Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

Nume/Prenume:Basalic Cosmin-Gabriel

Anul:2018-2019
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

i. LEXIC
 Vocabularul limbii române. Vocabularul fundamental. Masa vocabularului.
 Cuvântul. Forma şi conţinutul. Sensul cuvintelor în context. Sensul propriu (de bază
şi secundar) şi sensul figurat.
 Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului. Derivarea. Compunerea.
Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală.
 Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului. Împrumuturile. Neologismele.
 Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. Regionalismele. Arhaismele.
 Cuvintele polisemantice.
 Unităţile frazeologice (locuţiuni, expresii).
 Pleonasmul.

ii. NOŢIUNI DE FONETICĂ

 Vocalele. Consoanele. Diftongul. Triftongul. Hiatul.
 Silaba. Despărţirea cuvintelor în silabe.
 Folosirea corectă a accentului în limba română.
iii. MORFOSINTAXA
 Părţile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume,
numeral, adjectiv). Locuţiunile.
 Categorii morfologice (diateza, conjugare, mod, timp, persoana, gen, număr, caz,
grad de comparaţie). Funcţii sintactice.
 Părţile de vorbire neflexibile. Clasificarea/felul (adverb, prepoziţie, conjuncţie,
interjecţie). Locuţiunile. Funcţii sintactice (adverb, interjecţie).

iv. NOŢIUNI DE SINTAXĂ

 Relaţia text, frază, propoziţie, cuvânt.
 Cuvintele şi construcţiile incidente. Punctuaţia lor.
 Relaţiile sintactice în propoziţie şi în frază (interdependenţa, coordonare şi
subordonare).
 Mijloacele de realizare a relaţiilor sintactice în propoziţie şi în frază: flexiunea,
joncţiunea, juxtapunerea, topica, intonaţia şi pauza.
 Fraza. Propoziţia principală şi propoziţia secundară/subordonată. Elementele de
relaţie în frază.
 Propoziţia regentă şi propoziţia subordonată. Elementul regent.
 Propoziţia şi părţile de propoziţie. Tipurile de propoziţie.
v. SINTAXA PROPOZIŢIEI ŞI A FRAZEI
 Predicatul şi propoziţia subordonată predicativă.
 Subiectul şi propoziţia subordonată subiectivă.
 Atributul şi propoziţia subordonată atributivă.
 - Complementul. Complementul circumstanţial (de loc, de timp, de mod, de cauză, de
scop, condițional, concesiv, consecutiv). Complementul necircumstanţial (direct,
indirect, de agent).
 Propoziţia subordonata completiva directa. Propoziţia subordonata completiva
indirecta. Propozitiile subordonate circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauza,
de scop. Propoziţiile subordonate circumstanţiale condiţionale, concesive si
consecutive.
 Expansiunea si contragerea.
 Acordul.
vi. ORTOGRAFIA ŞI PUNCTUAŢIA
 Semnele de punctuaţie: virgula, punctul şi virgula, punctul, semnul întrebării,
semnul exclamării, linia de pauză, linia de dialog, două puncte, punctele de
suspensie.
 Semnele de ortografie: cratima, apostroful, punctul ca semn ortografic.
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

I. LEXIC
i. Vocabularul limbii române. Vocabularul fundamental. Masa vocabularului.

COMPONENTELE VOCABULARULUI
I. VOCABULARUL FUNDAMENTAL (FONDUL PRINCIPAL LEXICAL) cuprinde aproximativ
1.500 de cuvinte cunoscute şi utilizate de toţi vorbitorii de limbă română şi este format din:
a) cuvinte foarte vechi (moştenite sau împrumutate din alte limbi);
b) cuvinte folosite frecvent în vorbire;
c) cuvinte cu mai multe sensuri (polisemantice);
d) cuvinte care intră în componenţa unor locuţiuni sau expresii specifice limbii române.

Cuvintele care compun vocabularul fundamental al limbii române denumesc:

- părţi ale corpului omenesc: cap, ochi, gură, picior,braţ etc;
- alimente: apă, lapte, pâine, brânză, carne etc;
- obiecte de strictă necesitate şi acţiuni frecvente:casă, masă, a mânca, a merge, a face, a respira,
a sta, a locui etc.
- păsări şi animale (în special domestice): pui, găină,câine, pisică, porc, vacă, oaie, cal etc;
- arbori şi fructe: castan, plop, stejar, măr, păr -pere,nuc - nucă, cais - caisă etc;
- grade de rudenie: mamă, tată, fiu, fiică, bunic etc;
- zilele săptămânii: luni, joi, duminică etc;
- momente ale zilei, anotimpuri, luni: dimineaţa,iarna, iunie etc;
- culori folosite des: alb, negru, roşu, verde etc;
- conjuncţii, prepoziţii, numerale: dar, şi, peste, trei,mie etc.

II. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul cuvintelor) şi
este compusă din:
- arhaisme;
- regionalisme;
- elemente de jargon şi de argou;
- neologisme;
- termeni tehnici şi ştiinţifici.

1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale şi construcţii sintactice care au
dispărut din limba comună şi sunt de mai multe feluri:

• arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieşite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai
există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiţ,
colibă etc.
• arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunţare, ieşite din uzul actual: pre, a îmbla,
mezul etc;
• arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi şi structuri sintactice învechite:
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

* morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.;

* sintactice: Gazeta de Transilvania;

2. Regionalismele sunt cuvintele şi formele de limbă specifice vorbirii dintr-o anumită regiune:
barabulă (cartof), curechi (varză), dadă (soră mai mare), sămădău (porcar), sabău (croitor),
cucuruz (porumb);

• regionalisme fonetice - forme cu circulaţie restrânsă a unor cuvinte de uz general: bărbat

(bărbat), deşte (degete), gios (jos), frace (frate) etc;

3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuinţate de anumite
persoane cu intenţia de a impresiona şi a-şi evidenţia o pretinsă superioritate culturală: bonjour,
madam', O.K., week-end, look.

Elementele de jargon au fost adesea satirizate de Alecsandri şi Caragiale pentru ilustrarea

snobismului personajelor.

4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri sociale
restrânse, cu scopul de a nu fi înţeleşi: biştari (bani), curcan (poliţist), a ciordi (a fura), pârnaie,
mititica (închisoare), mişto (frumos sau batjocură), naşpa (urat) etc.

5. Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din alte limbi:

• limba latină savantă: colocviu, biblic, literă, fabulă, pictură etc;
• din limba franceză: monument, poezie, recamier etc;
• din limba italiană: capodoperă, spaghete, pizza etc;
• din limba germană: sortiment, ştachetă, tact etc;
• din limba engleză: star, derbi, penalii etc
Împrumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice: cutremur - seism; amănunt -
detaliu; ceresc - celest; (a) bănui - (a) suspecta; moarte - deces;
prăpastie - abis etc

6. Limbajul tehnic cuprinde cuvinte şi expresii specifice unui domeniu al tehnicii: bielă, bară de
direcţie, cheie franceză;

7. Limbajul ştiinţific cuprinde cuvinte şi expresii folosite în diferite domenii ale ştiinţei: bisturiu,
catgut, adjectiv, fotosinteză, electron, polinom etc.
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

ii. Cuvântul. Forma şi conţinutul. Sensul cuvintelor în context. Sensul propriu (de bază şi secundar) şi
sensul figurat.

Unitatea de bază a vocabularului este cuvântul care are:

- O FORMĂ - totalitatea sunetelor sau literelor din care este alcătuit;
- UNUL SAU MAI MULTE SENSURI.

Sensul unui cuvânt este dat de context, deoarece, considerat izolat, cuvântul poate
avea mai multe sensuri, dar într-un context anumit acesta are o singură semnificaţie.
CLASIFICAREA CUVINTELOR
I. După numărul de sensuri, cuvintele sunt:
• monosemantice - cuvinte care au un singur înţeles: NATRIU, ANTIBIOTIC,
INFARCT, NEURON;
• polisemantice - cuvinte cu două sau mai multe sensuri:
a ieşi:
a RĂSĂRI:
A IEŞIT un ghiocel.
A SE IMPRIMA:
Am scris apăsat şi mi-a IEŞIT şi pe partea cealaltă.
A SE DESFĂŞURA:
Spectacolul A IEŞIT bine.
A REALIZA:
Irinei I-A IEŞIT o compunere frumoasă.
A SCĂPA:
Mi-a IEŞIT un pantof din picior.
A PĂRĂSI:
El A IEŞIT din casă.
APLECA:
Măria A IEŞIT în oraş.
masă
OBIECT DE MOBILĂ:
Mi-am cumpărat O MASĂ ovală.
MÂNCARE:
Am luat MASA în oraş.
OSPĂŢ, PETRECERE:
De ziua lui a dat O MASĂ mare.

cap:
PARTE A CORPULUI:
Şi-a pus o căciulă PE CAP.
EXTREMITATE:
Cerşeşte LA CAPUL podului.
MINTE, INTELIGENŢĂ:
Cine n-are CAP, vai de picioare.
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

CONDUCĂTOR:
Tudor Vladimirescu a fost CAPUL revoluţiei din 1821.
baie
CAMERA DE BAIE:
Ea a făcut curăţenie ÎN BAIE.
CADA:
Apa DIN BAIE e fierbinte.
ÎMBĂIERE, SPĂLARE: Copiii fac BAIE în lac.

II. După legătura dintre sensul lor şi noţiunile pe care le denumesc, cuvintele pot
avea:
*sens:
1. propriu:
a) de bază
b) secundar
2. figurat

1. Sensul propriu:
a) Sensul propriu de bază este înţelesul obişnuit al unui cuvânt:
El şi-a rupt UN PICIOR, (parte a corpului omenesc)
Irina a băgat o bomboană ÎN GURĂ. (cavitate bucală)
b) Sensul propriu secundar rezultă dintr-o asemănare şi depinde strict de
context:
Maşina s-a lovit DE PICIORUL podului.
El a căzut într-o GURĂ de canal.
2. Sensul figurat este sensul neobişnuit al unui cuvânt, folosit pentru a forma o
imagine artistică:
"PE-UN PICIOR DE PLAI,
Pe-o GURĂ DE RAI"

iii. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală.

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE sau CONVERSIUNEA este un mijloc intern de

îmbogăţire a vocabularului care constă în formarea unui cuvânt nou prin trecerea de la o parte de
vorbire la alta.

1. Substantivul îşi poate schimba valoarea morfologică în:

A) ADVERB: -
TOAMNA aceasta a fost ploioasă. - SUBSTANTIV
TOAMNA se coc fructele. - ADVERB
B) ADJECTIV:
"Zoe, fii BĂRBATĂ!"
2. Adjectivul îşi poate schimba valoarea morfologică în:
A) SUBSTANTIV - prin articulare cu articol hotărât, nehotărât sau demonstrativ:
FRUMOSULdin natură este impresionant. - SUBSTANTIV
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

El este UN BINEVOITOR. - SUBSTANTIV

CEL HARNIC învaţă zilnic. - SUBSTANTIV
B) ADVERB - când determină un verb (nu un verb copulativ personal):
El scrie FRUMOS. - ADVERB
Este FRUMOS să-i ajuţi pe ceilalţi. - ADVERB
3. Pronumele personal îşi poate schimba valoarea morfologică în:
a) SUBSTANTIV - pronumele personal de persoana I, singular, în nominativ poate deveni
substantiv prin articulare cu articol hotărât:
Fiecare îşi are EUL său. – SUBSTANTIV
b) PRONUME REFLEXIVE - pronumele personal de persoanele I şi a Ii-a, singular şi plural la
dativ şi acuzativ, forme neaccentuate:
Ea MĂ ceartă. - PRONUME PERSONAL
Eu MĂ duc. - PRONUME REFLEXIV
4. Unele pronume nehotărâte, negative sau reflexive pot deveni prin
articulare SUBSTANTIVE:
Este la mijloc UN CEVA.
El a ajuns UN NIMIC, (UN NIMENI)
Şi-a zis în SINEA lui.

5. Pronumele posesive, demonstrative, nehotărâte, interogative, relative,

negative şi de întărire
îşi schimbă valoarea morfologică în ADJECTIVE PRONOMINALE:
Cărţile MELE sunt acolo. - ADJ.PRON.POSESIV
Poeziile ACESTEA sunt interesante. - ADJ.PRON. DEMONSTRATIV
FIECARE copil învaţă zilnic. - ADJ.PRON. NEHOTĂRÂT
CE, poezie reciţi? - ADJ.PRON.INTEROGATIV
Spune-mi / CE poezie reciţi. - ADJ.PRON.RELATIV
NICIUN elev nu lipseşte astăzi. - ADJ. PRON. NEGATIV
El ÎNSUŞI a scris această poezie. - ADJ. PRON. DE ÎNTĂRIRE

6. Numeralul îşi poate schimba valoarea morfologică în SUBSTANTIV, prin

articulare:
Am luat UN ZECE la istorie. TREIUL n-a fost trecut în catalog.
7. Verbul îşi poate schimba valoarea morfologică în:
A) SUBSTANTIV MERSUL pe jos este sănătos.
B) ADJECTIV - din participiu şi gerunziu acordat; Poezia RECITATĂ era foarte lungă. Se
vedeau coşurile FUMEGÂNDE.
C) ADVERB - din participiu; Vorbeşte RĂSTIT.
8. Adverbul poate deveni:
A) SUBSTANTIV - prin articulare sau alăturarea unui adjectiv BINELE făcut aduce alt BINE.
B) PREPOZIŢIE cu regim de genitiv El priveşte ÎNAINTE. - ADVERB Am sosit la
şcoală ÎNAINTEA colegilor mei. - PREPOZIŢIE
C) ADJECTIV Tata era un bărbat BINE.
9. Unele interjecţii pot deveni SUBSTANTIVE: Are UN OF. I-am ascultat OFUL.
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

COMPUNEREA este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului care constă în

unirea ori alăturarea a două sau mai multe cuvinte de acelaşi fel sau diferite din punct
de vedere morfologic pentru a forma o unitate lexicală nouă.
Compunerea se poate realiza prin:
- contopire (unire sau sudare)
- alăturare
- elemente de compunere
- abreviere
1. Compunerea prin contopire se realizează între cuvinte întregi (existente şi
independent în limbă), care se scriu împreună şi se comportă ca un singur cuvânt:
* botgros (bot + gros), dreptunghi (drept+unghi), scurtcircuit (scurt + circuit),
Câmpulung (câmpul + lung); Delavrancea (de la + Vrancea) etc.
* dacoromân (daco + român), binevoitor (bine + voitor), atoateştiutor (a + toate +
ştiutor) etc.
* oarecare (oare + care), altcineva (alt + cineva) etc.
* altfel (alt + fel), deodată (de + odată), rareori (rare + ori), oriunde (ori + unde) etc.
* despre (de + spre), înspre (în + spre) etc.
* aşadar (aşa + dar), deoarece (de + oare + ce), încât (în + cât) etc.
ATENŢIE!
•Substantivele compuse îşi schimbă forma în flexiune. De obicei, flexionează ultima
parte componentă:
N-Ac.: bunăvoinţă G-D: bunăvoinţei
• Fac excepţie de la acest mod de flexiune cuvinte compuse care au ca ultim element
un cuvânt invariabil:
N-Ac: cineva——► G-D: cuiva
N-Ac: câteva——► G-D: câtorva

2. Compunerea prin alăturare se realizează tot între cuvinte întregi, existente şi

independent în limbă, dar acestea se scriu cu cratimă sau în cuvinte separate:
inginer-şef, floare-de-colţ, dis-de-dimineaţă, gura-cască, pierde-vară, proces-
verbal, Albă-ca-Zăpada, galben-auriu, tic-tac!, trosc-pleosc!,Băile Herculane,
Delta Dunării, Gara de Nord, cincizeci şi doi, de pe, ca să, ci şi etc.

ATENŢIE!
• La părţile de vorbire cu forme flexionare se articulează numai prima parte
componentă şi îşi schimbă forma numai primul termen sau ambii termeni: câine-lup -
câinele-lup - câinelui-lup; Delta Dunării - Deltei Dunării; Marea Neagră - Mării
Negre etc
• Fac excepţie de la acest mod de flexiune cuvintele compuse prin alăturare care au ca
prim element component un adverb: nou-născut - nou-născutul - nou-
născutuîui etc.

3. Compunerea cu elemente de compunere se realizează între CUVINTE

ÎNTREGI,independente în limbă şi ELEMENTE DE COMPUNERE care nu există
independent în limbă:
aero-; auto-; bi-; di-; bîo-; geo-; hemo-; hidro-;
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

macro-; micro-; mono; mulţi-; omo-; orto-;

poli-; pseudo-; tele-; etc.
Aceste cuvinte se scriu împreună şi îşi schimbă forma în flexiune numai cuvântul
independent: aeronavă - aeronava - aeronavei - aeronavele -aeronavelor
4. Compunerea prin abreviere (prescurtarea unor cuvinte întregi) se realizează prin:
• reuniunea unor fragmente de cuvânt:
Centrofarm; Centrocoop;
• alăturarea literelor iniţiale:
O.N.U., S.N.C.F.R.
• reunirea unor fragmente de cuvânt şi a unor litere iniţiale:
TAROM

Pot fi compuse următoarele părţi de vorbire:

• SUBSTANTIVELE: bunăstare, gură-spartă, Ştefan cel Mare etc;
• ADJECTIVELE: binecunoscut, galben-arămiu etc;
• PRONUMELE: altcineva, ceea ce, niciunul etc;
• NUMERALELE: unsprezece; nouăzeci şi nouă, câte doi, de două ori etc;
• VERBELE: a binevoi, a binecuvânta etc;
• ADVERBELE: devreme, dis-de-dimineaţă etc;
• PREPOZIŢIILE: dinspre, de Ia , de pe etc;
• CONJUNCŢIILE: deoarece, ca să, ci şi etc;
• INTERJECŢIILE: hodoronc-tronc! tic-tac! etc.
MIJLOACE EXTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI
Împrumuturile de cuvinte s-au realizat şi se realizează tn permanenţă. Ele sunt
determinate de vecinătatea geografică a unor popoare, amestecul de populaţii, relaţiile
economice, politice şi culturale dintre popoare.
Împrumuturile sunt de două feluri:
a)împrumuturile mai vechi au următoarele origini:
■ slavă: APOSTOL, BUCHE, COAJĂ, CNEAZ, DRAG, PLUG, STRANA etc.; unele
dintre aceste cuvinte au devenit arhaisme;
■ maghiară: BELŞUG, BETEAG, BETEŞUG, CHIN, CHIP, GINGAŞ, HOTAR,
LACĂT, MEŞTEŞUG, ORAŞ, PILDĂ, RĂVAŞ, VICLEAN etc;
■ turcească: BALAMA, BASMA, BACLAVA, CAFEA, CAŞCAVAL, CHIFTEA,
DULAP, DUŞUMEA, HALVA, IAURT, MOHAIR, PĂTLĂGEA, PILAF,
ŞANDRAMA etc;
■ grecească: AGONISI, ARVUNĂ, CORT, FOLOS, MĂTASE, OMIDĂ, PRISOS,
STOL, TRAISTĂ, URGIE, AERISI, CHIVERNISI,
FANDOSI, LEFTER, MOLIPSI, POLITICOS, SINDROFIE, TAIFAS etc;
b) împrumuturile neologice au şi ele diferite origini:
■ latină (din latina savantă): ABROGA, ACVILĂ, CEREBEL, ADNOTA, DORMITA,
INSULĂ, LITERĂ, PICTOR, REGE, TEZAUR etc;
■ italiană: ACONT, BARITON, BASORELIEF CAMPION, FEBRĂ, SPAGHETE,
PIZZA, REUMATISM, SORGINTE, STINDARD, TERACOTĂ etc;
■ franceză: ANTET, AUTOMOBIL, BACALAUREAT, CERTIFICAT, COŞMAR,
FALEZĂ, FULAR, PENSION etc;
■ rusească: COMBINAT, EXPONAT, INSTRUCTAJ, PROCURATURĂ,
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

TRANSFOCATOR etc;
■ engleză: AUT, HANDICAP, MARKETING, SHOW, STRES, WEEKEND,
WESTERN, BREAK, BUSINESS, CHEESEBURGER, STEWARD,
STEWARDESĂ etc.
iv. Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului. Împrumuturile. Neologismele.

Imprumuturile lexicale prezentate in cursul anterior (elemente lexicale slave, maghiare, turcesti
sau grecesti) au contribuit la imbogatirea vocabularului romanesc, insa nu au avut o contruibutie
insemnata la modernizarea acestuia. Conform inregistrarilor din Dictionarul limbii
romane (DLR), Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX), Micul dictionar
enciclopedic (MDE), Dictionarul de cuvinte recente (DCR) sau Dictionarul de neologisme (DN), se
poate spune ca limba romana actuala dispune de aproximativ 50.000 de neologisme, pe langa
termenii de stricta specialitate.

Etimologic vorbind, prin neologism (gr. neos „nou” si logos „cuvant, vorba”) intelegem orice
cuvant nou aparut intr-o limba oarecare, indiferent daca acesta este un imprumut sau reprezinta o
creatie interna a limbii respective prin derivare, compunere etc. In lingvistica romaneasca, prin
neologism se intelege imprumutul din limbi occidentale sau direct din latina, pe cale savanta.
Exista insa si neologisme create in interiorul limbii romane. Iata cateva exemple: apoetic < prefixul
neologic a– + adj. neologic poetic (imprumutat din franceza); nefavorabil < prefixul de origine
slava ne– + adj. neologic favorabil; samanatorism < revista romaneasca Samanatorul + sufixul
neologic –ism. Observam ca in exemplul al doilea (nefavorabil), baza de derivare este neologica,
iar prefixul este unul vechi, de alta origine decat cea occidentala, insa derivatul format pe teren
romanesc este un neologism. In cel de-al treilea exemplu, baza de derivare este strict
romaneasca, iar sufixul este unul nou; si in acest caz, rezultatul, cuvantul derivat pe teren roma-
nesc, este un neologism.

Procesul de modernizare a vocabularului romanesc a inceput in a doua jumatate a secolului al

XVIII-lea si s-a intensificat la mijlocul secolului al XIX-lea si dupa realizarea Unirii de la 1859. In
mai mult de 100 de ani, foarte multe cuvinte din limba turca si din limba greaca au disparut, fiind
inlcouite cu neologisme de provenienta latino-romanica, in general, si franceza, in special. Iata
cateva exemple: ipochimen a fost inlocuit de persoana sau individ; olac a fost inlocuit
de curiersau mesager; evghenicos a fost inlocuit de nobil; ucaz a fost inlocuit
de ordin sau comanda; vistavoi a fost inlocuit de ordonanta; doclad a fost inlocuit
de raport si referat, iar cinovnic a fost inlocuit de functionar.

Secolul al XIX-lea a fost si perioada in care s-a discutat aprins asupra utilitatii neologismelor si
asupra surselor principale din care limba romana trebuia sa se alimenteze pentru a-si imbogati
vocabularul. Se ajunsese pana acolo incat se respingeau orice imprumuturi neologice, chiar daca
acestea erau de origine latino-romanica. Puristii lingvisti propuneau variante hilare: gat-
legau (cravata), nas-suflete sau nas-stergau (batista), stelamant (astronomie), departe-
vorbitor(telefon), de-sine-miscator (automobil), insa niciunul dintre acestea nu a ramas in limba.
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

Influenta latinei savante

Inceputurile acestei influente se regasesc in secolul al XVII-lea, in activitatea cronicarilor. Ulterior,

reprezentantii Scolii Ardelene si cei ai curentului latinist au contribuit la imbogatirea vocabularului
limbii romane cu un numar apreciabil de neologisme, preluate direct din latina, pe cale livresca.
Uneori, datorita vechimii foarte mari, unele cuvinte mostenite au evoluat si s-au schimbat foarte
mult atat din punct de vedere fonetic, cat si din punct de vedere semantic. Spre exemplu,
lat. clarus a dat in limba romana, conform legilor fonetice specifice, adverbul chiar. A doua oara,
cand a fost imprumutat pe cale livresca, a dat clar. Putem spune ca cele doua
cuvinte, chiar si clar, sunt dublete etimologice: primul element este mostenit, cel de-al doilea
este imprumutat. Iata alte cateva exemple: frupt – fruct, basica – vezica, femeie – familie, batran –
veteran, arina (reg. nisip) – arena (in acest caz, evolutia semantica este remarcabila).

Imprumutul unor cuvinte nu s-a realizat exclusiv prin intermediul unei singure limbi occidentale, al
francezei, spre exemplu, ci, uneori, cuvintele noi au intrat in limba romana pe filiera multipla,
franco-italiana. In acest caz, vorbim despre etimologie multipla.

S-a intamplat ca unele neologisme sa poata fi explicate formal prin raportarea la limba latina, insa
din punct de vedere semantic, neologismele pastreaza caracteristici franceze, italiene sau chiar
germane. Spre exemplu, efect, impozit, spirit sau virtute seamana cu lat. effectus, impositum,
spiritus, virtutis, insa din punct de vedere semantic aceste cuvinte corespund unor substantive din
limba franceza: effet, impot, esprit, vertu. In acest caz, vorbim despre o etimologie dubla, latino-
franceza.

Influenta italiana

In epoca primelor contacte culturale italo-romane (secolul al XVII-lea), a inceput si schimbarea la

fata a lexicului romanesc. Unii carturari considera ca influenta italiana s-a manifestat chiar mai
inainte de perioada mentionata, devansand-o cu patru secole. La sfarsitul secolului al XIII-lea, o
serie de negustori genovezi si ventieni au ajuns cu corabiile lor pana la gurile Dunarii. Astfel se
poate explica faptul ca una dintre primele monede mentionate in documente slavo-romane
este ducatul, cuvant de origine italiana.

Epoca fanariota a favorizat procesul de occidentalizare a culturii si limbii romane, iar dintre
personalitatile care si-au adus contributia la acest proces merita sa ii amintim pe: I.H. Radulescu,
C. Bolliac, Gh. Asachi, Al. Odobescu, N. Filimon, G. Calinescu.

O mare parte a cuvintelor provenite din limba italiana apartin terminologiei muzicale si au caracter
international. Deoarece nu s-a putut stabili cu siguranta daca aceste cuvinte au fost primite
exclusiv din italiana, trebuie sa admitem o posibila etimologie multipla. Iata cateva
exemple: adagio, allegro, allegretto, alto, arpegiu, bariton, cantabil, chitara, duet, flaut, intermezzo,
opera (muzicala), partitura, solfegiu, solo, tenor, trio etc. Tot limbii italiene ii datoram o serie de
termeni care apartin domeniului economic si financiar-bancar: acont, agentie, banca, bilant,
casa (de bani), casier, contabil, falit, a gira, scadent, speze (cheltuieli), valuta, virament.

Influenta germana
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

Aceasta influenta este mai veche si mai accentuata in Transilvania. La nivelul limbii literare, cele
mai serioase influente se regasesc in terminologia tehnico-stiintifica: boiler, bomfaier, bormasina,
diesel, duza, fasung, gater, matrita, saiba, sina, stecar, ventil, wolfram. Multi termeni imprumutati
din germana sunt cuvinte compuse, dupa cum reiese si din urmatoarele exemple: abtibild,
balonzaid, capel-maistru, bildungs-roman, crenvurst, glaspapir, glasvand, laitmotiv, lebarvurst,
mismas, oberliht, rucsac, spilhozen. Unele neologisme primite din limba germana au radacini de
origine latina: adresant, laborant, recenzent, repetent, dictat, unicat, gladiola, agentura,
corectura etc. Alte cuvinte sunt chiar latinesti (servus, a sista), ele intrand in limba literara din
vorbirea ardelenilor culti influentati de germani.

Influenta franceza

Cea mai puternica dintre toate influentele moderne exercitate asupra limbii romane in secolul al
XIX-lea ramane influenta franceza. Romana s-a imbogatit cu cateva mii de cuvinte,
modernizandu-si vocabularul in toate domeniile vietii materiale si spirituale. Traducerile facute pe
tot parcursul secolului al XIX-lea, dezvoltarea relatiilor de ordin politic, economic si mai ales
cultural au determinat amploarea acestei influente.

Influenta franceza s-a manifestat atat in domeniul vocabularului, cat si al frazeologiei. Unele unitati
frazeologice sunt imprumuturi directe (sintagme stabile), iar altele reprezinta calcuri sau imitatii
dupa modelele frantuzesti corespunza-toare. Iata cateva exemple din prima categorie: artist liric,
bal mascat, calcul renal, cordon ombilical, critic literar, director general, decret guvernamnetal,
jurnal de bord, monolog interior, placa turnanta, petrol lampant, tonus muscular etc.

Alte frazeologisme romanesti moderne constituie calcuri, traduceri literale dupa unitati
frazeologice frantuzesti care au o structura identica sau foarte asema-natoare: apa de
toaleta < fr. eau de toilette; castel de apa < fr. chateu d’eau; camp de bataie < fr. champ de
bataille; diabet zaharat < fr. diabet sucre; dus scotian < fr. douche ecossaise; focar de
infectie< fr. foyer d’infection; ipoteza de lucru < fr. hypothese de travail; materie
cenusie < fr. matiere grise; radacina patrata < fr. racine carree; turn de fildes < fr. tour d’ivoire; a
se da in spectacol < fr. se donner en spectacle; a face act de prezenta< fr. faire acte de presence.

Majoritatea imprumuturilor lexicale de origine franceza au patruns in limba romana pe cale scrisa,
iar aspectul grafic s-a impus in pronuntarea romaneasca literara. Astfel se explica faptul ca
rostim automobil, nu otomobil, restaurant, nu restoran etc. Cele mai multe forme patrunse pe cale
orala au fost eliminate, deoarece au fost resimtite drept inculte. In mod exceptional, cand cele
doua forme (una patrunsa pe cale orala, cealalta pe cale livresca) s-au specializat din punctul de
vedere al sensului, ele au ramas definitiv in limba literara. Spre exemplu, bor (margine a palariei)
si bord (punct de conducere al unei nave) provin din fr. bord, rever (al hainei) si revers (al
medaliei) provin din fr. revers. Aceste cuvinte repre-zinta insa unitati lexicale distincte din punct de
vedere sincronic, altfel spus ele au patruns in limba in momente diferite.
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

Multe frantuzisme si-au dovedit inutilitatea inca din secolul al XIX-lea, cand I.L. Caragiale ii
ridiculiza pe cei care erau ambetati (plictisiti) si infatigabili (neobositi). Astfel de neologisme de
prisos se numesc barbarisme.

Influenta rusa

Dupa momentul 23 august 1944, influenta limbii ruse moderne s-a facut din ce in ce mai
sesizabila, mai ales pe cale scrisa, prin intermediul traducerilor. Cand neologismele rusesti
contineau radacini sau alte elemente formative de orgine latina, ele au fost asimilate foarte
repede: activist, combinat, cursant, dezinformatie, dezinformare, dezinsectie, doctorantura,
exponat, instructaj, magistrala, mecanizator, procuratura, radioficatie.

Influenta engleza

De mai bine de 25 de ani, asistam la manifestarea pregnanta a influentei limbii engleze asupra
limbii romane. Desi influenta a inceput timid, in anii ‘50-’60, cu termeni tehnici care au intrat in
limba romana pe filiera germana si rusa, in zilele noastre se remarca o influenta puternica mai
ales datorita dezvoltarii domeniului tehnologiei informatiei si a comunicatiilor.

Unele anglicisme au intrat in limba romana prin intermediul limbii franceze, fapt dovedit de sensul
cuvintelor care coincide cu sensul etimonului francez imediat si nu cu sensul cuvintelor
englezesti: dancing, picup, smoching, spicher, biftec (fr. bifteck, eng. beefsteak), rosbif (fr. rosbif,
eng. roast beef), sandvis (fr. sandwich, atestat din 1801, eng. sandwich, de la numele unui conte
din Anglia).

O mare parte a terminologiei sportive este influentata de engleza: aut, baschet, bowling, cnocaut,
corner, a dribla, dribling, fault, finis, fotbal, ghem (scris si game), gol, golf, hent, ofsaid, meci,
outsider, polo, presing, ring, rugbi, scor, set, start, suporter, sut, tenis, upercut, volei etc.

Multi termeni de origine engleza sunt prezenti in domeniul cinematografiei al medicinii, al

informaticii, al publicitatii, al diverselor stiinte. Uneori, este destul de greu de facut distinctia
intre anglicism si americanism, singura diferenta intre acestea fiind data aparitiei lor
(americanismele sunt mai recente). Dintre cele mai cunsocute americanisme citam: bluf, blugi,
boss, campus, cow-boy, escalator, hold-up, hamburger, jazz, mass-media, motel, radar, tobogan,
OK, alaturi de: bungalou, chicineta, computer, design, dispecer, display, fairplay, a finaliza,
gentleman, hobby, living, management, marketing, scanner, show, spici (scris si speech), stres,
supermarket, transplant, week-end, western, whisky. Observam ca numai o mica parte a acestor
cuvinte sunt adaptate sistemului fonetic romanesc, ele fiind inca in stadiul de „scanare”. Este
posibil ca realitatea pe care o denumesc sa nu mai fie de actualitate in citiva zeci de ani, iar
aceste cuvinte sa dispara din limba asa cum s-a intamplat in secolul al XIX-lea cu o mare parte a
cuvintelor din limba turca si din limba greaca.
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

v. Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. Regionalismele. Arhaismele.

1. SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte asemănător.
Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie sinonimică:
adevărat - real - veritabil - autentic

Sursa principală a sinonimiei o constituie împrumuturile şi de aceea multe sinonime sunt

neologice: limpede/clar; amănunt/detaliu; moarte/deces; adânc/abis; cinstit/onest; (a)
îngădui/(a) permite; (a) cere/(a) solicit a etc.

Există mai multe tipuri de sinonime:

a) Sinonimele totale - sunt puţine la număr şi se stabilesc între cuvinte vechi, regionale şi
cuvinte literare sau între denumirile populare şi termenii tehnico-ştiinţifici:
inimă=cord; cupru=alamă; dalac=antrax; timp=vreme; repede=iute; varză=curechi;
porumb=cucuruz, păpuşoi etc.

b) Sinonimele parţiale - sunt cele mai frecvente şi se realizează, de obicei, între cuvinte
vechi şi cuvinte mai noi: bun=preţios, valoros, blând, gustos;
cuvânt= discurs, cuvântare, vorbă etc.

În cazul acestor sinonime nu se realizează o identitate a termenilor seriei sinonimice şi se

optează pentru unul dintre ele, în funcţie de particularităţile contextului.

Se poate stabili o relaţie de sinonimie şi între o expresie şi un cuvânt sau între două
expresii:
a băga de seamă = a observa;
a o lua la sănătoasa = a fugi;
a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul;
a-şi lua nasul la purtare = a se obrăznici, a i se urca la cap.

Notă:
* Sinonimul şi cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeaşi parte de vorbire:
substantive: noroc=şansă;
verbe: a reuşi-a izbuti;
adjective: prietenesc=amical;
pronume: el—dânsul;
numerale: întâiul—primul;
adverbe: mereu-totdeauna;
prepoziţie: către=spre

Un cuvânt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare sens: -

arbore
— copac: Bradul e un copac.
— pom: Mărul e un pom.
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

Mic dicţionar de sinonime

abilitate (subst.) - destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate. iscusinţă, isteţime, îndemânare,
pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug,meşterie, (reg.) apucătură, (înv.) maravet,
practică;

absolut (adj., adv.) - adânc, complet, deplin, desăvârşit, perfect

profund, total, integral, suprem;

(a) afirma (vb.) - a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice,

a se evidenţia, a se remarca, (pop.) a cuvânta. (a) anula (vb.) - a abroga, a desfiinţa, a infirma, a
invalida, a suprima, a rezilia, a revoca, a desfiinţa;

bravură (subst.)- bărbăţie, curaj, eroism, neînfricare, vitejie.

cutezanţă, îndrăzneală, neînfricare, temeritate, (pop.) voinicie;

capriciu (subst.) - chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă,
sclifoseală, toană, (pop.) scăiâmbăială, (reg.) năbădaie;

citit (adj.) - cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, erudit, (pop.) pricopsit, ştiutor;

cuviincios (adj.) - decent, politicos, respectuos, reverenţios; desăvârşire (subst.) - perfecţionare,

plenitudine, perfecţiune;

distins (adj.) - ales, deosebit, rar, superior, remarcabil, eminent,

ilustru, select, stilat, manierat, politicos, aristocrat, elegant, (fam.) şic; • (adj.) - rezistent, solid,
tare, tenace, agresiv, bătăios, brutal, nestăpânit, violent;

efemer (adj.) - temporar, schimbător, pieritor, trecător, vremelnic; (a) emoţiona (vb.) - a
impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, a sensibiliza;

falsitate (subst.) - inexactitate, neadevăr, duplicitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie,

prefăcătorie, viclenie;

(a) găzdui (vb.) - a adăposti, a primi, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui;

(a) guverna (vb.) - a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (pop.) a oblădui, (arh.) a
ocârmui;

harnic (adj.) - activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, vrednic, zelos, (livr.)
laborios.
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

imaginare (subst.) - concepere, creare, elaborare, inventare, născocire, plăsmuire, scornire;

joc (subst.) -joacă, zbenguială, zbânţuială, zburdălnicie, (sport)

dispută, întrecere, meci, partidă;

limbaj (subst.) - limbă, vorbire, grai, exprimare, stil;

mediocru (adj.) - comun, mijlociu, potrivit, obscur, modest, redus, scăzut;

motivaţie (subst.) - îndreptăţire, justificare, motivare, raţiune, temei, argument, (pop.) noimă;

nociv (adj.) - dăunător, negativ, păgubitor, periculos, rejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător,
contraindicat, (livr.) pernicios;

obrăznicie (subst.) - insolenţă, impertinenţă, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, aroganţă,

sfruntare, trufie, tupeu;

ozonat (adj.) - oxigenat, proaspăt, purificat, salubru, bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămator;

patetic (adj.) - duios, emoţionant, impresionant, înduioşător,

mişcător, răscolitor, tulburător, vibrant, (arh.) simţitor;

petiţie (subst.) - cerere, memoriu (arh.) jalbă;

precept (subst.) - învăţătură, normă, principiu, regulă, povaţă;

(a) raţiona (vb.) - a chibzui, a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a reflecta;

revoltă (subst.) - răscoală, răzmeriţă, rebeliune, tevatură, revoluţie;

satisfacţie (subst.) - bucurie, desfătare, mângâiere, mulţumire, plăcere;

sfios (adj.) - ruşinos, sfiicios, timid;

succes (subst.) - izbândă, reuşită, ispravă, victorie;

(a) tinde (vb.) - a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pretinde, a

râvni, a ţinti, a visa;
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

vigoare (subst.) - dinamism, energie, forţă, putere, robusteţe, tărie, vitalitate, vlagă,
impetuozitate.

2. ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi cu înţeles opus:

mare # mic; înalt # scund; bun # rău; sus # jos etc.

• Antonimia se poate realiza şi cu ajutorul prefixelor (prefixe antonimice,

negative sau privative):
confirma # infirma;
închide # deschide;
împacheta # despacheta;
cinstit # necinstit;
egal # inegal;
lipit # dezlipit etc.

• Antonimia se realizează şi între un cuvânt şi o locuţiune:

a opri # a da drumul

NOTĂ:
Perechea de antonime trebuie să fie compusă din părţi de vorbire de
acelaşi fel:
SUBSTANTIVE: bucurie # tristeţe;
ADJECTIVE: bun # rău;
VERBE: a da # a lua;
ADVERBE: sus # jos.

ATENŢIE!
• In cazul CUVINTELOR POLISEMANTICE, antonimia se
stabileşte PENTRU FIECARE SENS MAI IMPORTANT AL CUVÂNTULUI
RESPECTIV: drept # nedrept; drept # strâmb; drept # stâng

• La stabilirea PERECHILOR ANTONIMICE este bine SĂ NU SE PIARDĂ

DIN VEDERE SENSUL CUVINTELOR. De pilda, cuvinte ca nebun, necurat,
nevrednic nu sunt antonimele cuvintelor bun, curat, vrednic.

Mic dicţionar de antonime

alb # negru
bun # rău, malefic
corect # incorect, eronat, greşit
a cumpăra # a vinde
drept # nedrept, inechitabil, injust, ilegal
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

efemer # etern, veşnic, nepieritor

frig # cald
înnoda # a deznoda
lumină # întuneric, beznă
a merge # a sta, a rămâne pe loc
mic # mare
a mobiliza # a imobiliza
a pierde # a câştiga
repede # încet, alene
sus # jos
tinereţe # bătrâneţe
vinovat # nevinovat

3. OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar cu înţeles total
diferit:
Barca pluteşte pe LAC.
Am dat cu LAC pe unghii.
Eu am o rochie NOUĂ.
El a luat nota NOUĂ la istorie.
ÎRINÂ POARTĂ pantofi cu toc.
Ei au plantat lângă POARTĂ un brad.

• Omonimele care SE SCRIU LA FEL se numesc omografe, la unele fiind diferit accentul:
acele/acele; copii/copii;
• Omonimele care SE PRONUNŢĂ LA FEL, fiind alcătuite din aceleaşi sunete şi la care nu
diferă nici accentul se numesc omofone:
mii
— mii de roiuri de albine - NUMERAL;
— mi-i drag de el -PRONUME + VERB
CAR:
—car ghiozdanul în spate - VERB;
—cred c-ar vrea o prăjitură - CONJUNCŢIE + VERB.

Omonimele sunt de mai multe feluri:

- lexicale;
- lexico-gramaticale;
- morfologice.

a) Omonimele lexicale pot fi:

- TOTALE - omonimele care au forme flexionare identice:
leu / leu---------lei / lei
Mai am doar un leu în buzunar. Mai am doar doi lei în buzunar.
De la circ a scăpat un leu. Am văzut mulţi lei la Zoo.
- PARŢIALE - omonimele nu au forme flexionare identice:
Masa:
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

mese (de bucătărie)

mase (de oameni)
Bandă:
bande (de răufăcători)
benzi (magnetice)

b) Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte cu FORMĂ IDENTICĂ, dar care sunt PĂRŢI DE
VORBIRE DIFERITE:
NOI:
— ADJECTIV:
Am caiete noi.
— PRONUME: Noi plecăm imediat.
Nouă:
— ADJECTIV: Am o rochie nouă.

— NUMERAL: Am obţinut nota nouă la istorie,

Poartă:
— SUBSTANTIV: Am o poartă mare.

— VERB: El poartă o vestă verde.

ATENŢIE!
* A NU SE CONFUNDA CUVINTELE POLISEMANTICE CU OMONIMELE care au şi ele
aceeaşi formă şi înţelesuri diferite. Deosebirea se face avându-se în vedere următoarele: -
OMONIMELE NU AU LEGĂTURĂ DE SENS ÎNTRE ELE: bancă - din parc; bancă - unde se
depun banii.
-CUVINTELE POLISEMANTICE AU SENSURI APROPIATE, fiind derivate din sensul primar:
masă - obiect de mobilier;
masă - mâncare, ospăţ.

* Unele cuvinte sunt POLISEMANTICE ÎN ANUMITE CONTEXTE ŞI OMONIME ÎN ALTELE. De

exemplu, cuvântul masă. În situaţiile de mai sus, este POLISEMANTIC, dar este OMONIM cu
sensul de mulţime: în faţa catedralei era o masă de oameni.

Mic dicţionar de omonime

(a) abate (a se depărta de la ceva) - abate (preot catolic);

(a) altoi (a practica altoirea, a lovi) - altoi (rămurică desprinsă

din planta-mamă);
ascendent (care urcă, se dezvoltă progresiv) - ascendent (rudă
în linie dreaptă dintr-o generaţie anterioară);
banc (ridicătură de nisip, grup de peşti) - banc (glumă,
anecdotă);
bancă (scaun lung) - banca (instituţie financiară);
barem (măcar, cel puţin) - barem (normă, criteriu de evaluare);
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

bursă (ajutor financiar acordat unui elev, student) - bursă

(formă de negociere a unor valori pe piaţa liberă);
carieră (exploatare minieră) - carieră (profesie, ocupaţie);
casă (imobil) - casă (dulap de fier în care se ţin bani);
leu (animal) - leu (unitate monetară);
noi (pronume) - noi (adjectiv);
sare (verb) - sare (substantiv);
4. PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur sunet) şi cu
sensuri diferite.
PRONUMELE este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume şi un PRENUME.
COMPLEMENTUL este de mai multe feluri. Ei i-am făcut un COMPLIMENT.

ATENŢIE!
* Criteriul după care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică este cel al atracţiei
(confuzie paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual în locul celui mai puţin cunoscut,
evidenţiindu-şi în felul acesta gradul de incultură.
conflicte familiare în loc de conflicte familiale
(FAMILIAR = INTIM, APROPIAT; FAMILIAL = LEGAT DE FAMILIE)
localitatea originală în loc de localitatea originară
(ORIGINAL = DEOSEBIT, APARTE; ORIGINAR — DE ORIGINE)

Mic dicţionar de paronime

abilitate (pricepere) - agilitate (sprinteneală, supleţe);

apropiere (acţiunea de a se apropia) - apropriere (acţiunea de a însuşi un lucru
străin) arbitrai (hotărât de arbitru) - arbitrar (după bunul plac);
carbonier (care se referă la cărbune) - carbonifer (ramură industrială care se ocupă cu extracţia
şi prelucrarea cărbunelui);
complement (parte de propoziţie) - compliment (laudă, măgulire);
eferenţă (respect, consideraţie) - diferenţă (deosebire);
dependenţă (a fi dependent de ceva) - dependinţă (încăpere auxiliară: baie, bucătărie, cămară);
emigraţie (expatriere) - imigraţie (a se stabili într-o ţară străină);
eminent (remarcabil, excepţional) - iminent (care nu poate fi oprit);
(a) enerva (a înfuria, a indispune) - (a) inerva (în biologie, despre terminaţiile unui organ sau ale
unui ţesut);
familial (privitor la familie, destinat familiei) - familiar (intim, apropiat, cunoscut); glacial (de gheaţă,
rece) - glaciar (eră glaciară);
(a) investi - (a face o investiţie financiară) - (a) învesti (a acorda unei persoane un drept, o funcţie,
o demnitate);
libret (arie muzicală) - livret (legitimaţie militară);
literal (cuvânt cu cuvânt, textual) - literar (referitor la literatură);
oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe ore);
ordinal (care indică ordinea unor obiecte) - ordinar (obişnuit, vulgar);
original (neobişnuit, propriu unei persoane) - originar (privitor la origine,
obârşie); petrolier (referitor la petrol, navă pentru transportul petrolului) - petrolifer (bogat în
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

petrol, zăcăminte);
temporal (care indică timpul) - temporar (de scurtă durată, momentan).
vi. Cuvintele polisemantice.

1. Def. Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au aceeași formă și sensuri diferite,
dar care (spre deosebire de omonime) derivă din același sens primar, la care se
adaugă și sesnurile secundare.

 Astfel, vorbim de două sensuri ale cuvintelor:

a. sensul de bază al cuvântului.

b. sensul secundar

 După criteriul stilistic, vorbim despre:

a. sensul propriu; Focul din sobă mocnea.

b. sensul figurat; Nu putea să stăvilească focul din inimă.

2. Exemple

 A pus farfuria pe masă.

 Nu a vrut să vină la masă pentru că nu îi este foame.

 Nu cunoaște notele de pe portativ.

 I-a arătat mamei notele din carnet.

 I-a intrat ceva în ochi.

 A uitat un ochi de la aragaz aprins.

 Nu-i mai tace gura.

 A intrat în gura lupului.
Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

vii. PLEONASMUL este o greşeală de exprimare, care constă în folosirea

alăturată a unor cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi înţeles:
a aduce aportul
cobaii de experienţă
a avansa înainte
contrabandă ilegală
averse de ploaie
a coborî jos
babă bătrână
concluzie finală
caligrafie frumoasă
conducere managerială
cel mai superior
a conlocui laloialtă
a cere o solicitare
a conlucra împreună
a conţine în cuprins
copartener
a dăinui permanent
a ecraniza un film
genunchiul piciorului
hemoragie de sânge
a îngheţa de frig
mijloace mass-media
perioadă de timp
persuasiune convingătoare
a poposi pentru odihnă
a prefera mai bine
(5) procente la sută
a rămâne în continuare
a relua din nou
a repeta încă o dată
a rescrie iar
a reveni din nou
scurtă alocuţiune
a urca sus
 Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș"Falticeni

a urma în continuare
vestigii trecute
II. NOTIUNI DE FONETICA