CURS - Analiza Economico-Financiară, MKL 161, 163, Zi

Analiza economico-financiară, MKL 161, 163, zi
Tema 1. Analiza performanțelor pe baza rezultatelor financiare

1. Analiza structurii profitului (pierderii)
2. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională
3. Analiza factorială a marjei comerciale (profitului brut (pierderii brute) din vînzarea a mărfurilor)
Definiții (din SNC):
Rezultatele financiare – profitul (pierderea) calculat ca diferență dintre veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune.
Profit brut (pierdere brută) - reflectă diferența dintre veniturile din vînzări și costul vînzărilor.
Rezultatul din activitatea operațională: profit (pierdere) - reflectă diferența dintre veniturile și cheltuielile din activitatea
operațională din perioada de gestiune.
Rezultatul din alte activități: profit (pierdere) - reflectă diferența dintre veniturile și cheltuielile din alte activități din perioada
de gestiune.
Profit (pierdere) pînă la impozitare - indică rezultatul financiar pînă la impozitare determinat ca suma dintre rezultatul din
activitatea operațională și rezultatul din alte activități.
Profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune - indică rezultatul financiar după impozitare determinat ca diferența dintre
profitul (pierderea) pînă la impozitare și cheltuielile privind impozitul pe venit sau Profitul net (pierderea netă) al perioadei de
gestiune se determină ca diferența dintre veniturile și cheltuielile curente ale entității recunoscute în perioada de gestiune curentă.
Profit utilizat al perioadei de gestiune - reflectă suma profitului utilizat al perioadei de gestiune pentru plata dividendelor,
constituirea rezervelor și în alte scopuri conform deciziei organului de conducere împuternicit al entității.
1. Analiza structurii profitului (pierderii)
Analiza structurii profitului (pierderii) până la impozitare
Profitul (pierderea) până la impozitare poate fi determinat conform formulei:
PPI = ±RAO ± RAA,
unde:
PPI - profitul (pierderea) până la impozitare;
RAO - rezultatul din activitatea operațională;
RAA - rezultatul din alte activități;
unde:
RAA = ± RAI ± RAF ± RE,
RAI - rezultatul din activitatea de investiții;
RAF - rezultatul din activitatea financiară;
RE - rezultatul excepțional.
Analiza în dinamică a profitului (pierderii) până la impozitare permite evaluarea mărimii acestuia
în comparație cu realizările anilor precedenți și/sau cu datele stabilite în Planul de afaceri.
Analiza structurală a profitului (pierderii) până la impozitare permite aprecierea aportului fiecărui
tip de activitate în obținerea a profitului (pierderii) până la impozitare.
Creșterea în dinamică a cotei profitului din activitatea operațională în suma totală a profitului până
la impozitare este apreciată pozitiv.
Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) până
la impozitare se determină abaterea absolută (față de perioada precedentă și/sau de plan), ritmul creșterii,
procentul îndeplinirii planului și ponderea rezultatului financiar obținut din fiecare tip de activitate în suma
totală a mărimii profitului (pierderii) până la impozitare.
Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) până la impozitare este efectuată în baza datelor
din: Situația de profit și pierdere; Planul de afaceri al entității.
Tabelul 1. Analiza structurii profitului (pieredrii) pînă la impozitare în dinamică
Anul precedent Anul curent Abaterea în
Cotă,
Indicatori Suma, Cota, Suma, Cota, Sumă,
puncte
mii lei % mii lei % mii lei
procentuale
1 2 3 4 5 6= 7=
1.Rezultatul din activitatea
operațională: profit (pierdere)
2.Rezultatul din alte
activități: profit (pierdere)
3. Profit (pierdere) pînă la
impozitare
Concluzie:
1
2. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională
Scopul analizei factoriale a profitului (pierderii) din activitatea operațională constă în stabilirea
influenței factorilor care au contribuit la modificarea în dinamică a profitului (pierderii) din activitatea
operațională.
Din punct de vedere factorial, profitul (pierderea) din activitatea operațională se determină conform
formulei:
Profitul Alte
Profit brut Alte venituri Cheltuieli
(pierderea) Cheltuieli cheltuieli din
= (pierdere + din activitatea - de - -
din activitatea administrative activitatea
brută) operațională distribuire
operațională operațională
Fiecare parte componentă a formulei factoriale influențează asupra profitului (pierderii) din
activitatea operațională a întreprinderii. Profitul brut (pierderea brută) și alte venituri din activitatea
operațională au o acțiune directă, iar cheltuielile perioadei (curente) - o acțiune inversă.
Pentru calculul influenței factorilor asupra profitului (pierderii) din activitatea operațională se aplică
metoda balanțieră, deoarece există legătură aditivă dintre factorii de influență și indicatorul rezultativ.
În calitate de sursă de informație pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea
operațională, servește:
 Situația de profit și pierdere;
 Planul de afaceri al entității.
Tabelul 2. Calculul influenței factorilor asupra modificării profitului ( pierderii) din activitatea
operațională prin metoda balanțieră
(în mii lei)
Mărimea
Anul Anul Abaterea
Indicatori influenței
precedent curent absolută
factorilor
1 2 3 4= 5
1. Profit brut (pierdere brută)
2. Alte venituri din activitatea operațională
3. Cheltuieli de distribuire
4. Cheltuieli administrative
5. Alte cheltuieli din activitatea
operațională
6 Profitul ( pierderea) din activitatea
operațională,
(ind.1+ind.2-ind.3-ind.4-ind.5)
Verificare:
Concluzie:
2
3. Analiza factorială a marjei comerciale
Profitul brut (pierderea brută) din vînzarea a mărfurilor reprezintă marja comercială.
Marja comercială caracterizează nivelul de depășire a venitului din vânzarea mărfurilor asupra
costului acestor vânzări.
Marja comercială se determină conform formulei:
Valoarea contabilă a mărfurilor
Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor -
vîndute
Formula dependenței factoriale a marjei comerciale este:
Venituri din vânzarea mărfurilor × Rata medie a marjei comerciale

Marja comercială =
100
Marja comercială se modifică sub influența a doi factori:

1) modificarea veniturilor din vînzarea mărfurilor;
2) modificarea ratei medii a marjei comerciale.
Rata medie a marjei comerciale poate fi determinată conform relației:

Marja comercială
Rata medie a marjei comerciale =
Venituri din vânzarea mărfurilor ×100
Pentru efectuarea analizei cauzale a marjei comerciale este necesară colectarea datelor inițiale din
următoarele surse informaționale:
 Borderoul evidenței analitice la conturile: 611 „Venituri din vânzări” și 711 „Costul
vînzărilor”.
 Anexa 7 la SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, și anume informațiile privind veniturile
și cheltuielile.
 Planul de afaceri al entității.
Deoarece formula factorială de analiză a marjei comerciale este de tip multiplicativ pentru calculul
influenței factorilor poate fi aplicată metoda substituțiilor în lanț sau varietățile ei (metoda diferențelor
absolute, metoda diferențelor relative, metoda de recalculare a indicatorilor).
Tabelul 3. Calculul influenței factorilor la devierea marjei comerciale prin metoda diferențelor
absolute
Inclusiv din cauza modificării:
Anul Anul Abaterea Venitului din Ratei medii a
Indicatori
precedent curent absolută vânzarea marjei
mărfurilor comerciale
1 2 3 4= 5 6
1) Marja comercială,
lei
2) Venitul din
vânzarea mărfurilor, lei
3) Rata medie a marjei
comerciale, %,
(rd1/rd2)x100
Verificare:
Concluzie:
3
Tema 2. Analiza performanțelor pe baza rentabilității
1. Caracteristica generală a indicatorilor de rentabilitate
2. Analiza modalităților de calcul a rentabilității veniturilor din vânzări
3. Analiza factorială a ratei marjei comerciale
Rentabilitatea exprimă capacitatea întreprinderii de a câștiga profit.
Formula de bază a calculului rentabilității este:
Efect economic și financiar
Rentabilitatea =  100
Efort
În calitate de efect economic și financiar, la calculul rentabilității, se utilizează profitul, dividende
etc., iar în calitate de efort – costul vânzărilor, activele totale, capitalul propriu, capitalul permanent al
întreprinderii și altele.
Tabelul 4. Caracteristica generală a indicatorilor de rentabilitate
Indicatori Modul de calcul Caracteristica
1. Rentabilitatea Profitul brut  100 Reflectă profitul brut câștigat la un
veniturilor din vânzări Venituri din vânzări leu venituri din vânzări
2. Rentabilitatea Profitul de produs  100 Reflectă profitul obținut la un leu de

pe produs Prețul de vânzare al produsului vânzări
sau
Profitul pe produs  100 Reflectă profitul obținut la un leu de
Costul pe unitatea de produs cost
3. Rentabilitatea Profitul până la impozitare  100 Reflectă profitul până la impozitare

activelor (Rentabilitatea Valoarea medie a activelor câștigat, în medie, la un leu de active
economică)
4. Rentabilitatea Profitul până la impozitare  100 Exprimă eficiența cu care sunt
activelor cu destinație Valoarea medie a mijloacelor utilizate activele cu destinație de
de producție fixe + Valoarea medie a activelor circulante producție pentru obținerea profitului
până la impozitare
5. Rentabilitatea Profitul net (sau Profitul până la impozitare) 100 Exprimă eficiența cu care este utilizat
capitalului propriu Valoarea medie a capitalului propriu capitalul propriu pentru obținerea
(Rentabilitatea
profitului net
financiară)
6. Rentabilitatea Profitul net (sau Profitul până la impozitare)  100 Exprimă eficiența cu care este
capitalului permanent Valoarea medie a capitalului permanent utilizat capitalul permanent pentru
obținerea profitului net sau a
profitului până la impozitare
2. Analiza modalităților de calcul a rentabilității veniturilor din vânzări

Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă capacitatea întreprinderii de a obține profit în urma
vânzării produselor, mărfurilor și prestării serviciilor, adică caracterizează mărimea profitului obținut la un leu
venituri din vânzări.
Rentabilitatea veniturilor din vânzări exprimă legătura care există între rezultatul financiar și veniturile
din vânzări obținute de întreprindere și se determină în baza raportului dintre mărimea profitului și valoarea
veniturilor din vânzări.
Pot fi aplicate mai multe variante de calcul al rentabilității veniturilor din vânzări în funcție de mărimea
cărui fel de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilității.
1. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului brut (pierderii brute):
Rentabilitatea veniturilor Profitul brut (pierderea brută)
=  100
din vânzări Venituri din vânzări
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului brut caracterizează cât profit brut
(pierdere brută) a generat întreprinderea la un leu venituri din vânzări, care poate fi îndreptat atât la acoperirea
cheltuielilor curente, cât și la formarea profitului din activitatea operațională.
2. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului (pierderii) din activitatea
operațională:
Rentabilitatea veniturilor Profitul (pierderea) din activitatea operațională
=  100
4
Nivelul acestui indicator indică cât profit (pierdere) din activitatea operațională a obținut întreprinderea
la un leu venituri din vânzări și permite aprecierea mai exactă a eficienței gestiunii vânzărilor în urma activității
de bază a întreprinderii.
3. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului (pierderii) până la
impozitare:
Rentabilitatea veniturilor Profitul (pierderea) până la impozitare
=  100
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului până la impozitare, caracterizează
corelația dintre mărimea profitului până la impozitare și veniturile din vânzări, și arată cât profit până la
impozitare a câștigat întreprinderea la un leu venituri din vânzări.
4. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului net (pierderii nete):
Rentabilitatea veniturilor Profitul net (pierderea netă)
=  100
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului net arată cât profit net a generat
întreprinderea la un leu venituri din vânzări.
Analiza începe cu aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilității veniturilor din vânzări. În
calitate de surse informaționale aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilității veniturilor din
vânzări pentru sunt utilizate:
 Situația de profit și pierdere;
 Planul de afaceri.
Tabelul 5. Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vânzări
Abaterea
Indicatori Anul precedent Anul de gestiune
absolută
1 2 3 4=3–2
1. Venituri din vânzări, mii lei
2. Profitul brut, mii lei
3. Profitul din activitatea operațională, mii lei
4. Profitul până la impozitare, mii lei
5. Profitul net (pierderea netă), mii lei
6. Rentabilitatea veniturilor din vânzări (%),
calculată în baza:
6.1. Profitului brut
(rd.2 : rd.1  100)
6.2. Profitului din activitatea operațională
(rd.3 : rd.1  100)
6.3. Profitului până la impozitare
(rd.4 : rd.1  100)
6.4. Profitului net (pierderii nete)
(rd.5 : rd.1  100)
Concluzie:
5
3. Analiza factorială a ratei marjei comerciale (rentabilității veniturilor din vânzarea mărfurilor)
Scopul analizei - se determină multitudinea de factori care au contribuit la modificarea nivelului
ratei marjei comerciale.
În practică, sunt cunoscute și utilizate mai multe modele de analiză factorială a ratei marjei
comerciale. În acest scop, vom aplica unul din posibile modele de analiză cauzală, care stipulează că
devierea nivelului ratei marjei comerciale depinde de influența următorilor factori:
 modificarea structurii și sortimentului mărfurilor vândute – are o influență directă asupra
devierii ratei marjei comerciale. O dată cu majorarea ponderii produselor și mărfurilor mai
rentabile în suma totală a volumului de vânzări, crește și nivelul ratei marjei comerciale, și
invers.
 modificarea costului pe unitatea de marfă vândută – are o influență inversă (indirectă), este
unicul factor de influență care reflectă aportul colectivului de muncă la majorarea ratei marjei
comerciale. Ca urmare, sporirea costului pe unitatea de marfă vândută cauzează reducerea ratei
marjei comerciale, și invers.
 modificarea prețului de vânzare pe unitate de marfă – acest factor are o influență directă
asupra indicatorului rezultativ: creșterea prețului condiționează sporirea ratei marjei
comerciale, și invers. Acest factor nu depinde de entitate, ci de piața de desfacere.
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei factoriale a ratei marjei comerciale
servesc:
 Borderoul evidenței analitice la conturile: 611 „Venituri din vânzări” și 711 „Costul vînzărilor”.
 Anexa 7 la SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, și anume informațiile privind veniturile și cheltuielile;
 Calculele speciale privind recalcularea indicatorilor;
 Planul de afaceri al entității.
Tabelul 6. Date inițiale pentru analiza cauzală a ratei marjei comerciale
Recalculat
(anul curent
Indicatori Anul precedent recalculat în Anul curent
condițiile anului
precedent)
1 2 3 4
1. Venituri din vânzarea mărfurilor, lei 9548 10900 11071
2. Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute, lei 7416 8200 8719
3. Profitul brut (pierdea brută) din vânzarea

mărfurilor, lei (rd.1 – rd.2) 2132 2700 2352
4. Rata marjei comerciale (rentabilitatea
veniturilor din vânzarea mărfurilor), %
(rd.3 : rd.1  100) 22,33 24,77 21,24
Calculul influenței factorilor la devierea nivelului ratei marjei comerciale poate fi efectuat prin
metoda substituțiilor în lanț, bazată pe recalcularea indicatorilor.
Calculul abaterii absolute a nivelului ratei marjei comerciale:

 RMC  21,24 - 22,33 = - 1,09 puncte procentuale
ACurent A Pr ecedent
RMC
Devierea nivelului ratei marjei comerciale se explică prin influența celor trei factori, astfel:
1. Calculul devierii nivelului ratei marjei comerciale sub influența modificării structurii și
sortimentului mărfurilor vândute:
 RMC  24,77 - 22,33 = + 2,44 puncte procentuale
Re calculat1 A Pr ecedent
RMC
2. Calculul devierii nivelului ratei marjei comerciale sub influența modificării costului pe unitatea de
marfă vândută:
6
RMC
Re calculat 2
 RMCvv
Re calculat1

q 1 p o   q1 c1
 100 
q
1 p 0   q1 c 0
 100 
q 1 p0 q 1 p0
10900  8719
  100  24,77  20,01  24,77  4,76 puncte procentuale
10900
3. Calculul devierii nivelului ratei marjei comerciale sub influența modificării prețului de vânzare pe
unitatea de marfă vândută:
 RMC  21,24 - 20,01 = + 1,23 puncte procentuale
ACurent Re calculat 2
RMC
Verificare: 21,24 - 22,33 = + 2,44 +(- 4,76) + 1,23

-1,09 = - 1,09 puncte procentuale
_____________________________________________________________________________________
Problemă: Să se efectueze analiza factorială a a ratei marjei comerciale.
Tabelul 7. Date inițiale pentru analiza cauzală a ratei marjei comerciale

Recalculat
(anul curent
Indicatori Anul precedent recalculat în Anul curent
condițiile anului
precedent)
1 2 3 4
1. Venituri din vânzarea mărfurilor, lei
2. Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute, lei
3. Profitul brut (pierdea brută) din vânzarea
mărfurilor, lei (rd.1 – rd.2)
4. Rata marjei comerciale (rentabilitatea
veniturilor din vânzarea mărfurilor), %
(rd.3 : rd.1  100)
Calculul abaterii absolute a nivelului ratei marjei comerciale:
 RMC 
RMC
Devierea nivelului ratei marjei comerciale se explică prin influența celor trei factori, astfel:
1. Influența modificării structurii și sortimentului mărfurilor vândute:
 RMC 
RMC
2. Influența modificării costului pe unitatea de marfă vândută:

 RMCvv 
Re calculat2 Re calculat1
RMC
3. Influența modificării prețului de vânzare pe unitatea de marfă vândută:

 RMC 
ACurent Re calculat 2
RMC
Verificare:
7
Tema 3. Analiza poziției financiare
1. Analiza mărimii și structurii activelor
2. Analiza activelor nete
3. Analiza structurii surselor de finanțare
4. Analiza creanțelor și datoriilor curente
5. Analiza ratelor de lichiditate
1. Analiza mărimii și structurii activelor

În cadrul analizei structurale a activelor se examinează corelațiile existente între diferite elemente
patrimoniale reflectate în activul Bilanțului.
Pentru studierea structurii patrimoniului întreprinderii pe larg se folosește metoda ratelor. În acest
caz se calculează și se interpretează o varietate mare de coeficienți cu ajutorul cărora se analizează structura
patrimoniului după diferite criterii.
În cadrul analizei structurale a patrimoniului pot fi calculate următoarele rate.
1. Rata imobilizărilor reflectă cota activelor imobilizate în suma totală a patrimoniului întreprinderii.
Acest coeficient se calculează în felul următor:
Active imobilizate
Rata imobilizărilor = Total active
Creșterea în dinamică a ratei imobilizărilor în condițiile unui grad scăzut de utilizare a capacităților
existente reflectă o compoziție fragilă a utilizării patrimoniului întreprinderii. Ponderea ridicată (mai mare
de două treimi din activ) a imobilizărilor poate crea dificultăți privind achitarea datoriilor curente.
2. Rata activelor circulante se află în dependența opusă cu rata imobilizărilor:
Active circulante
Rata activelor circulante = Total active = 1 - Rata imobilizărilor.
3. Rata patrimoniului cu destinație de producție reflectă ponderea activelor care pot fi direct utilizate în
cadrul întreprinderii pentru fabricarea producției, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor,
executarea lucrărilor.
Rata patrimoniului cu destinație Mijloace fixe la valoarea contabilă + Stocuri de mărfuri și materiale
de producție = Total activ
Creșterea acestui indicator în dinamică se apreciază ca pozitivă, fiindcă contribuie la sporirea volumului
activității pentru desfășurarea căreia a fost formată întreprinderea. Situația patrimonială a întreprinderilor
din sectorul real al economiei naționale cu rata redusă (mai mică de 0,5) a patrimoniului cu destinație de
producție se consideră periculoasă cu consecințe negative în ce privește posibilitățile de a dezvolta
activitatea operațională. Un interes deosebit reprezintă analiza acestei rate pentru investitori strategici
potențiali.
4. Rata activelor perfect lichide, reflectă cota activelor întreprinderii care se află într-o formă absolut
lichidă și pot fi imediat utilizate pentru achitarea datoriilor sau alte scopuri.
Rata activelor Numerar
perfect lichide = Total activ
În calitate de sursă informațională servște Bilanțul.

Tabelul 8. Analiza ratelor structurii activelor în dinamică
Nr. Indicatori La începutul La
Abaterea
d-o anului sfârșitul
absolută
anului
1 2 3 4=
1 Active imobilizate, mii lei
2 Active circulante, mii lei
3 Total active, mii lei
4 Mijloace fixe la valoarea contabilă, mii lei
5 Stocuri de mărfuri și materiale, mii lei
6 Numerar, mii lei
8
7 Rata imobilizărilor, %
8 Rata activelor circulante, %
9 Rata patrimoniului cu destinație de producție, %
10 Rata activelor perfect lichide, %
2. Analiza activelor nete

În practica economică internațională se aplică două variante de definire și, respectiv, de calculare a activelor
nete (patrimoniului net).
I. Active nete = Total active - Datorii pe termen lung - Datorii curente
Din formulă se observă că rezultatul calculului efectuat în baza datelor Bilanțului va fi egal cu valoarea
capitalului propriu.
II. Active nete = Total active - Datorii curente
Rezultatul obținut în urma aplicării acestei formule conform datelor Bilanțului va coincide cu valoarea
capitalului permanent (capitalul propriu + datoriilor pe termen lung).
În practica autohtonă se aplică prima din cele două modalități existente de definire și calculare a activelor
nete.
Activele nete reflectă mărimea activelor controlate de întreprindere care sunt formate numai pe
seama surselor proprii de finanțare și nu sunt împovărate de datorii.
Dacă mărimea activelor nete:
1) crește în dinamică - entitatea desfășoară o activitate economico-financiară eficientă.
2) scade în dinamică - există aspecte dificile în dezvoltarea întreprinderii și situația financiară în acest
caz se caracterizează ca instabilă.
3) are valoare negativă - stare de criză, când întreprinderea nu dispune de active formate pe seama
surselor proprii și activitatea pe deplin se finanțează datorită surselor împrumutate, adică, se
constată dependența financiară a întreprinderii de creditorii acesteia.
Valoarea activelor nete se folosește la efectuarea următoarelor operațiuni economice:
 la evaluarea patrimoniului întreprinderii în scopul acționării, privatizării, vânzării, moștenirii,
 la depunerea întreprinderii în gaj (ipoteca de întreprinzător),
 la asigurarea bunurilor întreprinderii contra daunelor,
 la reorganizarea întreprinderii (fuziunea, divizarea etc),
 la evaluarea pachetelor de acțiuni (cotelor de participație) pentru răscumpărarea, depunerea în
gaj
 și alte scopuri în condițiile lipsei prețurilor de piață și altele.
9
În cadrul activelor nete se evidențiază două părți componente:
1. activele imobilizate nete
2. activele circulante nete (fondul de rulment net).
Active nete = Active imobilizate nete + Active circulante nete
unde:
În procesul analizei structurale a activelor nete se apreciază dacă se respectă una din regulile
fundamentale ale echilibrului financiar care prevede că activele imobilizate trebuie finanțate pe seama
capitalului permanent (capitalului propriu și datoriilor pe termen lung).
Dacă în urma calculelor se determină:
 mărimea negativă a activelor imobilizate nete, se constată încălcarea principiului de finanțare,
și anume: creditele și împrumuturile pe termen lung destinate procurării (creării) sau reînnoirii
activelor imobilizate au fost folosite pentru finanțarea activității curente (procurarea
materialelor, remunerarea muncii, plata impozitelor etc).
 mărimea negativă a activelor circulante nete, confirmă încălcările disciplinei financiare de alt
gen: creditele, împrumuturile, precum și alte surse atrase curente (datorii față de furnizori,
salariați, buget) au fost plasate în activele imobilizate.
În calitate de sursă informațională servește Bilanțul.
Tabelul 9. Analiza structurii activelor net în anul curent
Active Datorii Active nete
Component Suma, mii lei Component Suma, mii lei Component La începutul La sfârșitul
e e e anului anului
la la la la Suma, Cota, Suma, Cota,
începutul sfârșitul începutul sfârșitul mii lei % mii lei %
anului anului anului anului
1 2 3 4 5 6 7 8= 9 10= 11
Active Datorii pe Active
imobilizate termen lung imobilizate
nete
Active Datorii Active
circulante curente circulante
nete
Total active Total datorii Total active
nete
4. Analiza structurii surselor de finanțare

Analiza surselor de formare a activelor întreprinderii pornește cu aprecierea generală a structurii
pasivelor. În acest scop se calculează și se interpretează un șir de indicatori, care în literatură specială se
numesc coeficienți ai structurii capitalului. Acești coeficienți reprezintă o totalitate de rate reciproc
interschimbabile.
10
1. Coeficientul de autonomie (de autofinanțare, de concentrare a capitalului propriu). Acest indicator se
aplică de obicei în sistemul bancar al Moldovei în procesul aprecierii credibilității clientului.
Capital propriu
Coeficient de autonomie = Total pasive
Coeficientul în cauză reflectă cota capitalului propriu în suma totală a surselor de finanțare. Din
punct de vedere a creditorului nivel de siguranță a acestui coeficient, după părerea preponderentă a
specialiștilor, alcătuiește cel puțin 0,5. În acest caz riscul creditorului este minim pentru că patrimoniul
întreprinderii care este format din surse proprii servește drept garanție pentru achitarea tuturor datoriilor
față de creditori.
Dacă coeficientul de autonomie a întreprinderii nu atinge nivel de siguranță, atunci conducerii va
fi greu de obținut credite necesare fără mărirea prealabilă a capitalului propriu, în particular celui social.
Sau creditorii vor acorda credit cu condiții mult mai dure (gajul, garanția terților etc.)
2. Coeficientul de atragere a surselor împrumutate (de concentrare a datoriilor) caracterizează structura
surselor de finanțare a activelor din punctul de vedere al cotei surselor împrumutate. :
Coeficient de atragere Datorii pe termen lung și curente
a surselor împrumutate = Total pasive = 1 – Coeficientul de autonomie
Acest coeficient dimensionează nivelul de îndatorare (solvabilitate) a întreprinderii și în mod
normal oscilează în limitele 0-0,5.
3. Coeficientul corelației între sursele împrumutate și proprii reflectă suma mijloacelor atrase
revenită la 1 leu capital propriu:
Coeficientul corelației între Datorii pe termen lung și curente
sursele împrumutate și proprii = Capital propriu.
Cu cât mărimea acestui coeficient este mai mare, cu atât mai riscantă este situația financiară a
întreprinderii. Punctul critic la aprecierea coeficientului de corelație este 1.
4. Rata solvabilității generale exprimă gradul de acoperire a surselor împrumutate cu activele totale de
care dispune întreprinderea:
Total pasive
Rata solvabilității generale = Datorii pe termen lung și curente
Este evident, că în mod normal nivelul acestui coeficient trebuie să fie nu mai mic de 2.
5. Rata generală de acoperire a capitalului propriu (rata pârghiei financiare):
Rata generală de acoperire Total pasive
a capitalului propriu = Capital propriu
Fiind calculat în procente, acest raport arată că la primele 100 % activele întreprinderii se finanțează
pe seama surselor proprii, iar la celelalte procente – prin atragerea mijloacelor împrumutate. Sporirea
acestui coeficient peste 200 % reflectă situația dificilă a întreprinderii privind independența financiară.
În calitate de sursă informaționale servesc Bilanțul.
Tabelul 10. Analiza ratelor structurii surselor de finanțare în dinamică
Nr. Indicatori La începutul La
Abaterea
d-o anului sfârșitul
absolută
anului
1 2 3 4 5=
1 Capital propriu, mii lei
2 Datorii pe termen lung, mii lei
3 Datorii curente, mii lei
4 Total pasive, mii lei
5 Rata de autonomie, %
6 Rata de atragere a surselor împrumutate, %
7 Rata corelației între sursele împrumutate și proprii, %
8 Rata solvabilității generale, %
9 Rată generală de acoperire a capitalului propriu, %
11
5. Analiza creanțelor și datoriilor curente
Analiza expresă a creanțelor și datoriilor curente prevede analiza mărimii absolute și relative a acestora.
Aprecierea mărimii absolute și relative a creanțelor și datoriilor curente este efectuată în baza datelor
din Bilanț.
Tabelul 11. Analiza mărimii absolute și relative a creanțelor și datoriilor curente
Abaterea
Indicatori La finele anului La finele anului
absolută
1 2 3 4=
1. Creanțe curente, lei
2. Active circulante, lei
3. Active totale (total pasive), lei
1. Datorii curente, mii lei
2. Total datorii, mii lei
5. Ponderea creanțelor curente în activele
totale, %
6. Ponderea creanțelor curente în activele
circulante, %
7. Ponderea datoriilor curente în sursele de
finanțare totale, %
8. Ponderea datoriilor curente în datorii
totale, %
În continuare, vom examina structura creanțelor și datoriilor curente după natură. În acest scop vom
aplica metoda de analiză pe verticală.
În calitate de sursă informațională servesc datele Bilanțului.
Tabelul 12. Analiza structurii creanțelor și datoriilor curente după natură în dinamică
La finele anului La finele anului Abaterea (+;-)
Ponderii,
Indicatori Suma, Ponderea, Suma, Sumei,
Ponderea,% puncte
lei % lei lei
procentuale
A 1 2 3 4 5=3-1 6=4-2
1. Creanțe curente, totale,
100 100 x
din care:
Creanțe comerciale
Creanțe ale părților afiliate
Avansuri acordate curente
Creanțe ale bugetului
Creanțe ale personalului
Alte creanțe curente
12
1. Datorii curente, totale,
100 100 x
din care:
Credite bancare pe termen
scurt
Împrumuturi pe termen scurt
Datorii comerciale
Datorii față de părțile afiliate
Avansuri primite curente
Datorii față de personal
Datorii privind asigurările
sociale și medicale
Datorii față de buget
Venituri anticipate curente
Datorii față de proprietari
Finanțări și încasări cu
destinație specială curente
Provizioane curente
Alte datorii curente
6. Analiza lichidității
Lichiditatea - caracterizează posibilitatea de a-și onora obligațiile sale de plată la termenele scadente.
În funcție de componența numărătorului și numitorului formulei de bază pot fi constituite numeroase variante de
indicatori ai lichidității.
Cele mai frecvente metode de analiză a lichidității sunt :
1) în cadrul analizei exprese;
2) cu aplicarea normativelor de reduceri;
3) sub aspect dinamic.
Tabelul 13. Coeficienții de lichiditate în cadrul analizei exprese
Denumirea Interva
Nr
coeficientulu Modul de calcul Sensul economic lul
.
i optim
1. Lichiditatea Active circulante Arată dacă întreprinderea 2 – 2,5
curentă, Datorii curente dispune de active 1 – 2,5
generală, de circulante suficiente pentru
gradul III achitarea datoriilor curente
în suma deplină.
2. Lichiditatea Numerar + Investiții financiare curente + Creanțe Reflectă cota datoriilor 0,7 –
intermediară, curente curente care întreprinderea 0,8
de gradul II Datorii curente este capabilă să achite prin
mobilizarea numerarului,
investițiilor financiare
curente și creanțelor
curente.
3. Lichiditatea Numerar Caracterizează cota 0,2 –
absolută, Datorii curente datoriilor curente care 0,25
urgentă, de întreprinderea este
gradul I capabilă să achite imediat
utilizând numai
numerarului disponibile la
moment.
13
Avantajele aprecierii lichidității în cadrul analizei exprese:
 simplitatea și ușurința calculării coeficienților;
 acces la sursa informațională – bilanțul.
Dezavantajele (neajunsurile) sistemului de apreciere a lichidității în cadrul analizei exprese:
 concordanța statică a mijloacelor și obligațiilor de plată la un moment dat nu asigură corespunderea
acestor elemente în viitor;
 caracterul subiectiv al parametrilor de apreciere care nu sînt argumentate în mod logic și s-au stabilit
reieșind din practica activității întreprinderilor în condițiile pieței dezvoltate;
 ignorarea gradului diferit de lichiditate a activelor reflectate în bilanț în componența elementului
patrimonial unic (produse stocate la depozit din insuficiența ambalajului sau din insuficiența cererii,
calității scăzute etc.).
Situații de aplicare a coeficienților lichidității în practica economică:
 la cererea creditului bancar;
 la acordarea avansului (plății prealabile) pentru activele ce urmează a fi primite și lucrările
(serviciile) ce urmează a fi executate (prestate);
 la acordarea creditului comercial (transmiterea activelor, acordarea serviciilor cu plata amânată);
 la procurarea valorilor mobiliare (acțiunilor, obligațiunilor etc.) cumpărătorul potențial va analiza
lichiditatea emitentului (în orice caz) și vânzătorului (dacă se cere plata în avans);
 la primirea cambiilor în contul achitării activelor (serviciilor vândute).
În calitate de sursă informaționale servesc Bilanțul.

Tabelul 14. Calculul coeficienților lichidității în cadrul analizei exprese
Anul Anul Abaterea
Nr. Indicatori
1 2 3 4 5=
1 Numerar, mii lei
2 Investiții financiare curente, mii lei
3 Creanțe curente, mii lei
4 Active circulante, mii lei
5 Datorii curente, mii lei
6 Lichiditatea curentă (generală, de gradul III), unități
7 Lichiditatea intermediară (de gradul II), unități
8 Lichiditatea absolută (urgentă, de gradul I), unități
14
Tema 4. Analiza fluxurilor de numerar

1. Analiza componenței și evoluției fluxurilor de numerar
2. Analiza structurii fluxurilor de numerar
3. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor
1. Analiza componenței și evoluției fluxurilor de numerar

Fluxurile de numerar reprezintă încasările și plățile de numerar efectuate în cursul perioadei de
gestiune respective. Diferența dintre suma încasărilor și plăților constituie fluxul net de numerar.
In scopul diagnosticului evoluției fluxurilor de numerar se studiază modificările survenite în mărimile
absolute și relative a fluxurilor de numerar în comparație cu perioada precedentă și nivelul prognozat.
Aprecierea informațiilor obținute se efectuează reieșind din următoarele considerente:
 Desfășurarea reușită a activității operaționale trebuie să genereze fluxul de numerar net pozitiv.
 Menținerea și dezvoltarea potențialului economic al întreprinderii condiționează fluxul de
numerar net negativ din activitatea de investiții.
 Fluxurile pozitive din activitatea operațională și cea financiară (în caz de necesitate) trebuie să
compenseze fluxul de numerar negativ din activitatea de investiții.
De menționat ca nerespectarea primei și ultimei condiții provoacă scăderea soldului de numerar și

insolvabilitatea întreprinderii. Neglijența celui al doilea aspect determină reducerea potențialului
întreprinderii în perspectivă.
In calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei servesc:

 Situația fluxurilor de numerar
 Planul de afaceri.
Tabelul 15. Aprecierea generală a evoluției fluxurilor de numerar în dinamică
Fluxuri de numerar pe Perioada Perioada Abaterea Ritmul
Nr. absolută
tipuri de activități precedentă curenta creșterii, %
1. Activitatea operațională
2. Activitatea investițională
3. Activitatea financiară
Fluxul net de numerar total
15
În teoria și practica economică se aplică diverse modalități tehnice de efectuare a analizei
structurale a fluxului de numerar.
2. Analiza separată a structurii încasărilor și plăților
Esența - analiza separată a structurii încasărilor și plăților prevede calcularea ponderii fiecărui
element component în suma totală a încasărilor sau respectiv a plăților.
În calitate de sursă informațională servește Situația fluxurilor de numerar.
Tabelul 16. Analiza separată a structurii încasărilor și plăților în dinamică
Fluxurile de numerar Anul precedent Anul curent
Suma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %
1 2 3 4 5
I. Încasări
Total încasări 100,00 100,00

II. Plăți
Total plăți 100,00 100,00

Avantajele analizei separată a structurii încasărilor și plăților:
 simplitatea și ușurința calculării cotelor;
 acces la sursa informațională – Situația fluxurilor de numerar.
Dezavantajul analizei separată a structurii încasărilor și plăților - nu permite de a aprecia corelațiile
existente între diferite elemente componente ale plăților și încasărilor:
16
2 Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor
Metoda ratelor este frecvent utilizată în practica analitică de peste hotare pentru aprecierea situației
fluxurilor de numerar.
Utilizând această metodă în cadrul analizei fluxului de numerar pot fi calculați următorii coeficienți.
1.Coeficientul (rata) suficienței fluxului de numerar permite de a aprecia capacitatea întreprinderii de a-
și acoperi necesitățile creșterii potențialului productiv și plății dividendelor prin autofinanțare.
Rata suficienței Fluxul net de numerar din activitatea operațională____________________

fluxului = Plati aferente intrărilor de Sporirea stocurilor Dividende
de numerar active imobilizate + de mărfuri și materiale + plătite
Pentru aplicarea acestei formule sporirea stocurilor de mărfuri și materiale poate fi determinată în baza
datelor Bilanțului ca diferența dintre valoarea stocurilor la sfârșitul și începutul perioadei. De menționat că
în calculul se ia numai creșterea (majorarea) stocurilor. Restul părților componente ale formulei pot fi găsite
în Situația fluxurilor de numerar.
La aprecierea ratei de suficiență a numerarului se iau în considerație următoarele aspecte:
 Mărimea coeficientului egală sau mai mare ca 1 semnifică faptul, că întreprinderea are posibilitatea
de a satisface nevoile menționate în numitorul formulei de calcul fără finanțare din exterior.
 La scăderea coeficientului sub nivelul unitar se face concluzia că sursele interne devin insuficiente
pentru plata dividendelor și dezvoltarea potențialului întreprinderii.
 În cazul fluxului net de numerar negativ din activitatea operațională se constată insuficiența
fluxurilor de numerar indiferent de mărimea altor părți a formulei de calcul.
 Dacă mărimea numitorului a formulei de calcul este nulă, adică întreprinderea nu folosește
numerarul pentru procurarea activelor imobilizate, sporirea stocurilor și plata dividendelor, atunci se
indică inutilitatea și imposibilitatea calculării ratei de suficiență a numerarului.
2.Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul de numerar indică posibilitatea de a recupera sumele datorate
prin numerarul obținut în urma activității operaționale. La calcularea acestui coeficient apelăm la
următoarea relație:
Rata de acoperire a datoriilor Fluxul net de numerar din activitatea operațională

cu fluxul de numerar = Datorii pe termen lung + Datorii curente
Inversarea rezultatului calculării arată numărul perioadelor de activitate necesare întreprinderii pentru
acumularea numerarului suficient pentru recuperarea datoriilor existente la o anumită dată.
Acest coeficient frecvent se folosește în practica occidentală pentru aprecierea credibilității
întreprinderii în special în cazul acordării creditelor pe termen lung.
Rata mai ridicată de acoperire a datoriilor permite a clasa credibilitatea clientului bancar sau siguranța
investițiilor în obligațiunile emitentului la un nivel mai înalt. Totodată mărimea negativă a acestei rate (în
cazul fluxului net de numerar negativ din activitatea operațională) indică riscul înalt de creditare și
investire.
3. Durata (perioada) achitării dividendelor anunțate indică numărul de zile în decursul cărora
întreprinderea poate achita dividende anunțate în suma deplină fără finanțare din exterior. În scopul
calculării acestui indicator se folosește relația:
Durata achitării Dividende anunțate____________

dividendelor anunțate = Încasări operaționale medii pe zi
Pentru aplicarea acestei formule suma dividendelor anunțate poate fi determinată pe baza informațiilor
din Date generale (anexa 6) la situațiile financiare ca produsul dintre mărimea dividendelor anunțate
(planificate pentru plata) pentru o acțiune ordinară și numărul acțiunilor ordinare.
Încasări operaționale medii zilnice se calculează conform datelor din Situația fluxurilor de numerar în
felul următor:
17
Aprecierea duratei de achitare a dividendelor anunțate este importantă în primul rând pentru
proprietarii reali ai întreprinderii, pentru investitorii potențiali, specialiștii pieței de valori mobiliare.
Rezultatul calculului se compară cu perioada stabilită de legislație în vigoare. De exemplu, actualmente
Legea privind societățile pe acțiuni prevede că termenul de plată a dividendelor nu poate fi mai mare de 3
luni de la data luării deciziei cu privire la plata lor. Aceasta practic înseamnă că durata achitării dividendelor
anunțate mai mică decât 90 zile indică incapacitatea societății pe acțiuni de a plăti dividende fără finanțare
din exterior. Dacă atragerea surselor externe este puțin probabilă, achitarea dividendelor va fi stopată și
amânată.
4. Rata suficienței activelor perfect lichide arată numărul de zile în decursul cărora întreprinderea poate
lucra, folosind exclusiv numerarul fără atragerea surselor de finanțare din exterior. Nivelul acestei rate se
calculează cu ajutorul formulei:
Rata suficienței Numerar________________________

activelor perfect lichide = Plăți operaționale medii pe zi
Plăți operaționale medii zilnice se determină conform datelor din Situația fluxurilor de numerar în
felul următor:
Pentru managerii întreprinderii această rată servește în calitate de instrument operațional de dirijare a
activității curente întrucât permite de a stabili momentul de apariție a nevoii în finanțare din exterior.
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei fluxurilor de numerar prin metoda
ratelor servesc:
 Situația fluxurilor de numerar
 Bilanțul
 Date generale (anexa 6) la situațiile financiare.
Tabelul 17. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor in dinamica
Nr. Indicatori Sursa Anul Anul curent Abaterea
precedent absolută
1 Fluxul net de numerar din activitatea
operațională
2 Plăti aferente intrărilor de active imobilizate
3 Dividende plătite
4 Încasări operaționale medii pe zi
5 Plăți operaționale medii pe zi
6 Numerar
7 Sporirea stocurilor de mărfuri și materiale
8 Datorii pe termen lung
9 Datorii curente
10 Dividende anunțate
11 Rata suficienței fluxului de numerar
12 Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul de

numerar
13 Durata achitării dividendelor anunțate
14 Rata suficienței activelor perfect lichide
18
Tema 5. Analiza veniturilor
1. Analiza componenței și evoluției veniturilor
2. Analiza structurală a veniturilor din vânzarea mărfurilor
3. Analiza factorială a veniturilor din vînzarea mărfurilor
Definiții (din SNC)

Venituri – creșteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau
majorării valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creșteri ale capitalului propriu, cu excepția creșterilor
legate de contribuțiile proprietarilor.
Veniturile din vînzări cuprind veniturile din:
1) vînzarea a produselor/mărfurilor;
2) prestarea serviciilor și/sau executarea lucrărilor;
3) contracte de construcție;
4) contracte de leasing operațional și financiar (arendă, locațiune);
5) dividende, participații și/sau dobînzi, care pentru entitate reprezintă activitate operațională.
Venituri din prestarea serviciilor – venituri din executarea de către entitate a unor lucrări pe parcursul unei anumite
perioade de timp (de exemplu, venituri din serviciile de transport, reparație, intermediere, consultanță, instruire, agrement-sport,
instalare a utilajului, telefonie, internet, turism).
Venituri din vînzarea produselor și mărfurilor – venituri din comercializarea bunurilor produse de entitate sau cumpărate
pentru a fi revîndute, inclusiv terenurile și alte imobilizări deținute în scopuri revînzării.
Venituri sub formă de dobînzi – venituri din utilizarea numerarului sau a echivalentelor acestuia, precum și din deținerea
obligațiunilor și a altor sume datorate entității.
Venituri sub formă de redevențe – (royalty) venituri din utilizarea imobilizărilor necorporale ale entității cum ar fi
brevetele, mărcile, drepturile de autor (copyright) și software-ul pentru computere etc.
Venituri sub formă de dividende – venituri din cotele deținute în capitalul social al altor entități.
Alte venituri din activitatea operațională - veniturile care apar în procesul desfășurării activității operaționale, dar care nu pot
fi atribuite la venituri din vânzări. Acestea cuprind veniturile:
1) din ieșirea altor active circulante (cu excepția veniturilor reflectate în componența veniturilor din vânzări) ;
2) sub formă de amenzi, penalități și alte sancțiuni;
3) din recuperarea prejudiciului material cauzat entității;
4) din decontarea datoriilor cu termen de prescripție expirat;
5) din subvenții și/sau utilizarea mijloacelor cu destinație specială,
6) din plusurile de active constatate la inventariere;
7) din alte operațiuni aferente activității operaționale
Veniturile din alte activități cuprind:
 veniturile aferente activelor imobilizate, cu excepția plusurilor de active constatate la inventariere;
 dividende și/sau participații în alte entități (cu excepția veniturilor reflectate în componența veniturilor din vânzări);
 dobînzi (cu excepția veniturilor reflectate în componența veniturilor din vânzări);
 diferențe favorabile de curs valutar;
 intrarea activelor cu titlu gratuit;
 reluarea pierderilor din depreciere;
 compensații pentru acoperirea pierderilor excepționale;
 alte fapte economice care nu se referă la activitatea operațională.
1. Analiza componenței și evoluției veniturilor

Analiza veniturilor este un punct de pornire la întocmirea diferitor materiale analitice de uz intern
și extern, deoarece de mărimea, evoluția, structura și stabilitatea veniturilor depinde profitul și
rentabilitatea, precum și situația financiară.
Analiza veniturilor este necesară prin importanța informației analitice pentru luarea deciziilor de
către managerii întreprinderii și de utilizatorii externi ai informației din situațiile financiare.
În cadrul analizei structurale a veniturilor întreprinderii, acestea pot fi clasificate după mai multe
criterii, oferind posibilitatea de a aprecia diferite aspecte ale activității întreprinderii.
În continuare în tabelul 1, se prezintă analiza structurii veniturilor după natură.
În calitate de sursă de informații pentru analiza structurală a veniturilor după destinații servește:
 Situația de profit și pierdere;
 Anexa 8 la situațiile financiare,
 Anexa 7 la SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, și anume informațiile privind
veniturile.
 Borderoul evidenței analitice la conturile clasei 6 „Venituri.
19
Tabelul 18. Analiza structurii veniturilor după natură în dinamică
Suma veniturilor, lei Ponderea, % Devierea
Tipuri de activități anul anul anul anul sumei, ponderii,
precedent curent precedent curent mii lei puncte
procentuale
1 2 3 4 5 6= 7=
1. Venituri din activitatea
operațională,
inclusiv:
1.1. Venituri din vânzări
1.2. Alte venituri operaționale
2. Venituri din alte activități,
inclusiv:
2.1. Venituri financiare
2.2. Venituri din operațiuni cu
active imobilizate
2.3. Venituri excepționale
Total venituri 100,00 100,00 x
 Analiza structurală a veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate operațională

Scopul analizei structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate operațională constă în
stabilirea profilului real al activității operaționale, adică specializarea întreprinderii în fabricarea
produselor, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor de construcție.
Activitatea operațională a întreprinderii poate fi:
 îngust specializată
 sau multilateral diversificată
Avantajele:
 activității operaționale îngust specializată - permite majorarea eficienței activității operaționale
datorită procurării utilajului special, angajării personalului calificat în domeniu, acumulării
experienței corespunzătoare etc.
 activității operaționale multilateral diversificată - desfășurarea diferitelor tipuri de activitate
operațională asigură o structură mai variată a veniturilor cu scopul diminuării riscurilor și reducerii
condițiilor de incertitudine care apar în domeniile de activitate practicată.
În calitate de sursă de informații pentru analiza structurală a vânzărilor pe tipuri de activitate operațională
servește:
• Anexa 7 la SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, și anume informațiile privind veniturile.
• Borderoul evidenței analitice la contul 611 „Venituri din vânzări
• Planul de afaceri al entității.
20
Tabelul 19. Analiza structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate operațională
Suma veniturilor din Ponderea,
Devierea
vânzări, mii lei %
Tipuri de activitate
anul anul anul anul sumei, ponderii,
operațională
procentuale
1 2 3 4 5 6= 7=
Vânzarea produselor
Comercializarea mărfurilor
Prestarea serviciilor
Executarea lucrărilor
Total venituri din vânzări 100,00 100,00 x

Aspectele concluziei:
 se stabilește dacă activitatea operațională a întreprinderii este îngust specializată sau diversificată
(multilaterală).
 dacă activitatea operațională a întreprinderii este multilateral diversificat, se stabilește genul
principal (de bază, prevalent) de activitate
 se examinează stabilitatea sau variabilitatea structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de activități
în dinamică.
2. Analiza structurală a veniturilor din vânzarea mărfurilor

În cadrul analizei structurale a veniturilor din vânzări acestea pot fi clasificate în funcție de
numeroase criterii.
 Analiza structurală a veniturilor din vânzarea mărfurilor pe grupe de mărfuri

La efectuarea acestei analize se ține cont de nomenclatorul de mărfuri a întreprinderii. Majorarea
gradului de diversificare a nomenclatorul de mărfuri, asigură o structură mai variată a veniturilor cu scopul:
 diminuării riscurilor și reducerii condițiilor de incertitudine care apar în realizarea unor anumite
grupe de mărfuri;
 satisfacerii cererii clienților, atragerii clienților etc.
Pentru analiza structurii veniturilor din vânzarea mărfurilor pe grupe de mărfuri pe larg se folosește
metoda de analiza pe verticală. Această metodă cuprinde calcularea ponderii (cotei) fiecărei grupe de
mărfuri în totalul veniturilor din vânzarea mărfurilor.
În calitate de sursa de informații pentru această etapă de analiză servește:
 Raportul statistic (anual) Nr. 3-comerț „Сomerțul cu amănuntul”
(vezi: http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=526&id=5005 ).
21
Tabelul 20. Analiza structurii veniturilor din vânzarea mărfurilor pe grupe de mărfuri
Venituri din
vânzări cu Ponderea, % Devierea
amănuntul, mii lei
Nr. Denumirea grupei de mărfuri sumei, ponderii,
anul
anul anul anul mii lei puncte
preceden
precedent curent curent procentual
t
e
1 2 3 5 6 7 8= 9=
1. Produse alimentare,
din care
1.1 cartofi, legume și fructe proaspete
1.2 carne, inclusiv carne de pasăre și
alte produse din carne
1.3 pește, crustacee și moluște
1.4 pâine, prăjituri, produse de patiserie
și de cofetărie
1.5 băuturi alcoolice și alte băuturi
1.6 alte produse
alimentare
2. Mărfuri nealimentare,
din care:
2.1 produse din tutun
2.2 produse farmaceutice
2.3 articole medicale și ortopedice
2.4 produse cosmetice și de întreținere
2.5 articole textile și de mercerie
2.6 articole de îmbrăcăminte
2.7 alte mărfuri nealimentare
Total 100,00 100,00 x
22
 Analiza structurală a vânzărilor pe forme de achitare
Un aspect foarte important este analiza veniturilor din vânzări prin prisma formelor de achitare.
Achitarea pentru produse și mărfuri vândute poate fi efectuată de către consumatorii întreprinderii contra
numerar, ori pe seama schimbului activelor sau serviciilor și lucrărilor.
Pentru detalierea achitărilor contra numerar pot fi separate veniturile din vânzări obținute în casă și în
conturi curente.
Spre deosebirea de încasarea numerarului din vânzări, efectuarea operațiunilor de schimb (așa-numite
tranzacții de “barter”) des este legată de invazii fiscale de diferit tip.
În calitate de sursă de informații servește Borderoul evidenței analitice la contul 611 „Venituri din
vânzări”
Tabelul 21. Analiza structurii veniturilor din vânzarea mărfurilor pe forme de achitare
Forme de achitare Suma veniturilor Ponderea, % Devierea
din vânzări, mii lei
anul anul anul anul sumei, ponderii,
procentuale
1 2 3 4 5 6=? 7=?
1) Încasările bănești din vânzări - ? ?
total
inclusiv în: casă 2 916 4 822
conturi curente 29 597 28 123
2) Venitul obținut pe calea ? ?
schimbului - total
inclusiv: contra activelor 1 621 2 993
serviciilor 2 430 3 829
Total (ind.1+ind.2) ? ? 100,0 100,0 x
3. Analiza factorială a veniturilor din vânzarea mărfurilor

Deopotrivă cu analiza structurală, veniturile din vânzări trebuie să fie analizate și din punct de
vedere factorial prin prisma stabilirii cauzelor ce au condiționat modificare vânzărilor.
Veniturilor din vânzarea mărfurilor (VVM) evoluiază sub influența unui complex de factori interni
și externi. În entitățile comerciale, dimensiunea și evoluția VVM sunt dependente de suprafața comercială
sau de vînzare, de factorii de muncă etc.
Un loc important dețin factorii legați de asigurarea și folosirea potențialului umane.
Legătura cauzală dintre VVM și potențialul uman se exprimă prin relația:
VVM = Numărul mediu al personalului operativ x Productivitatea medie anuală a muncii unei
persoane operative
Productivitatea medie anuală a muncii unei persoane operative poate fi determinată conform relației:
Productivitatea medie anuală a Venituri din vânzarea mărfurilor
=
muncii unei persoane operative Numărul mediu al personalului operativ (lei/persoană)
23
Pentru efectuarea analizei cauzale a veniturilor din vânzarea mărfurilor este necesară colectarea
datelor inițiale din următoarele surse informaționale:
 Borderoul evidenței analitice la contul 611 „Venituri din vânzări”.
veniturile.
 Cercetarea statistică M3 - Anual „Câștigurile salariale și costul forței de muncă”.
(vezi: http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&id=4998&idc=526 ).
Deoarece formula (sistem) factorială de analiză a veniturilor din vânzarea mărfurilor este de tip
multiplicativ pentru calculul influenței factorilor poate fi aplicată metoda diferențelor absolute.
Tabelul 22. Calculul influenței factorilor la devierea veniturilor din vânzarea mărfurilor prin
metoda diferențelor absolute
Inclusiv din cauza modificării:
Numărului Productivității
Anul Anul Abaterea
Indicatori mediu al medie anuale a
personalului muncii unei
operativ persoane operative
1 2 3 4= 5 6
1. Venituri din vânzarea
mărfurilor, mii lei
2. Numărul mediu al
personalului operativ,
persoane
3. Productivitatea medie
anuală a muncii unei
persoane operative,
lei/persoană,
(rd1/rd2)x1000
Verificare:
Concluzie:
Situația negativă privind dinamica veniturilor din vânzarea mărfurilor impune descoperirea și
înlăturarea cauzelor aferente, cum sunt:
De exemplu, cauzele din vina entității:
 contracte încheiate cu întîrziere;
 neritmicitatea la timp a livrării mărfurilor către consumatori;
 comportament neprofesional a personalului cu clienții;
 gradul de calificare scăzut a personalului entității;
 neasugurarea consumatorilor cu servicii de transport;
 lipsa publicității etc.



De exemplu, cauzele din vina consumatorilor:
 scăderea puterii de cumpărare (veniturilor) a consumatorilor;
 schimbarea gusturilor și exigențelor consumatorilor;
 returnarea mărfurilor de către consumatori etc.


24
Tema 6. Analiza cheltuielilor curente
1. Analiza componenței și evoluției cheltuielilor
2. Analiza costurilor la 1 leu venituri din vânzări
3. Analiza cheltuielilor de distribuire
DEFINIȚII (din SNC):
Cheltuieli – diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub formă de ieșiri,
reduceri ale valorii activelor sau de creșteri ale datoriilor care contribuie la diminuări ale capitalului propriu
(rezultatului financiar), altele decît cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor.
Cheltuieli ale activității operaționale – cheltuieli determinate de procesul desfășurării activității operaționale
a entității. Cheltuielile activității operaționale sînt generate de fabricarea și comercializarea produselor, prestarea
serviciilor, executarea lucrărilor, achiziționarea și comercializarea mărfurilor, executarea contractelor de construcție,
transmiterea în folosință temporară a activelor proprii în baza contractelor de leasing etc.
Cheltuielile activității operaționale includ:
1) costul vînzărilor;
2) cheltuielile de distribuire;
3) cheltuielile administrative;
4) alte cheltuieli din activitatea operațională.
Cheltuieli ale altor activități – cheltuieli condiționate de desfășurarea altor activități (de exemplu, de ieșirea și
deprecierea activelor imobilizate, de tranzacțiile financiare, de evenimentele excepționale).
Cheltuielile altor activități includ:
1) cheltuielile cu activele imobilizate, care reprezintă cheltuielile aferente ieșirii, cu excepția lipsurilor și
deteriorărilor constatate la inventariere;
2) cheltuielile financiare, care includ cheltuielile (pierderile) rezultate din operațiunile financiare ale entității;
3) cheltuielile excepționale, condiționate de evenimente atipice, care nu se manifestă permanent sau cu
regularitate (calamități naturale, perturbări politice, modificări ale legislației etc.).
Cheltuieli privind impozitul pe venit – suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe venit luate în calcul la
determinarea profitului net (pierderii nete) al (a) perioadei de gestiune.
1. Analiza componenței și evoluției cheltuielilor curente

Analiza cheltuielilor curente poate fi dezvăluită prin analiza structurii acestora. Această analiză constă
în determinarea ponderii părților componente a cheltuielilor curente în suma lor totală.
În calitate de sursă de informații pentru analiză servește Situația de profit și pierdere.
Tabelul 2 3. Anali za structurii cheltuielilor curente după natură (elemente) în dinamică
Abaterea
Anul precedent Anul de gestiune
absolută ( -,+)
Indicatori
Suma, Ponderea, Suma, Ponderea, Suma, Ponderea,
lei % lei % lei %
A 1 2 3 4 5=3-1 6=4-2
1. Cheltuielile de distribuire
2. Cheltuielile administrative
3. Alte cheltuieli din
activitatea operațională
4. Total cheltuielile
curente (rd.1+rd.2+rd.3)
25
 Analiza cheltuielilor curente la un leu venit din vânzări
Analiza cheltuielilor curente continuă cu analiza mărimii și evoluției cheltuielilor curente la 1 leu
venituri din vânzări. Această analiză prevede determinarea abaterii absolute a cheltuielilor curente față de
perioada precedentă, atât în sumă totală și pe părțile sale componente, cât și determinarea mărimii și abaterii
absolute a cheltuielilor curente la 1 leu venituri din vânzări prin raportarea mărimii chelt uielilor curente la
valoarea veniturilor din vânzări.
În calitate de sursă de informații pentru analiză servește Situația de profit și pierdere.
Tabelul 24. Analiza mărimii și evoluției cheltuielilor curente la 1 leu venituri din vânzări
Abaterea
Indicatori Anul precedent Anul de gestiune
(-, +)
A 1 2 3=
1 Cheltuielile curente totale, lei
inclusiv:
1.1. Cheltuielile de distribuire
1.2. Cheltuielile administrative
1.3. Alte cheltuieli din activitatea
operațională
2. Venituri din vânzări
3. Cheltuielile curente la 1 leu venituri
din vânzări, bani (rd. 1: rd. 2)x100
inclusiv:
3.1 Cheltuielile de distribuire la 1 leu
venituri din vânzări, bani ((rd. 1.1 : rd.
2)x100)
3.2 Cheltuielile administrative la 1 leu
venituri din vânzări, bani ((rd. 1.2: rd. 2)
x100)
3.3 Alte cheltuieli din activitatea
operațională la 1 leu venituri din vânzări
bani ((rd. 1.3: rd. 2) x100)
2. Analiza costurilor la 1 leu venituri din vânzări

Indicatorul costurile la un lei venituri din vânzări poate fi exprimat cu ajutorul relației:
C1leuvv 
 qc 100
 qp
în care:
- q – cantitatea vândută;
- c – costul unitar al produser,mărfurilor, serviciilor;
- p – prețul mediu de vânzare (exclusiv TVA).
26
Costurile la un lei marfă-vândută se modifică sub influența următorilor trei factori:
1) Modificarea structurii mărfurilor vândute- exercita o influență indirectă asupra mărimii costurilor
la un lei marfă-vândută. O dată cu majorarea ponderii mărfurilor mai rentabile în suma totală a
volumului vânzărilor, scade și suma costurilor la un lei marfă-vândută, și invers, micșorarea
ponderii mărfurilor mai rentabile conduce la majorarea mărimii costurilor la un lei marfă-vândută.
2) Modificarea costurilor unitare al mărfurilor - - are o influență direăct asupra costurilor la un lei
marfă-vândută: creșterea costului unitar al mărfurilor vândute conduce la majorarea costurilor la
un lei marfă-vândută, iar micșorarea costului unitare al mărfurilor vândute – la scăderea costurilor
la un lei marfă-vândută.
3) Modificarea prețurilor medii de vânzare al mărfurilor – - influențează indirect mărimea costurilor

la un lei marfă-vândută: creșterea prețurilor mărfurilor vândute condiționează micșorarea costurilor
la un lei marfă-vândută, și invers.
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei servesc:

•Anexa 7 la SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, și anume informațiile privind veniturile și
cheltuielile;
• Borderoul evidenței analitice la conturile: 611 „Venituri din vînzări”, 711 „Costul vînzărilor”,
• Calcule speciale de recalculare,
• Planul de afaceri,
Pentru aplicarea metodologiei de analiză factorială a costurilor la un lei marfă-vândută se vor folosi
următoarele date inițiale:
Tabelul 25. Date inițiale pentru analiza costurilor la un lei marfă-vândută
Indicatori Anul Recalculat Anul curent
precedent
1 2 3 4
1. Venituri din vânzarea mărfurilor, mii lei 8015 8530 8750
2. Valoarea contabilă a mărfurilor vândute, mii lei 6580 6858 7090
3. Costurile la un lei marfă-vândută, bani la 1 leu 82,10 80,40 81,03

(2/1x100)
Calculul abaterii absolute a costurilor la un lei marfă-vândută:

 C1leuvv  81,03  82,10  1,07 bani la 1 leu
C1leuVV
Reducerea cu 1,07 bani la 1 leu (81,03-82,10) a costurilor la un lei marfă-vândută se explică prin
influența celor trei factori, astfel:
1. Modificarea structurii mărfurilor vândute:
C1leuVV
Recalculat1
 C1leuvv
A Pr ecedent

q c 1 0
 100 
q c 0 0
 100  80,40  82,10  1,70 bani la 1 leu
q p 1 0 q p 0 0
Rezultă că structura al mărfurilor a exercitat o influență favorabilă, micșorând costurile la un lei marfă-
vândută cu 1,70 bani la un leu. Aceasta se explică prin aceea că a crescut ponderea mărfurilor care au
nivelul efectiv al costurilor la un lei vânzări mai mic decât cel mediu prognozat pe întreprindere.
2. Modificarea costurilor unitare al mărfurilor:

C1leuVV
Re calculat 2
 C1leuvv
Re calculat1

q c
1 1
 100 
q c1 0
 100 
7090
 100  80,40  83,12  80,40  2,72 bani la 1
q p
1 0 q p
1 0 8530
leu
27
Majorarea costurilor unitare al mărfurilor a determinat majorarea costurilor la un lei marfă-vândută cu
2,72 bani la un leu. În aceste condiții se impune analiza prețurilor de aprovizionare cu mărfuri, nivelul
productivității muncii, și altor cauze care influențează formarea costului unitar al mărfurilor.
3. Modificarea prețurilor medii de vânzare al mărfurilor:
C1leuVV
ACurent
 C1leuvv
Re calculat 2

 q1c1  100   q1c1  100  81,03  83,12  2,09 bani la 1 leu
 q1 p1  q1 p0
Creșterea față de nivelul anului precedent a prețurilor medii de vânzare a condus la o scădere a
nivelului costurilor la un lei marfă-vândută cu 2,09 bani la un leu, ceea ce înseamnă în ultimă instanță
creșterea profitului. În general se poate spune că creșterea prețurilor de vânzare este determinată de
creșterea cererii, îmbunătățirea calității, de intervenția statului în cazul unor mărfuri de importantă națională
etc.
Verificare:
Exemplu: Să se efectueze analiza factorială a costurilor la un lei marfă-vândută.
Tabelul 26. Date inițiale pentru analiza costurilor la un lei marfă-vândută

Anul
Indicatori Recalculat Anul curent
precedent
1. Venituri din vânzarea mărfurilor, mii lei
2. Valoarea contabilă a mărfurilor vândute, mii lei
3. Costurile la un lei marfă-vândută, bani la 1 leu
(2/1x100)
Calculul abaterii absolute a costurilor la un lei marfă-vândută:

 C1leuvv 
C1leuVV
1. Modificarea structurii mărfurilor vândute:

 C1leuvv 
C1leuVV
2. Modificarea costurilor unitare al mărfurilor:

 C1leuvv 
Re calculat2 Re calculat1
C1leuVV
3. Modificarea prețurilor medii de vânzare al mărfurilor:

 C1leuvv 
ACurent Re calculat2
C1leuVV
Verificare:
28
3. Analiza cheltuielilor de distribuire

Cheltuielile de distribuire reprezintă cheltuieli aferente promovării și comercializării
produselor/mărfurilor și serviciilor. Aceste cheltuieli pot fi suportate:
 până la comercializarea produselor/mărfurilor (de exemplu, cheltuielile de publicitate),
 în procesul comercializării acestora (de exemplu, salariile personalului antrenat în procesul de
comercializare),
 după comercializarea lor (de exemplu, cheltuielile pentru reparația mărfurilor în perioada de
garanție).
Conform prevederilor anexei 2 la S.N.C. „Cheltuieli” în componența cheltuielile de distribuire se
includ:
Tabelul 27. Componența cheltuielilor de distribuire
1. Cheltuieli cu personalul implicat în procesul de ambalare, marcare, etichetare, certificare,
păstrare și comercializare a produselor/mărfurilor și prestare a serviciilor, precum și cu personalul
serviciului vânzări și marketing.
2. Costul materialelor utilizate în procesul de comercializare a produselor/mărfurilor
(ambalare, etichetare, păstrare, deservire etc.).
3. Cheltuieli de depozitare și pregătire a produselor/mărfurilor pentru comercializare.
4. Cheltuieli de transportare și expediere a produselor/mărfurilor de la depozitul entității pînă
la locul de predare cumpărătorului sau până la stația de expediere (aeroport, debarcader) cu condiția că
aceste cheltuieli le suportă vânzătorul.
5. Cheltuieli legate de exportul produselor/mărfurilor (drepturile de export, serviciile
brokerului vamal, serviciile terminalului vamal etc.).
6. Cheltuieli aferente serviciilor de marketing primite.
7. Comisioane mandatarului sau comisionarului pentru serviciile de intermediere prestate la
comercializarea bunurilor.
8. Cheltuieli de publicitate, participare la expoziții și târguri: valoarea mostrelor transmise
cumpărătorilor/mandatarilor și care nu vor fi returnate, valoarea produselor/mărfurilor alimentare
utilizate pentru degustare, cheltuieli ale altor activități similare.
9. Cheltuieli aferente serviciilor de reparație și deservire prevăzute în perioada de garanție
pentru produsele/mărfurile comercializate.
10. Provizioane constituite pentru compensarea costului serviciilor de reparație și deservire
prevăzute în perioada de garanție pentru produsele/mărfurile vândute, precum și pentru compensarea
pierderilor din returnarea produselor/mărfurilor vândute.
11. Plăți pentru leasingul operațional, locațiunea și arenda operațională a imobilizărilor
corporale utilizate în scopuri comerciale.
12. Cheltuieli aferente returnării produselor/mărfurilor vândute, precum și reducerile de preț
acordate.
13. Taxe și impozite nerecuperabile aferente comercializării produselor/mărfurilor.
14. Amortizarea, întreținerea și reparația imobilizărilor necorporale și corporale, obiectelor de
mică valoare și scurtă durată utilizate în procesul de comercializare a produselor/mărfurilor.
15. Cheltuieli privind creanțele comerciale compromise inclusiv provizioane constituite.
16. Alte cheltuieli de distribuire.

Nomenclatorul cheltuielilor de distribuire se stabileşte de către entitate, în funcţie de particularităţile activităţii
acesteia şi se include în politicile contabile ale entităţii.
29
 Analiza structurii cheltuielilor de distribuire după natură constă în determinarea ponderii părților
componente în suma lor totală.
În calitate de surse de informații pentru analiza structurii cheltuielilor de distribuire servesc:
 Borderoul evidenței analitice la contul 712 „Cheltuieli de distribuire”.
cheltuielile.
Tabelul 28. Anali za structurii cheltuielilor de distribuire după natură în dinamică

Nr. Aba t e rea
Anul precedent Anul curent
crt. a bso l ută ( - , +)
In d ica t o r i
Su ma , Po n der ea Su ma Po n der ea Su ma , Po n der ea
lei , % , le i , % lei , p. p.
1 2 3 4 5 6 7= 8=
1 Cheltuieli cu personalul comercial
2 Cheltuieli privind amortizarea,
întreținerea și reparația activelor
imobilizate cu destinație
comercială
3 Cheltuieli cu ambalajele și alte
materiale utilizate la
comercializarea produselor și
mărfurilor
4 Cheltuieli de transportare a
produselor și mărfurilor
5 Cheltuieli de publicitate și
marketing
6 Cheltuieli privind reparațiile și
deservirea produselor și mărfurilor
în perioada de garanție
7 Cheltuieli privind creanțele
comerciale compromise
8 Cheltuieli privind returnările și
reducerile
9 Alte cheltuieli de distribuire
To ta l c hel t u ie li le de distribuire 1 0 0 ,0 0 1 0 0 ,0 0 x
30
Tema 7. Analiza stocurilor
1. Analiza structurală a stocurilor
2. Analiza vitezei de circulație a mărfurilor
3. Analiza factorială a stocurilor
Din SNC „Stocuri”:
Stocuri – active circulante care sânt:
1) destinate pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
2) în curs de execuție în procesul desfășurării normale a activității; sau
3) sub formă de materii prime, materiale de bază și alte materiale consumabile, care urmează a fi folosite în procesul
de producție, pentru prestarea serviciilor și/sau în alte scopuri gospodărești.
1. Analiza structurală a stocurilor

Procesele de stocare a mărfurilor presupune pe lângă dimensionarea acestora și o activitate eficientă
de conducere, de urmărire și control a evoluției stocurilor.
În cadrul analizei structurale a stocurilor, acestea pot fi clasificate în funcție de numeroase criterii.
Aceste criterii au putere informativă diferită, oferind utilizatorilor posibilitatea de a aprecia diverse aspecte
ale stocurilor.
Pentru studierea structurii stocurilor pe grupe de mărfuri pe larg se folosește metoda de analiza pe
verticală. Această metodă cuprinde calcularea ponderii (cotei) fiecărei grupe de mărfuri în totalul stocurilor.
În calitate de sursa de informații pentru această etapă de analiză servește Raportul statistic (anual) Nr. 3-
comerț „Сomerțul cu amănuntul” (vezi: http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=526&id=5005).
Tabelul 29. Analiza structurii stocurilor pe grupe de mărfuri în anul curent
Nr. Denumirea grupei de mărfuri Stocuri de mărfuri, mii lei Ponderea, % Devi erea
La începutul La sfârșitul La începutul La sfârșitul ponderii,
anului anului anului anului p.p.
1 2 3 5 6 7 8=7-6
1. Produse alimentare,
din care
1.1 cartofi, legume și fructe proaspete
1.2 carne, inclusiv carne de pasăre și
alte produse din carne
1.3 pește, crustacee și moluște
1.4 pâine, prăjituri, produse de patiserie
și de cofetărie
1.5 băuturi alcoolice și alte băuturi
1.6 alte produse
alimentare
2. Mărfuri nealimentare, din care:

2.1 produse din tutun
2.2 produse farmaceutice
2.3 articole medicale și ortopedice
2.4 produse cosmetice și de întreținere
2.5 articole textile și de mercerie
2.6 articole de îmbrăcăminte
2.7 alte mărfuri nealimentare
Total
31
În scopul îmbunătățirii gestiunii stocurilor în analiza structurii acestora se aplică metoda ABC.
Metoda ABC – analiza selectivă a stocurilor în funcție de ponderea și importanța diferitor articole
(sortimente, tipuri de mărfuri).
Articolele (sortimentele, tipuri de mărfuri) componente din stocuri se repartizează în trei grupe de
importanță (A,B,C) în funcție de criteriul de selecție ales.
Tabelul 30. Principalele caracteristici ale gestiunii stocurilor de mărfuri prin metoda ABC
% numărului Rata de Gestiunea
% valorii cumulate
Grupe Descriere total de rotație a (controlul)
a articolelor în stoc
articole stocurilor stocurilor
grupa A „puține dar valoroase”: 10-20% 70-80% Ridicată Riguroase și
 stocuri de valoare mare, dar precise.
cu pondere mică în totalul Revizii frecvente
stocurilor, (de mai multe ori
 considerate ca fiind de bază pe lună)
grupa B stocuri de valoare medie și 30-40% 15-20% Medie Normale
cu pondere medie în totalul
stocurilor,
 considerate de importanță
medie
grupa C „multe dar mărunte”: 40-50% 5-10% redusă Periodice, o dată
 stocuri de valoare mica, dar sau două ori pe an
cu pondere ridicata în totalul
stocurilor,
 considerate de importanță
mică
Metoda ABC permite:
 fundamentarea riguroasă a necesarului de aprovizionat;
 controlul modificărilor structurale și implicațiile lor asupra rezultatelor financiare;
 urmărirea detaliată a stocurilor din grupele A, B și o determinare a mărimii matematice optime a
acestora, astfel ca necesarul de mijloace financiare, pentru formarea și păstrarea lor, sa fie minim.
 urmărirea globală a stocurilor din grupa C care se vor aproviziona în loturi mari, pentru perioade
mari de timp, pentru a reduce, în acest fel, cheltuielile de transport-aprovizionare.
În calitate de surse informaționale servesc: Borderoul evidenței analitice la contul 217 „Mărfuri”.
Tabelul 31. Analiza structurii stocurilor de mărfuri în baza metodei ABC
Volumul Valoarea
Sortiment Cost Procentaj
Nr. vânzărilor în contabilă a Ponderea, Grupe
(denumirea unitar, cumulat al
crt. unități fizice, mărfurilor % A, B, C
mărfii) lei consumurilor, %
mii unități vândute, mii lei
1 2 3 4 5= 6 7 8
1 C1 2650 20
2 C2 1400 40
3 C3 150 4
4 C4 3950 5
5 C5 1550 60
6 C6 15 25
7 C7 650 2
8 C8 2850 9
9 C9 300 15
10 C10 750 10
Total - -
32
2. Analiza vitezei de circulație a mărfurilor
Viteza de circulație a mărfurilor - exprimă eficiența folosirii acestora.
Pentru aprecierea vitezei de circulație a mărfurilor, sunt calculate și analizate ratele de rotație:
1) Numărul de rotații (circulație) a stocurilor de mărfuri caracterizează eficiența cu care sunt
utilizate stocurile de mărfuri de care dispune întreprinderea, sau
1.1) arată de câte ori vânzările au reînnoit stocurile într-o perioadă (calculat în baza veniturilor
din vânzarea mărfurilor),
Venituri din vânzarea mărfurilor
Numărul de rotații (circulație) a stocurilor de mărfuri =
Valoarea medie a stocurilor de mărfuri
1.2) indică numărul de circuite pe care le parcurg stocurile într-o perioadă de timp.
Aproximează de cate ori stocul a fost rulat pe parcursul perioadei analizate (calculat în
baza valorii contabile a mărfurilor vândute).
Valoarea contabilă a mărfurilor vândute
Numărul de rotații (circulație) a stocurilor de mărfuri =
Valoarea medie a stocurilor de mărfuri
2) Durata (viteza) de rotație a stocurilor de mărfuri poate fi determinată ca:

Durata (viteza) de rotație a Numărul de zile calendaristice în perioada analizată
=
stocurilor de mărfuri Numărul de rotații (circulație) a stocurilor de mărfuri
Durata de rotație a stocurilor de mărfuri arată în câte zile are loc o rotație a stocurilor de mărfuri.
Perioada de timp în care se analizează rotația (an - 360 zile, trimestru - 90 zile, lună - 30 zile).
Accelerarea vitezei de rotație a stocurilor de mărfuri este rezultatul gestiunii eficiente a stocurilor de
mărfuri, prin ținerea sub control a cheltuielilor de aprovizionare și depozitare pe care le determină existența
stocurilor. Aceasta va conduce la ameliorarea performanțelor economico-financiare ale întreprinderii
(creșterea profitului și rentabilității)
În calitate de surse informaționale servesc:
 Anexa 7 la SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, și anume informațiile privind veniturile și
cheltuielile;
 Bilanțul;
Tabelul 32. Analiza ratelor de rotație a stocurilor de mărfuri în dinamică
Indicatorii Anul precedent Anul curent Abaterea absolută
1 2 3 4=
2. Valoarea contabilă a mărfurilor vândute,
mii lei
3. Valoarea medie a stocurilor de mărfuri, mii
lei
4.Numărul de rotații a stocurilor de
mărfuri, calculat în baza veniturilor din
vânzarea mărfurilor, unități
Durata de rotație a stocurilor de mărfuri,

calculată în baza veniturilor din vânzarea
mărfurilor, zile
33
Accelerarea vitezei de rotație a stocurilor se poate asigura prin acțiuni de natură tehnică,
organizatorică și financiară care trebuie să fie aplicate în fiecare fază a procesului de exploatare:
aprovizionare, producție și comercializare.
În faza aprovizionării cu stocuri de mărfuri sunt necesare decizii și acțiuni care să asigure eliminarea
perioadei de inactivitate din cauza insuficienței aprovizionării. Perfecționarea aprovizionării poate avea loc
prin:
 creșterea operativității,
 selectarea furnizorilor după anumite criterii,
 încheierea contractelor la timp și respectarea lor,
 adaptarea rapidă la condițiile de piață,
 reducerea pierderilor în timpul transportului, manipulării și depozitării,
 elaborarea unui plan de aprovizionare și respectarea acestuia, astfel încât să nu apară stocuri supra
necesare,



În faza comercializării, desfacerea mărfurilor și încasarea rapidă a contravalorii lor au ca efect

întregirea lichidității. Accelerarea vitezei de rotație în faza de comercializare se poate realiza prin:
 reducerea perioadei de decontare,
 obținerea ritmică a produselor,
 reducerea timpului de sortare și ambalare,



3. Analiza factorială a stocurilor

Pentru studierea analizei factoriale a stocurilor se va utiliza mărimea stocului mediu de mărfuri.
Mărimea stocului mediu de mărfuri este influențată, pe de o parte, de veniturile din vânzări, iar pe de
altă parte, de viteza de rotație a mărfurilor. Viteza de rotație exprimă ritmicitatea aprovizionărilor și poate
fi determinată în zile (durata de rotație a stocurilor de mărfuri) sau în număr de rotații (numărul de rotații a
stocurilor de mărfuri).
Sistemul factorial al analizei stocului mediu de mărfuri este următorul:
Stocul mediu de Venituri din vânzarea mărfurilor zilnice  Durata de rotație a stocurilor de
=
mărfuri mărfuri
în care:
Venituri din vânzarea mărfurilor Venituri din vânzarea mărfurilor
=
zilnice Numărul de zile calendaristice în perioada analizată
Durata de Numărul de zile calendaristice în perioada analizată x Valoarea medie a stocurilor

rotație a de mărfuri
=
stocurilor de
Venituri din vânzarea mărfurilor
mărfuri
Numărul de zile calendaristice în perioada analizată: an - 360 zile, trimestru - 90 zile, lună - 30 zile.
Mărimea stocului mediu de mărfuri poate crește sau reduce prin majorarea sau micșorarea următorilor
factori:
1) modificarea veniturilor din vânzarea mărfurilor zilnice –
2) modificarea duratei de rotație a stocurilor de mărfuri -
34
În calitate de surse informaționale pentru analiza factorială a stocurilor de mărfuri servesc datele:
 Anexa 7 la SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, și anume informațiile privind veniturile și
cheltuielile;
 Bilanțul;
Tabelul 33. Date inițiale pentru analiză cauzală a stocului mediu de mărfuri
Anul Abaterea
Indicatori Anul curent
precedent absolută
1 2 3 4=
2. Valoarea medie a stocurilor de mărfuri, mii lei
3. Venituri din vânzarea mărfurilor zilnice, mii lei
(rd.1 ÷ 360 zile)
4. Durata de rotație a stocurilor de mărfuri, zile
(360 zile  rd.2 ÷ rd.1)
Tabelul 34. Calculul influenței factorilor la devierea stocului mediu de mărfuri prin
metoda diferențelor absolute
Inclusiv din modificarea:
Veniturilor
Duratei de
Anul Abaterea din
Indicatori Anul curent rotație a
precedent absolută vânzarea
stocurilor
mărfurilor
de mărfuri
zilnice
1 2 3 4= 5 6
1. Valoarea medie a stocurilor de
mărfuri, mii lei
2. Venituri din vânzarea
mărfurilor zilnice, mii lei
3. Durata de rotație a stocurilor de
mărfuri, zile
Verificare:
35

CURS - Analiza Economico-Financiară, MKL 161, 163, Zi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

CURS - Analiza Economico-Financiară, MKL 161, 163, Zi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Analiza economico-financiară, MKL 161, 163, zi

Tema 1. Analiza performanțelor pe baza rezultatelor financiare

Formula dependenței factoriale a marjei comerciale este:

Venituri din vânzarea mărfurilor × Rata medie a marjei comerciale

Marja comercială se modifică sub influența a doi factori:

2) modificarea ratei medii a marjei comerciale.

Rata medie a marjei comerciale poate fi determinată conform relației:

2. Rentabilitatea Profitul de produs  100 Reflectă profitul obținut la un leu de

3. Rentabilitatea Profitul până la impozitare  100 Reflectă profitul până la impozitare

2. Analiza modalităților de calcul a rentabilității veniturilor din vânzări

2. Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute, lei 7416 8200 8719

3. Profitul brut (pierdea brută) din vânzarea

Calculul abaterii absolute a nivelului ratei marjei comerciale:

Verificare: 21,24 - 22,33 = + 2,44 +(- 4,76) + 1,23

Tabelul 7. Date inițiale pentru analiza cauzală a ratei marjei comerciale

2. Influența modificării costului pe unitatea de marfă vândută:

3. Influența modificării prețului de vânzare pe unitatea de marfă vândută:

1. Analiza mărimii și structurii activelor

În calitate de sursă informațională servște Bilanțul.

8 Rata activelor circulante, %

9 Rata patrimoniului cu destinație de producție, %

10 Rata activelor perfect lichide, %

2. Analiza activelor nete

4. Analiza structurii surselor de finanțare

În calitate de sursă informaționale servesc Bilanțul.

7 Lichiditatea intermediară (de gradul II), unități

8 Lichiditatea absolută (urgentă, de gradul I), unități

Tema 4. Analiza fluxurilor de numerar

1. Analiza componenței și evoluției fluxurilor de numerar

De menționat ca nerespectarea primei și ultimei condiții provoacă scăderea soldului de numerar și

In calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei servesc:

Total încasări 100,00 100,00

Total plăți 100,00 100,00

Rata suficienței Fluxul net de numerar din activitatea operațională____________________

Rata de acoperire a datoriilor Fluxul net de numerar din activitatea operațională

Durata achitării Dividende anunțate____________

Rata suficienței Numerar________________________

12 Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul de

13 Durata achitării dividendelor anunțate

14 Rata suficienței activelor perfect lichide

Definiții (din SNC)

1. Analiza componenței și evoluției veniturilor

 Analiza structurală a veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate operațională

 sau multilateral diversificată

Total venituri din vânzări 100,00 100,00 x

2. Analiza structurală a veniturilor din vânzarea mărfurilor

 Analiza structurală a veniturilor din vânzarea mărfurilor pe grupe de mărfuri

Total 100,00 100,00 x

3. Analiza factorială a veniturilor din vânzarea mărfurilor

1. Analiza componenței și evoluției cheltuielilor curente

2. Analiza costurilor la 1 leu venituri din vânzări

3) Modificarea prețurilor medii de vânzare al mărfurilor – - influențează indirect mărimea costurilor

În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei servesc:

2. Valoarea contabilă a mărfurilor vândute, mii lei 6580 6858 7090

3. Costurile la un lei marfă-vândută, bani la 1 leu 82,10 80,40 81,03

Calculul abaterii absolute a costurilor la un lei marfă-vândută:

1. Modificarea structurii mărfurilor vândute:

2. Modificarea costurilor unitare al mărfurilor:

3. Modificarea prețurilor medii de vânzare al mărfurilor:

Exemplu: Să se efectueze analiza factorială a costurilor la un lei marfă-vândută.

Tabelul 26. Date inițiale pentru analiza costurilor la un lei marfă-vândută

Calculul abaterii absolute a costurilor la un lei marfă-vândută:

1. Modificarea structurii mărfurilor vândute:

2. Modificarea costurilor unitare al mărfurilor:

3. Modificarea prețurilor medii de vânzare al mărfurilor:

3. Analiza cheltuielilor de distribuire