Contabilitate în comerţ: Tema 1.

Tema 1. Organizarea contabilităţii mărfurilor în comerţ

1.1. Obiectivele şi principiile organizării contabilităţii în unităţile de comerţ

1.2. Normalizarea şi organizarea răspunderii materiale în comerţ

1.1. Obiectivele şi principiile organizării contabilităţii în unităţile de comerţ

Unităţile de comerţ au un statut de intermediere între producători şi consumatorii de

bunuri materiale. Comerţul ca parte componentă principală a sectorului terţiar al economiei se
poate defini ca ansamblu de activităţi prin care se stabilesc legături permanente între producători
şi consumatori. În esenţă, el se defineşte ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor şi
revânzare a lor, în scopul obţinerii de profit.
De regulă, drumul urmat de bunurile materiale se înscrie în relaţia:
Aprovizionare – Stocare – Vânzare

Aprovizionarea se defineşte ca fiind actul comercial de trecere a mărfurilor din

proprietatea vânzătorului în proprietatea cumpărătorului, cu acordul expres sau tacit de încredere
al ambilor partenere.
Momentul intrării mărfurilor în proprietatea cumpărătorului poate coincide cu:
1. Primirea facturii şi recepţia mărfurilor, urmată de achitarea contravalorii lor.
2. Primirea facturii furnizorilor, situaţie în care apare un decalaj între momentul
cumpărării şi cel al recepţiei mărfurilor, decalaj care determină apariţia mărfurilor
facturate dar neprimite (mărfuri facturate, dar neprimite încă - lipsuri).
3. Recepţia mărfurilor în lipsa facturii, ceea ce determină apariţia mărfurilor
recepţionate dar nefacturate (plusuri acceptate).

După modalităţile de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi:

 cu plata imediată
 cu plata ulterioară şi anterioară.

Stocarea – operaţie de formare a rezervelor de mărfuri destinate vânzării. Din punct de

vedere contabil stocul de marfă reprezintă:
 elementul principal al patrimoniului unui comerciant
 element al calculaţiei costului de intrare al mărfurilor vândute.

Vânzarea mărfurilor – reprezintă din punct de vedere juridic, trecerea în proprietatea

clientului (cumpărătorului) a unor mărfuri pe baza acordului între parteneri cu privire la obiectul
vânzării şi a preţului de vânzare. Ca şi la aprovizionare apar decalaje între vânzare şi expediere
care determină existenţa:
 mărfurilor livrat, dar nefacturate
 mărfurilor vândute, dar nelivrate.

Activitatea entităţii de comerţ se poate desfăşura în funcţie de profilul ei printr-o varietate

de unităţi şi anume:
1. Depozite, care la rândul lor pot fi:
 cu ridicata – comercializarea mărfii în volum mare sau partizi mari
 de repartizare – organizate pe lângă magazinele sau unităţile de alimentaţie publică şi
care la rândul lor au rolul aprovizionării ritmice a acestora.

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 1

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

2. Magazine, chioşcuri prin care se vând mărfuri consumatorilor direcţi în

cantităţi mici, cu amănuntul.
3. Unităţi de alimentaţie publică, care în funcţie de activitatea desfăşurată pot
fi:
 unităţi mixte (de producţie şi desfacere: restaurante, cafenele, piţării)
 unităţi de desfacere (baruri, bufete)
 unităţi de producţie (laboratoare de cofetărie şi patiserie, laboratoare de preparate şi
legume).

Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii

care să ofere o imagine fidelă asupra patrimoniului, asupra evoluţiei situaţiei financiare şi a
rezultatelor, în scopul utilizării acestora de către diferite tipuri de utilizatori, atât pentru cerinţele
interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi
comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.
Organizarea contabilităţii patrimoniale constituie o obligaţie stabilită prin Legea
contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 pentru toate persoanele juridice şi fizice, care
desfăşoară activitate de întreprinzător.
Entităţile au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie. În acest scop
trebuie să asigure:
 întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţie care afectează patrimoniul;
 înregistrarea în contabilitate a operaţiilor patrimoniale; inventarierea patrimoniului;
 întocmirea, anuală şi în situaţia fuziunii sau încetării activităţii, a rapoartelor
financiare;
 furnizarea publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi
rezultatele obţinute de entitate.
Obligaţia în cauză deriva din prevederile articolului 7 ale Legii nominalizate, în care se
stipulează că, baza ţinerii contabilităţii şi raportării financiare o constituie Standardele de
contabilitate. Ca parte componentă a cadrului juridic naţional, aplicarea standardelor este
obligatorie.

De menţionat că, în măsura în care nu există un standard specific sau o

interpretare, intră în rol raţionamentul profesional în formularea în formularea şi dezvoltarea
unei politici contabile, care să ofere informaţii relevante şi credibile beneficiarilor de situaţii
financiare.

Disciplinarea şi formalizarea politicilor contabile se pot concretiza la nivelul entităţii într-

un document de dispoziţie al conducerii entităţii, denumit „Politici contabile”, elaborat în
concordanţă cu prevederile Standardului Naţional de Contabilitate “Politici contabile,
modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare” care stipulează că:
Politicile contabile sunt principii, baze, convenţii, reguli şi practici specifice aplicate de
o entitate la ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare.
Politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de sine stătător şi se aprobă
pentru fiecare perioadă de gestiune de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea
contabilităţii şi raportarea financiară.
Politicile contabile se perfectează printr-un document de dispoziţie (hotărâre, dispoziţie,
ordin etc.) emis de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea contabilităţii şi
raportarea financiară şi se aplică tuturor subdiviziunilor entităţii începând cu prima zi a perioadei
de gestiune următoarei celei în care politicile contabile au fost aprobate.
Politicile contabile se selectează de către entitate în baza sistemului de reglementare
normativă a contabilităţii care prevede diferite variante de recunoaştere, evaluare şi contabilizare

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 2

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

a elementelor (obiectelor) contabile (de exemplu, metoda de amortizare a activelor imobilizate,

metoda de evaluare curentă a stocurilor, metoda de recunoaştere a veniturilor din prestarea
serviciilor). Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilităţii nu stabileşte
metodele de ţinere a contabilităţii referitor la o un aspect (problemă) concret, entitatea este în
drept să elaboreze metoda respectivă. În acest caz, se aplică, în următoarea
consecutivitate, prevederile:
1. SNC şi IFRS în care sunt reglementate aspecte similare;
2. Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;
3. altor acte normative privind aspectul respectiv sau un aspect similar.

În mod concret, politica contabilă este elaborată şi asumată de către: (art. 13)
a) conducere (organului executiv) - în entitatea cu răspundere limitată;
b) parteneri - în entitatea ai cărei proprietari au răspundere nelimitată;
c) proprietar - pentru întreprinzătorii individuali;
d) conducătorul entităţii - în alte entităţi decât cele menţionate anterior.
Persoanele în cauză au obligaţia:
a) să organizeze şi să asigure ţinerea contabilităţii în mod continuu din momentul
înregistrării până la lichidarea entităţii;
b) să asigure elaborarea şi respectarea politicii de contabilitate în conformitate cu cerinţele
prezentei legi, ale S.I.R.F. şi ale S.N.C.

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii, art. 6 contabilitatea oricărei entităţi cu

personalitate juridică funcţionează după anumite principii şi reguli (politici) contabile care îşi au
originea în “convenţia evaluării”, conform căreia exprimarea monetară corectă este “regula de
fier” a contabilităţii.

Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică

extinzând noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului,
evaluarea performanţelor, evaluarea perspectivelor etc.. În conformitate cu prevederile Legii
Contabilităţii şi S.N.C. Prezentarea situaţiilor financiare entităţile organizează şi conduc
contabilitatea bazându-se de următoarele principii: (art.6)
a) continuitatea activităţii
b) contabilitatea de angajamente
c) permanenţa metodelor
d) separarea patrimoniului şi datoriilor
e) necompensarea
f) consecvenţa prezentării.

Totodată informaţia din rapoartele financiare trebuie să corespundă următoarelor

caracteristici calitative:
a) inteligibilitatea
b) relevanţa
c) credibilitatea
d) comparabilitatea.

În consecinţă, evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din

conturile contabile curente, dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le
urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic, trebuie să fie efectuate în acord cu principiile
statuate ale contabilităţii, care sunt de fapt “porunci economice” (probabil de aceea sunt tot 10).

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 3

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

1. Principiul continuităţii activităţii. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă

în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării
activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă managerii entităţii au luat cunoştinţă
de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea
întreprinderii de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele
explicative. În cazul în care rapoartele financiare nu sunt întocmite pe baza principiului
continuităţii, această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţiile privind modul de
întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia
persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea. Continuitatea sau încetarea activităţii
trebuiesc înţelese în sens financiar, pentru că orice entitate „moartă” poate fi ţinută în viaţă prin
finanţări hemoragice, dar, astăzi, nimeni nu-şi mai propune aşa ceva.

Exemplul 1. U.C.R. Dacia achiziţionează utilaj frigorific în vederea utilizării lui în

procesul de păstrare şi comercializare a mărfurilor, pentru care se estimează o durată de viaţă
economică a activului de 10 ani. Valoarea de achiziţie a utilajului este de 425 000 lei. Această
valoare este denumită în termeni contabili cost de achiziţie. Principiile contabile fac diferenţă
între recunoaşterea intrării activului şi alocarea costului său pe durate de utilizare, prin
recunoaşterea unei cheltuieli în Raportul de profit şi pierdere.

Distincţia dintre conceptul de cost, folosit în contabilitatea managerială, şi cel de

consum/cheltuială, folosit în contabilitatea financiară, este relevantă. Factorul determinant care
hotărăşte dacă o cheltuială în sens financiar constituie sau nu un element de cost este consumul,
adică legătura nemijlocită cu obiectul d cost şi nu cu darea de bani. Astfel, costul utilajului nu
este recunoscut în întregime ca cheltuială în momentul achiziţiei, deoarece se aşteaptă ca
respectivul utilaj sa fie utilizat pe o perioadă de 10 ani, iar costul lui este alocat pentru fiecare din
cei 10 ani de utilizare, fiind recunoscut succesiv în Raportul de profit şi pierdere. Această
recunoaştere succesivă a valorii utilajului este consecinţa aplicării principiului continuităţii.
Unitatea comercială ea în considerare desfăşurarea activităţii pe durata celor 10 ani pentru care a
stabilit utilizarea utilajului frigorific. Deoarece beneficiile economice din utilizarea utilajului
apar în următorii 10 ani, costul utilajului trebuie recunoscut pe aceeaşi perioadă.

Exemplul 2. Băncile oferă împrumuturi entităţilor comerciale ţinând contul de anumite

condiţii, inclusiv reeşind de la ipoteza că entitatea îşi va continua activitatea şi în viitorul
previzibil. Dacă banca are dubii asupra acestei condiţii, atunci apare temeiul de refuz pentru
acordarea creditului entităţii în cauză.

2. Principiul contabilităţii de angajamente. Se vor lua în considerare toate veniturile şi

cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine
seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor (contabilitatea de angajament).
„Independenţa” se asigură prin respectarea tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor,
angajamentelor, veniturilor, cheltuielilor, obligaţiilor şi, implicit, scadenţelor.

Exemplul 3. În luna decembrie a anului N unitatea comercială Sport vinde o parte din
mărfuri pe credit comercial. Mijloacele financiare de la cumpărători vor fi încasate în contul
bancar în luna februarie a anului N+1. Potrivit contabilităţii de angajamente vânzarea se va
reflecta în luna decembrie a anului N, adică atunci când s-a produs vânzarea, dar nu în luna
februarie când se vor încasa mijloacele băneşti.

Exemplul 4. În luna decembrie a anului N unitatea comercială Sport achită plata pentru
abonarea la revista Contabilitate şi audit, aferentă anului N+1. Cheltuielile aferente vor fi
repartizate uniform pe fiecare lună (12 luni) a anului N+1 când sunt suportate de facto, dar nu
sunt reflectate integral în luna decembrie a anului N, când a fost efectuată plată.

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 4

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

3. Principiul permanenţei metodelor, conform căruia este obligatorie continuitatea

aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea
elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor
contabile.

Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard
contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile
întreprinderii. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale
politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost
aleasă în mod adecvat; efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa
reală a rezultatelor societăţii.

Este de menţionat că modificarea de politici contabile la iniţiativa entităţii poate fi

determinată de:
 o modificare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-
financiar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
 obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante.

Exemple de situaţii care justifică modificarea de politici contabile pot fi:

 admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen
scurt ale entităţii sau retragerea lor de la tranzacţionare;
 schimbarea acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură
furnizarea unor informaţii mai relevante;
 fuziuni şi operaţiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care se impune
armonizarea politicilor contabile ale societăţii absorbite cu cele ale societăţii absorbante etc.

4. Principiul separării patrimoniului şi datoriilor (evaluării separate a elementelor de

activ şi de pasiv). În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va
determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv, indiferent
de conţinutul său economic, de evoluţia previzibilă a pieţei, de consecinţele pe care le are această
evaluare. Odată stabilită corect valoarea, mai departe, prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor
o face contabilitatea după toate regulile sale specifice.

Exemplul 5.

5. Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi

compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu
excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de
Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi rectificative”, care aduc activele şi, respectiv
pasivele, la valoarea contabilă netă).

Exemplul 6. O unitate de comerţ exterior efectuează exportul în nume propriu în clauza

FOB (Free on Board = Franco la bord) al unei instalaţii complexe, cu plata ulterioară, în
valoare de 15 000 dolari USD, pentru care încasează de la partenerul extern un avans în sumă
de 3 500 dolari USD, pe care la rândul său îl transferă furnizorului intern, producător al
instalaţiei. Urmează apoi facturarea, livrarea (direct de la furnizor), încasarea şi regularizarea
obligaţiilor.

Comentarii. Deşi unitatea de comerţ a primit avans de la clientul extern, îi facturează acestuia
întreaga sumă, din cel puţin trei considerente, pentru:

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 5

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

1) a face aplicarea principiului necompensării (avansul primit este un aspect, întreaga

creanţă facturată este un alt aspect);
2) a justifica plata întregii sume de către clientul extern, în contabilitatea acestuia;
3) pentru a produce şi emite un document legal obligatoriu de însoţire a mărfii în
comerţul internaţional (factura externă - invoice).
În mod simetric, pentru identitate de raţiune şi din aceleaşi considerente, furnizorul intern
emite factura pentru suma integrală, deşi anterior primeşte un avans.

6. Principiul consecvenţei prezentării. Modul de prezentare şi clasificare a elementelor

în situaţiile financiare trebuie menţinut de la o perioadă la alta, cu excepţia cazului când:
a) o schimbare semnificativă în natura activităţii entităţii sau o analiză a prezentării
situaţiilor financiare demonstrează că schimbarea respectivă va avea ca rezultat o prezentare
mai adecvată a evenimentelor şi tranzacţiilor, sau;
b) o schimbare a prezentării este cerută de un Standard Internaţional de Contabilitate,
Standard Internaţional de RaportareFfinanciară sau de o interpretare.

Aşa cum s-a menţionat anterior informaţiile din situaţiile financiare trebuie să corespundă
următoarelor caracteristici calitative:
 inteligibilitatea – informaţiile trebuie clasificate, caracterizate şi prezentate în mod
clar şi concis;
 relevanţa – informaţiile trebuie să fie importante pentru utilizatori şi să-i ajute pe
aceştia să evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze
evaluările lor anterioare;
 credibilitatea – informaţiile trebuie să fie complete, neutre şi fără erori
semnificative;
 comparabilitatea – situaţiile financiare trebuie să conţină informaţii comparative
aferente perioadei precedente pentru toate elementele raportate ale perioadei de gestiune
curente, dacă Standardele Naționale de Contabilitate nu permit altfel.
Pentru ca informaţiile din situaţiile financiare să corespundă caracteristicilor calitative este
necesar ca:
 să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiilor
financiare;
 informaţiile să fie oportune pentru luarea deciziilor de către utilizatori;
 beneficiile provenite din utilizarea informaţiilor să depăşească costul obţinerii
acestora.

Proiectul Legii contabilității Articolul 6. Principii generale

Contabilitatea și raportarea financiară se bazează pe următoarele principii generale:
a) continuitatea activităţii – presupune că entitatea va continua în mod normal
funcţionarea cel puţin pe o perioadă de 12 luni de la data raportării, fără intenţia sau necesitatea
de a-şi lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea;
b) contabilitatea de angajamente – impune recunoaşterea elementelor contabile pe
măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau compensării în
altă formă;
c) permanenţa metodelor – constă în aplicarea politicilor contabile în mod consecvent
de la o perioadă de gestiune la următoarea;
d) prudența – nu admite supraevaluarea activelor și a veniturilor și/sau subevaluarea
datoriilor și a cheltuielilor;
e) intangibilitatea – presupune că totalul bilanțului la începutul perioadei de gestiune
curente trebuie să corespundă cu totalul bilanțului la sfîrșitul perioadei de gestiune precedente;

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 6

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

f) separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede prezentarea în situaţiile financiare

doar a informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de
patrimoniul şi datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;
g) necompensarea – constă în contabilizarea și prezentarea distinctă în situaţiile
financiare a activelor şi datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor
şi datoriilor sau a veniturilor şi cheltuielilor nu se admite, cu excepția cazurilor permise de
prezenta lege și standardele de contabilitate;
h) prioritatea conţinutului asupra formei – presupune că informațiile prezentate în
situațiile financiare trebuie să reflecte mai curînd esenţa și conținutul faptelor economice decît
forma lor juridică;
i) evaluarea la cost de intrare – presupune că elementele contabile prezentate în
situațiile financiare se evaluează la cost de achiziție sau cost de producție, cu excepția cazurilor
prevăzute de standardele de contabilitate;
j) importanța relativă – permite nerespectarea cerințelor privind recunoașterea și
evaluarea elementelor contabile, prezentarea, publicarea și consolidarea informațiilor aferente
acestora atunci cînd efectele respectării lor sînt nesemnificative.

1.2. Normalizarea şi organizarea răspunderii materiale în comerţ

Răspunderea materială – constă în obligaţia oricărui salariat de a repara, în limitele

prevăzute de lege, prejudiciul pe care l-a cauzat unităţii din vina sa şi în legătură cu munca sa.
Răspunderea materială este o instituţie proprie dreptului muncii., şi este reglementată de art. 336-
340 din Codul muncii şi Hotărârea Guvernului RM nr. 449 din 29.04.2004 despre
Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care
angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală sau
colectivă (de brigadă) deplină, precum şi a contractelor – tip cu privire la răspunderea
materială deplină (MO nr. 073 din 07.05.2004, art.nr.586).

Gestionarul (salariatul) poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului

material cauzat din vina lui angajatorului în următoarele cazuri:
(1) Salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din
vina lui angajatorului în cazurile când:
 între salariat şi angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină
pentru neasigurarea integrităţii bunurilor şi altor valori care i-au fost transmise
pentru păstrare sau în alte scopuri (art.339 al Codului muncii);
 salariatul a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în
baza altor documente unice;
 prejudiciul a fost cauzat în urma acţiunilor sale culpabile intenţionate, stabilite prin
hotărâre judecătorească;
 prejudiciul a fost cauzat prin lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a bunurilor,
inclusiv în timpul fabricării lor, precum şi a instrumentelor, aparatelor de măsurat,
tehnicii de calcul, echipamentului de protecţie şi a altor obiecte pe care unitatea le-a
eliberat salariatului în folosinţă;
 în conformitate cu legislaţia în vigoare, salariatului îi revine răspunderea materială
deplină pentru prejudiciul cauzat angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de
muncă;
 prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii.

Conducătorii unităţilor şi adjuncţii lor, şefii serviciilor contabile, contabilii-şefi, şefii de

subdiviziuni şi adjuncţii lor poartă răspundere materială în mărimea prejudiciului cauzat din
vina lor dacă acesta este rezultatul:

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 7

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

 consumului ilicit de valori materiale şi mijloace băneşti;

 irosirii (folosirii nejustificate) a investiţiilor, creditelor, granturilor,
împrumuturilor acordate unităţii;
 ţinerii incorecte a evidenţei contabile sau al păstrării incorecte a valorilor
materiale şi a mijloacelor băneşti;
 altor circumstanţe, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Contractul cu privire la răspunderea materială deplină a salariatului reprezintă un

document scris cu privire la răspunderea materială deplină şi poate fi încheiat de angajator cu
salariatul care a atins vârsta de 18 ani şi care deţine o funcţie sau execută lucrări legate nemijlocit
de păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a
valorilor ce i-au fost transmise.

Răspunderea materială colectivă (de brigadă) se practică în cazul în care salariaţii

execută în comun anumite genuri de lucrări legate de păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea),
transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce le-au fost transmise, fiind imposibilă
delimitarea răspunderii materiale a fiecărui salariat şi încheierea cu acesta a unui contract cu
privire la răspunderea materială individuală deplină, poate fi instituită răspunderea materială
colectivă (de brigadă). Răspunderea materială colectivă (de brigadă) se instituie de către
angajator de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor. Contractul scris cu privire la răspunderea
materială colectivă (de brigadă) se încheie între angajator şi toţi membrii colectivului (brigăzii).
La repararea benevolă a prejudiciului material, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al
colectivului (brigăzii) se determină prin acordul dintre toţi membrii colectivului (brigăzii) şi
angajator. La stabilirea prejudiciului material de către instanţa de judecată, gradul de vinovăţie al
fiecărui membru al colectivului (brigăzii) se determină de judecată.

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 8

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

CONTRACT-TIP
cu privire la răspunderea materială
colectivă (de brigadă) deplină

Nr.____
"___"_________200_

În scopul asigurării integrităţii___________________________________

__________________________________________________________şi conform
(denumirea valorilor transmise)
art.340 din Codul muncii (Legea nr.154-XV din 28 martie 2003),
___________________________________________________________________ ,
(denumirea unităţii)
denumit în continuare Angajator, în persoana_______________________
__________________________________________________________________ ,
(numele, prenumele, funcţia)
acţionând în numele unităţii, pe de o parte, şi membrii colectivului
(brigăzii)__________________________________________________________
__________________________________________________________________ ,
(denumirea secţiei, direcţiei, departamentului, altei subdiviziuni)
denumiţi în continuare Colectiv (brigadă), în persoana ____________
_________________________________________________________________ ,
(numele, prenumele, funcţia)
pe de altă parte, au încheiat prezentul Contract cu privire la
următoarele:

I. Obiectul contractului

Colectivul (brigada) îşi asumă răspunderea materială colectivă (de

brigadă) deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise
lui de către Angajator, iar Angajatorul se obligă să creeze Colectivului
(brigăzii) condiţii normale pentru muncă şi pentru asigurarea
integrităţii valorilor ce i-au fost transmise.

II. Dispoziţii generale

1. Hotărîrea Angajatorului privind instituirea răspunderii materiale

colective (de brigadă) depline se perfectează prin ordin (dispoziţie,
decizie, hotărîre) şi se aduce la cunoştinţă Colectivului (brigăzii).
Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) Angajatorului privind
instituirea răspunderii materiale colective (de brigadă) se anexează la
prezentul Contract.
2. Colectivul (brigada) se completează în baza principiului
liberului consimţămînt. La includerea în componenţa Colectivului
(brigăzii) a salariaţilor nou-angajaţi se ia în considerare părerea
Colectivului (brigăzii).
3. Conducerea Colectivului (brigăzii) este exercitată de către
conducătorul Colectivului (brigadierul).
Conducătorul Colectivului (brigadierul) se desemnează prin ordinul
(dispoziţia, decizia, hotărîrea) Angajatorului, după consultarea
prealabilă cu Colectivul (brigada).
În cazul cînd conducătorul Colectivului (brigadierul) lipseşte
temporar, îndeplinirea obligaţiilor lui se pune de către Angajator în
sarcina unuia dintre membrii Colectivului (brigăzii).
4. În cazul schimbării conducătorului Colectivului (brigadierului)
sau a ieşirii din Colectiv (brigadă) a mai mult de 50% din membrii lui,
prezentul Contract urmează a fi reîncheiat.
5. Prezentul Contract nu se reîncheie în cazul ieşirii din
componenţa Colectivului (brigăzii) a unor salariaţi aparte sau al
primirii în Colectiv (brigadă) a unor noi salariaţi. În aceste cazuri,

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 9

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

în dreptul semnăturii membrului Colectivului (brigăzii) care a ieşit se

indică data ieşirii lui, iar salariatul care a fost primit semnează
Contractul şi indică data intrării în Colectiv (brigadă).

III. Drepturile şi obligaţiile Colectivului (brigăzii)

şi ale Angajatorului

6. Colectivul (brigada) are dreptul:

a) să participe la recepţionarea valorilor transmise şi să efectueze
controlul reciproc asupra păstrării, prelucrării, vînzării (livrării),
transportării sau folosirii în procesul muncii a valorilor ce i-au fost
transmise;
b) să participe la inventarierea, revizia, la alte controale asupra
integrităţii şi stării valorilor ce i-au fost transmise;
c) să ia cunoştinţă de dările de seamă cu privire la circulaţia şi
soldurile valorilor transmise;
d) să ceară de la Angajator, în caz de necesitate, efectuarea
inventarierii valorilor transmise;
e) să înainteze Angajatorului propuneri de recuzare a conducătorului
Colectivului (brigadierului), precum şi a unor membri ai Colectivului
(brigăzii), care, după părerea lui, nu pot asigura integritatea
valorilor transmise.
7. Colectivul (brigada) este obligat:
a) să aibă o atitudine gospodărească faţă de valorile ce i-au fost
transmise şi să ia măsuri de prevenire a prejudiciului;
b) să ţină la evidenţă, să întocmească şi să prezinte, în modul
stabilit, dările de seamă cu privire la circulaţia şi soldurile
valorilor ce i-au fost transmise;
c) să informeze la timp Angajatorul despre toate circumstanţele care
ameninţă integritatea valorilor transmise.
8. Angajatorul este obligat:
a) să creeze Colectivului (brigăzii) condiţiile necesare pentru
asigurarea integrităţii valorilor transmise;
b) să ia la timp măsuri de depistare şi înlăturare a cauzelor care
împiedică asigurarea de către Colectiv (brigadă) a integrităţii
valorilor ce i-au fost transmise, să identifice persoanele vinovate de
cauzarea prejudiciului şi să le tragă la răspundere, conform legislaţiei
în vigoare;
c) să aducă la cunoştinţă Colectivului (brigăzii) actele legislative
în vigoare cu privire la răspunderea materială a salariaţilor pentru
prejudiciul cauzat Angajatorului, precum şi regulamentele de ordine
interioară referitoare la modul de păstrare, prelucrare, vînzare
(livrare), transportare, folosire în procesul muncii şi efectuare a
altor operaţiuni cu valorile ce i-au fost transmise;
d) să creeze Colectivului (brigăzii) condiţiile necesare pentru
ţinerea evidenţei şi prezentarea la timp a dărilor de seamă cu privire
la circulaţia şi soldurile valorilor transmise;
e) să examineze chestiunea privind temeinicia cererii Colectivului
(brigăzii) de a efectua inventarierea valorilor ce i-au fost transmise;
f) să examineze, în prezenţa salariatului, recuzarea înaintată
acestuia şi, dacă ea este motivată, să excludă salariatul respectiv din
componenţa Colectivului (brigăzii) şi să decidă, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, asupra activităţii lui ulterioare;
g) să examineze comunicările Colectivului (brigăzii) cu privire la
circumstanţele care ameninţă integritatea valorilor ce i-au fost
transmise şi să ia măsuri pentru înlăturarea lor.

IV. Modul de ţinere a evidenţei şi de prezentare a dărilor de seamă

9. Recepţionarea valorilor transmise, ţinerea evidenţei şi

prezentarea dărilor de seamă cu privire la circulaţia acestor valori se
efectuează, în modul stabilit, de conducătorul Colectivului (brigadier).
10. Inventarierea planificată a valorilor transmise Colectivului

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 10

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

(brigăzii) se efectuează în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare.

Inventarierea neplanificată se efectuează în cazul schimbării
conducătorului Colectivului (brigadierului), în cazul ieşirii din
Colectiv (brigadă) a mai mult de 50% din membrii lui, precum şi la
cererea a cel puţin 1/3 din membrii Colectivului (brigăzii).
11. Dările de seamă cu privire la circulaţia şi soldurile valorilor
transmise Colectivului (brigăzii) sînt semnate de conducătorul
Colectivului (brigadierul) şi, în ordinea de succesiune, de un membru al
Colectivului (brigăzii).
Conţinutul dării de seamă se aduce la cunoştinţă tuturor membrilor
Colectivului (brigăzii).

V. Repararea prejudiciului

12. Motiv pentru tragerea la răspunderea materială a membrilor

Colectivului (brigăzii) serveşte prejudiciul cauzat Angajatorului
nemijlocit de către Colectiv (brigadă).
13. Colectivul (brigada) şi/sau un membru al Colectivului (brigăzii)
se eliberează de răspunderea materială dacă se stabileşte că prejudiciul
nu s-a produs din vina membrilor (membrului) Colectivului (brigăzii),
precum şi în cazul existenţei circumstanţelor prevăzute de art.334 din
Codul muncii.
14. Stabilirea mărimii prejudiciului cauzat Angajatorului de către
Colectiv (brigadă) şi repararea acestuia se efectuează în modul stabilit
de legislaţia în vigoare.
15. Prezentul Contract îşi produce efectele din data semnării şi
acţiunea lui se extinde asupra întregii perioade în care Colectivul
(brigada) lucrează cu valorile transmise lui de către Angajator.
16. Prezentul Contract este întocmit în două exemplare, avînd
aceeaşi putere juridică, unul dintre care se păstrează la Angajator, iar
cel de-al doilea - la conducătorul Colectivului (brigadier).
17. Modificarea condiţiilor prezentului Contract, completarea sau
rezilierea lui se efectuează printr-un acord scris semnat de părţi, care
este parte integrantă a prezentului Contract.

Angajator Colectiv (brigadă)

Adresa______________ Adresa conducătorului Colectivului (brigadierului)

Semnătura___________ __________________________________________________
Semnătura conducătorului Colectivului
(brigadierului)___________________________________
L.Ş. Adresele membrilor Colectivului (brigăzii)
________________________________________
________________________________________
________________________________________
________________________________________

Semnăturile membrilor Colectivului (brigăzii)

________________________________________
________________________________________
________________________________________
________________________________________

Modelul Contractului este aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 449/29.04.2004 despre
aprobarea Nomenclatoarelor funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care
angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală sau
colectivă (de brigadă) deplină, precum şi a contractelor-tip cu privire la răspunderea materială
deplină

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 11

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

CONTRACT-TIP
cu privire la răspunderea materială individuală deplină
Nr.____ din "___"_________200_

În scopul asigurării integrităţii___________________________________

__________________________________________________________şi conform
(denumirea valorilor transmise)
art.339 din Codul muncii (Legea nr.154-XV din 28 martie 2003),
___________________________________________________________________,
(denumirea unităţii)
denumit în continuare Angajator, în persoana________________________
___________________________________________________________________,
(numele, prenumele, funcţia)
acţionînd în numele unităţii, pe de o parte, şi salariatul__________
____________________________________________________________________
(numele, prenumele, funcţia)
denumit în continuare Salariat, pe de altă parte, au încheiat
prezentul Contract cu privire la următoarele:
1. Salariatul îşi asumă răspunderea materială individuală deplină
pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise lui de către
Angajator şi se obligă:
a) să aibă o atitudine gospodărească faţă de valorile transmise şi
să ia măsuri de prevenire a prejudiciului;
b) să informeze la timp Angajatorul despre toate circumstanţele care
ameninţă integritatea valorilor ce i-au fost transmise;
c) să ţină la evidenţă, să întocmească şi să prezinte, în modul
stabilit, dările de seamă financiar-materiale şi alte dări de seamă cu
privire la circulaţia şi soldurile valorilor ce i-au fost transmise;
d) să participe la efectuarea inventarierii, reviziei, altor
controale asupra integrităţii valorilor ce i-au fost transmise.
2. Pentru asigurarea de către Salariat a integrităţii valorilor ce
i-au fost transmise, Angajatorul se obligă:
a) să creeze Salariatului condiţii normale pentru muncă şi pentru
asigurarea integrităţii valorilor transmise acestuia;
b) să aducă la cunoştinţa Salariatului legislaţia în vigoare cu
privire la răspunderea materială a salariaţilor pentru prejudiciul
cauzat Angajatorului, precum şi regulamentele de ordine interioară
referitor la modul de păstrare, recepţionare, prelucrare, vînzare
(livrare), transportare, folosire în procesul muncii şi efectuare a
altor operaţiuni cu valorile ce i-au fost transmise Salariatului;
c) să efectueze, în modul stabilit, inventarierea, revizia, alte
controale asupra integrităţii şi stării valorilor ce i-au fost transmise
Salariatului.
3. Stabilirea mărimii şi repararea prejudiciului cauzat
Angajatorului de către Salariat se efectuează în modul prevăzut de
legislaţia în vigoare.
4. Salariatul nu poartă răspundere materială dacă prejudiciul nu s-a
produs din vina lui, precum şi în cazul existenţei circumstanţelor
prevăzute de art.334 din Codul muncii.
5. Prezentul Contract îşi începe acţiunea din data semnării lui.
6. Acţiunea prezentului Contract se extinde asupra întregii perioade
în care Salariatul lucrează cu valorile transmise lui de Angajator.
7. Prezentul Contract este întocmit în două exemplare, avînd aceeaşi
putere juridică, unul dintre care se păstrează la Angajator, iar cel
de-al doilea - la Salariat.
8. Modificarea condiţiilor prezentului Contract, completarea sau
rezilierea lui se efectuează printr-un acord suplimentar semnat de
părţi, care se anexează la Contract şi este parte integrantă a acestuia.
Angajator Salariat

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 12

 Contabilitate în comerţ: Tema 1.

Adresa______________________ Adresa_________________________

Semnătura___________________ Semnătura______________________

Note de curs: titularul cursului Natalia Zlatina, dr., conf.univ. 13