Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MENACHEM ELIAS
(n. 1844, Bucureşti - d.14 mai
1923, Bucureşti)
B
BIIO
OGGR
RAAF
FIIE
E
Jacques Menachem Elias s-a născut în anul 1844, în Bucureşti, într-
o familie evreiască de rit spaniol (sefard), tatăl său numindu-se
Menachem H. Elias. Din testamentul său aflăm că a avut doi fraţi care au
murit la Viena, că nu a fost niciodată căsătorit şi că nu a avut copii.
T
TEES
STTA
AMME
ENNT
TUUL
L
Prin testamentul său redactat la 2/15 decembrie 1914, cum nu avea
nici ascendenţi şi nici descendenţi în viaţă, el a desemnat ca legatar
universal Academia Română, căreia îi lasă toată averea mobilă şi imobilă
„oriunde s-ar afla această avere, în ţară şi în străinătate” (evaluată pe
atunci la 1 miliard de lei). Conform dorinţei sale, Academia Română a
înfiinţat o fundaţie de cultură naţională şi de asistenţă publică numită
«Fundaţia Familiei Menachem H. Elias»”, întreaga avere urmând să fie
consacrată promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor
noştri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile. Şi
aceasta fără deosebire de origine, pentru toţi cei care merită să fie ajutaţi.
Fundaţia a fost denumită după tatăl său.
O
ONNO
ORRU
URRII A
ACCO
ORRD
DAAT
TEE
Ca mărturie a gratitudinii pentru serviciile aduse ca „proprietar şi
bancher” (Banca Generală) sau ca „întemeietor al industriei zahărului”,
Regele Carol I i-a acordat numeroase titluri de onoare, ordine şi medalii:
Grigore Antipa:
„În numele culturii româneşti, Academia Română, recunoscătoare, vine
să unească glasul ei cu cel al rudelor, prietenilor şi devotaţilor defunctului
Jacques M. Elias, spre a se ruga pentru odihna sufletului său. Viaţa,
sentimentele nobile şi patriotismul lui Jacques Elias merită într-adevăr a
servi de pildă tuturor cetăţenilor acestei ţări: a muncit fără odihnă până la
cele mai adânci bătrâneţi, a adunat ca o albină, fără a cheltui pentru sine
decât strictul necesar unui trai de o modestie exemplară şi a destinat apoi
tot fructul muncii sale realizării unui măreţ ideal, care este înălţarea patriei,
prin crearea de instituţii de cultură, de preferinţă de cultură practică şi
înfrăţirea fiilor ei prin tovărăşie de muncă, de bucurie şi de suferinţă. Dormi
în pace nobil binefăcător...” .
Nicolae Cajal:
„Departe de zgomotul lumii, Elias a dus o viaţă sobră, de o mare
discreţie, preocupându-se de afacerile băncii sale, ale întreprinderilor sale,
sau de acte de binefacere. Modestia şi abzicerea de sine, care l-au
caracterizat în întreaga sa viaţă, au pornit dintr-un sentiment şi o
convingere atât de profunde, încât a lăsat, testamentar, ca numele său să
nu fie în evidenţă şi Fundaţia Culturală, ce se va crea cu averea strânsă de
el să poarte numele tatălui său: Menachem Elias. A fost un nobil
binefăcător, şi Academia Română consideră ca o datorie de onoare de a
lucra şi veghea la realizarea gândurilor sale umanitare şi patriotice, spre
pomenirea numelui său şi al părintelui său iubit şi spre gloria ţării în care a
trăit şi care a produs astfel de suflete nobile” .