Sunteți pe pagina 1din 11

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLODVA

FACULTATEA CONTABILITATE

POZIȚIA REPUBLICII MOLDOVA ÎN CADRUL ARMONIZĂRII


ȘI CONVERGENȚEI CONTABILE INTERNAȚIONALE.

Referat la disciplina
”Contabilitatea conform IFRS”

______________________
(semnătura)
Conducător ştiinţific:
prof., dr., conf.univ.
Lilia GRIGOROI
_____________________
(semnătura)

Chişinău - 2016

PLAN
Introducere ………………………………………………...………………………....3

1. Aplicarea IFRS in Republica Moldova..........................................................5

2. Poziția Republicii Moldova în cadrul armonizării și convergenței contabile


internaționale.............................................................................................7

Cuprins ………………………………………………………………....………...... 10

Bibliografie …………………………………………………………………..….......11

Introducere
Demersurile privind compatibilizarea sistemului contabil moldovenesc cu cel mondial sunt
determinate de noua configuraţie a relaţiilor economice internaţionale aflate într-un proces de
globalizare generală sub impulsul circulaţiei internaţionale a capitalului. Procesul de integrare a
relaţiilor economice interstatale şi în ultimă instanţă globalizarea, presupune ridicarea unor
restricţii, armonizarea unor reglementări care să favorizeze dezvoltarea schimburilor comerciale,
extinderea cooperării multilaterale, transferul de tehnologii, perfecţionarea şi accesibilitatea
sistemului financiar-valutar internaţional. Ca orice componentă a sistemului economic, şi
contabilitatea a trebuit să suporte schimbări şi adaptări la noua tendinţă de globalizare, de
armonizare şi integrare, încercând să se adapteze atât la schimbările regionale, generate de
integrarea şi adaptarea Moldovei în UE, cât şi la schimbările de la nivel internaţional.

Globalizarea nu modifică numai elementele de separaţie între state, ci şi modul în care


politicile economice sunt adoptate şi implementate. Ea se fundamentează pe convenţii care depind
de tradiţiile naţionale, însă se poate spune că standardele universale înlocuiesc
omogenitatea particulară, specifică unităţilor teritoriale mici. Globalizarea poate deveni, astfel,
un instrument pentru gestionarea puterii valorilor universale şi a proceselor economice
globale, un instrument de folosire a resurselor, degeneralizare a democraţiei, securităţii şi
prosperităţii. Se manifestă astfel necesitatea pentru o structură de raportare contabilă accesibilă şi
identică pentru întreaga lume contabilă.Diferenţele în sistemele contabile au fost identificate cu
mult timp în urmă, de cel puţin un sfert de secol. Încă de atunci eforturile au fost canalizate spre
armonizare a sistemelorcontabile contemporane de către Uniunea Europeană şi de către Comitetul
pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.

Armonizarea contabilă exprimă procesul de corelare, contabilizare şi standardizare a


componentelor cadrului conceptual al contabilităţii, fiind definită ca un proces politic care vizează
să reducă diferenţele între practicile contabile care se aplică în lume, astfel încît să crească
compatibilitatea şi comparabilitatea lor.

Pe plan regional şi chiar mondial coexistă mai multe culturi contabile, două dinte ele fiind
deosebit de marcante şi influente şi anume:

1. Cultura contabilă şi sistemul de contabilitate vest-european, denumit şi continental,


promovată de Franţa şi Germania;

2. Cultura contabilă şi sistemul contabil anglo-saxon, dezvoltată de Anglia şi SUA.

Sub influenţa celor două blocuri de putere contabilă, sistemele contabile naţionale prezintă
divergenţe, ceea ce a generat mai ales în ultima perioadă, iniţierea unui proces de armonizare, de
apropiere a sistemelor contabile, chiar a culturii contabile a diferitor ţări sau grupuri de ţări.

Percepută sub forma unei atenuări a divergenţelor existente între regulile şi practicile specifice
diverselor sisteme contabile naţionale, respectiv a unei reconcelieri a varietăţii de culturi contabile,
pe fondul intensificării eforturilor depuse de principalele organisme implicate în elaborarea şi
implementarea unui “limbaj contabil universal înţeles”, armonizarea contabilă internaţională a
avut o evoluţie sinuoasă, devenind în prezent o certitudine, marcată de fenomenul globalizării
pieţelor financiare şi de nevoia de informare a actorilor acestora. Sub aspect etimologic, conceptul
de armonizare face referire la “acţiunea de a pune în armonie”, respectiv de “a face să fie sau a fi în
concordanţă”.

Transpus în plan contabil, procesul de armonizare, presupune existenţa unui reper normativ, la
care se subscrie eforturile organismelor naţionale şi internaţionale de normalizare şi reglementare
contabilă, dincolo de numeroasele dificultăţi în materie de acceptabilitate a unui set de standarde în
materie de raportare financiar-contabilă.

Armonizare” este doar cuvîntul folosit în contabilitatea internaţională pentru a numi “efortul de
reducere a diferenţelor privind raportarea financiară între ţări”; “aducerea la un numitor comun a
regulilor existente atunci cînd apar conflicte între acestea”; “procesul de reducere a alternativelor în
practicile contabile”.

1. Aplicarea IFRS in Republica Moldova


Cunoaşterea şi gestionarea eficientă a resurselor solicită intervenţia nemijlocită a contabilităţii şi
implicit, a profesiei contabile. Optimizarea activităţilor de contabilitate urmăreşte în principal:

 Executarea la termen a lucrărilor;

 Creşterea calităţii informaţiei obţinute;

 Reducerea costurilor generate de acest sistem de informare specializată.

Organizarea contabilităţii reprezintă ansamblul normelor, mijloacelor şi activităţilor funcţionale


utilizate în vederea efectuării corecte, la timp şi cu cheltuieli minime a lucrărilor de contabilitate.

La baza organizării şi conducerii contabilităţii se află reglementările conţinute în actele legislative


şi normative cu privire la contabilitate

Realizarea acestor parametri de calitate presupune:

 Stabilirea entităţilor patrimoniale obligate să organizeze şi să conducă contabilitate proprie;

 Respectarea normelor generale privind organizarea şi conducerea contabilităţii;

 Organizarea sectorului financiar+contabil pe compartimente şi funcţii;

 Alegerea formei de contabilitate, a metodelor de evidenţă şi evaluare adecvate entităţii


economice;

 Utilizarea unui personal competent în munca de contabilitate.

Actualmente, agenţii din Republica Moldova prezintă rapoartele financiare conform


Standardelor Naţionale de Contabilitate. În perspectivă, Republica Moldova urmează să înceapă a
aplica Standardele Internaţionle de Raportare Finaciară(SIRF). Dezvoltarea economică a R.M. la
etapa actuală depinde de modul de organizare şi conducere a proceselor economice, realizarea
căreia este posibilă cu ajutorul unui sistem, ce ar corespunde cerinţelor statelor înalt dezvoltate. În
vederea stabilizării şi creşterii economice o importanţă primordială îi revine sistemului de raportare,
care trebuie adaptat la exigenţele şi tendinţele europene de dezvoltare.

Reglementările contabile naţionale cuprind Cadrul general de raportare financiară, SNC,


Planul general de conturi contabile şi alte reglementări contabile.
Nomenclatorul reglementărilor contabile, inclusiv SNC, şi termenele concrete de elaborare şi
implementare a acestora se stabilesc de Ministerul Finanţelor.
Cadrul general de raportare financiară reprezintă un act normativ care conţine caracteristica
generală a convenţiilor şi principiilor fundamentale ale contabilităţii, elementelor rapoartelor
financiare şi a categoriilor de utilizatori ai acestora, a criteriilor de recunoaştere şi evaluare a
elementelor rapoartelor financiare.
SNC reprezintă standarde şi interpretări, bazate pe Directivele UE şi pe IFRS, elaborate şi aprobate
de Ministerul Finanţelor, care stabilesc reguli generale obligatorii privind ţinerea contabilităţii şi
raportarea financiară.
Conţinutul de bază al SNC trebuie să corespundă prevederilor SIRF, ţinîndu-se cont, totodată, de
cerinţele legislaţiei în vigoare şi de nivelul actual de dezvoltare economică a entităţilor autohtone.
SNC adiţional vor conţine exemple practice şi comentarii privind aplicarea prevederilor
standardelor.
În scopul asigurării unui grad relevant de veridicitate a rapoartelor financiare, SNC trebuie
implementate într-un set unic, concomitent cu abrogarea SNC existente. SNC noi vor intra în
vigoare începînd cu 1 ianuarie 2011.
Metodica de trecere de la SNC existente la cele noi va fi elaborată şi aprobată de Ministerul
Finanţelor.
SNC urmează a fi actualizate pe măsura necesităţii, în conformitate cu modificările operate în
SIRF.
Planul general de conturi contabile stabileşte nomenclatorul claselor şi grupelor de conturi contabile
şi metodologia de utilizare a acestora. Acest plan are un caracter de recomandare, se elaborează şi
se aprobă de Ministerul Finanţelor în baza SNC actualizate.
Planul general de conturi se recomandă entităţilor care aplică SNC şi sistemul contabil complet şi
simplificat în partidă dublă. În baza Planului general de conturi entităţile pot elabora planuri de
conturi de lucru care vor cuprinde nomenclatorul conturilor sintetice şi subconturile necesare pentru
determinarea indicatorilor din rapoartele financiare.
Entităţile ce aplică SIRF vor elabora în mod individual planuri de conturi proprii, conform
cerinţelor SIRF.
Planul general de conturi contabile va intra în vigoare şi va fi actualizat concomitent cu modificările
operate în SNC.
Pentru realizarea acestei acţiuni sînt necesare următoarele:
1) constituirea şi finanţarea grupurilor de lucru privind elaborarea SNC;
2) acceptarea sprijinului experţilor străini privind corespunderea SNC prevederilor SIRF;
3) selectarea entităţilor-pilot din diferite domenii de activitate în scopul implementării SNC
actualizate şi a Planului general de conturi contabile;
4) asigurarea consultaţiilor permanente pentru entităţi în procesul implementării SNC actualizate.
74. Realizarea sus-numitei acţiuni va contribui la ameliorarea cadrului normativ de raportare
financiară a entităţilor ce vor aplica SNC, conform cerinţelor reglementărilor contabile
internaţionale.

2. Poziția Republicii Moldova în cadrul armonizării și


convergenței contabile internaționale.
Organismele naționale și internaționale de profil, își concentrează eforturile pe o treaptă
superioară, aceea a convergenței contabile, între referențialul contabil internațional, elaborat de
Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB) și fundamentat pe Standardele
Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), respectiv cel american ghidat de Standardele de
Contabilitate Financiară (FAS) promulgate de Consiliul pentru Standardele de Contabilitate
Financiară (FASB) din Statele Unite și cel european, trasat de către directivele europene specifice.
Folosirea termenului de convergență contabilă pare a fi mai potrivită pentru a pune în evidentă
tendințele actuale în materie de standardizare contabilă, cu atât mai mult cu cât acest concept
exprimă , din punct de vedere etimologic, acțiunea de „îndreptare spre același punct, spre același
scop”.

În Republica Moldova reperele programului de armonizare contabilă au fost:

• Hotărârea Guvernului nr. 1507 din 31.12.2008 „Cu privire la aprobarea Planului de dezvoltare a
contabilității și auditului în sectorul corporativ pe anii 2009-2014”, cu completările și modificările
efectuate prin Hotărârea Guvernului nr.717 din10.08.2010

• Hotărârea Guvernului nr. 238 din 29.02.2008 „Privind aplicarea Standardelor Internaționale de
Raportare Financiară pe teritoriul Republicii Moldova”, cu modificările şi completările efectuate
prin Hotărârea Guvernului nr. 341 din 03.05.2010

• Recomandări metodice privind tranziţia de la Standardele Naţionale de Contabilitate la


Standardele Internaţionale de Raportare Financiară”, aprobate prin ordinul Ministrului Finanţelor
nr. 69 din 17.09.2009, cu modificările şi completările efectuate prin ordinul Ministrului Finanţelor
nr. 101 din 04.08.2010

Recomandările metodice privind tranziţia de la Standardele Naţionale de Contabilitate (SNC)


la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) (în continuare – Recomandări) sunt
elaborate în baza prevederilor Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, Planului de
dezvoltare a contabilităţii şi auditului în sectorul corporativ pe anii 2009-2011 aprobat prin
Hotărîrea Guvernului RM nr.1507 din 31 decembrie 2008 cu modificările şi completările ulterioare
şi IFRS 1 “Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară”.
Prezentele Recomandări nu substituie IFRS şi nu prevalează asupra prevederilor acestora, ci
sunt destinate pentru a acorda un suport practico-metodic entităţilor din Republica Moldova în
aplicarea IFRS 1.
Prezentele Recomandări reglementează modul de ajustare a diferenţelor dintre prevederile
SNC şi IFRS în contabilitate. Ajustările diferenţelor în scopuri fiscale se efectuează în conformitate
cu prevederile Codului fiscal.

Obiectivul prezentelor Recomandări constă în explicarea modului de tranziţie la IFRS şi de


dezvăluire a informaţiilor aferente la întocmirea şi prezentarea primelor situaţii financiare IFRS.

Prezentele Recomandări se aplică tuturor entităţilor care adoptă pentru prima dată IFRS, adică
întocmesc şi prezintă primele situaţii financiare IFRS. Acestea, de regulă, cuprind entităţile care:
• nu au întocmit situaţii financiare IFRS pînă la perioada de tranziţie;
• în ultimele situaţii financiare au declarat corespunderea acestora doar cu unele, însă nu cu
toate IFRS;
• au prezentat situaţii financiare IFRS, fără a include o declaraţie explicită despre
conformitatea acestora cu IFRS;
• au întocmit situaţii financiare IFRS care au fost utilizate doar în scopuri interne, fără a fi
prezentate proprietarilor sau altor utilizatori externi;
• au întocmit un pachet de raportare în conformitate cu IFRS, cu scopuri de consolidare, fără a
întocmi un set complet de situaţii financiare aşa cum sunt definite în Standardul Internaţional de
Contabilitate (IAS) 1.
Prezentele Recomandări se aplică la întocmirea şi prezentarea atît a situaţiilor financiare
anuale, cît şi a situaţiilor financiare interimare (semianuale) pentru acea parte a perioadei care se
include în primele situaţii financiare anuale IFRS.
Prezentele Recomandări nu se extind asupra entităţilor care aplică deja IFRS, adică care pînă
la perioada de tranziţie au întocmit situaţii financiare în care în mod explicit şi fără rezerve s-a
declarat că situaţiile respective corespund cerinţelor IFRS.

Tranziţia de la SNC la IFRS trebuie să cuprindă următoarele etape principale:


• stabilirea datei trecerii la IFRS şi a primei date de raportare;
• identificarea diferenţelor dintre politicile contabile existente şi cele prevăzute de IFRS la
selectarea politicilor contabile şi elaborarea planului de conturi în conformitate cu cerinţele IFRS;
• întocmirea bilanţului de deschidere IFRS, inclusiv:
- identificarea diferenţelor aferente recunoaşterii activelor şi datoriilor;
- identificarea diferenţelor aferente evaluării activelor şi datoriilor prin (1) luarea deciziei
privind aplicarea/neaplicarea uneia sau a mai multora dintre excepţiile facultative şi (2) aplicarea
excepţiilor obligatorii aferente aplicării retroactive a cerinţelor unor IFRS;
- ajustarea diferenţelor dintre SNC şi IRFS aferente recunoaşterii şi evaluării activelor şi
datoriilor;
• reconcilierea elementelor din primele situaţii financiare IFRS;
• prezentarea informaţiilor în primele situaţii financiare IFRS.
În cazul tranziţiei la IFRS entitatea trebuie să elaboreze şi să aplice politici contabile şi un
plan de conturi proprii.
Politicile contabile se elaborează în baza IFRS care sunt valabile pe teritoriul Republicii
Moldova la data raportării. Entitatea nu trebuie să aplice diferite versiuni ale IFRS care au fost în
vigoare la date anterioare. Nomenclatorul IFRS acceptate prin ordinul Ministerului Finanţelor
nr.109 din 19 decembrie 2008 şi valabile pe teritoriul Republicii Moldova la 1 ianuarie 2009 este
prezentat în Anexa 2.
Entitatea trebuie să folosească aceleaşi politici contabile pentru calcularea indicatorilor din
bilanţul de deschidere şi a informaţiilor comparative aferente perioadelor prezentate în primele
situaţii financiare IFRS.
În cazul întocmirii primelor situaţii financiare IFRS politicile contabile trebuie aplicate astfel
încît să se considere că situaţiile financiare întotdeauna au fost pregătite în conformitate cu
standardele şi interpretările ce au fost în vigoare pentru perioada în care acestea au fost aplicate
pentru prima dată. Din acest motiv, cînd IFRS se adoptă pentru prima dată, entitatea aplică în mod
retrospectiv prevederile standardelor şi interpretărilor ce sunt în vigoare la data de raportare, pentru
toate perioadele incluse în primele situaţii financiare. Ca urmare, entităţile care adoptă pentru prima
dată IFRS trebuie să aplice aceleaşi politici contabile atît la întocmirea bilanţului de deschidere
IFRS cît şi în decursul perioadelor incluse în primele situaţii financiare IFRS. În scopul respectării
cerinţei de mai sus, entităţile respective pot aplica prevederile IFRS care deja au fost elaborate, însă
intră în vigoare la data de raportare, cu condiţia că standardele respective prevăd aplicarea
anticipată.
Recomandările de tranziţie conţinute în anumite IFRS (recomandări ce se referă la aplicarea
standardului pentru prima dată) şi recomandările IAS 8 aferente modificărilor politicilor contabile
pot fi utilizate doar de entităţile care aplică deja IFRS şi nu se aplică de entităţile care adoptă pentru
prima dată IFRS. Efectul modificărilor politicilor contabile pentru entităţile care adoptă pentru
prima dată IFRS se recunoaşte în bilanţul de deschidere IFRS direct în componenţa capitalului
propriu.
Planul de conturi se elaborează de către fiecare entitate de sine stătător şi trebuie să asigure
colectarea informaţiilor necesare pentru calcularea indicatorilor din situaţiile financiare IFRS.
Politicile contabile şi planul de conturi trebuie aprobate de către organul (persoana)
responsabil(ă) de ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
În perioada comparativă entitatea aplică două politici contabile şi două planuri de conturi
contabile, care sunt bazate respectiv pe prevederile SNC şi IFRS.
Diferenţele apărute dintre cerinţele SNC şi IFRS aferente recunoaşterii şi evaluării activelor şi
datoriilor rezultă în ajustări ce se contabilizează la capitalul propriu (bilanţul contabil) sau la
veniturile şi cheltuielile curente (contul de profit şi pierdere).
Orice ajustare care rezultă din diferenţele dintre SNC şi IFRS la data trecerii la IFRS, se
consideră ca ajustare a capitalului propriu. Asemenea ajustări apar în urma tranzacţiilor şi
evenimentelor ce s-au petrecut pînă la data trecerii la IFRS. Ca urmare, entităţile care adoptă pentru
prima dată IFRS vor contabiliza asemenea ajustări, la data trecerii la IFRS, prin majorarea
(diminuarea) capitalului propriu.
Ajustările care rezultă din diferenţele dintre SNC şi IFRS ce apar în decursul perioadei
comparative se înregistrează ca venituri sau cheltuieli curente şi se reflectă în contul de profit şi
pierdere.
Entităţile care adoptă pentru prima dată IFRS trebuie să ofere informaţii despre impactul
procesului de tranziţie de la SNC la IFRS asupra poziţiei financiare (bilanţul contabil), rezultatelor
financiare (contul de profit şi pierdere) şi, după caz, asupra fluxurilor de trezorerie. Informaţiile
respective permit utilizatorilor situaţiilor financiare să înţeleagă ajustările efectuate de entitate în
procesul de tranziţie la IFRS.
Impactul menţionat în paragraful 71 din prezentele Recomandări este contabilizat în mod
diferit în funcţie de perioada care a fost supusă impactului:
• ajustările dintre SNC şi IFRS apărute la data întocmirii bilanţului de deschidere IFRS (de
exemplu, la 1 ianuarie 2009 sau 1 ianuarie 2011 în funcţie de data tranziţiei la IFRS) se
contabilizează prin corectarea capitalului propriu şi se reflectă în bilanţul contabil;
• ajustările dintre SNC şi IFRS apărute în decursul perioadei comparative se contabilizează
prin corectarea veniturilor şi cheltuielilor şi se reflectă în contul de profit şi pierdere.
Impactul tranziţiei de la SNC la IFRS trebuie prezentat în primele situaţii financiare IFRS sub
formă de reconcilieri, care includ:
• reconcilieri ale capitalului propriu raportat conform SNC cu capitalul propriu conform IFRS
atît la data de tranziţie, cît şi la sfîrşitul perioadei comparative (de exemplu, 31 decembrie 2009);
• reconcilieri ale profitului şi pierderii raportate conform SNC pentru perioada comparativă cu
profitul şi pierderea conform IFRS pentru aceeaşi perioadă; şi
• reconcilieri ale fluxurilor de trezorerie raportate conform SNC cu fluxurile raportate
conform IFRS la sfîrşitul perioadei comparative.

Concluzii
Armonizarea internațională contabilă se referă la alinierea normelor contabile la normele
contabile recunoscute pe plan internațional. Armonizarea contabilă internațională împiedică
adâncirea rupturii dintre țâri, furnizând un teren comun de înțelegere.

Organismele naționale și internaționale de profil, își concentrează eforturile pe o treaptă


superioară, aceea a convergenței contabile, între referențialul contabil internațional, elaborat de
Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB) și fundamentat pe Standardele
Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), respectiv cel american ghidat de Standardele de
Contabilitate Financiară (FAS) promulgate de Consiliul pentru Standardele de Contabilitate
Financiară (FASB) din Statele Unite și cel european, trasat de către directivele europene specifice.
Folosirea termenului de convergență contabilă pare a fi mai potrivită pentru a pune în evidentă
tendințele actuale în materie de standardizare contabilă, cu atât mai mult cu cât acest concept
exprimă , din punct de vedere etimologic, acțiunea de „îndreptare spre același punct, spre același
scop”.

Armonizarea internaţională poate fi privită şi ca o “negociere între organismele internaţionale


specializate, cu scopul de a ajunge la o înţelegere în ceea ce priveşte comparabilitatea
internaţională”; ca un proces prin care regulile sau normele naţionale, diferite de la o ţară la alta,
uneori divergente, sunt perfecţionate pentru a fi făcute comparabile”.

De asemenea, ea poate fi un proces instituţional care are drept scop să pună în convergenţă
normele şi proiectele contabile naţionale şi, în consecinţă, să faciliteze comparaţia situaţiilor
financiare produse de întreprinderi din diferite ţări.

Organismele naţionale şi internaţionale de profil, îşi concentrează eforturile pe o treaptă


superuoară, aceea a convergenţei contabile, între referenţialul contabil internaţional, elaborat de
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate IASB şi fundamentat pe Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), respectiv cel american ghidat de Standardele de
Contabilitate Financiară IAS promulgate de Consiliul de Standarde Contabilitate Financiară FASB
din Statele Unite şi cel european, trasat de către directivele europene specifice.

Folosirea termenului de convergenţă contabilă pare a fi mai potrivit pentru a pune în evidenţă
tendinţele actuale în materie de standardizare contabilă, cu atît mai mult cu cît acest concept
exprimă, din punct de vedere etimologic, acţiunea de “îndreptare spre acelaşi punct, spre acelaşi
scop”.

Entităţile care aplică sistemul contabil complet în partidă dublă, altele decît instituţiile publice şi
entităţile de interes public ţin contabilitatea şi întocmesc situațiile financiare în baza IFRS sau
S.N.C., conform politicii de contabilitate (Legea contabilității, art.4).

În cazul în care prevederile S.N.C. şi ale altor acte normative elaborate şi adoptate nu stabilesc
unele reglementări prevăzute în IFRS, entitatea este încurajată să aplice prevederile IFRS pînă la
acceptarea lor de Guvernul Republicii Moldova (Legea contabilității, art.4)

Bibliografie
Acte legislative si normative ale Republicii Moldova

1. Legea contabilitătii, nr.113 din 27 aprilie 2007 (în Monitorul Oficial, nr. 90-93 din
29.06.2007).
2. Standardele Internaționale de Raportare Financiară
//http://mf.gov.md/actnorm/contabil/standartraport
3. Planul general de conturi contabile // http://mf.gov.md/

Manuale, monografii, cărţi, broşuri:

4. Feleagă N., Malciu L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, vol. I-
II. Bucureşti, Editura Economică, 2007
5. Ţurcanu V., Golocialova I. Raportarea financiară conform standardelor internaţionale.
ACAP, Chişinău, 2015

Surse internet:

6. http://documents.tips/
7. http://www.justice.md/
8. www.mf.gov.md