. Diferenţe înregistrate între curbele monotone şi înfăşurătorile curbelor ciclice.

178
O situaţie interesantă apare în cazul specimenelor cu profile LL (PT-L) şi cu ancore metalice (PT-
A), pentru care în ciuda faptului că există o pierdere importantă de ductilitate (δu < 2mm pentru
ambele cazuri), reducerea capacităţii de forfecare rămâne sub 10% pentru specimenele ciclice.
Trebuie de asemenea subliniat faptul că pentru toate specimenele ciclice, valorile maxime ale
alunecărilor relative nu satisfac criteriul de 6mm, stipulat în Eurocode 4-1, 6.6.1.1.
Cu toate că studiul de faţă este limitat la numărul descris de teste, rezultatele testelor ciclice au
demonstrat foarte clar faptul că încărcările monotone nu conduc în mod necesar la aceleaşi rezultate
aplicând încărcări de tip ciclic. În consecinţă, folosirea conectorilor la elementele structurilor situate
în zone seismice trebuie reconsiderată.

3.2 Modurile de cedare

Figurile 11-13 arată modurile tipice de cedare pentru diferitele tipuri de conectori.

Figura 11. Cedări tipice în forfecare ale gujoanelor cu cap.

În cazul conectorilor de tip gujon (Figura 11) cu toate că în general comportamentul poate fi
considerat ca fiind ductil, cedarea a fost fragilă, prin forfecarea unui set de conectori situat de
aceeaşi parte a profilului metalic. Trebuie adăugat aici faptul că nu a existat o strivire a betonului,
cu excepţia betonului de la baza gujonului.
Pentru specimenele cu conectori din profile LL şi UPN, cedarea a fost prin încovoierea conectorilor
(Figura 12), dar fără o rupere efectivă a oţelului din conectori. În cazul specimenelor cu corniere,
talpa înglobată în beton a fost smulsă foarte repede, după atingerea încărcării maxime. Este foarte
posibil ca folosirea unor armături de forfecare, dispuse transversal prin talpa înglobată în beton ar fi
putut întârzia cedarea. În mod cu totul diferit, conectorul de tip UPN a fost foarte bine ancorat în
beton, iar în acest caz modul de cedare a fost combinat, prin strivirea locală a betonului şi
încovoierea conectorului, lângă sudarea acestuia de profilul metalic.

Figura 12. Cedarea la forfecare a conectorilor din profile LL si UPN

Modul de cedare a specimenelor cu agrafe din armături (Figura 13) a fost prin forfecarea simplă a
elementelor de conectare. Nu a fost înregistrată nici o urma de strivire a betonului în vecinătatea

179
conectorilor. Ca şi comportament global, acest tip de comportament a fost considerat ductil, datorită
faptului că forfecările agrafelor au fost decalate pe curba caracteristică.

Figura 13. Cedarea la forfecare a conectorilor tip agrafă

Specimenul CP-II-M reprezintă un caz special datorită faptului că în acest caz cedarea nu este
caracteristică conectorului din oţel, ci betonului şi a armaturilor. Practic, acest conector a acţionat ca
un cuţit în corpul dalei din beton. Primele semne de cedare au fost prin fisuri longitudinale în masa
dalei din beton, în mijlocul acesteia, paralel cu conectorul, şi continuând cu strivirea betonului la
partea inferioară a dalei din beton. După încărcare, a fost descoperit faptul că barele transversale de
armare au fost încovoiate de către conectorul longitudinal. Acest fapt a condus la un comportament
foarte ductil al acestui tip de conector pentru specimenele încărcate monoton, însă a condus la o
pierdere foarte rapidă a aderenţei pentru cele încărcate ciclic.

4. Concluzii
În urma studiului, următoarele concluzii pot fi trase:
- schimbarea tipului de conector a indus practic dispersia cea mai mare a rezultatelor în
termeni de forţă-deplasare relativă pentru încărcările monotone. Un comportament foarte bun s-a
obţinut în cazul conectorilor profil U şi a celor cu tablă prepeforată. La polul opus au fost
specimenele cu conectori tip LL, care trebuiesc evitaţi fără folosirea unor armături transversale care
să treacă prin talpa liberă a profilului. Specimenele cu conectori gujon au avut un comportament
corespunzător în termeni de ductilitate şi rezistenţă, în concordanţă cu caracteristicile acestora de
proiectare şi modurile de cedare. Specimenele cu ancore de armătură au condus la un comportament
foarte bun în termeni de ductilitate, dar la o rezistenţă care poate fi considerată redusă în comparaţie
cu celelalte tipuri de conectori;
- pentru specimenele studiate, schimbarea clasei tălpii din oţel nu a afectat în mod
semnificativ răspunsul monoton al specimenelor;
- încărcarea ciclică a condus, în cazul tuturor specimenelor la o reducere semnificativă a
alunecării relative a conectorilor, reducere care este catalogată ca fiind neductilă în conformitate cu
Eurocode 4. De asemenea, a fost demonstrată o reducere importantă a rezistenţei caracteristice a
conectorilor, PR,k, variind între 10 şi 40%. Deoarece această concluzie este doar una parţială, opinia
autorilor este că cercetările asupra comportamentului conectorilor în regim ciclic trebuiesc
continuate, pentru a putea oferi un mod de proiectare securitar a grinzilor compuse la încărcări
seismice, precum şi reglementări adecvate în norma Eurocode 8 referitoare la conectori.

180
5. Bibliografie
[1] Oehlers, D.J. & Bradford, M.A., 1995 Composite Steel and Concrete Structural Members,
ISBN 008041919 Pergamon.
[2] Hosain, M.U. & Pashan, A. 2004 Channel Shear Connectors in Composite Beams: Push-out
Tests. Composite Constructions in Steel and Concrete V, Ed. Leon, T. and Lange, J., ASCE
2004.
[3] Marececk, J., Samec, J. & Studnicka, J. 2005 Perfobound Shear Connector Behaviour
Proceedings of EUROSTEEL 2005 4th European Conference on Steel and Composite
Structures, Maastricht, 2005 Ed. Hoffmeister, B. and Hechler, O.
[4] EN 1994-1-1, 2004. EUROCODE 4: Part 1.1 – Design of composite steel and concrete
structures. Brussels: CEN, European Committee for Standardisation, Final Version,
September 2004.
[5] Feldman, M., Gesella, H. & Leffer, A. 2004 The Cyclic Force-Slip Behaviour of Headed
Studs under Non-Static Service Loads – Experimental Studies and Analytical Description
Composite Constructions in Steel and Concrete V, Ed. Leon, T. and Lange, J., ASCE 2004.
[6] Bursi, O.& Ballerini M., 1997 Quasi-static cyclic and pseudo-dynamic tests on composite
substructures with softening behaviour 5th International Colloquium on Stability and
Ductility of Steel Structures, Nagoya, Japan.
[7] Aribert, J-M. & Lachal, A., 2000 Moment Resistant Connections of Steel Frames in Seismic
Areas. Design and Reliability (Editor F.M. Mazzolani ), E&FN SPON, London, ISBN 0-
415-23577-4 Chapter. 4.3. Cyclic behaviour of Shear Connectors.
[8] European Convention for Constructional Steelwork, Technical Committee 1, TWG 1.3 –
Seismic Design, No.45, 1986, Recommended Testing Procedures for Assessing the
Behaviour of Structural Elements under Cyclic Loads.

181
182