Sunteți pe pagina 1din 26

Culegeri de acte privind lichidarea intreprinderii

Precizări.
În general, lichidarea persoanelor juridice reprezintă procesul de dispariţie a acestora. Ca şi în
cazul înregistrării, radierea persoanelor juridice din registrul de stat este de competenţa Camerei
Înregistrării de Stat. Însă spre deosebire de procedura înregistrării, care poate fi efectuată şi în
regim de urgenţă (de exemplu, în 24 de ore sau chiar în 4 ore), procedura de lichidare este una
foarte complexă şi îndelungată. Legea nu prevede termenul limită în care persoana juridică
poate îndeplini toate formalităţile de lichidare. Practica atestă faptul că în cazul în care persoana
juridică nu are datorii faţă de bugetul public naţional, procedura lichidării durează, cel puţin, un
an de zile[1].
Din nefericire, instituţia lichidării persoanelor juridice a fost puţin abordată în doctrina de
specialitate. Dintre autorii străini putem enumera, în primul rând, profesorii
ruşi: A.Paşin, A.Ciureaev[2], L.Podiaceva[3], L.Poteagaeva[4], iar dintre cei autohtoni, lucrări
consacrate lichidării persoanelor juridice aproape că nu există. Majoritatea autorilor se rezumă
la interpretarea normelor legale, fără a efectua o abordare ştiinţifică asupra procesului de
lichidare. Ţinând cont de faptul că lichidarea este inseparabilă de instituţia dizolvării (lichidarea
este o consecinţă a dizolvării; şi nu există lichidare fără dizolvare), instituţia lichidării a fost
adeseori lăsată în umbră, locul ei fiind preluat de dizolvare, mai atractivă din punct de vedere al
abordării teoretice.
În doctrină este menţionat că lichidarea constituie o cale de încetare a activităţii persoanelor
juridice, prin care dispare calitatea de subiect de drept, încetează capacitatea juridică, precum şi
toate drepturile şi obligaţiile, fără transmiterea prin succesiune[5]. Într-o definiţie proprie
spunem că lichidarea reprezintă un ansamblu de operaţiuni necesare finalizării afacerilor unei
persoane juridice supusă dizolvării. Aşa cum se înţelege procedură de lichidare nu se face
deodată, ci durează în timp şi include un şir de operaţiuni necesare pentru informarea
creditorilor, valorificarea creanţelor, stabilirea activelor şi transformarea lor în numerar,
stabilirea pasivului, plata datoriilor faţă de creditori şi împărţirea rezultatelor lichidării între
asociaţi. Pentru efectuarea acestui şir de acţiuni, pe întreaga perioadă a lichidării persoana
juridică, deşi dizolvată, va continua să-şi păstreze personalitatea juridică, doar că în denumirea
acesteia se va face menţiunea, „în lichidare”.
În principal, regulile cu privire la lichidarea persoanelor juridice sunt prevăzute în art.86-100 din
Codul civil; art.34-36 din Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi, nr.845/1992[6]; art.97 şi 98 din Legea cu privire la societăţile pe
acţiuni, nr.1134/1997[7]; art.23-26 din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice
şi a întreprinzătorilor individuali, nr.220/2007[8]. Conform datelor preluate de pe site-ul
Camerei Înregistrării de Stat, în anul 2013, până la data de 01.09.2013, au fost radiate din
registrul de stat 1857 de entităţi juridice. În mare parte, acestea sunt societăţile cu răspundere
limitată, care până la radiere au trecut prin procedura de lichidare[9].
Codul civil instituie trei reguli cu referire la lichidarea persoanelor juridice. Aceste reguli mai
sunt numite principii, şi anume: a) persoana juridică îşi păstrează personalitatea juridică pe tot
parcursul lichidării; b) lichidarea persoanei juridice se face în favoarea membrilor fondatori; c)
lichidarea persoanei juridice este obligatorie.
a) Persoana juridică îşi păstrează personalitatea juridică pe tot parcursul lichidării. Conform
alin.(3) art.86 din Codul civil, persoana juridică continuă să existe şi după dizolvare în măsura
în care este necesar pentru lichidarea patrimoniului. Aceasta înseamnă că persoana juridică îşi
păstrează calitatea de subiect de drept. Organele de conducere rămân aceleaşi, doar că au o
competenţă mai redusă. Adunarea generală a asociaţilorca organul suprem de conducere îşi
păstrează dreptul de a aproba bilanţul de lichidare (art.93 alin.(2)), proiectul de împărţire a
activelor, calculele şi raportul privind lichidarea (art.96 alin.(4)), poate reveni asupra hotărârii
de lichidare (art.86 alin.(5)). Administratorul este înlocuit cu lichidatorul. Atribuţiile
lichidatorului sunt asemănătoare cu cele ale administratorului, singura deosebire constând în
faptul că toate acţiunile sale sunt îndreptate către lichidare. Patrimoniul se păstrează şi continuă
să aparţină persoanei juridice supusă lichidării. Atributele de identificare se menţin, atâta doar
că pe toate actele care emană de la persoana juridică trebuie făcută menţiunea că se află „în
lichidare” (art.89 alin.(4)). La fel, persoana juridică îşi păstrează sediulşi naţionalitatea până la
terminarea lichidării.
Cu toate acestea, în perioada lichidării persoana juridică are mai puţine posibilităţi comparativ
cu o persoană juridică ce funţionează în mod normal, motiv din care spunem că persoana aflată
în lichidare dispune de o capacitate juridică restrânsă. Aceasta rezultă din faptul că obiectul şi
scopul persoanei juridice aflate în lichidare este diferit de acel avut de ea în timpul unei
activităţi obişnuite.
O primă restrângere a obiectului de activitate a persoanei juridice aflată în lichidare constă în
faptul aceasta nu poate încheia acte juridice noi, ci le finalizează pe cele începute. Activitatea de
după dizolvare este consacrată exclusiv formalităţilor de lichidare. În al doilea rând,
administratorul persoanei juridice este înlocuit cu un lichidator. Prin urmare, gestiunea
patrimoniului persoanei juridice trece de la administrator la lichidator. În al treilea rând, are loc
modificarea scopului persoanei juridice. Aceasta nu mai are ca scop obţinerea şi repartizare de
profit între membrii fondatori, ci este obligată la satisfacerea creanţelor faţă de creditorii,
împărţirea activelor între asociaţi şi în final, radierea persoanei juridice din registrul de stat.
b) Lichidarea persoanei juridice se face în favoarea asociaţilor. Întregul proces de lichidare se
desfăşoară în favoarea asociaţilor şi are ca scop de a proteja interesele lor. Indiferent de felul
dizolvării, forţate sau voluntare, interesul asociaţilor este pe prim plan. Anume din acest motiv
legea stabileşte că dreptul de a cere lichidarea (voluntară) persoanei juridice aparţine asociaţilor.
Aceştea au dreptul de a cere lichidarea, de a stabili lichidatorul, de a cere împărţirea activelor
etc. Asociaţii sunt în drept să se opună la modul în care lichidatorii întocmesc bilanţul de
lichidare şi proiectul de repartizare a activelor. Se va ţine cont, însă, de faptul că asociaţii nu pot
încasa nici o sumă din vânzarea activelor supuse lichidării înainte ca toţi creditorii persoanei
juridice să fi fost plătiţi. În consecinţă, există riscul ca asociaţii să nu mai încaseze nimic după
achitarea acestor datorii.
c) Lichidarea persoanei juridice este obligatorie. În acest sens legea stabileşte că dizolvarea
persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Cu alte cuvinte, de fiecare dată
când are loc dizolvarea persoanei juridice, urmează lichidarea acesteia (persoana juridică nu
poate rămâne în faza dizolvării). În schimb nu există lichidare în cazul fuziunii şi dezmembrării
persoanei juridice (art.86 alin.(2) din Codul civil). Explicaţia constă în faptul că în cazul
reorganizării, persoana juridică nu-şi înstrăinează patrimoniul, ci doar îl transmite către
persoanele juridice succesoare.
Procedura de lichidare. Lichidarea persoanelor juridice se face cu respectarea următoarelor
etape: 1) Desemnarea lichidatorului; 2) Informarea creditorilor; 3) Înaintarea creanţelor; 4)
Elaborarea proiectului bilanţului de lichidare; 5) Lichidarea activului şi pasivului persoanei
juridice; 6) Radierea persoanei juridice.
Desemnarea lichidatorului. De regulă, numirea lichidatorului se face prin hotărârea organului
suprem de conducere al persoanei juridice şi mai rar, prin hotărârea instanţei de judecată. În
perioada de până la numirea de către organul suprem a unui lichidator, împuternicirile de
lichidator revin administratorului persoanei juridice.
Lichidatorul urmează să notifice imediat Camera Înregistrării de Stat despre numirea sa în
funcţie şi să anexeze hotărârea adunării generale sau hotărârea instanţei de judecată, iar organul
de înregistrare va opera menţiunile respective în Registrul de Stat al Persoanelor Juridice.
Subliniem faptul că actele emise de către lichidator sunt opozabile terţilor de la data înregistrării
lichidatorului la Camera Înregistrării de Stat şi nu de la data numirii lui de către organul de
conducere. Înregistrarea dizolvării persoanei juridice şi înregistrarea lichidatorului se fac de
regulă concomitent, aceste două înregistrări fiind corelate.
Patrimoniul trece de la administrator la lichidator prin semnarea unui act de predare-primire şi
în starea în care se află la momentul respectiv. De aceea, în actul de predare-primire trebuie să
fie descrise cu maximă exactitate starea bunurilor primite de lichidator.
Activitatea lichidatorului durează până la momentul radierii persoanei juridice din registrul de
stat. În situaţia revocării lichidatorului, împuternicirile acestuia încetează la momentul când noul
lichidator este înregistrat la Camera Înregistrării de Stat, cu excepţia obligaţiei de transmitere a
documentelor şi a bunurilor, care decade la momentul semnării actului de predare-primire şi
prezentării raportului privind operaţiunile deja săvârşite de el în calitate de lichidator[10].
Informarea creditorilor. După înregistrarea desemnării sale, lichidatorul publică în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, în două ediţii consecutive, un aviz despre lichidarea persoanei
juridice şi, în termen de 15 zile[11], îl informează pe fiecare creditor cunoscut despre lichidare
şi despre termenul de înaintate a creanţelor (art.91 din Codul civil)[12].
Calitatea de creditor se constată din actele contabile. Mai frecvent, creditori ai persoanei juridice
sunt: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (pentru impozitele calculate, dar neplătite)[13];
Compania Naţională de Asigurări în Medicină; Casa Naţională de Asigurări Sociale; băncile;
prestatorii de energie electrică, termică, gaze naturale, telefonie fixă şi mobilă, internet etc. Sunt
consideraţi a fi creditori şi asociaţii persoanei juridice, pentru dividendele calculate, dar
neprimite[14].
Despre lichidarea persoanei juridice trebuie informaţi şi salaraţii. Conform prevederilor din
Codul muncii, lichidarea persoanei juridice are ca efect concedierea personalului (art.86). În
legătură cu aceasta, salariaţii urmează a fi preavizaţi, sub semnătură, cu două luni înainte de
lichidare, pentru a-şi putea găsi un alt loc de muncă (art.184). Salariaţii devin creditori ai
persoanei juridice pentru salariul calculat, dar neprimit, şi pentru indemnizaţia de eliberare din
serviciu, mărimea căreia se stabileşte conform art.186 din Codul muncii.
Înaintarea creanţelor. Conform art.92 din Codul civil, termenul de înaintare a creanţelor este de
6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al R.Moldova. Prin hotărârea
de lichidare se poate prevedea un termen şi mai lung[15]. Dacă lichidatorul respinge creanţa,
creditorul poate să înainteze o acţiune în instanţa de judecată privind încasarea datoriilor. În
acest sens legea stabileşte un termen de 30 de zile de adresare în judecată, termen care începe să
curgă de la data când creditorul a fost informat despre respingerea creanţei sale.
Elaborarea proiectului bilanţului de lichidare. După expirarea termenului de înaintare a
creanţelor, lichidatorul este obligat să întocmească un proiect al bilanţului de lichidare, care să
reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei
juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află în curs de examinare în instanţa de
judecată.
Proiectul bilanţului de lichidare se prezintă spre aprobare organului care a desemnat lichidatorul.
Dacă din proiectul de lichidare reiese că pasivele sunt mai mari decât activele, lichidatorul va fi
nevoit să declare starea de insolvabilitate. Având acordul tuturor creditorilor şi luând în
consideraţie faptul că insolvabilitate este un proces de durată şi cu multe cheltuieli, se permite
ca lichidatorul să ducă la bun sfârşit procedura de lichidare, fără a mai intenta acţiunea de
insolvabilitate.
Lichidarea activului şi pasivului persoanei juridice. Prin lichidare a activului persoanei juridice
se înţelege: a) transformarea bunurilor persoanei juridice în bani; b) încasarea creanţelor de la
debitorii persoanei juridice. Ca bunuri ce urmează a fi supuse procedurii de transformare în bani
(de vânzare) sunt bunurile mobile, imobile, corporale, incorporale, bunurile aduse ca aport în
natură la momentul constituirii persoanei juridice, bunurile dobândite pe parcursul activităţii
persoanei juridice.
Încasarea creanţelor de la debitorii persoanei juridice de asemenea este o procedură de durată.
Dacă debitorii nu sunt de acord să restituie datoriile, atunci lichidatorul are obligaţia de a
solicita încasarea forţată a acestora prin intermediul instanţei de judecată.
Prin lichidare a pasivului persoanei juridice se înţelege însăşi achitarea datoriilor creditoare pe
care le are persoana juridică aflată în procedură de lichidare. Această procedură urmează imediat
finalizării procedurii de lichidare a activului, deoarece mijloacele băneşti sunt obţinute în urma
vânzării patrimoniului persoanei juridice şi încasării datoriilor debitoare.
Achitarea cu creditorii se face într-o anumită ordine, ţinând cont de „importanţa socială” a
creanţelor. În primul rând, sunt plătite restanţele legate de prejudiciile cauzate vieţii şi
sănătăţii. În al doilea rând, se fac achitările pentru salariu şi indemnizaţii către persoanelor ce
lucrează în baza contractului individual de muncă. În al treilea rând, se achită creanţele din
obligaţiile garantate cu propriile bunuri ale persoanei juridice sub formă de gaj. În al patrulea
rând, se sting datoriile faţă de bugetul de stat, fondul de asigurări medicale şi sociale. În al
cincilea rând, se fac achitările cu alţi creditori[16].
Potrivit art.96 din Codul civil, activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au
rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sunt transmise de lichidator participanţilor
proporţional participaţiunii lor la capitalul social.
Lichidatorul efectuează calculele şi întocmeşte raportul privind lichidarea, care reflectă mărimea
şi componenţa activelor rămase. Dacă doi sau mai mulţi participanţi au dreptul la activele
persoanei juridice, lichidatorul întocmeşte un proiect de repartizare a activelor, în care stabileşte
principiile de reprtizare. Lichidatorul persoanei juridice dizolvate, cu consimţământul
participanţilor, poate să nu înstrăineze bunurile ei dacă nu este necesar pentru satisfacerea
creanţelor creditorilor.
Proiectul de împărţire a activelor, calculele şi raportul privind lichidarea se prezintă spre
aprobare organului care a desemnat lichidatorul. Aceasta poate introduce modificări în proiectul
de împărţire, luând în consideraţie voinţa participanţilor.
Potrivit art.98 din Codul civil, activele persoanei juridice dizolvate nu pot fi repartizate
persoanelor îndreptăţite decât după 12 luni de la data ultimei publicări a avizului privind
dizolvarea şi după două luni din momentul aprobării bilanţului lichidării şi a planului de
repartizare a activelor, dacă aceste documente nu au fost contestate în instanţa de judecată sau
dacă cererea de contestare a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Radierea persoanei juridice. După reprtizarea activelor între fondatorii persoanei juridice aflate
în lichidare, lichidatorul va depune la Camera Înregistrării de Stat o cerere prin care va solicita
radierea persoanei juridice din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice.
Procedura de radiere a persoanei juridice din Registrul de stat este prevăzută în Legea privind
înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, nr.220/2007.
Conform art.24 al acestei legi, pentru radierea persoanelor juridice din Registrul de stat
solicitantul trebuie să depună o cerere de radiere, la care se anexează bilanţul de lichidare şi
planul de repartizare a activelor. Legea mai cere ca persoana juridică în lichidare să confirme
publicarea în Monitorul Oficial al R.Moldova a unui aviz de lichidare, dar şi lipsa datoriilor la
bugetul public naţional.
Până la depunerea documentelor privind radierea din Registrul de stat, persoana juridică în
lichidare este obligată, pe propria răspundere, să închidă contul (conturile) bancar (e) şi să
predea ştampila pentru distrugere organului abilitat.
După ce verifică setul de acte, Camera Înregistrării de Stat emite o decizie de radiere a persoanei
juridice şi face consemnarea respectivă în Registru de stat. Din acest moment, persoana juridică
încetează de a mai fi subiect de drept, personalitatea sa juridică dispărând.
Lichidatorii. Lichidatorul este persoana împuternicită să efectueze operaţiunile de lichidare a
persoanei juridice. Persoana juridică aflată în lichidare poate avea unul sau mai mulţi lichidatori.
În acest sens, legea stabileşte că lichidatorul este desemnat de către organul care a decis
dizolvarea persoanei juridice, acesta fiind, în mod obişnuit, organul suprem de conducere sau,
mai rar, instanţa de judecată. În cazul în care persoana juridică are un singur fondator, acesta
emite o decizie de lichidare a persoanei juridice.
Organul suprem va desemna un lichidator dintre membrii săi, dintre membrii organului executiv
sau, dacă actul de constituire nu interzice, o altă persoană pe care o va considera competentă. În
situaţia în care lichidatorul este desemnat de instanţa judecătorească, aceasta va numi persoana
indicată de reclamant sau de administratorul persoanei juridice[17]. Până la desemnarea
lichidatorului, funcţiile acestuia vor fi exercitate de către administrator.
Aşa cum se înţelege, intervenţia instanţei de judecată în faza lichidării are un caracter
excepţional. În cazul în care, între momentul dizolvării şi acela al numirii lichidatorului,
persoana juridică are calitatea de parte într-un litigiu, inclusiv acela în care s-a solicitat numirea
lichidatorilor, reprezentarea persoanei în proces este asigurată de către administratori, ca şi în
situaţiile obişnuite, pentru că mandatul acestora nu încetează prin dizolvare. Altfel spus,
mandatul administratorilor încetează doar în momentul în care sunt înlocuiţi cu lichidatorii. Din
momentul dizolvării şi până la numirea unui lichidator, administratorii nu pot începe operaţiuni
noi. Instanţa nu se poate subroga în atribuţiile lichidatorilor[18].
Lichidatorii poartă aceiaşi răspundere ca şi administratorii. Ţinând cont de faptul că activitatea
administratorilor este reglementată de regulile cu privire la mandat, spunem că şi lichidatorii, ca
şi administratorii sunt consideraţimandatarii persoanei juridice. Mandatul lichidatorilor are un
conţinut legal şi contractual: unele împuterniciri sunt conferite de lege, altele putând fi conferite
de asociaţi[19].
Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor, iar în situaţia persoanelor juridice
care nu dispun de cenzori, acest control este exercitat de către asociaţi. La preluarea funcţiei
lichidatorii trebuie să întreprindă, cu participarea administratorilor, primele operaţiuni ale
lichidării, respectiv efectuarea unui inventar şi întocmirea unui bilanţ, care să constate situaţia
exactă a activului şi pasivului persoanei juridice. Mai apoi, lichidatorii vor prelua întregul
patrimoniu al persoanei juridice pe baza unui proces-verbal (act) de predare-primire, încheiat cu
administratorii. La fel, vor fi transmise toate registrele şi actele persoanei juridice.
Obligaţiile lichidatorului. În scopul realizării împuternicirilor, lichidatorul este obligat:
a) Să finalizeze operaţiunile existente. Lichidatorul nu poate încheia noi contracte cu referire la
obiectul de activitate a persoanei juridice. Încălcare acestei reguli atrage după sine răspunderea
personală a lichidatorului. Cu titlu de excepţie, pot fi încheiate actele juridice necesare lichidării,
cum sunt vânzarea activelor, evaluarea sau paza bunurilor, dar şi cele curente, precum energia
electrică, termică, gaze naturale, angajarea de specialişti, organizarea de licitaţii etc. Contractele
persoanei juridice încheiate până la emiterea deciziei de lichidare, necesită a fi onorate.
b) Să valorifice creanţele. Lichidatorul va solicita de la debitori achitarea creanţelor. În acest
scop, lichidatorul va putea folosi toate mijloacele posibile, chiar şi intentarea unui proces de
insolvabilitate faţă de creditori.
c) Să transforme în bani bunurile persoanei juridice. Se poate întâmpla ca activele persoanei
juridice în lichidare să fie alcătuit din bunuri. În acest caz, lichidatorul va trebui să vândă acest
bunuri, iar cu banii acumulaţi să achite datoriile persoanei juridice în lichidare.
d) Să satisfacă creanţele creditorilor. Deseori, activele persoanei juridice în lichidare sunt atât de
mici, încât lichidatorul nu poate satisface pe deplin creanţele creditorilor. În astfel de situaţii,
creditorii vor fi nevoiţi să accepte achitarea creanţelor în proproţii mici.
e) Să întocmească bilanţul de lichidare. Acesta reprezintă un raport în care se arată valoarea
activelor şi valoare pasivelor persoanei juridice în lichidare.
f) Să împartă activele între asociaţi. Conform legii, împărţirea activelor va fi posibilă numai
după achitarea creanţelor faţă de creditori. Prin urmare, în cazul persoanelor juridice a căror
active sunt minime, există riscul ca asociaţii să nu primească nimic.
g) Să prezinte actele pentru radiere. După repartizarea activelor, lichidatorul va depune la
Camera Înregistrării de Stat cererea de radiere a persoanei juridice împreună cu actele necesare,
iar organul de înregistrare va efectua radiere din registrul de stat.
Cerinţele pentru ocuparea funcţiei de lichidator sunt prevăzute în Codul civil şi Legea cu privire
la antreprenoriat şi întreprinderi, nr.845/1992. Astfel, conform prevederilor alin.(1) art.90 din
Codul civil, poate fi lichidator orice persoană fizică care: a) a atins vârsta de 18 ani; b) nu a fost
declarată incapabilă; c) este cetăţean al Republicii Moldova şi domiciliază permanent pe
teritoriul ei. Unele condiţii speciale pentru lichidatori sunt impuse prin Legea nr.845/1992, şi
anume: a) să dispună de studii superioare; b) să posede cunoştinţe şi experienţă în domeniu, şi c)
să fie înregistrat ca întreprinzător individual (alin.(2) art.35).
Subliniem că condiţia impusă lichidatorului de a fi înregistrat în calitate de întreprinzător
individual nu este aplicabilă la moment. Doctrina explică aceasta prin faptul că activitatea de
lichidator al persoanelor juridice nu poate fi calificată ca activitate de întreprinzător[20] şi că
persoana (n.n. – lichidatorul) care vede în procedura de lichidare o afacere subminează interesul
celor pe care legea îi protejează, adică al asociaţilor[21].
De regulă, remuneraţia lichidatorului este achitată din contul persoanei juridice aflate în
lichidare. Cu toate acestea, în practică au existat situaţii în care cheltuielile procesului de
lichidare şi remuneraţia lichidatorului au fost puse pe seama asociaţilor societăţii cu răspundere
limitată şi încasate în mod solidar. Astfel s-a procedat la cauza civilă intentată de Inspectoratul
Fiscal de Stat Ungheni privind lichidarea SRL „Vlab Impex”. Hotărârea instanţei de fond a fost
confirmată de către instanţa de recurs, cu rectificarea unor calcule privind suma cheltuielilor şi a
remuneraţiei[22].
Redeschiderea procedurii de lichidare. Pentru a redeschide procedura de lichidare, persoana
cointeresată trebuie să demonstreze că există unul din temeiurile prevăzute la art.100 din Codul
civil, şi anume: 1) apare un creditor sau o altă persoană îndreptăţită să pretindă activul repartizat
între participanţi; 2) sunt descoperite active ale persoanei juridice lichidate care n-au fost
valorificate de către lichidator.
Aşadar, în legătură cu redeschiderea procedurii de lichidare se va reţine faptul că aceasta se face
doar la cererea persoanei interesate (creditorul sau altă persoană îndreptăţită), în termenul
general de prescripţie prevăzut la art.267, adică nu mai târziu de 3 ani de la data deciziei de
radiere a persoanei juridice. În acest sens, persoana trebuie să aducă dovezi, fie că este creditor
al persoanei juridice lichidate şi nu a ştiut despre radierea acesteia din registrul de stat, fie că
persoana juridică lichidată deţine anumite active despre care nu s-a ştiut la data radierii, cum ar
fi contracte valabile, conturi bancare, creanţe etc. Într-o situaţie de speţă, reclamanţii s-au
adresat cu cerere de apel solicitând redeschiderea procedurii de lichidare, iar ca motiv au invocat
descoperirea unor active ale persoanei juridice lichidate care n-au fost valorificate de către
lichidator. În acest sens au fost aduse probe că în baza unei tranzacţii încheiate până la începerea
lichidării, SA „Agrofirma Cahul” a transmis întreprinderii sale fiice SRL „Podgoria Dunării”
utilaj şi mijloace fixe în valoare de 26.584.274 lei, cu referire la care a fost stabilită şi percepută
greşit taxa pe valoare adăugată (TVA) în sumă de 4.433.712 lei, fapt constatat prin decizia
Inspectoratului Fiscal de Stat Cahul. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău cerinţele reclamanţilor
au fost admise cu redeschiderea procedurii de lichidare a SA „Agrofirma Cahul” şi desemnarea
unei alte persoane în calitate de lichidator (Dos. Nr. 2re-478/06).
Generalizând cele expuse, subliniem faptul că instituţia lichidării persoanelor juridice este una
dintre cele mai complexe proceduri cu care se confruntă deopotrivă persoanele juridice şi
instanţele judecătoreşti. Anume în scopul interpretării şi aplicării corecte a normelor legale,
Curtea Supremă de Justiţie a R.Moldova aduce o serie de recomandări instanţelor judecătoreşti,
şi anume: a) în dispozitivul hotărârii să fie indicat că lichidatorul urmează să publice în 2 ediţii
consecutive din Monitorul Oficial al R.Moldova nu dispozitivul hotărârii, ci un aviz despre
intentarea procedurii de lichidare; b) în dispozitivul hotărârii se va indica că termenul de
înaintare a creanţelor este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al
R.Moldova; c) la materialele dosarului trebuie să fie anexate probe suficiente care să confirme
lipsa bunurilor pentru a nu se ajunge în situaţii de redeschidere a procedurii de lichidare în
legătură cu depistarea ulterioară a bunurilor; d) bilanţul de lichidare urmează a fi aprobat printr-
o încheiere a instanţei de judecată (Nota informativă).
Luând în consideraţie faptul că atât Codul civil, cât şi legile speciale nu prevăd o durata de timp
în care persoana juridică se poate află în lichidare, propunem ca lichidarea persoanei juridice să
nu depăşească termenul de 3 (trei) ani. Cu titlu de excepţie, pentru motive temeinice, lichidarea
să poată fi prelungită de către instanţa de judecată cu cel mult un an. Impunerea unui asemenea
termen se justifică datorită situaţiei în care se află persoana juridică în timpul lichidării
(capacitate juridică limitată; înlocuirea administratorului cu lichidatorul), precum şi din
necesitatea de a clarifica cât mai rapid raporturile cu creditorii.
Este de remarcat că atât Codul civil, cât şi Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor
juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr.220/2007, nu operează cu noţiunea de „lichidare a
întreprinzătorului individual”, ci foloseşte expresia „încetare a calităţii întreprinzătorului
individual”. Astfel, este greşit de a înainta o cerere de chemare în judecată cu privire la
lichidarea întreprinzătorului individual, dar corect este de a înainta cerere de încetare a calităţii
acestuia.
Subliniem şi faptul că în urma modificărilor operate la art.35 din Codul de Procedură Civilă
(prin Legeanr.29/06.03.2012, în vigoare din 13.03.2012), pricinile privind dizolvarea şi
lichidarea persoanelor juridice sunt de competenţa exclusivă a Judecătoriei Comerciale de
Circumscripţie, iar cererile de încetare a activităţii întreprinzătorilor individuali – persoane
fizice, sunt soluţionate de către instanţele de drept comun.
[11] Există păreri care susţin că informarea poate fi efectuată şi mai târziu, iar nerespectarea
termenului de 15 zile de informare personală a creditorilor nu este un termen de decădere din
drepturi (Roşca Nicolae. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova, op.cit., p.157). Mai
mult chiar, Legea privind societăţile pe acţiuni nr.1134/1997 exclude şi acest termen, stabilind
că lichidarea poate fi făcută şi fără publicarea avizului în Monitorul oficial, dacă de la data
înregistrării şi până la data adoptării hotărârii de lichidare, societatea pe acţiuni nu a încheiat
nici un contract (art.97alin.(6)). Subliniem că în practică asemenea cazuri sunt foarte rare, iar
organul de înregistrare de fiecare dată cere publicarea avizului.
[12] Într-o decizie de speţă, Curtea Supremă de Justiţie s-a expus că „Instanţa de fond era
necesar să se conducă de prevederile art.91 din Codul civil care stabileşte că după înregistrarea
desemnării sale, lichidatorul publică în Monitorul Oficial al R.Moldova avizul despre lichidarea
persoanei juridice. Lichidatorul urma să publice nu dispozitivul hotărârii, ci avizul despre
lichidarea persoanei juridice. (Dos nr. 2re-167/06).
[13] În conformitate cu art.83 alin.(6) din Codul fiscal, lichidatorul este obligat să prezinte
inspectoratului fiscal teritorial declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru întreaga
perioadă a anului de gestiune pe parcursul căruia persoana juridică a desfăşurat activitate de
întreprinzător. Inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia persoana juridică în proces de
lichidare stă la evidenţă efectuează primul control fiscal legat de lichidare. Controlul poartă un
caracter total, inspectorul fiscal fiind în drept să verifice întreaga activitate a întreprinderii. După
finisarea controlului, organul fiscal emite Actul de control fiscal.
După primul control fiscal, lichidatorul este obligat să pregătească şi să prezinte organului fiscal
un şir de documente pentru cel de-al doilea control fiscal, şi anume:
– Certificatul de la Editura de imprimate „Statistica” privind restituirea blanchetelor de strictă
evidenţă;
– Certificatul de la Compania Naţională de Asigurări în Medicină privind lipsa datoriilor. În
vederea primirii unui astfel de certificat persoana juridică va fi obligată să dezactiveze toate
poliţele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale salariaţilor;
– Certificatul de la Serviciul Vamal al R.Moldova privind lipsa datoriilor la bugetul de stat
(compartimentul plăţi vamale);
– Certificatul privind închiderea contului bancar de la băncile unde persoana juridică deţine
conturi;
– Autorizaţia Ministerului Afacerilor Interne al R.Moldova pentru distrugerea ştampilei;
– Certificatul de la Casa teritorială de Asigurări Sociale privind lipsa datoriilor;
– Copia a două anunţuri din Monitorul oficial despre lichidarea persoanei juridice;
– Copia bilanţului de lichidare a persoanei juridice.
După finisarea celui de al doilea control fiscal în legătură cu lichidarea, organul fiscal emite
actul de control fiscal total, iar apoi eliberează un certificat privind lipsa datoriilor faţă de
bugetul de stat.
[14] Adoptarea hotărârii de lichidare nu trebuie să afecteze interesele creditorilor. Dacă
persoana juridică în lichidare are încheiate contracte aflate în derulare, lichidatorul va trebui să
aştepte până la scadenţa acestor contracte sau să negocieze cu fiecare creditor şi să-l
despăgubească ori să întreprindă alte măsuri care ar permite încetarea paşnică a raporturilor
contractuale.
[15] Creditorii pot înainta creanţe şi după expirarea termenului de 6 luni. Raţiunea introducerii
acestui termen în Codul civil este de a servi ca punct de reper pentru lichidator la întocmirea
bilanţului contabil. Riscul depăşirii termenului pentru creditori constă în faptul că lichidatorul
poate depune cerere de radiere a persoanei juridice din Registrul de stat, iar creanţele
creditorilor pot rămâne nesatisfăcute.

Etapele lichidării unei entităţi. Aspecte juridice.


Spre deosebire de procedura înregistrării unei întreprinderi care, poate fi efectuată în regim de
urgenţă (de exemplu 24 de ore sau chiar - 4 ore), procedura de lichidare a unei întreprinderi este
una îndelungată şi durează cel puţin un an de zile.
Pînă la începerea procedurii de lichidare a întreprinderii conducătorul acesteia, este obligat să
întreprindă toate măsurile pentru a înregistra toate modificările necesare la camera Înregistrării
de Stat ( de exemplu: modificarea adresei juridice, etc.,), pentru că după începerea procedurii de
lichidare Camera Înregistrării de Stat (CÎS) nu va fi în drept să înregistreze careva modificări.
I. Prima etapă a lichidării este etapa internă.
Organul suprem al întreprinderii – Adunarea Generală a Asociaţilor trebuie să adopte o hotărîre
de lichidare a întreprinderii. În cazul în care societatea are un singur asociat, atunci acesta emite
o decizie de lichidare a întreprinderii. În hotărîrea (decizia) de lichidare se poate de indicat cine
va avea calitatea de „lichidator” – persoana fizică care se va ocupa de lichidare. În conformitate
cu articolul 90 alineatul (5) din Codul Civil „în cazul desemnării mai multor lichidatori, aceştia
reprezintă persoana juridică în comun dacă actul de constituire sau hotărîrea prin care sunt
desemnaţi nu prevede altfel”. Intrarea în funcţie a lichidatorului (comisiei de lichidare)
desemnează şi momentul trecerii responsabilităţii de la administrator la lichidator. Dacă organul
competent al persoanei juridice sau instanţa de judecată nu desemnează lichidatorul, la data
dizolvării persoanei juridice, administratorul acesteia devine lichidator.
II. La a doua etapă, lichidatorul este obligat:
- În termen de 30 de zile din momentul adoptării hotărîrii (deciziei) de lichidare a întreprinderii
să informeze CÎS despre începerea procedurii de lichidare prezentînd următoarele acte:
- cererea, conform modelului aprobat de camera de Înregistrare
- hotărîrea (decizia) de lichidare a întreprinderii;
- certificatul de înregistrare a întreprinderii;
- buletinul de identitate a lichidatorului.
CÎS primeşte actele şi emite decizia privind începerea procedurii de dizolvare a persoanei
juridice, înscriind menţiunea „în proces de lichidare” în Registrul de stat al persoanelor juridice,
precum şi pe certificatul de înregistrare al întreprinderii. Din acest moment se interzice
participarea întreprinderii - în proces de lichidare în calitate de fondator (asociat) al altei
persoane juridice.
- După primirea Deciziei privind începerea procedurii de dizolvare a persoanei juridice, să
publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în două ediţii consecutive un aviz despre
lichidarea întreprinderii, iar în termen de 15 zile îl informează pe fiecare creditor cunoscut
despre lichidare şi despre termenul de înaintare a creanţelor. Timp de 6 luni se pot înainta
pretenţii din partea creditorilor. (Poate fi stabilit de către întreprinderea în curs de lichidare un
termen mai mare.)
- Să informeze în scris organele fiscale despre începerea procedurii de lichidare.
- Să prezinte inspectoratului fiscal teritorial, în conformitate cu art. 83 alin. (6) din Codul
Fiscal - în termen de 60 zile din momentul începerii procedurii de lichidare declaraţia cu privire
la impozitul pe venit pentru întreaga perioadă a anului de gestiune pe parcursul căruia persoana
juridică a desfăşurat activitate de întreprinzător.
- Inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia întreprinderea în proces de lichidare stă la evidenţă
efectuează primul control fiscal legat de lichidarea întreprinderii. Controlul în cazul lichidării
poartă un caracter total, inspectorul fiscal fiind în drept să verifice întreaga activitate a
întreprinderii. După finisarea controlului, organul fiscal emite Actul de control fiscal, în baza
căruia este emisă şi Decizia privind controlul fiscal. În decizie inspectoratul fiscal indică ce
documente trebuie să pregătească şi să prezinte întreprinderea pentru ce-l de-al
doilea control fiscal.
În conformitatea cu art. 12¹ alin (3) din Codul Fiscal şi scrisoarea Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat nr. 07-107/628 din 05.02.2010, pentru întreprinderile lichidate sau
reorganizate, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic pînă la
data radierii întreprinderii din Registrul de stat. Astfel, contribuabilii urmează să depună toate
dările de seamă fiscale pînă la momentul depunerii cererii pentru radiere. Obligaţia
contribuabilului de depunere a dărilor de seamă fiscale dispare din momentul radierii
întreprinderii din registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiei.
- În termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor (6 luni),
lichidatorul este obligat să întocmească şi să prezinte către organele statistice bilanţul de
lichidare care să reflecte valoarea de bilanţ a activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei
juridice care sunt recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa de judecată;
- După primul control fiscal, lichidatorul este obligat să pregătească şi să prezinte organului
fiscal următoarele documente pentru cel de al doilea control fiscal:
- Certificatul de la Editura de imprimate „Statistica” privind neeliberarea sau restituirea
blanchetelor de strictă evidenţă.
- Certificatul de la Compania Naţională de Asigurări în Medicină privind lipsa datoriilor.
Pentru primirea unui astfel de certificat întreprinderea va fi obligată să dezactiveze toate poliţele
de asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale salariaţilor.
- Certificatul de la Serviciul Vamal al RM privind lipsa datoriilor la bugetul de stat
(compartimentul plăţi vamale).
- Certificatul privind închiderea contului bancar de la băncile unde întreprinderea deţine
conturi.
- Autorizaţia Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova DGPOP pentru
distrugerea ştampilei/ ştampilelor.
- Certificatul de la Casa teritorială de Asigurări Sociale privind lipsa datoriilor.
- Copiile a două anunţuri din Monitorul Oficial despre lichidarea întreprinderii.
- Copia bilanţului de lichidare a întreprinderii.
După finisarea celui de al doilea control fiscal în legătură cu lichidarea, organul fiscal emite
actul de control fiscal total, iar apoi eliberează un certificat privind lipsa datoriilor faţă de
bugetul de stat.
- Lichidatorul prezintă Camerei de Înregistrare de Stat cererea de radiere (după modelul aprobat
de CÎS) a întreprinderii din registrul întreprinderilor şi organizaţiilor la care anexează
următoarele actele:
bilanţul de lichidare şi planul de repartizare a activelor, aprobate de organul care a desemnat
lichidatorul;
documentul ce confirmă lipsa datoriilor la bugetul public naţional (termenul de valabilitate este
de 3 zile din data eliberării acestuia de către inspectoratul fiscal de stat teritorial);
copiile avizelor de lichidare a întreprinderii, publicate în „Monitorul Oficial al Republicii
Moldova”, în două ediţii consecutive.
Procedura de lichidare a unei întreprinderi durează cel puţin un an de zile.
Lichidatorul depune cererea de radiere a persoanei juridice din Registrul de stat în termenele şi
în condiţiile art.98 din Codul civil. Termenul minim după care lichidatorul urmează să depună
cererea de radiere a persoanei juridice din Registrul de stat este de 12 luni, în cazul cînd bilanţul
lichidării şi planul repartizării activelor au fost aprobate şi prezentate cu 2 luni înainte de
expirarea acestui termen. În caz contrar, lichidatorul va depune cererea de radiere la Cameră
după expirarea ambelor termene :
- termenului de 12 luni de la ultimul aviz publicat in Monitorul Oficial şi
- celui de două luni din data aprobării şi prezentării bilanţului de lichidare.
CÎS adoptă în termen de 3 zile de la data primirii actelor decizia de radiere. Întreprinderea se
consideră lichidată din momentul adoptării deciziei de radiere din Registrul de stat şi
consemnarea acestui fapt în Registru.

COD Nr. 443


din 24.12.2004

CODUL DE EXECUTARE
AL REPUBLICII MOLDOVA*

Articolul 104. Urmărirea bunurilor persoanelor juridice


în caz de reorganizare ori de lichidare
sau de declarare a insolvabilităţii
(1) În cazul reorganizării debitorului persoană juridică, se urmăresc mijloacele băneşti şi
bunurile succesorilor de drepturi potrivit art.70 din Codul civil.
(2) În cazul lichidării debitorului persoană juridică sau al declarării insolvabilităţii lui,
documentul executoriu şi încheierea de încasare a cheltuielilor de executare se transmit comisiei
de lichidare/lichidatorului, fapt despre care se informează creditorul.
(3) Administratorul/lichidatorul este obligat să informeze executorul judecătoresc despre
derularea valorificării masei debitoare şi a executării documentelor executorii care i-au fost
transmise de către executorul judecătoresc. Se admite vînzarea de către administrator/lichidator
a bunurilor sechestrate de executorul judecătoresc, cu condiţia virării la contul curent special al
executorului judecătoresc a sumelor ce revin creditorilor, conform documentelor executorii care
i-au fost transmise.
(4) Cheltuielile de executare vor fi achitate de administrator/lichidator prioritar altor categorii
de creanţe.
(5) În cazul anulării hotărîrii privind lichidarea sau declararea insolvabilităţii debitorului,
administratorul va restitui, în termen de 10 zile, executorului judecătoresc documentele
executorii, informînd despre acest fapt creditorii.
Articolul 115. Reguli generale de sechestrare
a bunurilor
(1) Sechestrarea bunurilor constă în întocmirea unui proces-verbal în condiţiile art.118 din
prezentul cod.
(11) Executorul judecătoresc este obligat să ţină un registru de evidenţă a măsurilor de
asigurare a executării documentului executoriu.
[Art.115 al.(11) introdus prin LP42 din 27.03.14, MO110-114/09.05.14 art.276]
(2) Sechestrarea bunurilor debitorului persoană juridică se efectuează în prezenţa
administratorului, a reprezentantului acestuia sau a unei persoane cu funcţie de răspundere a
debitorului, iar în cazul gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau al întreprinderii individuale, în
prezenţa debitorului ori a unui alt membru al gospodăriei sau, după caz, a unui membru de
familie al fondatorului întreprinderii. Sechestrarea bunurilor debitorului persoană fizică se
efectuează în prezenţa lui ori a reprezentantului său, ori a unui membru al lui de familie adult.
(3) Dacă debitorul sau persoanele indicate la alin.(2) nu participă la sechestrarea bunurilor,
cercetarea încăperilor şi a altor locuri în care se află bunurile, precum şi sechestrarea acestor
bunuri, se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.
(4) Dacă debitorul, reprezentantul său ori un membru al lui de familie nu permite pătrunderea
în domiciliu, iar documentul executoriu nu conţine autorizare de pătrundere forţată, executorul
judecătoresc solicită autorizaţia instanţei de judecată.
(5) În cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate, iar
documentul executoriu nu conţine autorizarea pătrunderii forţate, executorul judecătoresc
efectuează sechestrarea în prezenţa a doi martori asistenţi, a colaboratorului organului afacerilor
interne, urmînd să înştiinţeze instanţa de judecată imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la
efectuarea sechestrării, cu prezentarea materialelor respective în care se vor indica motivele
efectuării sechestrării. Judecătorul va confirma legalitatea acestei acţiuni procesuale printr-o
menţiune pe procesul-verbal de sechestru.
(6) Prezenţa creditorului sau a reprezentantului său la aplicarea sechestrului este obligatorie.
(7) Dacă un terţ declară că bunurile supuse sechestrului sînt ale sale, în procesul-verbal cu
privire la sechestrare se face menţiunea respectivă, iar terţului i se explică dreptul de a intenta o
acţiune de ridicare a sechestrului.
(8) Debitorul şi creditorul, ceilalţi participanţi la procedura de executare pot face declaraţii şi
observaţii, care se consemnează în proces-verbal.
(9) Despre aplicarea sechestrului asupra bunurilor supuse înregistrării de stat executorul
judecătoresc informează neîntîrziat organele care efectuează înregistrarea de stat pentru a se face
în registrul respectiv o menţiune cu privire la interdicţia de înstrăinare a bunului sau de aplicare
a sechestrului. Contractul de înstrăinare a bunului încheiat după introducerea interdicţiei de
înstrăinare a bunului sau după întocmirea procesului-verbal de sechestru este nul.
(10) Asigurarea bunurilor sechestrate şi suportarea riscurilor legate de ridicarea şi de
transportarea lor sînt puse pe seama debitorului.
Articolul 116. Cercetarea încăperilor şi a depozitelor
(1) În cadrul aplicării sechestrului pe bunuri, executorul judecătoresc are dreptul să deschidă
şi să cerceteze încăperile şi depozitele încuiate dacă debitorul nu le deschide benevol, evitîndu-
se deteriorarea nejustificată a bunurilor.
(2) La deschiderea încăperilor şi a depozitelor pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt care va fi
consemnat în proces-verbal. Încăperea şi depozitul pot fi sigilate şi/sau puse sub pază, după caz.
(3) Executorul judecătoresc este obligat să nu dea publicităţii circumstanţele vieţii intime a
persoanei, constatate la aplicarea sechestrului.
(4) Dacă în timpul cercetării încăperilor şi a depozitelor debitorului se descoperă obiecte şi
documente a căror circulaţie este interzisă de lege, executorul judecătoresc informează
neîntîrziat organul de resort.
(5) Prevederile prezentului articol se aplică şi în cazul urmăririi bunurilor debitorului care se
află la terţi.
Articolul 117. Evaluarea bunurilor
(1) Evaluarea bunurilor supuse sechestrului se efectuează de către executorul judecătoresc la
preţurile medii de piaţă din localitatea respectivă. Executorul judecătoresc este obligat să
înştiinţeze în scris părţile despre faptul determinării valorii bunurilor supuse sechestrului şi să
explice dreptul acestora de a apela la un evaluator în cazul în care nu sînt de acord cu valoarea
determinată de executor.
[Art.117 al.(1) modificat prin LP42 din 27.03.14, MO110-114/09.05.14 art.276]
(2) Dacă evaluarea bunurilor este dificilă ori debitorul sau creditorul nu este de acord cu
valoarea bunului determinată de executorul judecătoresc, acesta din urmă va antrena în evaluare
un evaluator în domeniu.
[Art.117 al.(2) modificat prin LP42 din 27.03.14, MO110-114/09.05.14 art.276]
(3) În cazul în care debitorul sau terţul împiedică accesul evaluatorului la bunul supus
evaluării, debitorul sau terţul este lipsit de dreptul de a contesta valoarea stabilită a bunului, iar
repararea prejudiciilor rezultate din eventuala diminuare a valorii poate fi pretinsă de debitor sau
de terţ.
[Art.117 al.(3) modificat prin LP42 din 27.03.14, MO110-114/09.05.14 art.276]
(4) În cazul în care nici o parte în procedura de executare nu contestă în termen preţul stabilit
de executorul judecătoresc, evaluarea se prezumă a fi corectă şi definitivă.
(5) Cheltuielile de evaluare a bunurilor efectuată de evaluator le suportă persoana care a
contestat valoarea determinată de executorul judecătoresc.
[Art.117 al.(5) modificat prin LP42 din 27.03.14, MO110-114/09.05.14 art.276]
Articolul 118. Procesul-verbal de sechestrare
şi/sau de ridicare a bunurilor
(1) Despre sechestrarea şi/sau ridicarea bunurilor se întocmeşte un proces-verbal în 3
exemplare, după modelul prevăzut la art.75 din prezentul cod.
(2) În procesul-verbal se enumeră obiectele şi documentele sechestrate, indicîndu-se numărul,
măsura, greutatea lor, genul, elementele de individualizare, gradul de uzură şi, pe cît este
posibil, valoarea lor. În cazul valorilor mobiliare, se indică numărul, emitentul, preţul nominal şi
alte date cunoscute la momentul sechestrării lor.
(3) Procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor se aduce la cunoştinţă tuturor
persoanelor care participă la efectuarea acestor acte procesuale, fapt confirmat prin semnătura
fiecăreia. Refuzul de a semna procesul-verbal se consemnează în acesta.
(4) Dacă, în timpul aplicării sechestrului, debitorul sau alte persoane au încălcat ordinea
publică ori au încercat să distrugă sau să ascundă bunurile, executorul judecătoresc va consemna
în procesul-verbal aceste acţiuni, indicînd, totodată, şi măsurile pe care le-a întreprins.
(5) Procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor poate fi contestat în instanţă
de judecată în termen de 7 zile de la data întocmirii sau comunicării lui, după caz.
Articolul 119. Înmînarea copiei de pe
procesul-verbal
(1) Copia de pe procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor se înmînează,
contra semnătură, debitorului sau reprezentantului său ori unui membru al lui de familie adult,
după caz, iar dacă aceştia sînt absenţi, se înmînează reprezentantului organizaţiei de exploatare a
locuinţelor sau, după caz, reprezentantului autorităţii administraţiei publice locale de nivelul
întîi, cărora li se explică dreptul şi modul de contestare a acestor acte procesuale ori se transmit
prin alte modalităţi prevăzute pentru comunicarea actelor executorului judecătoresc.
(2) În cazul sechestrării şi/sau ridicării bunurilor debitorului persoană juridică, copia de pe
procesul-verbal se înmînează în conformitate cu prevederile stabilite în prezentul cod pentru
comunicarea actelor executorului judecătoresc persoanelor indicate la art.115 alin.(2) din
prezentul cod.
Articolul 132. Preţul iniţial al bunurilor scoase
la licitaţie
(1) Preţul iniţial al bunurilor scoase la licitaţie este cu 20% mai mic decît cel stabilit la
evaluarea lor, indicat în procesul-verbal de sechestrare a bunurilor sau, după caz, în raportul de
evaluare a acestora.
(2) Bunurile proprietate pe cote-părţi vîndute în condiţiile art.361 alin.(2) lit.b) din Codul
civil vor fi expuse la vînzare la preţul stabilit la evaluarea lor dacă coproprietarii/administratorul
asigură accesul cumpărătorilor şi al executorului judecătoresc la ele. În cazul în care
coproprietarii/administratorul nu asigură accesul cumpărătorilor şi al executorului judecătoresc
la bunuri, acestea vor fi vîndute în condiţiile alin.(1).
(3) Dacă în cererile de participare la licitaţie este propus un preţ al bunurilor scoase la licitaţie
care îl depăşeşte pe cel iniţial, acesta din urmă va fi cel mai mare preţ propus în cererile
menţionate.
EXECUTAREA PEDEPSELOR DE CĂTRE
PERSOANE JURIDICE
Articolul 284. Executarea pedepsei amenzii
(1) Amenda se achită în mod benevol de către persoana juridică în decurs de 30 de zile de la
data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.
(2) După expirarea termenului de executare benevolă, instanţa de judecată trimite titlul
executoriu pentru executare silită executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială,
stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, îşi are sediul condamnatul.
(3) Executorul judecătoresc, în termen de 10 zile, verifică mijloacele băneşti aflate pe
conturile bancare ale persoanei juridice şi prezintă ordinul incaso instituţiei financiare pentru
virarea sumei amenzii la contul indicat în titlul executoriu.
[Art.284 al.(3) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(4) Dacă, în decurs de 30 de zile de la data primirii titlului executoriu de către instituţia
financiară, ordinul incaso nu se execută din motivul lipsei sau insuficienţei mijloacelor băneşti,
executorul judecătoresc va dispune urmărirea bunurilor persoanei juridice în conformitate cu
prevederile cărţii întîi din prezentul cod.
[Art.284 al.(4) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(5) Executorul judecătoresc informează, în termen de 5 zile, instanţa de judecată despre
executarea hotărîrii.
Articolul 285. Executarea pedepsei privării de dreptul
de a exercita o anumită activitate
(1) Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate se asigură de către organul de
probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are sediul condamnatul.
(2) Hotărîrea instanţei de judecată privind privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate se trimite organului de probaţiune.
(3) Organul de probaţiune trimite hotărîrea judecătorească organului abilitat cu dreptul de a
interzice condamnatului o anumită activitate pentru a sista activitatea interzisă, pentru a retrage
autorizaţia sau licenţa şi/sau pentru a modifica statutul persoanei juridice condamnate.
(4) În termen de 10 zile, organul care a eliberat autorizaţia sau licenţa pentru exercitarea
genului de activitate interzis retrage autorizaţia sau licenţa respectivă. În cazul interzicerii
exercitării unei activităţi pentru care nu a fost eliberată autorizaţie sau licenţă, Camera
Înregistrării de Stat asigură excluderea din statutul persoanei juridice respective a genului de
activitate interzis.
(5) Informaţia despre retragerea autorizaţiei sau licenţei ori despre modificarea statutului
persoanei juridice condamnate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova de către
organul care le-a efectuat şi se remite Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional
Anticorupţie, organului fiscal, precum şi organului de probaţiune căruia, suplimentar, i se remite
şi hotărîrea instanţei de judecată.
[Art.285 al.(5) modificat prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare
01.10.12]
(6) Organul de probaţiune informează, în termen de 5 zile, instanţa de judecată despre
executarea hotărîrii.
Articolul 286. Executarea pedepsei lichidării
persoanei juridice
(1) După rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare prin care s-a dispus lichidarea
persoanei juridice, instanţa de judecată transmite hotărîrea sa instanţei de judecată competente
pentru a lua măsuri şi a desfăşura în continuare procesul de lichidare, în conformitate cu
legislaţia civilă.
(2) Despre radierea persoanei juridice din Registrul de stat al întreprinderilor persoana
competentă încunoştinţează, în termen de 5 zile, instanţa de judecată care a pronunţat hotărîrea
de condamnare prin care s-a dispus lichidarea întreprinderii.

§ 2. Lichidarea
2.1. Dispoziţii generale. De la data înregistrării hotărârii de dizolvare şi până la data radierii sale
din Registrul de stat, societatea comercială se află în proces de lichidare. Lichidarea este esenţa
dizolvării, efectul principal, direct şi obligatoriu. Una dintre cele mai ample definiţii date
lichidării în literatura juridică este cea a profesorului E. Thaller în „Traite de droit comerciale”.
Potrivit acesteia, lichidarea este o perioadă de durată variabilă pe care o traversează societatea
de la dizolvarea sa şi până la distribuirea către asociaţi a activului disponibil şi a clarificării
definitive a conturilor, perioadă în care unul sau mai mulţi lichidatori vor definitiva operaţiunile
anterioare ale societăţii, vor face în măsura necesităţii altele, noi, vor plăti debitele către
creditori şi vor transforma activul social în numerar. Pentru efectuarea acestui şir de operaţiuni,
pe întreaga perioadă a lichidării societatea, deşi dizolvată, va continua să-şi păstreze
personalitatea juridică. În acest scop, este înscrisă obligaţia pentru lichidatori ca în toate actele
ce vor urma dizolvării să se facă menţiunea, după indicarea numelui societăţii, „în lichidare”.
Procedura de lichidare implică următoarele operaţiuni: intrarea lichidatorului în funcţie şi
primirea patrimoniului societăţii; informarea creditorilor şi publicarea avizului în „Monitorul
Oficial al Republicii Moldova”; înaintarea creanţelor; întocmirea bilanţului de lichidare;
satisfacerea creanţelor; repartizarea între asociaţi a activelor rămase; prezentarea Camerei
Înregistrării de Stat a actelor; radierea societăţii din Registrul de stat al întreprinderilor.
Lichidarea este guvernată de următoarele principii care definesc statutul juridic al societăţii
aflate în lichidare.
a) Personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării. După cum rezultă din
Codul civil, art.86 alin.(3), societatea comercială continuă să existe şi după dizolvare în măsura
în care este necesar pentru lichidarea patrimoniului. Existenţa personalităţii juridice se referă la
toate elementele persoanei juridice: structura organizatorică, patrimoniul şi scopul. Organele
societăţii comerciale continuă să existe în forma de până la dizolvare ori în altă formă. Adunarea
generală a asociaţilor nu-şi pierde atribuţiile. După desemnarea lichidatorului, ea mai are
competenţa de a aproba bilanţul de lichidare (art.93 alin.(2)), de a reveni asupra hotărârii de
lichidare (art.86 alin.(5)) sau de a modifica proiectul de împărţire a activelor (art.96 alin.(4)).
Administratorul devine lichidator dacă adunarea generală sau instanţa nu desemnează în calitate
de lichidator o altă persoană (art.86 alin.(6)). Lichidatorul exercită în principiu aceleaşi atribuţii
ca şi administratorul şi este organul care reprezintă societatea (art.90 alin.(4)).
Patrimoniul continuă să aparţină societăţii ca subiect de drept. Raporturile juridice nu suferă nici
un fel de modificări. În procedura de lichidare, se finalizează operaţiunile curente (art.90
alin.(7)), care suplimentează activul societăţii. Scopul societăţii suferă modificări, deoarece
activitatea, în procesul de lichidare, priveşte numai finalizarea operaţiunilor, satisfacerea
cerinţelor creditorilor şi împărţirea activelor între asociaţi.
Capacitatea societăţii, în procesul de lichidare, este una restrânsă, deoarece se efectuează numai
operaţiunile necesare lichidării şi radierii societăţii din Registrul de stat. Societatea comercială
îşi păstrează atributele de identitate: denumirea de firmă, sediul şi naţionalitatea. Conform art.89
din Codul civil, în toate actele care emană de la societate după data înregistrării ei, denumirea de
firmă trebuie să fie urmată de sintagma „în lichidare”. - Lichidarea societăţii se face în interesul
asociaţilor şi este menită să apere interesele acestora. Anume ei, din motive stabilite în actul de
constituire sau din motive impuse de condiţiile activităţii, decid să lichideze societatea. În
principiu, interesul asociaţilor este pe prim plan şi în cazurile de lichidare forţată, altele decât
insolvabilitatea.
Interesul asociaţilor în lichidarea voluntară rezultă şi din unele dispoziţii legale, cum ar fi
dreptul asociaţilor de a stabili în actul de constituire a unor condiţii speciale de lichidare, dreptul
de a desemna lichidatorul şi a determina puterile acestuia, precum şi dreptul asociaţilor de a cere
lichidarea. Dreptul organelor de stat de a cere lichidarea este determinat numai de încălcarea
dispoziţiilor legale d către societate.
- Lichidarea societăţii este obligatorie. După cum rezultă din Codul civil, art.86 alin.(2),
dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, cu excepţia cazului de
reorganizare, aceasta din urmă având o reglementare deosebită. În statutul juridic al societăţii
comerciale aflate în procedură de lichidare intervin anumite modificări. Astfel, la intrarea în
procedura de lichidare, se produc următoarele modificări.
a) Se modifică obiectul şi scopul societăţii comerciale. De la data dizolvării, societatea
comercială nu mai poate încheia noi acte juridice în vederea realizării obiectului de activitate,
însă le finalizează pe cele începute. Deci, are loc o restrângere a obiectului societăţii. Activitatea
de după dizolvare este consacrată exclusiv formalităţilor de lichidare. Restrângerea obiectului de
activitate duce la modificarea scopului societăţii. Acesta nu mai este unul de obţinere şi de
repartizare a profitului între asociaţi, ci de transformare a activelor în bani, de satisfacere a
creanţelor şi de împărţire a activelor între asociaţi.
b) Administratorul societăţii este înlocuit cu un lichidator. De la data dizolvării societăţii
comerciale, administratorul ei devine lichidator dacă nu a fost desemnat un lichidator prin
hotărâre a adunării generale sau a instanţei de judecată.
c) Dreptul de gestiune şi de reprezentare a societăţii trece de la administrator la lichidator.
Intrarea în funcţie a lichidatorului se manifestă prin învestirea lui cu dreptul de reprezentare şi
dreptul de gestiune a patrimoniului societăţii în lichidare. În dreptul de reprezentare faţă de terţi
lichidatorul intră la data înregistrării sale în Registrul de stat al întreprinderilor. Patrimoniul
societăţii trece sub răspunderea lichidatorului în măsura transmiterii lor de către administrator
prin acte de predare-primire.
2.2. Lichidatorul. Lichidatorul este persoana împuternicită să efectueze toate operaţiunile de
lichidare a societăţii comerciale. În acest scop, organul care decide dizolvarea trebuie să
desemneze unul sau mai mulţi lichidatori. Organul suprem va desemna un lichidator dintre
membrii săi, dintre membrii organului executiv sau, dacă actul de constituire nu interzice, o altă
persoană pe care o va considera competentă. Dacă instanţa desemnează lichidatorul, va numi
persoana indicată de reclamant sau de administratorul societăţii. Instanţa de judecată poate
desemna în calitate de lichidator şi un executor judecătoresc (Legea nr.845/1992, art.35).
În cazul în care societăţii comerciale se aplică sancţiunea penală de lichidare pentru una din
infracţiunile numite în Codul penal, instanţa de judecată care a emis sentinţa va desemna un
executor judecătoresc pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor de lichidare stabilite în Codul
civil. În lipsa unor dispoziţii exprese, un astfel de proces ar trebui supravegheat de către Curtea
de Apel Economică. În caz de lichidare a unei societăţi pe acţiuni, adunarea generală şi instanţa
de judecată trebuie să ţină cont de interesele statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Astfel, în cazul lichidării unei societăţi în care statul sau unitatea administrativ-teritorială deţine
30 % şi mai mult din acţiunile cu drept de vot, în comisia de lichidare, potrivit art.97 alin.(7) din
Legea nr.1134/1997, va fi desemnat un reprezentant al statului sau al unităţii administrativ-
teritoriale. În cazul în care societatea se dizolvă de drept, precum şi în cazul în care adunarea
generală a asociaţilor sau instanţa de judecată nu desemnează lichidatorul, funcţiile acestuia le
va exercita administratorul societăţii.
Lichidator al societăţii comerciale poate fi persoana care întruneşte cumulativ următoarele
condiţii: a) este persoană fizică; b) este cetăţean al Republicii Moldova; c) a ajuns la vârsta
majoratului, adică are 18 ani; d) nu a fost declarată incapabilă; e) are domiciliul în Republica
Moldova. Prin dispoziţii speciale, faţă de personalitatea lichidatorului pot fi înaintate cerinţe
suplimentare.
Astfel, art.35 alin.(2) din Legea nr.845/1992 stabileşte pentru lichidatorul întreprinderilor
(persoanelor juridice cu scop lucrativ), desemnat de instanţa de judecată, următoarele cerinţe
suplimentare: să aibă studii superioare, să posede cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi să fie
înregistrat ca întreprinzător individual. Considerăm că aceste cerinţe nu sunt pe deplin
justificate, în special calitatea de întreprinzător individual. De asemenea,unei persoane care vede
în procedura de lichidare o afacere subminează interesul celor pe care legea îi protejează, adică
al asociaţilor. Condiţii suplimentare pot fi impuse şi pentru lichidatorii băncilor comerciale, a
participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare etc.
Lichidatorul este obligat să notifice Camera Înregistrării de Stat despre desemnarea sa în această
calitate, prezentând hotărârea prin care a fost desemnat, şi să comunice datele sale de identitate
(numele, domiciliul, numărul actului de identitate, codul personal) şi modelul semnăturii.
Înregistrarea lichidatorului se face concomitent cu înregistrarea dizolvării, stabilită la art.89 din
Codul civil sau la o dată ulterioară.
Actele lichidatorului sunt opozabile terţilor de la data înregistrării şi nu de la data desemnării.
Lichidatorul sau persoanele cărora acesta le-a delegat împuterniciri efectuează toate
operaţiunile, în numele societăţii în lichidare, sub sancţiunea nulităţii. Prin hotărâre a adunării
generale sau a instanţei de judecată, pot fi desemnaţi mai mulţi lichidatori, care vor acţiona şi
vor reprezenta societatea în mod colegial dacă actul de constituire sau hotărârea de desemnare
nu prevede altfel. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni presupune desemnarea unei comisii
de lichidare, adică a mai multor lichidatori. În lipsa unor dispoziţii exprese în actul de
constituire, lichidatorii acceptă şi semnează în unanimitate actele juridice.
Lichidatorul activează până la momentul radierii persoanei juridice din Registrul de stat, dacă
organul care l-a desemnat nu l-a revocat între timp. Activitatea lichidatorului revocat încetează
în momentul în care noul lichidator este înregistrat la organul de înregistrare, cu excepţia
obligaţiei de transmitere a actelor şi a bunurilor persoanei juridice în lichidare, care decade la
momentul semnării inventarului şi prezentării raportului privind operaţiunile deja săvârşite de el
în calitate de lichidator.
Intrarea în funcţiune a lichidatorului desemnează momentul preluării responsabilităţii de la
administrator. Lichidatorul are aceleaşi împuterniciri, obligaţii şi responsabilităţi ca şi
administratorul, în măsura în care acestea sunt compatibile cu activitatea de lichidator (Codul
civil, art.90 alin.(4)).
Lichidatorul este împuternicit să acţioneze, ca şi administratorul, în numele şi pe seama
persoanei juridice în raport cu terţii, să execute toate obligaţiile puse în sarcina lui de lege şi de
organele care l-au desemnat. Lichidatorul este mandatarul societăţii cu toate consecinţele care
decurg din această calitate. Pe lângă atribuţiile stabilite de lege, delegate de asociaţi
administratorului, lichidatorul are şi obligaţiile speciale stabilite la art.90 alin.(6) – (8) din Codul
civil: face şi semnează inventarul şi bilanţul societăţii, primeşte şi păstrează patrimoniul şi
documentele societăţii, finalizează operaţiunile începute, valorifică creanţele, satisface cerinţele
creditorilor, îndeplineşte alte atribuţii. Lichidatorul este supravegheat de cenzorii societăţii, iar
dacă societatea nu are cenzori, oricare asociat este în drept să verifice operaţiunile lui.
Lichidatorul are următoarele puteri conferite de lege.
a) Finalizează operaţiunile curente. Contractele încheiate de către societatea comercială anterior
datei dizolvării nu se consideră ajunse la scadenţă, părţile având obligaţia să le onoreze.
Lichidatorul nu poate încheia noi contracte aferente realizării obiectului de activitate al
societăţii. În caz contrar, răspunde personal pentru operaţiunile pe care le-a întreprins. Ca
excepţie însă, poate încheia acte juridice dacă ele sunt necesare procedurii de lichidare (pază,
evaluare, vânzare a activelor persoanei juridice ce se lichidează, a energiei termice, electrice, a
gazelor naturale, angajarea de specialişti, organizarea de licitaţii, cesiuni de creanţe şi de datorii
etc.).
b) Valorifică creanţele. Lichidatorul va cere debitorilor societăţii, inclusiv prin acţionarea lor în
instanţă, să-şi onoreze obligaţiile. În cazul insolvabilităţii debitorului, lichidatorul poate intenta
un proces de insolvabilitate ori să declare creanţele într-un proces deja început. Codul civil
prevede, la art. 95, că dizolvarea societăţii comerciale şi intrarea ei în proces de lichidare nu duc
la scadenţa creanţelor pe care le are faţă de debitori.
c) Transformă în bani bunurile societăţii. Bunurile ce formează activul societăţii comerciale vor
fi vândute de către lichidator şi transformate în bani în măsura în care sunt necesare satisfacerii
creanţelor. Dacă actul de constituire prevede sau adunarea generală decide, bunurile pot să nu
fie înstrăinate de către lichidatori, urmând a fi repartizate în natură între asociaţi.
d) Satisface creanţele creditorilor. Lichidatorul stabileşte creanţele în măsura ajungerii lor la
scadenţă. Cele care nu au ajuns la scadenţă vor fi satisfăcute numai după aprobarea bilanţului de
lichidare. Dacă, în procesul de lichidare, constată că activele sunt mai mici decât pasivele şi că
societatea este în insolvabilitate, lichidatorul este obligat să depună o cerere de intentare a
procesului de insolvabilitate. Procesul de lichidare poate fi continuat dacă toţi creditorii
societăţii acceptă creanţele în proporţii reduse. Satisfacerea creanţelor se efectuează cu
respectarea cerinţelor art.573 din Codul civil. În cazul în care locul executării obligaţiilor nu
poate fi determinat, iar creditorii nu s-au prezentat să primească executarea, lichidatorul depune
banii pe un cont bancar pe care l-a deschis pe numele creditorului.
e) Întocmeşte proiectul bilanţului de lichidare. Lichidatorul este obligat să întocmească un
proiect al bilanţului de lichidare arătând valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor
societăţii, a datoriilor, inclusiv a celor care se află pe rol în instanţă de judecată.
f) Împarte activele între asociaţi. După ce satisface cerinţele creditorilor, lichidatorul elaborează
un proiect de împărţire a activelor între asociaţi şi îl prezintă spre aprobare adunării generale a
asociaţilor sau, după caz, instanţei de judecată. După aprobare, activele se împart între asociaţi
proporţional participaţiunii la capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel.
g) Prezintă actele necesare radierii. După împărţirea activelor, registratorul prezintă la Camera
Înregistrării de Stat actele necesare radierii societăţii din Registrul de stat al întreprinderilor.
Răspunderea lichidatorului. Ca şi administratorul societăţii, lichidatorul răspunde pentru
executarea necorespunzătoare a obligaţiilor sale (Codul civil, art.90 alin.(4)). El răspunde
personal şi faţă de terţi dacă, în procesul de lichidare, încheie contracte care nu se raportă la
procedura de lichidare.
2.3. Procedura de lichidare. Începutul lichidării se marchează prin intrarea în funcţie a
lichidatorului sau prin transformarea administratorului în lichidator. Intrarea în funcţie se face
prin naşterea dreptului de gestiune a afacerilor societăţii intrate în lichidare şi a dreptului de a o
reprezenta. Pentru a gestiona eficient societatea în lichidare, lichidatorul primeşte de la
administrator patrimoniul societăţii, făcând inventarul bunurilor şi al documentelor societăţii, pe
care îl consideră drept act de predare-primire. Se prezumă că patrimoniul trece de la
administrator la lichidator în starea în care se află la momentul semnării inventarului. În inventar
trebuie să se descrie cu exactitate starea bunurilor primite de lichidator. Acesta trebuie să
asigure evidenţa activului şi pasivului în modul stabilit de legislaţie, să întreprindă toate
măsurile de conservare a valorii activelor, să păstreze documentaţia persoanei juridice până când
o va preda unor alte persoane. Lichidatorul este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor de
lichidare în ordinea lor cronologică, cum ar fi: satisfacerea cerinţelor creditorilor, vânzarea unor
active, împărţirea activelor între asociaţi etc., precum şi să prevină creditorii despre dizolvare şi
procedura de lichidare, să lichideze activul şi pasivul societăţii, să radieze societatea din
registru.
2.3.1. Informarea creditorilor şi înaintarea creanţelor. Lichidatorul societăţii comerciale are
obligaţia de a informa creditorii despre procedura de lichidare care a început, despre dreptul de a
cere, într-un anumit termen, satisfacerea creanţelor, publicând în „Monitorul Oficial al
Republicii Moldova”, în doua ediţii consecutive, un aviz şi, în termen de 15 zile, îl informează
pe fiecare creditor cunoscut despre lichidare şi despre dreptul de a înainta creanţe într-un anumit
termen. Vor fi informaţi personal numai creditorii a căror calitate rezultă din actele contabile ale
debitorului, precum şi cei ale căror acţiuni în judecată încă nu au fost soluţionate. Printre
potenţialii creditori ar putea fi: organele fiscale pentru impozitele calculate, dar neplătite; Casa
Naţională a Asigurărilor Sociale pentru datoriile societăţii în lichidare faţă de persoanele cărora
le datorează reparaţia prejudiciului cauzat sănătăţii sau în legătură cu pierderea întreţinătorului
lor; băncile pentru creditele acordate şi dobânzile calculate; contractanţii societăţii pentru livrare
de mărfuri şi servicii, inclusiv vânzătorii de energie electrică, energie termică, gaze naturale,
prestatorii de servicii informaţionale şi internet, telefonie, reclamă, marketing etc. Creditori ai
societăţii sunt şi asociaţii ei pentru dividendele repartizate, dar neplătite. Pentru informarea
potenţialilor creditori încă necunoscuţi, legiuitorul obligă persoana juridică în lichidare să
publice avize despre lichidare în cel puţin două publicaţii consecutive ale „Monitorului Oficial
al Republicii Moldova”. Astfel de creditor ar putea fi cumpărătorul unui bun faţă de care
persoana juridică în lichidare răspunde pentru vicii, pentru evicţiune, pentru prejudicii din
raporturi contractuale sau extracontractuale.
Lichidatorul trebuie să informeze şi angajaţii societăţii despre dizolvarea acesteia şi data
disponibilizării lor. Potrivit art.86 din Codul muncii nr.154/2003, angajatorul poate desface
contractul individual de muncă în caz de lichidare a societăţii comerciale. Data disponibilizării
nu poate să fie mai înainte de expirarea a două luni din ziua preavizării salariatului.
Procedura de concediere a salariaţilor trebuie să fie conformă dispoziţiilor art.88 din Codul
muncii. Angajaţii societăţii devin creditori ai acesteia pentru salariul calculat, dar neplătit, şi
pentru indemnizaţia de eliberare din serviciu, care trebuie plătită conform art.186 din Codul
muncii. Legiuitorul stabileşte că fiecare creditor poate să-şi formuleze creanţele în termen de 6
luni de la data ultimei publicaţii a avizului în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”. În
hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai lung.
Stabilirea lui nu privează creditorii cunoscuţi de dreptul lor, ci constituie un punct de referinţă
pentru lichidator în elaborarea bilanţului de lichidare. Creanţele pot fi înaintate şi mai târziu, în
termenul de prescripţie şi până la radierea societăţii comerciale din registru. Dacă creanţele sunt
întemeiate, acestea trebuie să fie recunoscute şi satisfăcute. În susţinerea acestei afirmaţii vin şi
dispoziţiile art. 95, potrivit cărora, dacă creditorul cunoscut nu a înaintat pretenţii, suma de bani
ce i se cuvine se depune pe un cont bancar. Mai mult decât atât, legislaţia stabileşte şi un
mecanism de protecţie a creditorilor societăţii comerciale lichidate, potrivit căruia procedura de
lichidare ar putea fi redeschisă chiar după radierea persoanei juridice.
Legea stabileşte un termen de decădere din drepturi numai pentru persoana a cărei creanţă a fost
respinsă de lichidator şi care nu a înaintat în justiţie o acţiune de încasare silită. Creditorul este
în drept, în cazul în care cerinţa a fost respinsă de către lichidator, să înainteze, în termen de 30
de zile de la data informării sale despre respingere, o acţiune in instanţa de judecată, a cărei
hotărâre este definitivă. Dacă, în termen de 30 de zile, nu a acţionat în justiţie societatea care se
lichidează, creditorul decade din drepturi, iar creanţa lui se stinge fără a fi executată.
2.3.2. Elaborarea proiectului bilanţului de lichidare. Lichidatorul este obligat să elaboreze, în
decursul a 15 zile de la expirarea termenului de înaintare a creanţelor, un proiect al bilanţului de
lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele,
datoriile recunoscute de lichidator ale persoanei juridice şi datoriile care se află pe rol în instanţă
de judecată. Pentru determinarea valorii de piaţă a activelor, lichidatorul îndeplineşte anumite
operaţiuni, va numi chiar experţi, după caz. Dacă din proiectul de bilanţ rezultă un excedent al
pasivelor faţă de active, lichidatorul este obligat să depună în instanţă o cerere de intentare a
procesului de insolvabilitate.
Cererea trebuie depusă în termen de cel mult o lună de la data constatării insolvabilităţii. În caz
contrar, conform art.26 alin.(4) din Legea nr.632/2001, lichidatorul va răspunde subsidiar în faţa
creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului de o lună. Până la expirarea
acestui termen de la constatarea excedentului de pasive, lichidatorul trebuie să aducă la
cunoştinţă organului care l-a desemnat survenirea insolvabilităţii. Pentru evitarea procesului de
insolvabilitate, lichidatorul solicită acordul creditorilor de a continua lichidarea societăţii fără a
depune cerere introductivă. Acordul trebuie să fie expres.
Dacă creditorii acceptă satisfacerea cerinţelor în proporţii reduse, lichidatorul poate continua, în
afara procesului de insolvabilitate, îndeplinirea formalităţilor de lichidare. Luând în considerare
că procedura de insolvabilitate este una costisitoare şi, de regulă, de durată, creditorilor le poate
fi mai convenabil să primească executarea creanţei în proporţii reduse, executare voluntară şi
rapidă, decât un proces de insolvabilitate anevoios şi costisitor. Dacă în bilanţul unei societăţi de
persoane în lichidare există excedent de pasive faţă de active, lichidatorul ar putea să negocieze
cu asociaţii care răspund nelimitat pentru obligaţiile societăţii pentru a include în activul
bilanţului de lichidare şi unele bunuri personale ale acestora pentru a satisface integral cerinţele
creditorilor.
2.3.3. Lichidarea activului societăţii comerciale implică operaţiunea de transformare a bunurilor
societăţii în bani şi de încasare a creanţelor de la debitorii societăţii. În perioada, stabilită de
lege, de înaintare a creanţelor de către creditori, societatea îşi continuă activitatea executând
contracte, încheiate înainte de data dizolvării, şi primind executarea de la debitorii din
raporturile în care societatea are calitatea de creditor. Lichidatorul primeşte, în special,
executarea din contractele ajunse la scadenţă şi din cele executate de debitor înainte de termen.
Lichidatorul nu poate cere debitorilor săi executarea contractelor neajunse la scadenţă, deoarece
adoptarea hotărârii de lichidare nu este temei de reziliere a contractelor în care se află societatea
ce se lichidează (Codul civil, art.94). Dacă nu există alte temeiuri de reziliere, lichidatorul
trebuie să aştepte scadenţa contractului, ori să negocieze cu cealaltă parte şi să-o despăgubească,
ori să transmită creanţa sa prin cesiune, ori să întreprindă alte măsuri care ar permite încetarea
raporturilor juridice fără cheltuieli majore. În cazul în care debitorii nu-şi onorează obligaţiile
ajunse la scadenţă, lichidatorul poate intenta împotriva lor procese judiciare, inclusiv de
insolvabilitate, în scopul încasării datoriilor, revendicării bunurilor şi reparării prejudiciului.
În special, lichidatorul ar putea încasa, iar după caz şi intenta procese judiciare împotriva
persoanelor cu funcţie de răspundere şi chiar a asociaţilor societăţii în lichidare dacă aceştia au
păgubit-o. Imediat după intrarea sa în funcţie, lichidatorul întreprinde măsuri de înstrăinare a
bunurilor materiale din activul patrimoniului pentru a le transforma în bani.
El este în drept să vândă, după caz, toate bunurile societăţii în lichidare pentru satisfacerea
cerinţelor. În cazul în care actul de constituire prevede că unele bunuri, transmise societăţii ca
aport la formarea sau la majorarea capitalului ei social, urmează să fie restituite asociatului care
a făcut aportul, bunurile vor fi vândute numai atunci când nu există alte bunuri şi societatea nu a
satisfăcut cerinţele tuturor creditorilor săi. Dacă, după satisfacerea creanţelor, rămân bunuri, ele
pot fi împărţite între asociaţi, cu consimţământul lor. Vânzarea bunurilor din activ se face la
burse, licitaţii şi prin alte metode care asigură obţinerea celui mai bun preţ.
2.3.4. Lichidarea pasivului societăţii comerciale constă în operaţiunea de plată a datoriilor pe
care societatea le are faţă de creditori. Societatea care nu se lichidează pentru cauză de
insolvabilitate dispune de active suficiente pentru a satisface creanţele. Din acest motiv, Codul
civil nu a prevăzut o consecutivitate a satisfacerii creanţelor, aşa cum prevede Legea
nr.845/1992. Lichidatorul este obligat să plătească fiecărui creditor imediat ce creanţa acestuia a
ajuns la scadenţă şi nu în ordinea stabilită la art.36 alin.(1) din legea nominalizată.
Dacă plata nu a fost făcută la timp, creditorul trebuie despăgubit atât pentru prejudiciul efectiv,
cât şi pentru venitul ratat (Codul civil, art.610 alin.(1)). Potrivit art.619 din Codul civil, la
obligaţiile pecuniare a societăţii în lichidare neonorate la timp se aplică dobânzi egale cu rata de
finanţare a Băncii Naţionale a Moldovei plus 5% sau, în cazul în care creditorul este un
întreprinzător, plus 9%, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Plata creanţelor neajunse la
scadenţă ale creditorilor care au convenit să primească banii se face atunci când s-a convenit cu
creditorul sau când lichidatorul are posibilitate. Un loc aparte în onorarea obligaţiilor societăţii
care se lichidează îl ocupă creanţele cetăţenilor faţă de care societatea răspunde, în calitate de
debitor, pentru prejudiciul cauzat sănătăţii lor sau în legătură cu decesul unor cetăţeni – pe calea
capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp. Satisfacerea acestor creanţe se efectuează prin
transferarea sumelor de bani calculate către Casa Naţională a Asigurărilor Sociale, care
acumulează mijloacele băneşti conform prevederilor Legii nr. 123/1998 cu privire la
capitalizarea plăţilor periodice.
Calcularea sumelor supuse capitalizării se efectuează conform prevederilor Regulamentului cu
privire la modul de calculare a plăţilor periodice capitalizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 127 din 15 februarie 2000547. Prin reglementarea satisfacerii acestor creanţe, statul
urmăreşte să asigure persoanele care nu se pot întreţine sau a căror capacitate de a se întreţine
este redusă ca o consecinţă a unui accident de producţie sau a unui delict pentru care debitorul
răspunde. Dacă nu s-ar încasa din activele debitorului, statul ar trebui să-l asigure cu o pensie
socială, ceea ce, în situaţia actuală, ar mări presiunea asupra bugetului public naţional. În cazul
în care societatea se lichidează prin hotărâre judecătorească, din active se vor stinge şi
cheltuielile de judecată, amenzile impuse prin sentinţă penală, se va remunera lichidatorul.
Satisfacerea cerinţelor creditorilor de către societatea în lichidare se face în locul stabilit,
potrivit regulilor indicate în Codul civil, la art.573 şi 574.
Sumele datorate creditorilor cunoscuţi care nu au înaintat pretenţii şi creditorilor care nu s-au
prezentat să primească executarea se depun, potrivit art.95, în conturi bancare deschise pe
numele lor. Acesta este un mecanism de executare a obligaţiilor pecuniare în cazul în care
contractul dintre părţi nu indică locul de executare, iar creditorul nu s-a prezentat pentru a primi
executarea. Riscul insolvabilităţii instituţiei financiare îl suportă creditorul care, din anumite
considerente, nu a primit executarea. Soarta activelor rămase după satisfacerea cerinţelor
creditorilor. După ce au fost satisfăcute cerinţele creditorilor societăţii în lichidare şi au mai
rămas active, lichidatorul elaborează un proiect de împărţire a activelor şi îl prezintă spre
aprobare adunării generale a asociaţilor sau, după caz, instanţei de judecată care l-a desemnat.
Instanţa, căreia i s-a prezentat proiectul de împărţire a activelor, trebuie să organizeze o şedinţă
a asociaţilor societăţii în lichidare şi să le aducă la cunoştinţă proiectul. Proiectul poate prevedea
împărţirea activelor prin transmiterea sumelor băneşti către asociaţi, precum şi a unor active
nebăneşti. Împărţirea activelor nebăneşti se face atunci când actul de constituire prevede sau
când adunarea generală prin care a fost aprobat bilanţul de lichidare a decis astfel. Potrivit art.
86 alin.(5) din Codul civil, adunarea generală a asociaţilor este în drept să revină asupra
hotărârii de lichidare dacă patrimoniul încă nu a fost împărţit între asociaţi. În acest caz,
adunarea ar putea să decidă: continuarea activităţii societăţii existente sau transformarea acesteia
într-o altă formă, sau fuziunea ei cu alte societăţi comerciale, sau, după caz, dezmembrarea ei în
mai multe societăţi, luând în considerare voinţa majorităţii. Totodată, considerăm că revenirea
asupra procedurii de lichidare nu este posibilă în cazul în care dizolvarea a fost decisă de
instanţa de judecată, inclusiv pentru cauzele stabilite la art.87 şi art.110 din Codul civil sau
pentru infracţiunile consemnate în Codul penal. Activele societăţii comerciale în lichidare care
au rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sunt transmise de lichidator asociaţilor
proporţional participaţiunii lor la capitalul social, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
Aşadar, prin actul de constituire s-ar putea decide repartizarea activelor societăţii în lichidare şi
altfel decât proporţional participaţiunii la capitalul social (Codul civil, art.115 alin.(2)). În cazul
în care societatea este declarată nulă pentru temeiurile stabilite la art.110 şi nulitatea este
imputabilă unor asociaţi, aceştia răspund pentru prejudiciul cauzat altor asociaţi. Prin urmare,
din partea de active care se cuvin unor asociaţi se separă suma prejudiciului adus altor asociaţi,
care nu se fac vinovaţi în nulitatea societăţii şi îl transmite lor. Activele se repartizează între
asociaţi după expirarea termenului stabilit la art.98 din Codul civil, adică după expirarea
termenului de 12 luni de la data ultimei publicări în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”,
conform art.91.
Totodată, legea stabileşte că repartizarea activelor trebuie să se facă cel mai devreme la
expirarea a 2 luni de la data aprobării bilanţului de lichidare şi a proiectului de împărţire a
activelor. Trebuie de reţinut faptul că bilanţul de lichidare şi planul de împărţire a activelor sunt
două acte distincte şi, în mod ideal, ele ar putea fi aprobate în aceeaşi şedinţă sau, în caz de
imposibilitate, în şedinţe diferite. Dacă planul de împărţire a activelor se aprobă ulterior
aprobării bilanţului de lichidare, termenul de două luni trebuie calculat de la data aprobării
acestui termen. Dacă bilanţul de lichidare sau planul de repartiţie se contestată în instanţă,
repartiţia va avea loc numai după ce hotărârea instanţei devine irevocabilă. Mărimea activelor
rămase şi principiile de repartizare a activelor sunt reflectate în raportul lichidatorului.
După aprobarea planului de repartiţie şi expirarea termenului stabilit de la data aprobării,
lichidatorul trece la realizarea lui. Luând în considerare voinţa participanţilor, lichidatorul
planifică împărţirea activelor în natură sau le lichidează (le vinde, transformând bunurile în
bani) şi împarte banii. Dacă activele se împart în natură, repartizarea lor se face după
următoarele reguli:
1) bunurile se împart proporţional dreptului fiecărui participant;
2) bunurile se atribuie unui sau la mai multor participanţi, de la care se reţine suma depăşeşte
valoarea bunului;
3) dacă nu pot fi împărţite în natură, bunurile se vând şi se împart banii. Transmiterea banilor se
face prin act sub semnătură privată. Actul urmează a fi semnat de lichidator şi de asociatul care
primeşte banii. Transmiterea bunurilor, de asemenea, se face prin act sub semnătură privată dacă
legea sau actul de constituire nu prevede altfel. Prin act sub semnătură privată se transmit
bunurile corporale (automobile, utilaje, tehnică de calcul, mobilă etc.) şi cele incorporale
(acţiuni, părţi sociale, mărci de producţie, desene şi modele industriale, drepturi de autor etc.).
Actele pasibile de înregistrare se înscriu în registrul respectiv.
De exemplu, la transmiterea acţiunilor se înregistrează în registrul acţionarilor, părţile-sociale –
în Registrul de stat al întreprinderilor, marca de producţie, desenele şi modelele industriale – în
registrele AGEPI. Prin act în formă autentică se transmit terenurile şi alte bunuri, conform legii.
Actele de transmitere a imobilelor se înregistrează la oficiul cadastral teritorial. La data
înregistrării proprietatea imobiliară trece la asociat.
2.4. Radierea societăţii comerciale din Registrul de stat. Radierea societăţii din Registrul de stat
constă în efectuarea unei înscrieri privind operaţiunea de excludere a subiectului de drept şi de
încetare a existenţei lui. Societatea comercială, ca subiect de drept cu capacitate juridică, există
atâta timp cât este înscrisă în Registrul de stat, adică de la data înregistrării (înscrierii,
înmatriculării) până la data radierii. După radiere, faţă de societate nu se pot înainta nici un fel
de cerinţe, de acţiuni civile sau de altă natură. În cazul în care se înaintează totuşi, judecătorul
refuză să primească cererea, conform art.169 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă.
Pentru radierea societăţii comerciale, lichidatorul este obligat, potrivit art. 28 din Legea
nr.1265/2000, să prezinte Camerei Înregistrării de Stat următoarele acte:
a) cererea de radiere;
b) bilanţul de lichidare, aprobat de organul suprem şi autentificat de notar;
c) actele de constituire, în original, ale persoanei juridice care se lichidează;
d) certificatul de înregistrare al persoanei juridice care se lichidează;
e) extrasul din Registrul de stat care demonstrează că persoana juridică care se lichidează nu
este fondator al unei alte întreprinderi sau organizaţii ori că nu are filiale şi reprezentanţe;
f) actul care confirmă onorarea tuturor obligaţiilor la bugetul de stat, eliberat de inspectoratul
fiscal;
g) actul care dovedeşte închiderea conturilor bancare, eliberat de băncile în care persoana
juridică a avut conturi;
h) actul de predare spre nimicire a ştampilelor persoanei juridice, eliberat de Comisariatul de
poliţie din teritoriul în care acesta are sediu;
i) numerele „Monitorului Oficial al Republicii Moldova” în care au fost publicate avizele
privind lichidarea;
j) actul, eliberat de Arhiva de Stat, privind predarea spre păstrare a documentelor ce fac parte
din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova. Actele necesare radierii trebuie să fie prezentate,
conform art.28 din Legea nr.1265/2000, în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de
lichidare. Această dispoziţie însă vine în contradicţie cu art.99 din Codul civil, care stabileşte că
cererea de radiere se depune numai după repartizarea activelor nete între asociaţii societăţii în
lichidare, care va avea loc în termen de 2 luni din momentul aprobării bilanţului de lichidare.
Prin urmare, actele necesare lichidării nu se prezintă în termenul stabilit de Legea nr.1265/2000,
ci în termenul prevăzut în Codul civil. Camera Înregistrării de Stat, după ce verifică actele
prezentate, emite o decizie de radiere a persoanei juridice dizolvate, consemnând acest fapt în
registru. Termenul de emitere a deciziei de radiere este de 3 zile de la data primirii actelor.
Decizia Camerei privind radierea persoanei juridice poate fi atacată în contencios administrativ,
dacă decizia este bazată pe acte neveridice, lezând drepturile şi interesele creditorilor sau ale
participanţilor la persoana juridică.
2.5. Redeschiderea procedurii de lichidare. Dacă, după radierea societăţii comerciale, apare un
creditor sau un îndreptăţit să obţină soldul ori dacă se atestă existenţa unor active, instanţa de
judecată poate, la cererea oricărei persoane interesate, să redeschidă procedura de lichidare şi,
dacă este necesar, să desemneze un lichidator. În acest caz, persoana juridică este considerată ca
fiind existentă, dar în exclusivitate în scopul desfăşurării lichidării redeschise. Lichidatorul este
împuternicit să ceară persoanelor îndreptăţite restituirea a ceea ce au primit peste partea din
active la care aveau dreptul. Redeschiderea procedurii de lichidare se face dacă:
a) apare un creditor sau o altă persoană îndreptăţită să pretindă la activul repartizat între
participanţi în temeiul art.96 din Codul civil sau;
b) sunt descoperite active ale societăţii lichidate care nu au fost valorificate de către lichidator;
În legătură cu aceste prevederi, trebuie făcută următoarea precizare: redeschiderea procedurii de
lichidare poate fi făcută la cererea persoanei interesate, în termenul general de prescripţie stabilit
la art.267, adică nu mai târziu de 3 ani de la data deciziei de radiere a persoanei juridice;
solicitantul redeschiderii trebuie să demonstreze că are calitatea de creditor al persoanei juridice
radiate şi că activele societăţii lichidate au fost repartizate conform art.96 sau 97, sau, dacă
acesta este un participant al societăţii lichidate, să demonstreze că există active ale acestei
societăţi care nu au fost valorificate.