Sunteți pe pagina 1din 1

• Natura democratică a societății ateniene solicita ca fiecare litigant să-și pledeze propriul caz.

Juriștii, ca o categorie profesională distinctă nu existau. Existau „speech – writers” (logographoi)


care în schimbul unei sume de bani, alcătuiau pledoarii – ghostwriters. Jurații își dădeau seama
că pledoariile erau compuse de profesionișiti. Mai existau sofiștii, care în schimbul unei sume de
bani te învățau arta elocvenței pentru a te putea apăra în instanță. Aceste două industrii au
creat un mecanism prin care banii influențau rezultatul litigiilor. Litiganții erau lăsați să-și aducă
martori. Nu existau reguli cu privire la probatoriu. Părține din litigiu mai bogate plăteau pentru
ca unele persoane să depună mărturile în favoarea lor. Totuși, partea bună era că jurații erau
numeroși (201-501), fapt care făcea aproape imposibilă mituirea tuturos.

• Unele dintre ele adunau bani pentru a declanșa un proces mic și îl câștigau prin angajarea de
martori, acuzatori, speech-writers etc.

• Asemenea asociații au fost folosite și pentru a suporta costurile litigiilor în care erau implicați
membrii grupului. Cei săraci sau din clasa de mijloc contribuiau prin serviile personale de martor
sau „procurori” voluntari. Pe de altă parte, cei bogați preferau să contribuie cu bani. Acesta era
un avantaj care garanta anonimitatea. Astfel, un individ bogat ar putea purta pur și simplu
fonduri ori de câte ori era inoportună pentru ca legătura între susținător și susținător să fie în
general cunoscută.

Roma antica

• A more powerful adversary could therefore avoid judgment by refusing to show up to court.

• Roman culture conceived of rich individuals as inherently better than less powerful or less
wealthy litigants; they therefore often received the benefit of the doubt in cases.

• Third, all judgments were for monetary damages; there were no “equitable” remedies. In an
economy where most wealth was held in real estate, slaves, and other non-fungible matters,
and where currency was tied to precious

• metals, it was often difficult for the poor to satisfy monetary judgments.20