_

CONVORBIRI LITERARE.

ANUL VI.
1 APRILIE 1872 1 MARTIE 1873.

Redactor: JIACOB igEGRUZZI.

IA
TIPOGRAFIA plATIONALA.
1873.
alliallMINENAM1611110111M1111/111111=1. amariMan.max101...

www.dacoromanica.ro
 No. 3.Anul VI Iassi, 1 Iunie 1872.

CONITORBIRI LITERARE

Apare la 1 a fieeárei luni.

Abonamental pe un an pentru Romtinia liberli 1 galben; pentru Austria 6 fl; pentru Germania 15 Franci; pentru
Svittra, Belgi a si Italia 20 frauci; pentru Francis. i Spania 25 franci.
Abonamentele se fac numai pe un an intreg; in Iasi la Tipo-Litografia Nationaltt si la redactitme, in Bucuresti
la librIria Soccec et Comp.; in toate celelalte orase din Romitnia la biurourile postale.

It
IOAN ELIAD RADULESCU.

In vrista-de peste septe-cleci de ani Ioan Eliad RAdulescul cel mai betran din
poetii si literaii romAni contemporani, care are meritele cele mai insemnate pentru
rena§terea literaturei nationale, a murit in Bucuresti dupit indelungl suferinti.
Inmormëntarea sa la care a luat parte tot poporul, frá d.eosebire de clase so-
dale §i de partide politice, probeazA iubirea de care se bucurà la RomIni, precum
si cre§terea interesului pentru literaturA. Memoria lui ne fie scumpit!
Aparitiunea lunarA a jurnalului nostru ne-a flcut a fi cei de pe nrml care in-
semnAm aceastA. dureroasI stire. In cur6nd Ans6 meritele literare ale reposatului
barbat, ne vor da ocasinnea unui studiu mai intins asupra diverselor sale scrieri.

Jacob Negruzzi.

.1111MJ
12

www.dacoromanica.ro
90 SCRISOAREA DOMNULIII I. SLAVICI.
Sorisoarea D-lui I. Slavici curl Reclactiune
relativd la Zina Zorilor".
A.stazi te-ai purtat bine : pe-asara iti spun o
poveste !" aceste erau cuvintele bunului men,
on om betran i intelept, ierte-1 Dumnezeu '
Povestile erau darurile, ce mi se presentau pen-
tru purtarea cea bunk ele resplata sirguintei
mele... Intreaga eopilarie a mea n'a fost alta
decal o poveste lung% si frnmoasa.... Cat am
fest in casa parintilor mei, am ascultat, cat am
fost departe de ea, am spus la povesti : povestea
a fost fondal placerilor mele din copilarie.
Fiind ea pentru mine un suvenir de zile feri-
cite, motivele scrierii mele nu au putut fi decal:
estetice... A fost, ce a fost."Pentru ce a fost,
cum a fost ?sau pentru ce se zice, cum-c'ar fi
lost ? de aceste nu m'am interesat de fel !
Nu am cercetat ; nu am facut stiinta ; nu am voit
sa studiez, ci sa reprodui gandirea poporului ro-
man.Asupra culegerii de povesti, observ Ans6
el chiar acelas om nujovesteste aceeasi poveste
de done ori una dupa alta, WA de a se abate mai
tarziu de ceea, ce a zis mai inainte ; ca atäta mai
mad aunt diferintele, ce pureed din diferinta
provinciala.Povestea, nefiind cleat pe alocurea
legata de forme titmice, capeta an caracter indi-
vidual : fie care revarsa in ea gandirea sa indi-
viduala ; fie care o spune asa, precam o stie, ei
precum ii place s'o spuna.Betranii amesteca
intelepciunea, barbatii puterea, i fetele simtirile
lor in poveste : fie care da acelui fapt impor-
tanta, pentru care simte mai multa predilectie. .
$i apoio poveste e totdeauna amestecul mai
multora : omul combina ce-i place.Partea fixa e
an schelet foarte saracatat in gandiri, cat si in
fapte.. Voesc sa zic : nici o forma a poesiei p o
pulare nu are atate variante ca povestea.
Chemarea prelucratorului devine astfel ea malt
mai grea i totodata cu milt mai frumoasa decat
s'ar pare din inceput : el trebue sa priveasca po-
vestea din toate punctele de vedere, si sa combine
din toate variantele un intreg
t
frumos. Astfel ea-
legetorul na numai da receptiunii caracterul in-
dividual, ci produce totodata on intreg non.
www.dacoromanica.ro
Faptele si ideile stint tiara o receptie din po-
por : gruparea lor estetica este an capriciu al in-
dividualitatii.
Ae abusa de bunavointa d-voastr e daca ay
insere, toate variantele, din care am compus pre
Zina Zorilor." Voi atinge dara numai cate-va
deosebiri.
Banal men mi-a povestit despre Smoefa cea
frumoasa"; in comitatul Zarandului mi s'a zis
despre Zina codrilor"; in Comlosu, (Crisana) se
vorbea despre Petra Fe-frumos viteaz," si in
Temisoara auzii povestea despre Zina zorilor."
Am ales numirea, care mi-a prat mai nimerita.
Faptele i ideile sunt, in toate variantele, cu.
putinä abatere, tot acelea. Ochii imperatului, Ca-
lea lui Petra, ajutorul sfintelor surori, fantana
miraculoasa, scena de la Zina Zorilor, viclenia
fratilor i desfasurarea finalase afla in to ate va-
riantele. Ce" este tot acea; Cum" nu este tot
asa. Odata Petra trece pe la o singura, odata pe
la dou6, i earasi odata pe la alta din cele trei
sfinte.. Odata lipsesc padurile, odata terile mi-
raculoase ; odata Petru trece peste smantana lap-
telui, alta data peste palma nasdravanu lui ; odata
Petra e ucis, altä data i se fura apa.. c. 1...
Eu, din toate aceste, am ales si combinat.
Sucul etic a remas neatins. Am lasat ca gan-
direa morala a poporului roman sit remane in-
tacta, si in deosebi, pentruca ea, in toate varian-
tele, e tot aceea...morala e resat tatul gandirii po-
poarelor, eat% nu a indivizilor.
Stilul este pe cat se poate popular. Cele mai
multe frase sant stereotipe, i anume toate cate
aunt frumoase. Asta sa-mi fie totodata si scusa
pentru idiotismele, care an trebuit BA intre in
limba Zinei zorilor" M'am departat Anse de
mult din mijlocul poporului : nime nu me poate
condemni, daca nu stiu vorbi cu florile ! Un
Alecsandri ar fi trebuit ampodobeasca pre Zina
Zorilor" pentru ca ea sa nu se rusineze umbland
printre noi.
I. Slavici.
 ZINA ZORILOR.
ZINA ZORILOR.
POVESTE. *)
A fost ce-a fost; dna n'ar fi fost, nici nu
s'ar povesti..
A fost odattun imp6ratun imp6rat mare §i
puternic; impëratia lui era, atata de mare, in-
ct nid nu se §tia unde se incepe §1 unde se
sfir§e§te.
Una ziceau, el ar fi fart de margini, earA
altii spuneau, dl tin minte de a fi auzit din
bëtrani cä s'ar Mut ainioart imp6ratu1 cu
vecinii s6i, din care unii erau §i mai mari, §i
mai puternici, cart. altii mai mici §1 mai slabi
cleat ansul.
Despre imp6ratul acesta a fost mers vorba
dlt e lumea §i Ora, cumci cu ochiul eel de- a
drepta tot ride, earl cu cel de-a stinga tot
läcrimeaza neincetat. Jn War se intreba ta-
ra, cA oare ce lucru set fie acela, et ochii impe'ra-
tului nu se pot impaca unul cu altul, §i nu se pot
intelege unul pre altul. Dadl mergean voini-
cii la impëratul ca sa-I intrebe, el zimbea a
ride, §i nu le zicea nimic.A§a remase vraj-
ba dintre ochii impëratului o taint mare,
despre care nu §tia nime nimic afart de im-
pgratul..
Crescurt fedorii imp6ratului. Ce feciori !
ce feciori ! Trei feciori in tart Ca trei luce-
feri pe cer :
Florea, eel mai betran, era de un steinjen de
inalt, cu ni§te umeri, incat nu l'ai putè
fasura cu patru palmi erusei§.
Cu totul alta e Costan: mic la stetturit, in-
desat la faptura, cu bratul de beirbat, cu pum-
nul indesat.
1 Aceastit poveste am auzit-o cu vre-o zece ani ina-
inte in bide, de la un Man iutelept.
www.dacoromanica.ro
91
Al treile §i cel mai On& fecior al impt-
ratului e P6tru: inalt, dar subtire, mai mult
fatit de(-at fecior.-136tru nu face multi vor-
ba: el ride si anti, citutit i ride de dimi-
neat& pant in sail. Numai cate-odatt-I vede
omul mai intunecat, dit en mana pletele in
dreapta §1 in stinga de pe frunte i atunci
ti se pare, ca vezi pre un betran din sfatul
imp6ratu1ui.
Mli Florea, tu e§ti acuma mare; du-te §i
intreaba pre taica, pentru ce-i plange lui un
ochiu ear altul ride pururea."
A§a zise Pam catra frate-sëu Florea in-
tr'o bunt dimineatt. Dar Floria nu s'a dus:
el §tia Anca de mic, cit imp6ratul se supera da-
ca-1 intreaba cineva de asta treaba.
Tot a§a o peitl Petru §i cu frate-seu Costan.
Nu euteaza nici unul; last c'om cutezt eu,"
zise la unfit Pëtru. Vorba fu zist; lucrul fu
gata. Pëtru merse ea sit iutrebe.
Oarbt ti fie murat-ta ce treabit ai tu de-a-
ceea ? zise impëratal manios, §i-i dede o
ii
palma pe de-a dreapta §i alta pe de-a stmga.
Pam se due supèrat §i !Ipuse fratilor sei,
cum a patit-o cu tatal-seu.
De and a intrebat 136tru de treaba ochi-
lor, se parea cumea ochiul cel din stinga
plange mai putin, caret eel de-a dreapta ride
mai mult.
Pëtru i§i intarl pe Ulna, §i mai merse o-
data la imp6ratul. O palma e o palma, §i
done-s done!" Gan& §i fact .
0 WI din nou, cum a mai pettit-o.
Ochiul cel din stinga leicrimt acuma nu-
mai din cand in and, cart cel in dreapta
se parea a fi injunit co zece ani.
Dad e treaba a§a, gandl acuma P6tru, a-
poi stiu eu ce oiu face. Atata me duc, utita
92 ZINA ZOR1LOR.
intreb, atata abd la palmi, panit ce vor ri-
de amundoi ochii."
A zis-o; a §i facut-o! Petra nu zicea ni-
mic de done- ori.
Fetul meu Petrel zise imperatul, acuma
mai bland §i rizend cu amundoi ochii. Eu
ved, mina tie nu4i ese grija din cap ; ti-oiu
spune dar treaba cu ochii mei. Vezi ochiul
acesta ride de bucurie, and vez a am a§a
trei feceori ca §i voi; eara celalalt plange,
pentru a me tem, ca voi nu yeti fi in stare
sit imperatiti in pace §1 sa aparati tam de
vecinii cei vicleni. Dacit-mi yeti afluce Anse
apa de la fantana Zinei Zorilor, ca sit ma
spa! cu ea pe ochi, imi vor ride amundoi o-
chii, caci voiu §ti, a am feciori voinici, pe
care me pot razema.
A§a zise imperatul. Petrn-§i lua palaria
de pe prispa §i se duse sa spuna fratilor sei
ce- a auzit.
Feciorii imperatului se pusere la sfat, §i
&ire lucrul pe scurt, cum se cade intre
fratii cei buni. Florea, ca cel mai Man
dintre cei trei, se duse in grajdiu, alese calul
cel mai bun §i mal frumos, puse §eaua pe el,
§i apoi lua zioa bung, de la ma §i masa. Me
duc, zise catra fratii sei, §i dad' nu voiu venl
intr-un an, o lunit o septemana §i o zi cu
apa de la fantana Zinei Zorilor, sa vini tu
Costane dupa mine." Se. duse.
Trei zile §i trei nopti Floria nu mai sta.-
ta; calul sbura ca naluca peste munti §i pes-
te vai pang ce ajunse la marginile imperatiei.
Jur imprejur pe Mug& imperatie era o pa-
pastie adanca i peste aceasta prapastie o
singurA punte. La puntea asta mai statii Flo-
rea odata: sit priveascit inapoi, apoi sa iee
zioa bung" de la Ora.
www.dacoromanica.ro
Fereasca Dumnezeu §i pre sufletul pagan,
de aceea, ce vezil Florea acuma, and era sa
plece mai departe. Un balaur! dar balaur
cu trei capete, cu ni§te fete grozave, cu-o fal-
ai in cer, cu una in pament.
Florea nici nu mai a§tepta, ca balaurul sa-1
sealde in vapaie, ci dede pintini la cal, §i se
duse ca §i and nici n'ar mai fi fost aici.
Balaurul suspina odata, §i perl fara de
urma
Treca o septemana; Florea nu mai venl;
trecure done; de Floria nu se mai auzea ni-
mic. Treat o lima; Costan incepà a alege
intre cai. Ca'nd era:pare zorile dupa un an, o
lunii, o septemana §i o zi, Costan se sul pe
cal, i§i lua zioa Una de la frate-seu cel mai
mic. Sit vii §i tu, &tea voi perl §i eu," zise;
§i se duse cum s'a fost dus frate-seu.
Balaurul de la punte era acuma mai in-
frico§at, capetele lui erau mai ingrozitoare, §i
fuga voiuicului mai rapede.
Nu se mai auzl de amendoi fratii; Petru re-
mase singur.
Me due §i eu in urma fratilor mei, zise
Petra intr'o zi catra tatal-seu.
Apoi mergi cu Dumnezeu; ii zise imp&
ratul, doara vei ave mai mult noroc cleat
fratii tei."
§i cel mai teller fecior a imperatului lua
dart zioa bunt," §i pornl cata marginea
imperatiei.
Pe puntea cea mare statea acuma un ba-
laur §i mai mare, §i mai grozav, cu falcile
§i mai infrico§ate, §i mai deschise. Billaurul
avea acuma nu trei, ci §epte capete.
Petru statà in loc, and veza dihania asta
infrico§ata. Feri din cale!" striga apoi. BA-
 ZINA ZORILOR.
laurul nu ferl. Petra mai strigA odatá si
Ana de a treia oarA; dupg, aceea se rApezl la el
en sabia scoasit.
Indatit i se intunicit cerul, de nu vat" al-
tg, decAt foc: foc in dreapta, foc in stihga,
foc pe dinainte, foc pe dinapoi. Btilaurul a-
runca la foc din toate §epte capitele.
Calul incept a horcAn1 si A se arunca in
doue picioare, incAt voinicul nu putea s lu-
cre cu sabia.
Sad! easa nu-i bine !zise Petru, si se
coborl de pe cal. In mlna stingl calvl, in
mAna dreapta sabia.
Nici asa nu merse : Fet-frumos nu vedea
OM cleat foc §i vApaie.
A. cast dupt alt cal mai bun ! Petru
zise, incAlecA, si se duse ca eari sit vintt.
Mud sosi acasti, ii a§teptà lAptAtoarea sa,
baba Birsa, in poarta curtii.
Hei, ftu1 meu Petre, ! am §tiut, cumcl
earA, ai s. vini, fiindcA n'ai plecat bine."
Cum sA fi plecat dui ? intrebi Petru pe
jumetate supArat, pe jumetate trist.
Vezi, dragul meu Petre, incept a-I inveta
acuma baba, tu nu vei pute merge la an-
tlina Zinei Zorilor dectit clack vei cAlArl pe Ca-
lul, pe care a cAlitrit tatltl-tu, imperatul, in
tinereta sa ; mergi, intreabl unde, §i care e ca-
lul acela, dup'aceea incalecA si te da.
Petru multami de invetAturA, si apoi se du-
se ca sA, 'ntrebe de treaba calului.
Neagritli fie lumina !se rAsti acuma im-
peratul. Cine te-a invetat ca sit me intrebi
tu pre mine asa ? Cu de-a bunt samti vritji-
toarea cea de Bir§d. Ai tu minte? Au tre-
cut cincizeci de ani de and am fost eu june :
eine stie pe unde au putrezit oasele murgului
meu de atuncea?! In podul grajdiului imi pare,
www.dacoromanica.ro
93
cuma mai este o cnrea din fret'. Atitta am
si mai mult nimic din cal."
Petra esl superat, si spuse babei cum ci ce."
Asteapttt numaistrigi baba rizend de bu-
curie. Dad stit lucrul aca, apoi stit bine. Du-
te si ada bucata din fret'. Doara voiu sti eu
face un lucru cu cale din ea."
Podul era plin de frene, de sele si de cu-
rele; Petra alese cele mai roase, mai rugi-
nite si mai negrijite si le duse babei, ea sit
fact, precum a fost zis.
Baba luA, frenele, le afuma cu fum de tl-
mitie, zise peste ele o zicala din cuvinte ma-
nuntele §i grAl dupa aceea catra Petra: Ie Ire-
nele si dit cii ele de propta casei."
Petru fAcu precum i se clise ca stt fad,.
Vraja babei a fost bung,. Abia dede Petru
cu frenele de proptA, *) se si intamplA . . .
nu stiu cum . . . un lucru, inaintea cAruia
Petru stete uimit Un cal stAtea ina-
intea lui, un cal, cleat care lumea n'a vezut
mai frumos ! cu o sea plina de aur §i pie-
tre scumpe, cu niste frene, la care sA nu pri-
vesti, ca-ti piere lumina ochiului. Frumos cal,
frumoasA sea si frumoase frene pentru Fat-
frumos.
Sari voinice in spatele Murgului," striga
baba Wend cruce peste cal si calAret ; mai
zise apoi o zicall din cAte-va cuvinte, ci in-
teâ in casI.
Dup6.-ce Petru sAri pe cal, simtea cumca e
de trei-ori mai puternic la brat si de atAte ori
mai pietros la iniml.
SA te tini bine, stApane, c'avem cale lungit
si trebue sA mergem jute."
Asa zise Murgul; dar si-a aflat voinicul
1 Pe la noi casele au stipi pe de inaiute care se rn.
mese proptio
94 ZINA ZORILOR.
G=1==

Se dusere . . se dusere, sburarecum

. .
nu s'a dus nici n'a sburat cal i voinic
nainte de aceea.
Pe punte stelea a cuma un Maur cum n'a
mai stat, un Maur cu douesprezece capete,
. . . Douesprezece capete, care de care mai
grozave, mai pline de vApaie ! . . . Hei! dar
§i-a aflat voinicul. Petra nu se inspAimAntA,
ci incepà a se sufleca la mAneci 0 a scuipa
in palmi: Feri din cale !"Belaurul incepil a
scuiph la foc.
Petru nu mai fit& darn multA vorbA,
scoase sabia, §i se glti sA se rApadA spre punte.
StAi ! stAmperA-te! stApitne, gräl am= Mur-
gul, fl cum zic : intepene§te-te cu pintenii la.
mine in bail, scoate sabia, i stAi gata, ca
avem sA sArim peste punte i bAlaur. CAnd
vei yea apoi cä suntem tocmai pe deasupra
bitlaurului, taie capul cel mai mare, §terge cu
mAneca sabia de sAnge §i o bagit .in teacA)
ca sA fii gata pe cAnd ajungem la plment."
Petru strinse din pinteni, scoase sabia tAie
capul, §terse sAngele, bag& fierul in teacA, §i
fn gata pe and simp pAmentul sub picioa-
rele calnlui.
Aa trecure puntea.
SA mergem mai departe," incepà Petra vor-
ba dupA ce mai privl odatA inderAt la Ora sa.
SA mergem!" ei respunse Murgul. Numai
spune-mi acuma, stApAne, cum sA mergem ? SI
mergem ca ventul ? sl mergem ca pedal ?
sA mergem ca dorul ? sau sA mergem cbiar
ca blAstemul ? . .
Petra privl inainte §i nu vezil altA decAt
cer §i pAment, . . . un pustiu la a cArui
vedere i se redicare perii in verful capului.
SA mergem tot una dupl alta, nici pre
tare sl nu ne obosim, nici peste mesurA,
a nu ne intArziem."
Zise . . apoi mersere, . . . mersere
. . . o zi ca ventul, una ca gAndul, una ca
dorul i una ca blAstemul pAnA ce ajunsere,
in crApatul zorilor zilei a patra la marginile
pustiului.
StAi acuma! . . DA in pa§i ! . . . SA 'Md.
ce n'am mai vezut," strigA Petru, §tergendu-
se la ochi ca omul, care se treze§te din
somn, sau ca acela, care vede ceva, §i-i pa-
re cA numai ei pare Naintea lui Petru
ci
se intindea o pAdure de aramA . . cu copaci,
pomi §i poame de aramit, cu frunze de ara-
mA, cu tufi§i, larbA §i flori care de care mai
frumoase, tot de aramA. . . .
Petru stAtil i privl cum prive§te adecA o-
mul, care vede, ce n'a mai vezut §i despre
ce n'a mai auzit.
IntrA in pAdure.
,,Florile de pe mArginile cAii incepure a se
lAuda §i a indemna pre Petra ca sA le rupl
si sA-0 face. cununI din ele. . . .
le-me pre mine, cit eu-s mai frumoas1
§i dau pntere celui ce me rupe," zicea un a
Ba ie-me pre mine, cA cine me pune in
palarie, pre acela-1 iube§te cra mai frumoasi
nevastA din lume," zicea alta. . . . i earA0
se mi§ca alta . . i alta . . . care de care
mai frumoasA §i mai dulce la vorbA pAnA-ce
ademenire pre Petra ca sA le rupA.
Murgul sari in lAturi, cAnd vezn cA stapAnul
sea se pleacA dupl flori.
Pentru-ce nu remAi in pace ?!" zise Pe-
tru cam cu rAstita.
Nu rune, cA nu e bine al rupi !" zise Mur-
gul sfAtos.
Pentru-ce sA nu fie bine ?

www.dacoromanica.ro
 ZINA ZORILOR.
Pe florile aceste zace blAstemul : cine ru-
pe din ele, acela are sit se lupte cu velva
pAclurii !"*)
Ce velva.?!"
Acuma dl-mi pace ! AscultA de mine : pri-
ve§te la flori, nu rupe Anse din ele, ci remal
in pace." A§a zise calul, i merse in pa§i
mai departe.
Petra o §tia din patitA, alma e bine s'as-
culte de Murgul ; i§i rupse dar gAndul de la flori.
In War Anse! dacg se pane odatl neca-
sul in capul cui-va, nu scapit de el, de s'ar
§i feri din toate puterile florile tot i se
imbiau, §i el tot intr'una slAbea din iuimL
Fie, ce e dat sA fie! zise Petra de la o
vreme. Barem voiu yea §i velva pAdurilor.
SA ved ce e? cu eine am de lucru? Dacg-mi
va fi ursita sit mor de ea, voiu marl §i a§a;
dacit nu, ... apoi scAp ... sg, fie o mita §i-o
mie de ele!" Se puse apoi la rupt de flori ...
N'ai fIcut bine! ?Me acuma Murgul pliu
de grijA. Dacit ai flcut-o Anse, e flcuta, .
te incinge acuma, §i fii gata de luptI, cl a-
cu§ vine velva 1"
Abia vorbl Murgul vorba, abia fu Petru gata
cu cununa ... paniL ce §i incept un vent u-
§or din toate pArtile . Din vent se flea vi-
for ... Viforul cresca . cresct OBI ce nu
se veza altA decAt iutuneric §i noapte §i
earit numai noapte §1 intuneric Petrului ii
pirea cum eft a luat cineva lumea in spate
§1 a incitrcat-o la fugit cu ea, a§a se cutre-
ultra plmentul sub el.
') Ce sit fie aceastit felvA" eu singur nu stiu. Citnd
am hitrebat pre bgtritnul ce e acea vgIvit ?" Ce-e ?
imi respunse, ce 13M fie ? V1v ca velva, bat'o pë-
catullBidigania acea grozavit deacolo din pitdure."
... Presupun cumce. ar fi gnomA, geniu, ori asa ceva,
notiunea puterii abstracte a unui lucre.
www.dacoromanica.ro
95
Fricit-ti e? intrebb, Murgul scuturAnd din
coamA",
Bo! respunse Petra intitrindu-§i pe inima,
de§i spatele incepure a-i furmica. Dacit e a-
cuma a§a, apoi fie, cum e !"
Nici nuli fie fricA! incept a-I indemnt
Murgul. Ie ireul de la mine din cap, §i umblit
ca sA'nfreni velva cu el".
AtAta mai zise, cAci Petra nici nu ava imp
sl desfrene cum se cade pAnA ce §i ajunse
velva la ei....
Petra nu pate privi la ea, ... a§a era de
grozava, §i infrico§atI.
Cap n'are ... der nici far/ de cap nu e .
Prin aer nu sboarA dar nici pe pAment nu
umblit... Are coami ca §i edit], coarne ca
cerbul, fatA ca um], ochi ca dihorul §i tru-
pal e de toate numai de fiintA nu ... A§a
era velva and' se ritpez1 WI% Petra. '19
Petru se sprijinl in fere, se redid, in pi-
cioare §i incept a lucra cAnd CU sabia, and
cu bracul, earl sudorile mergeau dupl el ca
pereul.
Treca o zi §i o noapte; lupta nu mai a-
junse la capet.
Stu! ... Sit ne mai intitrim o leacA !" zise
velva resuflAnd cu greu.
Fet-Frumos IAA spada in jos.
Nu sta!" strigi Murgul cu gr./0)Ra.
Petra :earit§i incept a lucra din toate pu-
terile.
Veva renchezi acuma odatA ca §i calul...
") Cine afilt aceastit descriere estraordinarA, trebue sit
cugete cA poporul romito, totdeauna grandiositatea
o exprimit prin o descriere pe cAt se poate mai
vagA. i asta e foarte corect, fiind cA lasl cAmp ii-
ber inchipuirii fie-citruia din ascultAtorii sei, care
astfel ii infittoseazit lucruri citt se poate mai mon.
struoase.
96 ZINA ZORILOR.
.1M11=11...
apoi aria ca lupul, ... §i se rApezi din nou la
Petra. Lupta mai curse o zi §i o noapte §i
mai infrico§atA decAt pAnA acuma . .. Petra
simtea, cum cA abea se mai poate mi§ca de
obosit ce era.
StAi acuma, ca ved ciE am cu om de lu-
cru! Stai, zise velva acuma de-a doua (Ara,
stAi ! sl ne impAcAm."
Nu sta!" vorbl Murgu.
Petra se lupth mai departe de §i abia mai
putea resufla. Dar nici veva nu se mai rA-
pez1 ca plinA acuma, ci incepA a se purta mai
cu cale §i treabg, cum se poartA adecA toate,
&and nu mai simt puteri in sine.
A§a curse lupta panii in zorile de-a treia
zi. Card incepure zorile a crApatl, Petra flea
ce WA, ... destul, cii, arunci freul in capul
velvei obosite . .. DeodatI se fAcA din velva
un cal, .. . cel mai frumos cal din lume.
Dulce-ti fie viata, cA me scapa§i de la ro-
bie 1" zise acuma, velva prefacuti in cal, §i
incepà a se desmierda cu Murgul.
Mai in urmg, intelese Petra din vorbi §i
cuvent, cum cii velva nu fuse altA decAt un
irate a Murgului, pre care l'a blastemat sInta
Miercure inainte de asta en atAte §i atate sute
de ani.
Petra leg& velva de calul seu, se sul pe
ea, §i se puse din nou pe cale ... Cum a mers?
nici nu e nevoe O. spun. RApede a mers, .. .
pang ce a e§it din plidurea cea de aramit.
Stati pe loc ! Dati in pd§i, A IQ ce n'am
mai vezut !" zise Petra mai odatI, cAnd e§ire
din pAdurea cea de aramA.. .. Inaintea lui se
intindea acuma o padure AncA mai minunad
deciit cea de aroma, cu tufi§ mai strAlucitor,
en fiori mai frumoase §i mai ademenitoare :
el intri in padurea cea de argint.. ..
www.dacoromanica.ro
Florile incepare a vorbl IWO mai dulce §i
mai indemnAtot decAt celb din plidurea de a-
ramI.
SA nu mai rupi din flori, zise velva cea
legatii de Murgul, cAd frate-meu e de §epte ori
mai puternic decAt mine."
Mi se oprl Anse Fet-Frumos cel ma de
fricA!? ... .Abea trecif una, douë, pan& ce Pe-
tra §1 incepA a rupe la flori §i-a le impletl in
cununa.
SA flea vifor mai turbat, noapte mai nea-
gra, pitmentul se cutremurA mai tare decat in
Wilma de aramii ; velva padurii de argint
se rApezl la Petra c'o grozAvie de §epte ori
mai mare decAt cum a fost in pAdurea de a-
mina ... Nici el nu fa Anse lene§! ... Lupta mai
curse odatA trei zile §i trei nopti; §i'n crApe-
tul zorilor zilei a patra Petra infrenit §i po
adoua velvA.
Dulceii fie fericirea, cl m'ai scos de la
robie !" zise §i astAlalta veva, ... apoi se in-
tinsere la cale, cum s'au mai intins §i pAnA
acuma.
Ho ! stgi pe loc!... Da0 in pa§i!... SA
ved, ce n'am mai vezut Ina," strigA calAre-
tul, acuma de-atreia oarA, puse dupA aceea
palma pe ochi, fiind ca sA temea, ca-i va pen
lumina de razele, ce veneau din pAdurea cea
de aur. El mai vezuse lucruri minunate, dar
despre a§a ceva nici nu s'a visat Oa acuma.
SA stAm pe loc! cA nu e bine," strigare
caii deodata.
Pentru ce sA nu fie bine ?!. intrebA Petra."
Tu earA§i ai sit rupi din flori. §tiu cli nu te
va rabda firea! . .. §i fratele nostru cel mai te-
Or e pe de §eptezeci §i §epte de ori mai pu-
ternie §i mai grozav deeilt noi tqi trei la o-

lalta ... S. incunjuram dar pedurea!" A§a
vorbl. Murgul.
Ba nu! respunse Petro, se, mergem! SI le
vedem toate dace am vezut ceva ; s le pa-
tim toate, dace, am Mit ceva. N'ave0 fent,
nici eu n'am!"
Nu e nevoie sa spun, cum ca Petru eare§i
a fecut facuta... Doamne! dar cum sa nu o
fact ...
Abia impletita ft cununa, pant ce §i incept
sa fie ceva cum n'a mai fost.... Acuma nu era
mai mult vifor, nu mai mult intunecos ; pa-
mentul nu se cutremura !mai mult ... Se fa-
cea nu §tiu ce §i nu §tiu cum ... destul ca
Petrului ii 'Area c'a intrat cineva in miezul lu-
lull §i a inceput ca s'o intoarca pe dos ...
zav era ce era, §i infrico§at . §i ...
reascii Dumnezeu 1...
Vezi a§a! zise Murgul superat dace n'ai
putut remane in pace."
Petra vezt, di nu mai vede nimic, incept
a simtl ca nu mai simte nimic, §i dete a pri-
cepe, ca nu mai are ce se priceapa: teet dare
§i nu zise nimic, ci se incinse §i se act gata
de hip a. Vie acuma velva! strige dupe, a-
ceea. Sau mor, sau ii pun freul in cap !"
Abia zise vorba Ong ce §i vezt ceva ne
mai vezut, apropiindu-se dare, densul . 0
negura dease, venea catra Petru. A§a era de
dease negura asta, inctt Petru nici pre sine
insu§i nu se putea vede inteensa!
Ce e asta?!" striga Petra cam insptiman-
tat, cand incept a simti, ca-1 doare din toate
partile. Se inspaimantt Anse §i mai tare, dud
vezt, ca nici el singur nu-§i aude vorba in ne-
gura cea deasa. Incept dar a da cu sabia
in dreapta §i'n stinga, pe dinainte §i pe din-
dell, a da in toate pitrile §i din toate pu-
ZINA ZORILOR. am
terile, care le mai avea cam face adect o-
mul, care vede c'acuma nu e bine ... A§a
lucre, el o zi §i-o noapte fart sit vada, aka de-
cat negru inaintea ochilor sei, fart sa auda
alta decat cursura sudorilor sale de pe fru-
purile cailor ...De la o vreme chiar §i in-
cept a crede, ca nici nu mai trae§te, ci a
murit acuma de mult... Deodata incept a
se desface negura . In zorile zilei a.doua
negura se resfira de tot, §i pe cAnd se ridict
soare pe cer, inaintea ochilor lui Petru era
lumina ca lumina. Lui ii part acuma ca se
nascuse din nou.
Velva? ped ca 'n palma.
Resufla acuma odata, ca earl va sa in-
Gro- ceape lupta din non!" zise Murgul.
sa fd- Ce-a fost asta?" intrebt Petru.
Velva respunse Murgul, velva a fost, pre-
facuta in negura Resufla numai cit earA§i
vine!"
Nici n'a zis'o bine Murgul asta, nici n'ava.
Pet_u vreme ca sit resufle pane ce §1 vezt et
vede ceva venind de-oparte, ceva despre ce nu
§tiea, ce e 0 apt, Anse flu e ca apa, ct-ti
pare cit nu curge pe ptiment, ci sboara cum-va
sau ce face ... Destul ca urme n'are, §i pe
sus nu sboare, . A§a ceva, ce nu e,!
Vai! striga Petru."
Tine-te §i de., nu sta 1" zise Murgul... §i
nu mai zise dupe, aceea nimica, ca-i astupt
apa gura.
Lupta se incepà din nou... Petru dAdt o
zi i o noapte necurmat fart ca sit ft §tiut
in ce, §i se lupta, fara sit §tie cu eine... Cand
se apropiare zorile zilei a doua, incept a simt1
alma slabe§te din picioare.
Acuma pier! striga cam superat; Anse pen-
tru aceea incept a-§i intarl pe inimit i a da
13
www.dacoromanica.ro
98 ZINA ZORILOR.
limn mai Open ... Soarele resari pe cer, apa
peri fail sa se §tie cum §1 cand.
Resufla! gill Murgul, resufla, a n'ai multa
vreme. VOlva vine de loc !"
Petru nu mai zise nimic, ca nici nu §tiea,
saracul de el ce sa mai Lea de obosit ce era.
SI a§eza, darn mai bine in §ea, strinse mai
bine de sabie, §i a§tepth, a§a gatit, ca sa a-
jungd, ce vedea ca vine...
A§a cumca, nu §tiu cum, ea §i cand se vi-
seaza omul, ca vede ceva, ce n'are ce are, §i
are ce n'are : a§a ii parea lui Rehm ca ar fi
vMva acuma. 0 ! doamne! o! doamne! cum
poate fi vOlva paclurii de aur, cand s'a dus de
doue ori cu ru§ine 21 Sbura pe picioare §i
umbla pe aripi, ... era, cu eapul dinapoi §i cu
coada dinainte, en ochii in piept §i ea pieptul
in frunte ... §i cum mai era and, numai Dum-
nezeu ar §ti s'o spuna! ...
Pre Wtru il trecurn fiorii odata din sus in
jos, odatit din jos in sus, odata crud§ §i o-
data curmezi§; dupd, aceea i§i intari pe inima,
§i inceph a lucra, cum a mai lncrat vi ... n'a
mai lucrat.
Trech zioa, P6tru inceph a slabl din puteri.
Trech murgul serii; lui Petru incepur6 a i se
impaingina ochii. Cand ajunse miezul noptii,
Petru gag cumca nu e mai mult calare. Nici
el singur nu §tiea, cum §i ednd a ajuns la pa-
meat; destul, ca nu mai era pe cal. Cand
inceph a se desvell zioa din noapte, Petra nu
mai putea sta in picioare, ci se MA, in ge-
nunchi.
Nu te lash ! mai tine-o Ancit o lead! strign
Murgul dud vezh ca slabese puterile stapa-
nului seu.
Pntru se §terse en mIneca came§ei de su-
www.dacoromanica.ro
clod, i§i incorda toate puterile §i se ridica,
and, odata in picioare.
Love§te acuma vOlva en fretil peste bot!"
zise Murgul.
Pètru fach pe cum i se zise.
Velva r6ncheza acuma odatit ca armasarul,
incdt Pëtrului ii parea Ca sa asurzeasca, apoi
sari la Mill, de§i abia se mi§ca §1 ea de
obosita ce era.
Lupta nu mai curse mult. PCtru fach cum
WA §i puse frëul §i la asta veva in cap ...
Pe cdnd se ficea ziod cum se cade, Fet-fru-
mos calarea pe al patrulea cal.
Frumoasa-ci fie nevasta, ca m'ai scos de
la robie !" zise vëlva.
Plecare, se dusere, §i pe cand se invaluea
zioa cu noaptea, ajunsere la marginea padurii
de aur.
Cum mergeau a§a pe cale, lui Pètru inceph
a i se int §i ca sa Ikea qi el ceva, dete a
privi la cununele cele frumoase.
Ce sa fac eu cu trei cununi? inceph a vorbl
a§a singur. Destul imi fie una. Tin pre cea
mai frumoasa." Aruncl dar cea de arm*
apoi cea de argint, §i tinii numai pre cea de
aur la sine.
Stai!' zise Murgul. Nu arunch. cununile.
Descaleca §i le ridica, caii vor prinde Mica
bine."
Pntru fach precum i se zise, §i merse mai
departe.
Cand era soarele de-o palma de la pamant,
a§a de catra sara, cand incep musculicele a
se aduna, calaretul nostru ajunse la marginea
padurii ... Naintea lui se intindea un pustiu
mare, ... mare, ... Citt vedeai cu ochii nu ye-
deai nimic pe el.
Caii se oprirë in loc.
 ZINA ZORILOR.
Ce e?!" intrebh Ntru.
Nu e bine!" respunsë Murgul.
Pentru ce sa nu fie bine ?!"
Intram in imp6ratia Sfintei Mercure. Cat
vom merge prin ea, nu vom da de alta cleat
de frig si earasi de frig. Pe marginele call
vor fi tot focuri din focuri i eu m6 tern, ca
tu vei merge sa te incalzesti."
Si pentru ce sä nu m6 incalzesc?"
7) Nu e bine sa te incalzesti !" respunse Mur-
gul cu grija.
luta! gal Pëtru fara frica, dad, trebue,
voiu sti rabdh si la frig".
Pe cat P6tru intra mai a danc in imp6ratia
santei Miercure, pe atata simp a mai tare, ca
nu e bine cum e. La tot pasul era mai frig,
mai ger ... dar frig si ger incat ingheta pi
maduva in oase... Dar nici P'elru nu era fa-
cut din piciorage ! voinic a fost la lupta: voi-
nic rernase si la rabdare.
Pe marginea caii tot foc din foc §i langa
focuri tot oameni din oameni, care chemau
pre Fetru la sine care de care cu vorbe mai
frurnoase si mai ademenitoare. P6trului in-
cepa a i se ingheta resuflarea in gura, dar el
nu se lash, ci inca porunci Murgului ca sa
mearga in pasi.
Cata vreme a rabdat voinicul nostru la ger
si f. ig, nici nu se poate spune cad fiecare
stie, cum ca impèratia santei Miercure nu e
de o asv6r1it1t, de doue ... Si nici frigul nu
e frig ... numai eac' asa, ci frig, frig, ... in-
cat inghiata si vitelul in vaca, . incat crapit
si stancele de ger ce e . . .
Asa e zeu acolo ! Dar §i Ntru n'a cres-
cut fara necaz . Scrisch din dinti si nimic
mai mult, desi a fost intepenit, incat nici nu
mai putea clipl.
www.dacoromanica.ro
99
Asa ajunserd la santa Miercure.
Fetru se cobori de pe cal, arunch fr6u1 in
capul Murgului, si intri in coliba santei Mier-
cure.
Buna zioa, Maid, I"
Multamim, voinic friguros!"
P6tru rise odata, dar nu respunse nimic.
Voinic ai fost, 6i zise acuma santa Mier-
cure batèndu-1 pe umeri. Acuma sa-ti dau cä-
tigul." Se duse dupa aceea, deschise un scrin
ferecat, §i scoase din el o cutie mica. Eaca,
zise mai departe, cutia asta e data din IA -
trani, ca sa n'o poarte decat acela, care a tre-
cut prin impèratia frigului. Nati-o, si poarti
grija de ea, ca-ti ya prinde anca bine. Cand
o deschizi, iti vine veste de unde tu nurnai
vrei si stire adev6rata din tara ta."
P6tru multami de vorba §i dar, §i se sui pe
cal §1 porni mai departe.
Dupa ce se departa de-o asverlita bunk
deschise cutia cea vrajita.
,Ce e porunca ?" intrebh nu stiu ce din
cutie.
Veste irni ada de la taica," porunci P6tru
cam cu frica.
Sede la sfat cu betranii!" respuns6 cutiea.
Merge-i bine?"
Zeu aci cam rëu, ca-i sup6rat I"
Cine ii supOra?" intrebh P6tru acuma mai
aspru.
Fratii tei Costan si Floria!" respunse ea-
rasi din cutie. ,,Pe cum imi pare cer imp6-
ratia de la el, si b6tranu1 zice, cä n'ar fi vred-
nici de ea."
Mergi, Murgule, ca nu e vreme de pierdut!"
strigh acuma Pam. Inchise dupa aceea cu-
tia, i o MO in traista.
100 ZINA ZORILOR.
Se dusere cum se duce naluca dud umbla
ventoasele §i gonesc in miezul noptii pricolicii.
Citt au mers a§a, nici nu se poate spune...
Au mers mult, foarte multi
Stai sa-ti mai dau un sfatl" zise Murgul
intr'un tarziu.
S'auzim gill Petru.
Ai avut necaz eu frigul; acuma ai sA dai
de-o caldura cum n'a mai fost. SA remai
voinic I sa nu te tragi la recoare. ca. nu e bine."
Mergi ! respunse Petru. Nu-ti fie frica:
dacit n'am inghetat, nici nu me voiu topl."
Hm 1 ... aici e o cablura incat se tope§te
§i meduva in ease ... Caldura adeca, cum nu
poate fi decat in imperatia santei Joe.
Pe cat mergeau mai departe, cu atata ciLl-
dura era mai mare... De la o vreme ince-
pure a se topi chiar §1 potcoavele de la Mur-
gul de pe copite . . . . Hei I dar nici Petru
nu se lasa I ii curgeau sudorile vale ; el
se §tergea cu maneca, . . . §i mana in goanl
mai departe.
De cald ar mai fi fost cum ar fi fost ;
era Anse §i un alt lucru, care pre Petru-1
supera And mai tare. Pe langa cale, tot
ate de-o asvirlitura bunit de departe una
de alta, erau ni§te vai recoroase, cu ni§te
isvoare reci §i stemparatoare Cand Petru
privea la ele, simtea, ca i-a sent inima §i i
s'a uscat limba in gurii de sete, ce-i era ...
.. Pe lauga. isvoare erau tot crini, vi-
oare §i trandafiri, prin earba cea molcuta, §i
pe ele odihneau ni§te fete, frumoase, Doam-
ne! incat nici nu pot fi mai frumoase
Pêtrului ii venea sit inchida, ochii ea sa nici
nu mai vadit a§a lucruri ademenitoare.
Vino, voinice la recoare ! Vinol stai de
Yorba !" ii chemau fetitele.
www.dacoromanica.ro
Petru &idea din cap §i nici nu zicea ni-
mic, cit i s'a fost oprit §i graiul.
Mult au mers a§a, . foarte mult I
Deodata simtire, ca incepe caldura a se mai
stempara . Din departe, pe un deal se ye-
dea o coliba : aici locuea santa Joe.
Petru trase spre ea.
Cand erau sit ajungit la colibii, santa Joe
le e§I in cale, §i zise zioa bunit lui Petru.
Petru-i multaml . precum e acuma da-
tina la oameni cu cinste §i naravealii, prinsere
dupit aceea vorba, . . . cum prind adecit oa-
menii, ce nu s'au vezut and. Petra spuse
veste de la santa Miercure, vorbl despre pa-
timile sale §i despre ci.lea in care a pornit.
§i lulL zioa buna, ca zeu ! el nu pre avea
vreme de perdut . Um ! eine scie cat mai
avea sA mearga pia, la Zina Zorilor 1..
Mai stai o lead ! grid sauta Joe, §a-ti
mai zic o vorba. Acuma intri in imperatia
santei Vinere: sa treci §i pe la ea, §1 sit-i
spui sanatate §i voie Mina" de la mine.
Cand vei merge apoi catra casA, sit vii eari§i pe
la mine, cA am sa-ti dau o treaba, care-ti
va prinde bine".
Petra multaml de vorba §i de toate, pled
dupa aceea mai departe.
Abia mersere cam a§a cat tine o pipit
de tutun pang ce §i ajunsere intro tail noult.
Aici nu era cald, dar nici nu era frig,
ci . . aa cum-va intre ele . . cum e colea pri-
mlivara, dud incep a se interca mieii. Pe-
tru incept' acuma a resufla mai a stemperare
Era Anse un pustiu . . . numai nasip §i scaiu. .
Oare ce sit fie aceea ?" intrebA Petru, (land
cu ochii de a§a ceva ca §i o casit Anse de-
parte, .. foarte departe tocmai pang unde
ajungeau ochii lui peste pustiul cel gol.
 ZINA ZOR1LOR.
Aceea e casa santei Vinere, respunsI Mur-
gul. Dacä mergem bine, poate ajungem
and pan/ ce se intunecI deplin.
A§a gi fu Noaptea se fact. noapte, Fat-
frum )s se apropia cu incetul de casa cea
departata.
Peste pustia se vedea o multime de naluci
ce se goneau pe din dreapta, din stinga, pe
dinaintea §i pe din dosul lui Pam.
Sa n'ai nici o frica ! zise Murgul. Aceste
sunt fetele vantoaselor. . . Se joaca prin aer
agteptand ca sit yin& §i vërcolacii".
Aga ajunsar6 plua la casa santei Vinere.
Cobori acuma gi intra in casa!" zise
Mu rgul.
Patru vol sit facI ce i se zise.
StIi ! Nu fii aga grabit, vorbi Murgul mai
departe. Sit te invat mai nainte ce gi cum
sit faci. La santa Vinere nu poti intra, cit
e pazita jur imprejur de ventoase".1
Ce sI fac dara ?"
Ta cununa cea de arama, gi te du cu ea,
vezi colo, departe, pe colina ceea. CInd vei
fi apoi acolo, incepe a striga : Vai, ce fete
frumoase ! ce Ingeri ! ce suflete de zinal." Dii-
pit aceea ridica cununa in sus §i zi: Daca al
§ti, cit ar primi care-va cununa asta de la
mine ! daca a§ gti L. daca a§ gti I si a-
runcI cununa".
II §i pentru ce sa fac aga ?" intreba Paru,
. . . cum intreaba adeca omul, care vre sI
gtie, cit pentra ce face, ce face.
Tad, du-te gi fioa zise Murgul pe scurt,
qa. Patru nu mai lungl vorba, ci facii precum
i se zise.
Abia arund Para cununa panI ce se gi
ingram6dirö vailtoasele peste ea, gi incepura
a se bate ca sa o aibit, care de care
www.dacoromanica.ro
101
Pam o lua, acuma cittrlt casa.
StIi ! stria& Murfrul And. odata. Ancit
nu-ti le-am spus toate. le cununa cea de
argint, apoi te du gi bate la fereasta santei
Vinere . . Dad, te intreabI baba ,,cine-e ?"
.
tu zi cl ai vt.nit pe jos, ca ai ratacit prin pus-
tiu. Ea te va =Ina in darapt. Tu sit nu te
misti, ci sa zici : Ba zeu! eu nu voin merge
di, de cand am fost mic tot am auzit de
fnumsea sAntei Vinere, gi nu mi-am facut
opinci de otel cu curele de vitel, nu am ve-
nit de noue ani gi none luni, nu m'am lup-
tat pentru cununa asta de argint, care voesc
sit i-o dau ei, nu le am facut gi p4it toate
aste pentru ca sa, merg inapoi and voiu a-
junge la ea" . . Aga O. faci gi aga s/ zici :
de a;ci in colo grija ta sa fie".
Raru humai facii vorbI, ci pornl spré casa.
Cum era asa noapte, Part, nici nu vedea
casa santei Vinere, ci merse numai pe ra-
zele luminei, ce strabateau din fereasta pitnit
la el. Ajungënd la cash', nigte cAni, incepura
a latra, and simcira ceva strain prin apro-
piere.
Cine se mane/ cu clinii? email i-ar fi
viata! striga sInta Vinere mInioasI cum
se cade.
Eu sunt, santI Vinere, eu! zise Pam resu-
!land odata cu greu, ca omul, care ar vre
§i n'ar vre sI facI, ce face. Am ratIcit
prin pustiu, gi n'am unde sa dorm peste noapte.
Aici tacit, nu cutéza., sI zicI mai mult.
,,Unde ti-ai lasat cabal ? intreba sInta Vi-
nere cam aspru.
Paru sta chipsuri : nu gtia sI mint/
in
on sit vorbeasca vorba dreaptI. Na respun-
se nimic.
Mergi cu Dumnezeu I fetul men! Eu n'am
102 ZINA ZORILOR.
Mu.
loc sa-ti dau" zise santa Vinere §i se retrase
de la fereastrA.
Petru zise acuma ce i-a fost zis Mur 4111
sa zica.
Abia-§i sfir§i Petru zicala pana ce §i vezU,
cuma oanta Vinere deschide fereasta vor-
bind catra' el cu vorba dulce §i bran&
SA ved cununa, fetule!"
Petru-i intinse cununa.
Vino in ma! zise santa Vinere, nu te
teme de cani, ca ei inteleg voitqa mea."
A§a §i fit. . . Canii incepure a mi§ca din
coada, mergend in urma lui Petru, cum merg
dupa om, cand vine sara de la IarinA.
Pam zise burl sara," cAnd intra in cash,
1§i puse palaria pe vörful cuptorului, §i se a-
§ezh pe pomnol dupa-ce i se zise sl §ada.
Acuma se vorbi . . each despre lucruri de
toate zilele ! despre lume, despre réutatea oa-
menilor, . . §i despre alte lucruri ca aste . .
fara Dici 0 treabl §i pr4 . . . Precum se ve-
dea, santa Vinere era foarte superata pe oa-
meni; eara Petru-i dada in toate de drept
cum se cade adeca omului, care §ede la ma-
sa altuia.
Doamne ! dar §i betrana era baba asta !.
Eu nu §tiu de ce privea junele de Petra a§a
de-a diochiul la ea I Doara voea sa-i nu-
mere creturele din fat/ ?! Poate I. Ar fi tre-
buit Anse ca sa se nasca de §epte ori tot una
dupa alta, §i sa traeasca tot ate de §epte ori
cat un om intr'o viata pentru-ca sl poata a-
junge la capet cu numeratul
Santei Vinere ii ridea ansë inima de ba-
curie, cand vedea, mica Petru se perde cu
totul in privirea ei.
17 Cand nu era anca, ce este, incepa santa
Vinere vorba, cAnd lumea And nu era lume,
www.dacoromanica.ro
SCE:I=LINI.I.M12
atunei m'am nascut eu, . . §i eram atata de
frumoasa ca copilA, incat parintii mei au la-
sat sa fie lume, ca a fie eine sa se minu-
neze de frumseta mea. . . . Cand s'a facut a-
poi lumea, en eram fata mare, §i, de minu-
nat ce s'a minunat de frumseta mea, lumea
m'a diochiat De-atunci se fac pe toata
suta de ani cate-o cretura pe fata mea. §i
acuma-s betrana " Santa Vinere nu mai putu
vorbi mai departe de trista §i de superata.
Vorbind mai departe, Santa Vinere spuse
apoi lui Petru, cumca tata-seu era odata im-
perat mare §1 puternic, §i, nascendu-se vraj-
ba intro el §i Zina Zorilor, care imperate§te
in taxa vecinti, fuse bajocorit, cum nu se cade,
de catra vicleana de vecind. Incepit apoi a
vorbl ate rele toate despre Zina Zorilor, . .
Pam, ce sa mai fad. §i el ? asculta tacut.
. .Eaca mai zicea §i el cate-odata A§a-e zeu
aci!" Ce alta se poata face ?
Dar sali dau un 1u2ru, daca e§ti voinic,
§i vrei sa mi-1 faci, grill santa "Vinere cam
pe cand incepure a fi somnoro§i. Este la Zina
Zorilor o fautana : eine bea din apa ei, acela
inflore§te ca trandatirul §i ca viorelele. Sti-mi
aduci un ulcior din aceasta apa, §i-ti voiu fi
buna multamitoare. . . . Lucrul e greu! ce-e
drept-e drept! Imperap Zinei Zorilor e
phzita de fel de fel de fiare §i zmei ingrozi-
tori. Sd-ti spun Anse' ceva §i sa-ti dau un
lucru."
Dupa ce vorbl a§a, santa Vinere se duse
la un scrin ferecat din toate partile, §i scoase
din el un fluera§ mic, micut.
Vezi tu fluera§ul ista ? grai catra Petru,
mi l'a dat un mo§ betran And, de cand eram
Mara. Cine aude sunetul acestuia, acela doar-
me ... doarme... pAng. ce nu-1 mai aude. Tu
 Z INA ZOR1LOR.
sa iei fluera§ul §i sa tot anti din el cat vei
fi in imperatia Zorilor. Nime nu te va a-
tinge, caci tot& lumea va dormi."
Petra spuse acuma in ce cale a pornit §i
ce treabti cearca. Santa Vinere se bucura Ana
§i mai tare.
N'au mai stat mult de vorbit ... Dar cum
sa §i stee, and a fost trecut acuma miezul
noptii bine, bini§or.
Petru lua noapte buna" Wig& fluermul in
teaca, §i se sul in podul casei ca sa mai doarma
§i el de la o vreme.
Pe and se revarsau zorile, Petru era in
picioare ; luceaferul boului nici nu s'a fost
ridicat bine pe cer, pana and el s'a §i fost
sculat. . . Lua, un troc mare, il umplii de ja-
ratic, §i se duse ca sa hräneasca caii. Dupa
ce Murgul mama cate de trei-ori trei, earl
ceialalti cai cate trei trocuri pline de jar, Pe-
tru trase la fantana, adapi §i se facit gata
de cale.
Stan striga st.nta Vinere de la fereasta."
Mai am sa ci zic o vorbin . . Sa-ti mai dau
un sfat."
Petri' s'apropie de fereasta.
Las6 un cal aici §i plead numai Cu trei.
Mergi apoi incet papa ce vei ajunge la im-
pel-4a Zorilor. Aici drscaleca, §i infra pe
jos. .. . Cánd vei venl apoi indarat, a§a sa vii,
ca toti trei caii sa-ti remand in cale, s'a-
jungi pe jos."
A§a voiu sit facl" gritI Petru voind s piece.
Nu te grabl, cit n'am gatit and, vorbi
santa Vinere mai departe. Sit nu prive§ti la
Zina Zorilor, ca, ea are ochi, care vrajesc §i
priviri, care ritpesc mintile. E urita, . . a-
tata de urita incat nici nu-ii pot spune. Are
ochi de bnha, faca de vulpe §i ghiare de ma-
www.dacoromanica.ro
103
ta. Auzi? sa nu prive§ti la ea. . . . §i Dum-
nezeu sit te aducti intreg §i sanatos, fetul
meu Petre l"
Petru multami de vorba §i invetatura, §i nu
se oprl mai mult . . Unde avea el vreme de
a sta cu babele la vorba . . Las& pre Murgul
ca sa pasca, se intinse apoi la cale. .
7
. .
Departe . . . departe uncle se lasa cerul
pe pament, uncle stau stelele de vorba, cn
florile, acolo se vedea o ro§ata senina,
cam a§a cum e cerul colea in zorile de pri-
mavara, dar mai frumos §i mai minunat! . .
Acolo era cetatea Zinei Zorilor.
De aici panit acolo, de acolo panit aici nu
era alta decal iarba §i flori. . §i apoi nu
era nici cald nici rece, nici luminos, nici in-
tunerec, ci a§a cum-va intre ele. . . cum e co-
lea pe la St. Petru cand te scoli ca sa mani
vitele la turma. . . . Petru numai de-un drag
umbla prin Ora asta placuta
Cat a mers Fet-frumosul nostru a§a, aceea
nu se poate spune cu vorba omeneasca, fiind
cit inteaceasta tart n'a urmat zilei noapte
§i noptii ziott: erau pururea zori cu vent
male §i recoros, ca soarele ascuns §i lumina
de jnmetate ; imperatia noptii §i a zilei se in-
cepea numai de la casa santei Vinere.
Dupa mult mers §i lunga caletorie, Petra
veza zarindu-se ceva alb prin ro§ata cerului.
. . Cu cat se apropia mai mult, cu atata ceea
ce vedea, se desfa§ura mai tare naintea ochi-
lor lui. . . . Asta era cetatea. . Petra privi
. . . privl. . . . Resufla apoi odata cii greu, ca
omul care gande§te doamne multamescu-ti!"
. . Dar §i frumoast era cetatea asta ! . . .
Ni§te turnuri nalte . . . nalte . . pang din-
104 ZINA ZORILOR.
colo de imptirgia norilor, ni§te pdreti albi
ca gbioceii §i ridicati mai sus cleat cum std
soarele la pränzul cel mare, un acoper4 de
argint, dar cum de argint?! a§a, cd nici nu
stalucea in bp. soarelui, . . . §i fere§ti . . .
tot din aer tors cu multd maiestrie §i esut in
gherghef de aur intunecos. . . . Peste toate as-
te se jacau apoi razele vesele ale soarelui
cum se joacd vdntul cu umbra crengilor, co-
lea primdvara cAnd abia se mi§cd de lene§
ce este.
Pdtru stete uimit in loc ca A, se poatd mi-
nuna de-atAta frumusetd. ingrarnaditd.
Mult n'a putut s stee, eà i-a fost degrabA:
descAlecd dard, last caii ca sd posed pe iar-
ba cea plind de road, i§i lud fluera§ul precum
i-a fost zis sdrita Vinere, zise odata ,,Doam-
ne-ajutd," §i plecâ la lucrul cel mai mare
Abia merse, a§a singur, pe jos, o cale
cam de trei asvdrlite bune, pand-ce §i dete
de un nAsdrd,van adormit de dulceata fluera-
§ului. Acesta era unul dintre pIndarii ju-
rului cetatii Zinei Zorilor. . . . Oare doamne
cum a putut cre§te atäta de lung? cum s'a
putut intrupa atata de puternic ? §1 cum ii
pot fi bratele atAta de miezoase 21 Cum
stdtea a§a culcat pe spate, Pam inceprl sa-1
mdsure cu pa§ii. . .
Nu voesc sa spun minciund ! . . a fost An-
sd lung, ioarte lung ; atata de lung a fost
Inca Pdtru resufla odata cu greu, and ajunse
de la picioare la cap .. nu §tiu acuma cu dea
bung samd . . . . de obosit, ori de uimit. Nici
nu e minune dud s'ar fi fost uimit: nu e lu-
na la resdrit atAta de mare, cdt era ochiul
ndsdrIvanului. Apoi barem dacd ar fi fost §i
acesta ca la altd lume, dar era tocmai in mij-
locul fru*. . . . A§a era ochiul! . . Cum
www.dacoromanica.ro
au putut apoi celelalte sit fie! Pdtru)
voinic de voinic, dar zeu! el multdmi lui Dum-
nezeu, flueraplui §i sdntei Vinere, aimed n'a
dat de rdu cu acest om neom, §i pled cu in-
cetul mai departe. . . .
A§a, . . . cam cat merge ornul Nina ce-i
vine sa se pun/ la recoare, mai merse Pd-
tru pand ce d'Adir de alte lucruri §i mai gro-
zave. . . Ni§te balauri, tot ale cu §ep-
te capete, erau intin§i la soare, §i ador-
mii adAnc, cAnd pe de-a dreapta, and pe de-a
stinga. . . . Cum au fost ace§ti Maui, aceea
n'o mai spun: §tie acuma toatd lumea, bAla-
urii nu-s treabd de gluma §i ris. . Asta era.
adoua pazA a imprejurului de carte. . . .
Pètru trecir cam cu fuga, . . . nu §tiu acu-
ma de grab& ori de groazd. . . .
Nici n'ar fi fost Ansd minune dacd s'ar fi
ingrozit! . . . Balaurul, e balaur I !.
Acuma ajunse Fdt-frumos la un riu. . .
Sa nu gdndeascd dud nime, cli acesta ar fi
fost riu ca riurile . . . nu apd, ci lapte cur-
gea aici, nu peste asip de peatrd, ci peste
Ore scumpe §i mArgaritare, . . §i Dll curgea
lin ori rapede, ci lin §1 rdpede deodatd, cum
curg zilele omului fericit. . . Acesta a fost
riul, care curge jur imprejur pe langd ce-
tate : . . tot curge . . . tot curge . . . fdr'a
mai sta fAr a merge mai departe. . . Pe mar-
ginea riului dormeau tot cam de-o sariturd
unul dela altul, ni§te lei ingherati. . . . Ce lei
Anse ! Cu p6rul de aur §i pe dinti §i ghiare
tot cu ferecaturd. . . Ace§tia erau paza riu-
lui.. . . Dincolo, de ceea parte de riu, era
o grAdind frumoasd, . . foarte frumoasd . . .
cum nu poate adecd fi decAt la Zina Zorilor.
Pe mal tot fiori din flori ; pe flori dormeau
dulce §1 lin tot zine din zine, care de care
 ZINA ZORILOR.
mai frumoase, mai vriijitoare §i mai dulce la
fatit. . . . P6tru nici nu cuteza ca st pri-
veasct intr'acolo- . . . Mai a§teapt'o leact ! mai nainte am o vor-
F6t-frumos se intrebt acuma cum st trea-
d peste riu. Riul era lat §i aditnc, §i peste
riu numai o punte ; . . asta Anse' cum nu mai
sunt puntile in astA lume. . . . Dim oace §i
dincolo, pe un mal §i pe altul, tot cate-o
frunte de punte, pAzitit chte de patru lei dor-
mitori; puntea Ans6? peste punte nu poate
trece suflet de om. . . 0 vezi cu ochii, dar
simte§ti golittate, cand calci cu piciorul pe ea
. . Cine §tie din ce o mai fi fost §i asta ft-
cuta! . Doar chiar din un puiu de nouri ?
. chi in pitna6nt ; P6tru dete cu ntsdrAvanul
Destul cit P6tru remase pe termul riului. SA
tread ?nu poate. SA inoate ?uu e treabl.
. Ce sit fact dart? ! . . Hei! sit nu fie gri-
jt, de Petru! cu una cu doue el n'o sfir§este!
Se intoarse indArapt pana ce ajunse la -nAz-
dravanul eel mare. Ce va da t6rgul §i no-
rocul, &WI in sine, st stam dart §i la vor-
bA ! Scoall voinice !" strigt apoi pe nazdrit-
van trAg6ndu-1 de maneca surtucului.
Ctnd nasdrAN anul se de§tepta din somn,
intiffie palm dupit P6tru, . . . . a§a ca §i
and vrei srt prinzi o musct.
Petru sufla in fluera§ . . NasdrAvanul cAzA
earki la painënt.
Asa-1 trezi §i adormi POtru de trei ori u-
na dupt alta, . . adect de trei ori l'a trezit
§i de trei ori l'a adormit. . . Cand fuse ca
sit fie de-a patra oart, 136tru-§i deslegt nafra-
ma dela grumazi, luit degetele cele mici ale
nilsdravanului §i le legt cu ea laolaltA, scoa-
se sabia, §i, prinz6nd pre ntsdravan de piept,
mai strigt odatit : small voinice !"
. 1T6z6ndu-se nitsdravanul attta de r6u
batjocorit. Ei, zise cittra P6tru, nu te lupti
www.dacoromanica.ro
105
in luptt dreaptt I StAi la luptit dad, e§ti
voinic ! "
ba: cu tine, gill P6tru. . . Jurt, ca me vei
trece peste riu, §i atunci te las st vii la luptt."
Nitsdravanul fAcit jurAm6nt, §i P6tru-1 la-
st sit se scoale.
Cand ntsdravanul se siniti de§teptat, se rt-
pezi la P6tru ca st-I turtedscA c'o loviturt.
. . §i-a aflat Ans6 omul! Nici P6tru nu era
de eri, dea alaltaeri ; §i el se rApezi voinice§te.
Trei zile i trei nopti se luptar6. NgsdrA-
vanul dete cii P6tru de intri pAnt in genun-
pant in brau ; cart dete nahdravanul pant in
pept, §i mai in urmA P6tru pant in grumaziL
Cdnd nasdravanul se sin* a§a strimtorit,
last-me, striga insptimantat, last-me, et m6
dau batut !"
Treci-me peste riu ?" intrebt P6tru.
17 Tree !" respunse cela din gaunt.
Ce sa fac cu tine, daeit-i calci vorba ?".
Ucide-me, fit ce vrei cu mine, numai a-
cuma m6 last st trtese."
A§a O. fie dara !" zise I Otru, lua dupt a-
ceea maim cea stingt a ntsdrAvanului §i o
legt de piciorul cel drept, ii bag& naframa in
gura ca sit nu strige, ii legt la ochi ca st
nu vadt, §i porni a§a, purtAndu-1 de manti,
catrii riu.
°And ajunser6 la riu, n6sdrilvanul piti cu
un picior de-o parte, cu altul de alta de riu,
luit pe P6trti in palmit, §i-1 puse frumos de
ceealalta parte.
A.cuma e bine! gral P6tnu ; sufia dupt a-
ceea in fluera§ si nrtsdrIvanul citztt de alungul
pe malul riului
A§a treat 136tru riul.
14
 106 ZINA ZORILOR.
Cdnd zinele cele ce se scAldau in laptele
riului auzire sunetul fluerasului lui Par% ele
azure somnoroase, Ore din lapte i adormire
pe florile de pe mal. Asa dormind le HA
Petru, cdnd se coborl din palma nAsdrAvanu-
lui Nici nu cuteza, sd, stee multd vreme la
ele Frumoase erau doamne ! Cum putea
apoi sd fie insasi Zina Zorilor ? Sau doard
ea e cea mai with, dintre cele frumoase ?
Fet-Frumos nu se intrebh mult, ci pornl ca
sd vadd.
CAnd intra in grading, incepd a se minuna
din nou. Cat a umblat i pätit, atAta fru-
museta ..'a mai vezut . Lash ca arborii e-
ran tot cu craci de aur, cd isvoarele curgeau
mai limpede cleat roua, cä venturile se mis-
cau cantAnd, i florile vorbeau vorbe dulci pi
frumoase ! Petra mai mult se mira de aceea,
d in intreaga aceasta gradina nu era nici o
floara desfAcutd, ci numai boboci Par' cd
aici a fost stat lumea locului, si era sd fie pu-
rurea tot primavard.... Jare cAnd vor inflorl
florile aceste dad n'au avut vreme sd inflo-
reascA pand acuma ? Si dad n'au inflorit, pen-
tru ce ? Asa se intrebh Petru, asa i And
ptmintealt chip, in calea lui catra cetate
Nime nu-i stätea in cale ; nime nu-i oprea
gandirea ; toata lumea dormea : zinele de pe
la isvoare, paserile de pe crengi, cdprioarele
dintre tufite i fluturii de MITA flori, toate
erau duse de fluerasul lui Petru. Chiar nici
vgntnl nu se mai jued cu frunzele, nici ra-
zele soarelui nu mai sorbeau roua de pe earbA,
pi riurilP incetare de-a mai curge Singur
Petru era treaz: Petru cu gandurile sale, si
Petru cu mirarea gandurilor sale... .
.Ajunse la cure. Jur imprejurul curtii se
intindea un erbis frumos si des, un erbis ce
www.dacoromanica.ro
fugea ca ventul. Poarta era in frunte, o
poarta tot din flori i alte lucruri frumoase.
Pe sub poarta i pe lAnga poartil eardsi flori,
care de care mai mai, incdt lui Petru ei 'A-
rea ca umbld pe nouri, dud cAlca pe ele. Pe
de-a dreapta i pe de-a stinga dormeau zinele
ce au fost st pazeascd intrarea in curte. Pe-
tru privl in toate laturile, mai zise odatd
doamne ajutd" si intra in cetate.
Ce a vezut Petru inteaceasta curte, aceea
nicr n'o mai spun : stie doard that& lumea, cd
curtea Zinei Zorilor nu poate fi ceva lucru
de rend. Jur imprejur zinc impietrite, pomi
cu frunzele de aur, i cu &rile de margele si
pietre scumpe, stalpi de raze din soare pi ne-
tezi ca i paltinul, trepte lucie i moi ca §i
culcusul fetelor de impel-at, i un aer plin de
miros dulce i adormitor Nici nu voesc
sa spun, ca numai grajdul, in care stau caii
sdntului snare, era mai frumos decdt cetatea
celui mai mare imperat din lame . Asa era
asta la Zina Zorilor, si uiei n'ar fi putut fi
altfel . . . Cum sa fie doard ?
Petra se sul pe trepte i intra in cetate
Cele Lintel douesprezece oddi erau din panza,
alte douesprezece din matasd. Urmare apoi
dousprezece de argint si douesprezece de aur.
Pam treat CU iuteald priu toate patruzeci pi
opt : aici an pre Zina Zorilor, intea patru-
zeci i nouelea, care era cea mai frumoash
dintre toate.
Asta casa era lung, latA, naltd, ca i o
bisericl din cele mai frumoase . Jur impre-
jur paretii erau acoperiti cu fel de fel de md--
tasuri si alte lucruri minunate ; pe jos, pe
pAment, pe unde umblai cu picioarile, era nu
stiu ce strAlucitor ea oglinda i moale ca pe-
rina i. .. mai erau acuma tot felul de lu-
 ZINA ZORILOR.
cruri. frumoase, ca la Zina Zorilor adeci
Unde va fi doarit frumos, dacit nu aicea! . . .
Cum zic, Petrului i se opri resufiarea, and
vezt ca, se vede in mijlocul atator lucruri a§a
grozav de frumoasee .
In mijlocul acestei biserici, sau ce era, vezt
Petru fantana cea vestal, pentru care a venit
el MAU lume de pament . . . 0 fantanit ca
toate fautanele, si nimic mai mult I . , . Te
miri cum a §i ritbdat-o Zina Zorilor in casa
ei! . Avea niste doage din mosi si stramo§i.
Bag sama a fost lasat, ca a§a sit remitna , cu incetul, pit§1 doi pa§i catra leagan, masa
§i acuma am sa, spun o vorba, mare I Langa
fantana era chiar Zina Zorilor, . . . Zina Zo-
rilor aieve, a§a cum ea era !
Era, doamne ! un leagan de aur, si . . . nu-
mai Jumnezeu §tie de ce Inca, destul camel
era frumos ; aici in leagan dormea Zina Zo-
rilor pe perini de matasit umplute cu suflare
de vent de primavara Nici nu era fru-
moasa . Dar de unde s i fie ! . N'a zis
doara santa Vinere, ca are fel de fel de lu-
cruri urite si ingrozitoare ? Ce sa mai lun-
gim dara vorba ? . Poate cit santa Vinere
a avut drept. Poate sii. fie ! Destul, and
Petri' privi. la ea, asa cum dormea in leagan,
el stete cu sufletul amortit, §i nu Bali mai
mult in fluerasul cel vrajit ; . .. era lucre-
menit de miuunat ce se rninuna . Ba! fru-
moasa era, ... frumoasa ! ... mai frumoasa
decat chiar cum ti-ar pare ca ar fi sa, fie
Zina Zorilor.. . . mai mult nu vreu lL zic!
Pe de-a dreapta si pe de-a stinga leaga-
nului dormeau cate douesprezece zine din cele
mai alese. Bag sama au adormit 1(-ganand
pe imperateasa lor . Petri' nici nu le vezt
de privit ce privea la Zina Zorilor, pana ce
1111 tresarire toate din somn, cand nu mai au-
www.dacoromanica.ro
107
,. . zire f1uera§u1.. , Petru, . tresarl dara si
el ! §i incept a canta din nou in fluera§.
Eara§i adormi. lumea, §1 Fet-Frumos pasi cu
trei pa§i mai inainte.
Intre leagan §i fantail era o masa, pe
masa un colac alb si moale, frg,mentat cu
lapte do caprioard, §i un bocal de vin ros §i
dulce, ca visul de dimineata . Acesta era
colacul puterii, §i celalalt vinul junetei .
Petru privi odata la colac, oclata la yin si o
data la Zina Zorilor, se apropia dupa aceea
si fantaná.
Cand Petra ajunse la leaganu, i§i perdt
mintile, §i nu se mai putt rabda, ci grata
pe Zina Zorilor . Zina Zorilor deschise
ochii, si privl la Petru, ea o privire, incat
el isi perdt mintile anca mai tare . . . .
Sun dup. aceea in fiueras, ca Zina Zo-
rilor s'adoarmit; lua cumin& cea de aur,
si o pase pe fruntea Zinei Zorilor ; lua o
bucatura din colacul de pe masa, bet o in-
ghititura din vinul injunitor,. . §i eara§i
sarutâ, §i earitsi 1u5, o bucatura, eara§i bet
o inghititura . . Asa de trei ori una dupa
alta: ... de trei ori a shrutat pre Zina Zori-
lor; de trei ori a imbucat din colae, si de trei
ori gustat din yin... . Pupa aceea si-a um-
plat ulcioarele cu apit din fantana si a perit,
cum pere vestea cea buna
Cand Petru ajunse in gradinit, dete de o
... lume cu total nouä. Florile erau flori ; bo-
bocii se desfacuse; isvoarele curgeau mai rape-
re; razele soarelui se jucau m ai vesel pe pa-
retii cetii4ii, i zinele aveau mai multa pla-
cere in fetele lor.Toate aceste din trei sit-
rutitri
Cum a intrat Petra, asa a si esit: pintre
108 ZINA ZORILOR.
zine §i flori, pe palma nasdravanului, pintre
lei, balauri §i näsdravani. Mad fu a-
poi in §eaoa, privI odata, indarapt, §i vezu,
ca lumea intreaga s'a pornit in urma lui.... Hei!
dar §i-au dat de om! Nu ca ventul, nu ca
gandul, nu ca dorul, nu ca blastamul, ci mai
rapede decat cum trece fericirea s'a fost la-
sat Petra pe cale.. Goana remase inda-
rapt §i Petru sosi pe jos la santa Vinere.
Santa Vinere §tiea, ca Petra a s'ajunga, din
renchezatul Murgului, care din cale de trei
zile simtI apropiarea stapanului seu : ii e§1
dara in cale cu colac moale §i cu yin ro§.
Bun ajuns, Fet-Frumos!"
Buna zioa, sor sfantal."
Petru-i dete ulciorul cu apa de la fantana
Zinei Zorilor. Santa Vinere-i multaml frumos.
Mai vorbire apoi cate-va cuvinte, despre calea
lui Petru, despre curtea Zinei Zorilor §i des-
pre frumseta sorei soarelui,§i Petru puse
§eaoa pe murgul, c zeu! el nu pre avea vreme
de pierdut... Baba Vinere asculta and cu dul-
ce, cand cu amar, and cu drag, and cu ne-
caz; vezend apoi cumca Petru va sit mearga
ii poftl sanatate §i noroc.
Petru nici nu stete pang, n'ajunse la santa
Joe. Aice se coborl de pe cal §i int* pre-
cum a fost vorba sa fie.
Nici la santa Joe nu se pre oprl, zise
buna zioa," mai facii o vorM scurta, §i lu&
sanatate buna.
Stai! sa-ti mai spun una nainte de a
pornl in cale, zise santa Joe cu grija.
ca-tiai grija de viata; sa nu legi vorba cu
om; sä nu mergi iute, grabit; sa nu iei apa
de la mana; sa, nu crezi la vorba, §i sa fugi
de buze dulcii SI te duci cum ai venit...
Calea e lunga, 1umea e rea, §i tu ai la tine
www.dacoromanica.ro
treaba mare! . . asculta dar de mine. Ea-
ca-ti dau eu o naframa ; nu e de aur, nu-i
de argint, nici matasa, nici margele; e de
panza nesadita, sa o poi ti cä e vrajitä... Ci-
ne-o poarta, pre acela fulgerul nu-1 ajun-
ge, sulita nu-1 pefrunde, sabia nu-1 taie, §i
glontele sar de pe trupul lui."
A§a gräl santa Joe.Petru prim1 §i as-
culla; se lash, apoi cu Murgul in vent, §i se
duse... se duse... cum se duc adeca Feti-frumo-
§ii cand ii mama dorul de Casa
La santa Miercure, Petru nici nu se mai
coborl de pe cal, ci zise buna zioa" din
spatele calului, §i mad, mai departe.
Inteo buna vreme ii venI cutia cea vraji-
ta in minte §i vrend s'auda veste din lume,
o scoase din teaca.
Nici nu o scoase bine, nici nu o deschise
cum se cade, pana ce §i incepà a vorbl, ce
vorbea de acolo din ea.
S'a superat Zina Zorilor. pentru ea i-ai
furat apa... S'a superat santa Vinere pentru
ca i s'a spart ulciorul... S'au superat fratii
tel Florea §i Costan pentru c. li-ai luat im-
peatia."
Petru incepti a ride, and auzide-atata su-
pereala. Nici nu §tiea ce sa intrebe mai
inainte.
Cum a spart santa Vinere olul?
De bucurie ce i-a fost a inceput a juca
§i a cant cu ulcior cu tot."
Cum am luat eu impCratia de la fratii
mei?
Cutia incepti acuma a spune, ca fiind im-
peratul betran §1 orb de amundoi ochii, Flo-
rea §i Costan s'au dus la el §1 au cerut ca
sa imparta imperatia intre den§ii. Imperatul
li-a spus, ca numai acela va imperatl tara,
 ZINA ZORILOR.
care va aduce apa de la fantana Zinei Zori-
lor. Inte legend fratii lucrul, mersere la ba-
ba Biqa §i asta le spuse, c ai fost, ai facut
§i ai pornit ca sa vii." Fratii se sfatuire,
§i acuma au pornit in calea lui Petru ca sa-1
ucida, sá iee apa de la el, si s imperateas-
ca peste tara.
cutie spurcata !" strig Pètru ma-
nios, cand le auzl toate aceste, si dete cu
cutia de priment, incat crap& in §eptezeci si
§epte de bucati.
N'a mai mers malt pana ce §i vezii nourii
din tam sa, simtl suflarea venturilor de aca-
sa si zarl din departare pe ici-colea cute
un munte de pe marginile terii..... Petru ste-
te in loc ca s1 vadd mai bine, ca-i parea, c.
nu e adever, ce-i pare.
Era sa treaca peste puntea cea diu mar-
ginea imperatiei, cand vezà c'aude ceva din
departe, . . . asa ceva, ca §i cand ar striga
un om, §i caisi and l'ar striga chiar pre el
dupa nume Mei Petre !"
Vol sa stee in loc.
Mergi! ruling! strigh Murgul. Nu-e bine
sit stai 1"
Ba nu! Stai I sl vedem, ce-e, eine §i pen-
tru-ce ? S clam fata cu lumea."
Petru zise §i sucl freed Murgului.
Ei Petre ! Petre oare cine te-a invetat sa
stai? oare n'ar fi mai bine s'asculti de santa
Joe ? . . Oare n'ar fi mai bine sit te pleci la
sfatul Murgului? Asa-e lumea ; n'ai
ce face.
Dupit ce se intoarsere, vezii, doamne, pre
eine veza! pe frate-seu Florie §i pe frate-
set] Costan Amendoi erau §i impreuna
. . . .
se apropiau catra Pètru. . . . Pétre mergi !
I cum ar fi sa fie. Hai, frate Pare, sa ne stem-
mana! Sau nu ti-a zis santa Joe sa nv legi
www.dacoromanica.ro
109
=CM!!
vorba cu omu.? sau nu stii ce veste ti-a dat
cutia santei Mercure ? . . .
Fratii veneau cu vorba bung, i cu ,,buze
dulci. . . . i santa Joe a fost zis. . . . Pe-
tre ! Rare ! . . ai uitat, ce'a zis ? I . .
Cand Petra vezi] pe fratii sei cei dulci,
sbura din spatele Murgului la ei in brace. Doam-
ne ! dar cum sa nu sboare De cand n'a ye-
I
zut el filo de om ; de cand n'a auzit vorba
pamenten easel.
Si a curs vorba cum curge intre frati. Pe-
tru era vesel §i fericit Floria §i Costan e-
rau buni la vorba si dulci la buze. . - Sin-
gur Murgul era trist, singur el isi lasa ca-
pul la pament.
Dupa ce fratii vorbire multe de imperatul
betran, de tart §i de calea lui Petru, Floria
inceptt a-§i increti fruntea.
Frate Petre I lumea-e vicleana: n'ar fi mai
bine ca sa ne dai tu noue apa, ca s'o ducem noi,
grai fratele vicleanu. Tie-ti ese unul in cale ;
earl pre noi nime tin ne §ti de unde venim,
uncle mergem i ce ducem."
Dal da! grai Costan, Floria vorbeste bine."
Petru clatina odata . . de doue ori din
cap, §i spuse fratilor sei treaba cu naframa.
Fratii cei doi vezure acuma, ca pentru Petra
nu este (leen o moarte ; Floria incepa dais a
bate seaoa ca sa priceapa eapa.
Cam de vro trei asverlite d'acolea era o
fantana cu apt limpede §i rece.
Nu ti-e tie sete, mei Costane ? gra" Flo-
ria, tragend odatit cu ochiul cAtrit Costan.
Da! respunse Costan, pricepend, ce §i
Oran odata setea, §i apoi sa pornira cu D-zeu.
110 ZINA ZOR1LOR.
NIMINNIMI
Noi vom merge in urma ta §i te vom pazi
de nacas si primejdie."
Nu merge Pètre ! . . nu merge cl nu dai
de bine
tru nu l'a inteles ! . . ...
Murgul necheza odata. . . Hei! dar 136-
.
Ce s'a int6mp1at dupg, aceea ! ? . . Ce sä
se int6mple ? . . nimic nu s'a int6mp1at ! . .
Fantgna era lata, . , . §i ad6nca .
Fratii pornir6 cu apa catra casit ca §i and
ei ar fl adus-o chiar de la Zina Zorilor.
Murgul mai necheza odata, asa de turbu-
rat si ee da, eros, incat se infiorar6 si padu-
rile. . . . fugl pang, la fantana, . . si stete
impetrit de durere. . . .
Asa fuse treaba cu 136tru cel voinic §i At-
frumos viteaz . . . Bag g. sama asa i-a fost
I ce a vëzut, chiar nici sufletul seu nu mai e
ursita, ca s'ajunga in ceas reu I . . . .
La curtea imp6ratu1ui se WU ospe i ve-
selie mare. Mearse vestea in tara, cumca fe-
ciorii imp6ratului, Floria i Costan, au adus
apa de la fantana Zinei Zorilor.
Imp6ratu1 se spala cu apa pe ochi si v6z1a,
cum om and, n'a mai vëzut .... Era in casa
imp èrattilui pe dup g. cuptior un vas cu cure-
chi; in doaga acestui vas vedea un verme:
impëratul v6z1 prin lemnu, asa vedea de
bine.
Dupa ce imp6ratu1 imparti tam intre fe-
ciorii sei cei voinici, se retrase in curtea sa
cea mare ca sa'§i triliasca zilele bëtrânetelur
in pace!
Asa se sfarsi treaba cu apa de la fantana
Zina Zorilor. Tara facA un ospet de trei zi-
le si trei nopti, si se puse earAi la lucru,
ca i cand nici flu s'ar fi intëmplat nimic.
www.dacoromanica.ro
* * *
Dupa ce Ntru se departA de la leagan, e§l
din casa §i curte, . . dupa ce sunetul flue-
rasului nu se mai auzia, Zina Zorilor isi veni
in zori, deschise ochii, redici capul si privi
in toate laturile cautand nici ea singura nu
stiea ce , . . . Ce a fost ?"intreaba , . pe
de jumetate treaza, pe de jumetate nt prin
vis. Cine?" . . I se 'Area, cumca a vëzut
ceva prin vis, . . ba chiar aieve ceva dulce,
placut! . . o fiinL.. ca si and ar fi omeneas-
ca, ansë mai puternica in privire, .. mai alt-
fel cleat cea ce a fost v6zut pana atunci. . .
Nu §fiti voi ce a fost? .. Ati vèzut si voi?...
S'au ati dormit?. . . ati visat?" Asa intreba
Zina Zorilor pre aim . si se intreba pre
sine insasi. . . U 'Area, ca de and a v6zut
tot acela i nime nu-i respundea; toata
lumea statea uimita
V&A cununa... Ce cununa frumoasa! .
. . Oare cine a cules florile din ea? oare cine
le a impletit in cununa?.. §i oare eine a a-
dus aice cununa si a lasat-o la mine pe I-a-
gan?!" . Zina Zorilor se intristgl
Vëzt panea pe masa. . . Lipseau din ea trei
bucatele: una d'a dreapta, una d'a stanga si
una din mijlocul . . Din vinul junetei ase-
menea lipseau trei inghitituri: una de dea-
supra, una din fund si una din mijloc
A trebuit st fi fost cineva aicia . . Zina
Zorilor se intristh And mai tare; ii parea
c'o doare ceva, si nu stiea ce si uude. . . .
Apa in fantan g. era tulbure. . . AO!
apa a dus cineva d'aice!! . Zina Zorilor
se supera. . .
Cum a putut intrà cineva fárä veste?! ,
Uncle e paza cea aspra? nAzdriivanii?. . 14-
 ZINA ZOR1LOR.
laurii?. . Ce au facut leii ferecati? §i zi- 1
nele?! §i florile?! §i soarele?! . .. . Nime n'a
pazit ? .. nime n'a lost la locul sett?! . Zina
Zorilor se supera pe deplin.
Lei, zmei, bitlauri, nazdrIvani! porniti,
goniti, ajungeti, prindeti si aduceti!" poroncl
Zina Zorilor in snpararea sa cea mare.
Porunca sunk §i toata lumea se puse in
mi§care.. . . Petru s'a fost Anse intins la fu-
ga incat nici razele soarelui nu-1 puteau a-
junge.
Toti venire tri§ti; toti adusere veste tristd.
Petru a fost trecut peste margin le imperit-
tiei Zorilor, unde intreaga pazd nu mai ave
putere.
Zina Zorilor i§i uita acuma supdrarea de
tristd ce se flea, i trimease pe santul soare
ca sa umblen lume, sit facit din §epte zile
una . sit cerce, sit afle §i s'aducd veste.
0 zi din §epte zile Zina Zorilor n'a facut
alto. cleat a stat §i privit in calea soarelui :
a privit . . . privit . . . pina ce au ince -
put a-i curge lacrimile din ochi§ori, nu stim
acuma de privitul cel mult, ori de durerea si
dorul ei cel mare !
Baca 'ntr'a §eptea zi santul Soare re'ntoar-
nit . . . ros, trist §i obosit .. .. Eara§i veste
rea ! . .. Hei ! cit Petra era unde razele
soarelui nu pot petrunde !
Dupa ce zina zorilor vezh, ea si cea din
urmd cercare fu in zitdar ; dete porunca as-
pren tart : ziuele O. nu mai zhnbeasca, flo-
rile 0, nu mai miroase, venturile sd, nu se
mai miste, isvoarele sit nu mai curgd limpe-
de, §i razele soarelui sa nu mai lumineze.
Poruncl apoi ca intre lume §i 'mperdtia zo-
rilor sd se lase velul cel mare a 'ntunecimei
prin care sit nu strabatd decat o singura ra-
www.dacoromanica.ro
111
zit din soare, care 0, duel vestea'n lume,
cumcd, pand ce nu va veni acela, care a dus
apa de la fantana , soarele nu se mai misca
pe ceriu."
A mers vestea'n lumea cea'ntunecoasg, . .
Oamenii 'ntelesere, ca lumina cea grozava nu
e cleat pentru lumina ochilor imperatului . . .
Nime nu vedea 'n lame afard de 'mperatul;
nime nu vedea necasurile 'ntunericului _cleat
imperatul, i nime nu era mai neferieit deal
imperatutDete dar fiilor sei Floria §i Cos-
tan sfat si porunca, ca sa porneased, sa
meargd si sa mantueascd lumea de'ntuneric.
Cine-a mintit una, minte §i-a doua: Floria
se puse'n seaot, si pornI cAtra imperatia zo-
rilor acuma, and Petru a fost curatit calea.
Cand Floria era s'ajunga la curtea Zinei
Zorilor, Zina Zorilor situp, cumcit va sa vinit
ceva strdin.
Vine cineva ? intreba cam aspru.
Vine" respunsere smeii, ce stateau pazit
la punte.
Cum vine ? peste punte ori pe sub punte."
Puntea era acuma §tim noi cum era ! Flo-
ria trase pe sub punte.
Voinicul vine pe sub pante 1 respunsere
smeii cam cu gluma.
Grijiti de el, neagra ve fie lumind!" zise
acuma zina, §i primi pre Floria ca sti intre.
Pre Floria'l trecure fiorii cand vezit atIta
frumuseta.
Bun ajuns voinicel tu ai furat apa ?
SI fie de bine! zeu eu am luat'o.
Tu ai beut viuul?
Floria stete mut.
9, Tit ai mancat panea?
Floria zise ba."
Tu m'ai sdrutat ?"
112 ZINA ZORILOR.
Floria-§i uita vorba.
Na! oarba-ti fie lumina! invata-te sa mai
minçi !" zise acuma zina superati, §i dete lui
Floria doue palmi, una pe de-a dreapta, una
pe de-a stanga, incat estuia i se intunec4r6
ochii ca Ocatul lui cel mare.
Doi smei dusere" apoi pe orbitul de Floria
acasa, §i treabi se gad.
Porni §i Costan in urma fatine-seu.
Porni, ajuuse, o pap, §i renturna.
In lume nu mai remase acuma nici o raza
de lumina. A§a remase lumea 'ntreaga oar-
bA de dragul ochilor uiiui impgrat. . . .
Dupa ce Zina Zorilor a vgzut cumca, nu
poate afla pe 136tru, a chemat la sine pe in-
treaga taxa sa : pre smei, balauri, nasdravani
§i lei, pe toate Zinele, pe toate florile, pe
top supu§ii i-a chemat la sine. Chiar §i san-
tul soare a trebuit sa se coboare de pe cer,
Si desfrane caii de la caruta, sa-i bage 'n
grajdiu, §i s. intre la Zina Zorilor.. . . CAnd
au fost a§a, toti adunati impreuna, Zina Zo-
rilor nu le impartl mai mult la porunci, ci
trista §i mustrata cum. era, Id zioa buna de
la toti supu§ii sei, le multaml pentru iubire
§i credinta, §i-i trimise'n lume, ca sa mearga
§i fad. fiecare dupa capul §i priceperea sa,
numai doi lei, doi smei, doi balauri §i tot
atatia näsdravani opri la sine, ca sa fie eine
sA-i pAzasca puntea. Tnmise toate zinele 'n
gradina §i rasa ca sa nu intre'n curte pana
ce nu o vor vedea pe ea senina; lasa ca
florile sa miroase d'aici inainte un miros, ca-
re imbata pe ori ce fiinta omeneasca, ca
v6nturile sa se mi§te cantand gab, de dure-
ros, incat ori ce stiffet omenesc sa planga
cand le aude, ca isvoarele sa curga apa ama-
rd, §i lasa ca soarele pe toata zioa data de
www.dacoromanica.ro
D zeu sit arunce cAte de §epte ori §epte raze
seci in lume Dupa ce toate aceste le Mu-
dui, se duse la roata cea mare pe care era
invèrtit firul traiului omenesc, §i opri roata
de a se mai intoarce §i viata onieneasca de
a mai curge.. . Dup'acea Zina Zorilor s'as-
cunsa din fata lumii in fundul curtii celei
mari, in locul cel mai intunecos §i mai ne-
grigit.
Smeii, balaurii §i nasdravanii e§irg'n lume,
§i, de ru§ine ce le era, s'ascunserg in cele
mai adAnci pustiuri §i pe§tere ca ochiu o-
menesc sa nu-i mai vada ; leii '§i lepadarg
pgrul de aur §i ferecatura de pe ghiare §i
dinti, §i de supe'ratt ce erau, se facurg salba-
tici ; zinele s'ascunserg prin grading.; florile,
isvoarele §i vènturile se supuserg vointei Zinei
Zorilor, §i razele seci, fitnit caldura §i lumina,
§i astazi se véd intinse pe cer colea in nop-
tile de vara Viata omeneasca stete locului,
§i timpul inceta d'a mai eurge
Doi lei, doi smei, doi Maui i doi nas-
dravani se puserg paza la punte . .
Cat a remas imparatia zorilor astfel, acea
nu se §tie, §i nici nu se poate spune . . . .
A trecut multa vreme a§a far& sa fi curs!
A inteles §i santa Vinere, ca Zina Zorilor
s'a superat ; raza cea pustie §i vgntoasele, ce
cutrierau lumea intreaga, i au fost adus §tire
de mult S'a superat de jumgtate, ear de cea-
lalte juingtate s'a bucurat : s'a supgrat pentru-ca
nu putea sa mai priveasca in cautatoare, §i s'a
bucurat pentru cit vedea pe nt-frumosul seu cel
voinic scapat §i pe vecina sa cea frumoasa trista. .
A mai fost apoi necajita §i pentru-ca i s'a
fast spurt ulciorul cu apa cea minunata . . .
("and santa Vinere vgzii iinse, ca intuncri.
 ZINA. ZORILOR.
cul nu mai inceatit, lumina nu mai vine, §i
and perl §i cea din urma raza de pe pa-
mënt, zic, and santa Vinere vezd ca Zinei Zo-
rilor i-a trecut de gluna, ea. porunci ventoa-
selor ca sa porneasca toate impreund, sa se
isbeasca, in velul cel mare de la marginea im-
p6ratiei, sa-1 mi§te din loc, §i sa filed' ca lu-
mina sa curgit'n lume.
V6ntoase1e pornire . . . care de care mai
turbate, care de care mai grozave §1 mai in-
frico§are, . . . cum merg adna ventoasele ...
Ti se parea ell, au sa iee lumea en sine §i
sit nu se mai opreasca in loc cu ea . . .
Ajunser6 la v61 . . . se isbire'n el . . . .
§i cum se isbirë ? . . WW1 nu se mi§cit ! ...
Ventoasele se mai isbire odata, . . . apoi And
odata, . . adeca de trei ori una dupd. alta.
. cursul lor ; de trei oH sfarmare nourii isbin-
. . Si apoi nu se isbirë mai mult . . . Ve-
zure cumca velul sta mai tapen decat parne'n-
tul in titinele sale . . . Stature' citte-va cli-
pite locului rucinate §i obosite, se'ntoarsere
dupit aceea indarApt, §i incunjurare odata lumea
in mania lor cea turbata . . . Ce a fost in ca-
lea lor ? . . .acuma-§i poate gandl fie-care
ce-a fost ! . . Bine cu de-a bunk sama n'a pu-
tut fi 1 . . . Vai §i Emar ! ! . . . treaba n'a fi fost sa fad. . . Cine §tie, . .
V6ntoasele sosire a cask §i spusere santei
Vinere cum §i ce e cu velul.
Santa Vinere sit superb', acuma ci de cea-
lalta jumetate ; trimise ventoasele la curtea
, imperatului, ea sa dud lui Petru vorba §i.
sfat : 0, meargit, sa stee de vorba cu Zina
Zorilor, §i sd faca ce va face, ca sa aduca lu-
mina in lume.
Ventoasele pornire de-a doua oara ... acu-
ma ceva-§i mai incet . . . mai nepripit, . .
ca §i and pleci adean treaba Mini §i la om
de 3i/travail . . .
www.dacoromanica.ro
113
Ajunsere la curte . . . Petru nu e i . .
Ventoasele incepure a se mica mai a strain.
Petru a peHt in cale.
V6ntoasele 1uar6 curtea din stinga, . . .
apoi din dreapta, . . . apoi din mijloc, . . .
o intoarsere", sucir6, redicare §i aruncare pang,
ce nu se mai alese nemic din ea . . . Dupa
aceea pornir6 cu vestea despre moartea lui
Pant cat% coliba santei Vinere.
Porniti eu totii in lume ; miccati tot ce e
de miccat, §i aflati pe P6tru. Viu sail mort
mi-1 aduceti! poruncl santa Vinere dupa ce
auzi vestea cea trista.
Trei zile ci trei nolpti vèntoasele nu mai
steter6 De trei ori scoaserë copacii
din radicini ; de trei ori scoaser6 riurile din
du-i de stanci; de trei ori maurare fundul
marii §i de trei oH prapadire fata pamentu-
lui. Todte furen zadar 1 ... Ele intrar6 a ma
care de care mai obosite, care de care mai
manioase ci mai rucinate.
Numai una n'a sosit And : ventul cel de
primavara lene§, moale ci, intarziatic
'Jude sa, fi remas ? . . . Toti §tieau, ea mull&
de obosit ce-a fi fost, s'a pus unde-va la re-
coare. . . . Nime nu-§i mai bated capul cu el...
Eac'odata inteun tarziu, dupa, ce toata lu-
mea §'a fost rupt gandul de-a mai aft pe
Petru, frunzele incepur6 a se micca.
Santa Vinere simp molltatea suflarii, ci edl
dui.
Ce veste aduci ? intrebb, pe cea mai dra-
g& dintre Ontoase.
Trista e de trista, dar bunal de bunk
§opti vëntul cel ten'er. pupa ce m'am fost
obosit de-atata cercare, de-atata spart ci pra-
15
114
dare, dadui de-o fgntana sack §i cugetai sa
intru'n ea, ca scutit de surorile mele, s mg
mai odihnesc inainte de a pornl catra casa.
Si n fundul fOntanei aflg§i pe Pgtru ?
striga santa Vinere plina de bucurie.
Da ! §i pre murgul de- o parte
Dulce-ti fie vorba ; drAgu ti fie sufietul, §i
pururea veste bung s'aduci! zise acuma santa
Vinere catrg vgntul cel de primavara ; gi po-
runcl apoi ca s se rapezasca pang la santa
Joe §i sa-i spung ca sa se &easel cu tigaea
cea de aur, ca de PRI% nu e bine, O. sara
de-acolea pang la santa Miercure, §i sa-i spunk
ca sa ving la fantana cu apa vietei.
Tnteles-ai ? 6i mai zise santa Vinere,
nir6 cu totii. ...
Sa fii cu'n picior aici, cu unul acolo ! §i por-
.
Sosir6 cu totii la fantana cea parasita. . .
De Ntru nu era decgt os §i cenu§a.
Santa Miercure lua oasele, §i le incheie la
olalta . Nu lipsea nici unul.
. .
Santa Vinere poruncl vgntoaselor ca sg des-
funde fantAna, s'arunce pulberea in sus, §i s'a-
dune cenu§a lui Ntru . . . Toate se facurg...
Santa Joe facA foc, culese mull de pe
frunze in tigaea cea de aur . . . §i puse ti-
gaea pe foc.
Cand apa incepa a fierbe, santa Miercure
zise trei vorbe,.. privi odata catra. resgrit, o-
data cgtrg apus, odata cAtra meaza-zi, odata
cgtrg meaza-noapte, §i arunci earba vietei in
apa cea feartg.
Tot ala facA §i santa Vinere cu cenu§a
lin Paru.
Santa Joe numgra dupg acea unul, done',
trei", §i 1u tigaea de pe foc.
Din cenu§a lui Pëtru, din ring §i din ear-
ba vietei s'a fost facut o unsoare mirositoare.
www.dacoromanica.ro
ZINA ZORILOR.
Vgntal cel de priragvari sun odatg peste
ea, §i unsoarea se slel.
Acuma unserg oasele lui Pëtru cu unsoa-
rea de §epte ori in jos, de §epte ori in sus,
de §epte on crud% tot de-attitea ori curme-
zi§, §i and fuserk gata, Petra sari in picioare...
pe de o sutg §i pe de o mie de ori mai fru-
mos cleat cum a fost . . . pe de-o sutg. §i
pe de-o mie de ori mai voinic qi mai Riles
decAt cum a fost !
Sal pe cal, voinice ! zise santa Vinere.
Indatg, ce murgul simtI pe stapanul seu in
spatele sale, incepti a necheza §i a scapark
din picioare . . . Era mai viu decgt cum a
fost cand-va ! . . .
Unde pornim ? intrebb. vesel.
Catrg casg ! respunse Pgtru.
Cum sg mergem ?
Ca blastemul !
Pëtru multgml de vorba §i treabg, se in-
tinse apoi la cale, §i merse . . . merse . .
cam 'merge adeca blAstgmul ! . . . pang, ce
ajunse la curtea impOratului . . .
De curte nu mai era decgt local. . . . Nu
vedeai urmg de om, de la care sa poti auzi
o vorba sau o veste. . . Eaca inteun tgrziu,
baba Bir§a e§I din fundul unei pivnite mu-
cezite . . .
Palm intelese ce e, cum, din ce pricina,
intoarse frgul Murgului, §1 merse mai rapede
decat cum a venit . . . Nici nu resufla pan
la impgratia zorilor . . . I
Cata vremea a trecut, decand a remas cum
a fost sg remAng trebile'n impgrAtia zorilor
aceea cu vorba §i graiu nu se poate spune . .
Multa vreme a trebuit sa tread, !
.
CAnd Pgtru sosi la punte, in soare nu mai
erau cleat trei raze luminoase, §epie calde
 ZINA ZORILOR-POE SR.
vi none seci, . celelalte toate le-a fost le-
. .
'Mat cu deamënuntul . . .
Cand Pètru se opri cu Murgul, toata lumea
se opii. cu el, ca sa van, ce va fi sa fie acuma.
Zina Zorilor simti, cumca ceva deschilinit
trebue sa, fie'n apropiere, ca-i Ord ca, tocmai
acuma s'a de§teptat din visul cel ce-a facut-o
trista. . . . Ea dorea . , nu §tiea ce . . toc-
mai ca §i atancea . . .
Cine vine ? intreba cam cu jumkate de
gura?
Tine-te bine stapand zise murgul.
Petri' strinse din pinteni, trase din frëu, §i
nici nu se simp pana, ce fuse de cealalta par-
te de punte.
Voinic vine l peste punte 1 strigarë pa-
zitorii ridicanduli palariile din cap . . .
Zina zorilor nu se mai mi§ca din loc §i nu
mai pill nici o vorba . . . Ca pe nevëzute
,
sari PCtru la ea, a cuprins'o in brate, §i 0 sit-
ruta . . . cum sAruta adeca Feti-frumo§ii pe
zinele dragostoase
Imperateasa zorilor simp, ca simte ce n'a
mai simtit . . . Nu mai vorbl, nu mai intrebh,
ci fact semn ca sit bage pe Murgul in graj-
diul soarelui, §i intra cu Ntru in casA, .
Zinele incepurC a zimbl vesel ; florile ince-
pure a mirosi duke ; isvoarele deterC a curge
limpede ; Venturile se prefacure in cantec de
bucurie ; roata vietei incept a se intoarce mai
rapede decat presnelul ; vëlul cel negru cite"
la pament, §1 soarele stralucitor se ridica in
sus catra ceruri . . . sus . . . mai sus cleat
cum a fost and va . . . i'n lume se fact
lumina ca fata soarelui, incat none ani, none
luni §i noun zile oamenii nu vezure nimic de
lumina cea infrico§ata. ..
Pelru merse a casa, athise pe tathl seu cel
www.dacoromanica.ro
115
Man §i pe muma sa cea betrana, fact o
nunta incat ëi merse vestea'n nouCzeci §i
none de teri, §i se fact imperat peste am'endoue
impAr4iile.
Earl fratilor Florea §i Costan li se dete
lumina ochilor . . ca 0, vada §i ei fericirea
lui Pëtru.
*
Asta a lost, dragii mei cei buni, povestea
lui Pelru Rt-frumos cu Zina Zorilor din Ora
soarelui.
Pètru a trait §i a imperatit cu pace §1 cu
sanatate, '. . . §i doara mai imperate§te §i
astazi cu ajutorul lui Dumnezeu.
_Man Slavici.
DUREREA.
JO mai aduci amiute de-un timp, ce nu mai este,
Mai stii acele locuri, in care ne'utalneam ,
Si n'ai uitat-o Ana acea drag% poveste
De vecinica iubire, ce'n taina ne spuneam ?
Poveste-asa de dulce, soptita in desara,
Mad filomela canta c'un glas farmecator ;
Cand toate-ti par eterne si floH si primavarä
Si scumpa ta speranta si junul ten amor.
Cu inima fierbinte si pling, de credinta
Te-arunci in lume-atuncea si speri ca-i birul,
Si crezi, ca pentru tine prin slaba ta vointa
Chiar legile naturei in cale s'or oprl.
0, amegiri nebune ! Cand vine toamna rece,
Si frunzele pe arbori incet ingalbenesc ;
Cum pleac'atuncea toate ca visul care trece,
Lasand numai durerea in pieptul omenesc.
Caci numai ea-i eterna, durerea nu se stinge,
Durerea ne petrece prin viata la morment,
Purtand pe cap coroana-i de lacrimi si de sänge,
Ca semn al stapänirii, ce are pe paraent.
Matilda Cugler.
116-
PROLOC
la .
COPII DE PE NATURA 1
De-ti plac in poesie ideile marete
Frumoasele tablouri, precnm le'nchipuese
Ace le geniuri mandre ce'n sboruri indraznete,
Olympice virfuri s'atinga nazuese
Atunce nu cu mine sa stai la convorbire
Si asta carticica de-o parte sa o pui,
Caci ea jos pa pam6nturi retine-a ta. gandire
Si culmile inalte cu ea nu poti sa sui.
Eu am privit in juru-mi l'a noastra omenire
La numdr fara margini, cu gandul marginit
Ce nazueste numai la bunA vietuire
Si miei mariri veneaza ca scop i tel dorit.
Ca pictorul, ce liber de rele si de bune
Primblandu-se 'ntalneste, nn chip arta ciudat,
Incat a scos indata hartie i carbune
Si margenile sale usor a desemnat,
Tot astfel cate-odata, cand singur stam in casa
Si-mi apareau in minte figuri ce am vèzat
Luam fax% de stire de ceea ce-a sa easa
Condeiul, i o coala sau doue am umplut.
Ceteste dar i lasa sa-ti treaca inainte
De-a rand. toate aceste figuri ce-am zugravit
Si cred, la ori ce faft iti vei aduce-a minte
De alte chipuri multe ce'n lume-ai intalnit.
Cucoana IsTastasiica o stii cum la primblare
Incet, ineet se misca in vechiul seu radvan ;
Ear cu hartii, jurnale ce des pe trotuare
Ai intalnit pe Vespe acuma Vespasian,
De-ai mers la Adunare stii bine pe Zimbila
Ce schimba la principii cam schimba la figuri,
*) Avgnd peste putin a se tipari intr'un volum Copiile
pe Naturti" a D-lui Jacob Negruzzi, autorul a corn-
pus pentru aceasta carte prologul ce publicam aid.
www.dacoromanica.ro
POESII.
Apoi la Vaielrescu nu te-ai nitat cu mill
Vez6nd en ce suspinuri inghite la fripturi ?
GataiI tiind psaltirea adoarme and ceteste
Si lungile lui gene pe micii ochi se plec ;
Artistii mad pe scenl and publieul priveste
In gesturi desperate si racnete se'ntrec.
Ear paraleul mandril in birja ce alearga
Sta. teap6n cand alaturi pe Ghita Titirez
Ii vezi cum prin multime se strecura sa mearga
La rendez -vous mai iuteeternul amorez !
Tiberiu Lehlescu in lupteelectorale
De pe tribuna varsa cuvinte, nu idei,
Pe cand. cu lungi ciubote merg6nd la tribunale
In toata dimineata zaresti pe Cocorei.
Alt'data cand a ma cetesti cu multamire
Tu vezi intrand la tine un- domn necunosent
Ce prin cuvinte blande rostite c'umilire
Voeste Bali procure sotie 'ntr'un minut.
Pe langa chipuri simple si altele'ugan fate
Vei mai ved6 in cartea-mi : poeti ce Cu amor
Cu. patrie, fratie, tirani i libertate
Topite impreuna in versuri, ne omor,
Autori care fac parte din secta laudacioasa
Ce publica lungi scrieri in carti ori in jurnal
De romdmismu pline i alte vorbe groas ,,
Dar fara un graunte de gaud original.
Figurele aceste ca la 0 panorama
In gand ailed odata le trece la sfirsit
Si poate ea 'mpreunadaca-mi clan bine saml,
Se vor lega cn toate intr'un intreg unit,
Si vezi data in forma satirica se poate
Cuprinde vreodata un fond series si bun
Dar, cetitor, ta singur gandesteaceste toate,
Caci en a mea idee nu-mi vine sä o spun,
lacob Negruzzi.
 ITINERARUL- 119 ISTRIA.
ITINERARUL IN ISTRIA.
(Din hartiile rep. Lan Maioreseu.) *)
Luni la 7 oare sara in 22 Iunie 1857 am purees
cu deligenta din Triest spre Pisino. La o 1/2 ora
dai de Salinele de mare, §i dupa alta 1/2 oil, de
alte Saline de mare langa satul Muggie, pe care
Aug poporul ii chiamit Muie. La 9 oara j 10/60
am ajuns in Capo d'Istria, un opid cu cal atAt
de anguste, incat nu pot sta doue trasuri alatu-
rea. Era noapte si n'am putut visita nimic. In
cea mai buna osp6tarie, unde intrai pentru cate-
va minute spre a-mi stampara setea, nu aflai de-
cal trei popi catolici i un mirean, desertand pa-
hare pline cu yin roa de Istria, pe care-1 cunos-
team din Triest. Un bilet de recomendatiune ce
aveam catra parintele popa Betronzel apucase a
remane uitat in portofoliu ; uitasem i numele pA-
rintelni, si asa am esit fara a face cunostinta, en
acesti buni parinti. Poate nici nu le-ar fi parut
bine a se vede turburati de un strain in placuta lor
ocupatiune in via Domnului.La 123/4 dupa mil-
zul noptei am ajuns la a 2-a statiune, la Buje,
pe o borra din cele mai tari, ce incepuse a sufla
de 2 ore. La 3 ore §i 3/4 am ajuns la a 3-ia
statiune Visinada. Era zioa alba de o jumAtate
ora.La 6 ore ajunserëm in Pisino.
23 Iunie,
Cu toate ca suprafata pAmAntului nu infatiseazA
dealt erupturi ori smipAturi vulcanice, locurile §i
cele departate de mare, spre mijlocul Istriei, sun
bine cultivate, mai ales de la Visinada §i de la
Corabia inainte spre Pisin si de la Pisin inainte
cat se vede cu ochii pang. spre dealurile despre
Valea Arsei. Prin mijlocul pietrelor ce acoper
pamentul pretutiudinea se ved toMe spitele de
granate orz, gran (golan si focus), secara, po-
numb, fasole, cartofc, canept, in valea Scropedi
am v6zet chiar §i arisca matura ce se secera ori
se cosea. Intre grithe erau unele foarte frumoase.
Ville se cultiva ca in Italia. Vitele sunt arbore
grosi si inalti, ertrora drept propta le servesti,
alt arbor. Acesti arbori, de care sunt razimate vi-
4.)
Ern mic estras din aceasttt scriere s'a publicat in
Cony. Lit. An. 2 No. 1. Cu iumu4irea colelor jur-
nalului nostru,gavem acum putintX de a o publica in
iutreg.
www.dacoromanica.ro
117
tele, taunt mai toti jugastri ; nici mi-aduc aminte
sa fi v6zut alti arbori decat jugastri langa vite.
Vitele formeaza un sir lung ai contimiu, fiindea
fie care vita e prinsa cu o parte din ramii sei de
vita dinapoi, §i cu cealalta parte de rant de vita
dinaintea sa. In accst mod fac o catena necur-
mata. Distanta de la o vita la alta e ordinar-
minte ea de 10 palme domnesti ; ear spatiul din-
tre un air de vise si altul e de trei i patru, ori
mai mare, ai semanat eu gran, secant., porumb.
orz eto. Adese-ori in fie care interspaciu de aceste
e alta semanatura, de es. intre cele de'ntAi done
sire de vice e gran, in urtnatorul interspaciu e
porumb, fasole -ori cartofi, apoi secant ori orz.
C'un euvënt : tot acea tearing e usatt ca vie, ca
pomet, ca gradint de legumi, ca camp de gra-
nate.Dar sa ne inturnam la ale noastre.
lndatt ce am ajuns la PisittO, M'am dus la D.
Cegnar, oficiant la telegraf, Ma care eram re-
comendat de D. Bleiweiss ; dna aceea am fost
la primul negutitor din Pisino, la D. Camus, cA-
rnia fusesem recomendat de D. Scaramanga. Fni
receput in sinul familiei D-lui Camat ca toata
cordialitatea. La 4 ore chip pranz mersei cu D.
Cegnar la satul Zareci, 3/4 de oil departe de Pi-
sino. Preotul locului ne recepa bine. Aici se in-
cinse intre noi disputa, despre originea Romanilor
istriani. Preotul slovean pretindea mortis, et n'au
fost mai multi dectit sunt astAzi, et nu se pierd,
ca sunt tenaci in conversarea limbei lor, ca in
casele lor nu vorbesc alta limba pang, nu incep a
umbla in small, unde invata limba croatico-ili-
ricA. C'un cuvent : ea RomAnii Istrieni au fost de
cAnd au venit tot acolo undo se mai afla si as-
tazi, si ea sunt venetici in locurile aceste. Cum-
ca nu s'ar tine de vechii locuitori ai Istriei, de
pe timpul Romanilor, od ea cel putin nu sunt
mai vechi in Istria cleat Serbii, Croatii, Serbo-
Dalmatii. alega un document din anul 1352, scris
in limba latina, in cea german& i cea croatico-
serbica, in aceasta din urma ou alfabetui glago-
ritic, prin care document se regnla flmii Istriei
peste tot, si in parte si hotarul satelor de la la-
cul Cepici (Cepich) si in care Domnul acestor
sate, al satelor unde vedem astAzi pe Romanii Is-
triani, zice, eft el e constrins a dimite pe local-
toni acestor sate, daca nu li se vor da ori asemni
118 ITINERARUL 11T ISTRIA.
si lor pamAnturi*). De unde inchea preotul,
cA locuitorii satelor de langit lacul Cepici, ea maii
ce la inceputul secolului 14 nu aveau pAmenturi,
nu putean fi veniti de mult in locurile aceste.
Ear cat pentru epoca, and sA fi venit acest
RomAni aici, preotul din Zareci zicea, c. poate sI
fie adusi aici din Dacia TraianA de Tatari, care
in secolul 13, fugarire pe regale Bela") si avure
o bAtAlie mare din sus de Fiume, dupA cum zice
preotul, la locul numit pAnA astazi Grobnic ce va
sA zica loc de ingropdciune, de inmormatare, pen-
trucA acolo se ingropare cei elzuti in acea bl-
tAlie ; ii fiindel si la lacul Cepici, langA Berdo,
se afla un sat Grobnic (pe charte Grobnico),
adause popa se vede cA RomAnii cei adusi de
Tatari lAngA Fiume au treed pe urmA la valea
riuletului Arsa §i au adus cu sine si numele Grob-
nic si Pau aplicat la locul unde s'au asezat lAngl
Cepici !
Ca aceastA ipotesA usuricA, fundatA numai pe
etimologia numelui Grobnic de lAnga Fiume si pe
imprejurarea, cA aceastA numire se aflA §i lAngA
Cepici, apera preotul pArerea sa, eA RomAnii aunt
veniti mai tArziu in Valea Arsei. Mai adause in
fine, cA dacA aces ti Romani ar fi din vechii lo-
cuitori ai Istriei, ar ave si ei vre un sat eu nume
romAnesc.
EatA pe scurt argumeutele bunului Sloven; ar-
gumente pure n egative. Indesert i-am pus intre-
bAri ea aceste :
a) Ce au nevenit V olocchii, care dupA Nistor,
eel mai vechia cronist rus, au bAtut pe cei de'n-
tAi Slavi ce au venit la DunAre pe dreapta Tisei
in jos, si despre care Schloezer, editorul si co-
mentatorul lui Nistor, zice ea dnpA insemnarea
euventului Veloch la Rusi ar fi sl fie tin popul
de origine romanA, anume Romänii, dar ea nu
crede cA acest popul, RomAnii no§tri, sA fi fost
atunci (secul. IV, V, ori VI.) ma de tari ?
Preotul mi-a arelat acest document in archivul Sla-
vilor despre meazA-zi, din anul 1852, sub titula a-
ceasta: Arkiv, as. povestniku jugostovansku, knjiga
II 1852. Citatul document e publicat aici numai in
limba slavonicti; ear despre esemplarul cel latin si
cel german nu-mi putci spune nimic.
**) Or pe Kun Laszló? Sub acesta au venit Tatari in
1255. (Vezi Valvasor, IV, Lib. XV sect. 3 4).
www.dacoromanica.ro
b) Uncle sunt Vlachii, de la care Croatii au cu-
prins cea mai mare parte a terei lor si Dalmatia,
cAror k-au stipulat drepturi, sustinute pAnA in
seculul 17, cari mai inainte aveau in partile aces-
te Banatul kr §i de la care ducele Crovatilor a
luat titula de Ban, euv6nt romAnit in forma
accasta ?
c) Pent ru ce Slavii de meazA-zi sucesc numele
Vlach, Vloch, Voloch, Vlasi, Ulach, Laeh, Lasi
etc., zicend aci cA se dA pAstorilor, aci calor de
bisericA orientalA etc., cand ei stilt toti, cA acest
cuvent in origine nu inseamnA alt-ceva decAt :
Roman, Italian, Latin ?
d) Pentru ce cu istoria in mAnA nu se iau pe
urma acestui name, incepend din Agram pAna la
mare la Morlachi, care ori cA sunt Romani negri,
adecA Mauro-Vlachi, de undo sA se fie format
cuventul Morlach, ori eA sunt Romani de la mare
(morje-vlachi=morlachi), si care atAt dupA dia-
conul Dioclea ce insuci a lost morlach §i zice cA
Morlachii ea toti Valachii sunt origine latinft, cAt
§i dupri Tom masini, episcopul de Citta-nuova,
care scHse in anul 1650 §i care zice pag. 515 :
I Morlachi che Bono nel Carso hanno una lin-
gua da parse (adecA care nu e nici schiava" nici
italiana"), la pale in molti vocalnai e simile alla
latina (nu all' italiana, ci alla latina) ? *)
e) Pentru ce nu cauta in Ireneo della Croce
Historia di Trieste" (tiparita in 1697) Lib. IV
c. VII pag. 334 unde zice : Un' altra memoria
antica, degna d'osservazione non minore delle
gia addotte antichith romane, osservo in alcuni
populi addimandati comunemente chichi (cici)
habitanti nelle ville d'Opchiena (Opcina), Triba.-
chiano (Tribaciano) e Gropada situate nel te-
ritorio di Trieste sopra il Monte, cincine miglia
n(lh/4 mil. geograf.) distaute dalla eitta verso
Greco, ed in molti altri villaggi aspettanti a
Castelnuovo nel Carso giurisdizione degli inns_
Inainte de aceste vorbe numeste cetAtile ce se tin
de Pinguente, apoi cele din Carso, i adaoge: (Than-
si indefferentemeute due lingne, schiava ed italiana,
ma nei castelli pm Pitaliana, e la chiava di fuori
continua." Apoi vine locul de Morlachii din Carso.
Ear cetittile ori opidele din Carso le chiamg Lisa
pag. 515Lanischie, Racciavas, Bergojaz, Dana, Sot-
toraspo, Terstenico, Brest, Praporuchie, Podgacehce,
etc.
 ITINERARUL IN ISTRIA.
trissimi Signori Conti Petazzi, quali oltre 1'Idio-
7) ma Slavo comune a tutto il Carso, usano un
proprio e particolare consimile al Valacco, in-
tracciato con diverse parole e vocaboli latini
/7 come scorgesi dall'ingiunti ed a bel studio qui
da me referiti... I nostri chichi addimandansi
nel proprio linguaggio Bumeri (Rumeni)....
Parole e vocaboli usitati da Chichi : Ambla
1)
cu Domno (Domnu)ambula cum Domino ; am-
bla cu Draco (dracu) ambula cum Dracone
(Diabolo) ; Bou bos; berbaz (barbati) homo
(homines, viri) ; basilica (basereca) basolica*);
Cargna (carna cum zic si astazi in Valdarsa)
carne; cassa casa; cass (ca) caseus ; com-
pana campana; copra (si coapra) capra**),
Domicilio (domiciliu) domicilium ; Filie ma
mia Figlie ; forzin (forcin) forceps ; fizori ma
(ficiori mei) miei figliuoli ; fratogli-ma (fratele
meu) miei fratelli ; .111atremater ; mugliera
(muiere) moglie ; Patre padre ; puine (pi-
ne) pane; Sorore Soror ; Vino (Yin, fli mai
de crezut vir, cum zic si astAzi in Valdarsa),
Um ova (una oie) una ovis.
f) In desert i-am adaus, ca. Croatii pe asa nu-
mitii Serbo-Dalmatini (Serbo-Dalmatinski) acolo
si aici in Istria ii numese in batjocurd Vlachi, si
ant acestia, cdt si Romanii din Valdarsa batjo-
coresc pe Croati Besiaci, adecA fugari, fugitori,
de unde se vede intre ei ura, ntiscutd fdrA indo-
eald din resbelele ce au avut intre sine.
g) CA cdt pentra locuri, ea au numai numiri
slavice, afard de aceea cd si acesta e un argu-
mert negativ, noi putem aduce esemple numirile
din RomAnia si Moldavia, unde en toate cd au
fost Romanii totdeauna precumpAnitori, totusi si
astAzi stint numirile slavice de locuri foarte ade-
se, din causd, cd dap barbari, ei cei de'ntëi au
organizat un stat politic si bisericese, ea Domni
ai Daciei, si au ant impdrtirea politica. in
limba lor s'a flat liturgia pAnd inainte de 200
*) Se vede eroare, ceci cei din Valdarsa zic ei astitzi
Basereca.
44) Se vede eroare, pentruce ei astezi in Taldarsa zic
copra gi rapu. Poate ce Ireneo a voit sit represen-
te pronuncia populare, cit dupe ce venii in Susnie-
vizza, me convinsei cd aceeti Romeni o multime de
a le pronunteau oa or ca a unguresc.
www.dacoromanica.ro
119
de ani. EatA un esemplu de o tare, unde nu e
picior de Slav, si cu toate aceste numiri slavice.
Nu e dar de mirare cd si in Istria e asa, unde
Romdnul n'are nimic al seu, deal aerul, apa si
pietrele, unde romaneste vorbeste numai intre 4
pareti, uncle chiar si numele de Roman ce-1 avea
pand daunezi, l'a lAsat in gratia strainalui.
In desert toate aceste si altele in restimp de
3 ore, cdt Oa. conversatiunea : Parintele remase
intr'ale sale, cumcA RomAnii istriani sunt de and
en documental din anul 1325 tot atati cati eran
...
atunci si cd nu se pot desnationaliza!
Mi am adus aminte ce observasem si la alti
Sloveni, precum si ce-mi observase profesorul
Zhishman in Triest, a toti preotii sloveni aunt
panslavisti ia intelesul acela, O. nu vëd din ve-
chime prin locurile aceste decdt Slavi, dna. di-
naintea Romanilor, si cd si acum pe toti vor a-i
face Slavi chiar unde nu se mai vorbeste slavo-
neste. In adevr in stdruirea lor de a afirmi,
cd Romanii din Valdarsa nu se desnationalizA,
cd sant tenaci, mi s'a pdrut a ved6 o Were de
reu, cd nu se stinserë toti RomAnii.
Venind vorba de articlul esit in Nri. 1-2 al
jurnalului D'Istria in anal 1546, preotul imi
ar6ta acest articul in Zora Dalmatinskuu *) din
acel an trades in limba croaticd. Minded. nu
aveam cu mine probele de limba romano-istriand,
am cerut jurnalul dalmatin, ca sA-mi copiezi ace-
le probe, si mi-1 dede a-I duce cu mine la .Pisi-
no. Tot ad aflai, cA autorul articlului, Antonia
Kovaci, e astAzi chiar Podesth in Pisino si el
acesta la compunerea articlului fusese ajutat de
lilieetici,) atunci june studiante in Pisino, Ro-
mAn din Valdarsa, anume din Berdo, acum co-
operator (capelan) in Castva.***) Descoperirea,
1 Zora Dalmatinsku, 1846, No. 19-20. In No. 20 se
mai afle Qi un articul intitulat: Obicaji kod Morla-
lakah Lalmacii, pag. 153-156.
*1 Micetici scrin ei zic Croatii; ear Romenii istriani
zic Miceti ei Micetiti ei Micetity, din care Slavii Rt-
cure Micetich or Micetitsch.
***) Cooperator zic Slavo-croatii; ear Romenii zic Cape-
lan. La Castva Romenii zic Castdu 0 Castav, de
uncle ceilalti ficure Castva.
120 ITINERARUL IN ISTRIA.
a D. covaci e Podesta. in Pisino, uncle me ado,
me umplt de bucurie. M despArtii de parintele,
care cu toatA via noastrA disputA implinise foar-
te bine cuviintele ospitalitAtii, ei dedei o sigarA
de tabac turcesc, pe care o puse bine spre a o
tine de suveuire, si me inturnai la Pisino.
R4 Iunie.
Miercuri de dimineatA mersei la D. Camus, ru-
gAndu-1 sa me facA cunoscut en D. PodestA. Tri-
mise indatA BA intrebe, dacI e acasA si d Re re-
eepe. Respunsul fA, e. va veal jnsui, i in ade-
ver vent peste putin. EatA-me in WI cn autorul
articolului, ce pentru RomAnii Daciei traiane fA
descoperitorul until nou mem bru al natiunii ro-
mano-orientali. Nu-si puteA esprime bucuria ee
simteA vezencl un Roman din Dacia, i anume
ca vine en scop de a se informa in fata locului
despre aceastA frantura de Romani in agonie.
Desi, precum mArturisl, si precum aratA numele
(Kovaci), de origine slavonA, area Anse un inte-
res foarte vitt pentru Romani i promise cA-mi
va subministra tot ce-i va sta1in putere spre a-mi
ajunge scopul. Mi-a spus, cu ce bucnrie au rece-
put toti Italienii stirea despre esistenta Romani-
lor din Istria, mai ales fata cu tendintele Slavi-
lor de a slaviza tot si toate ce se apropic de
marea adriaticA, incAt nu se multemesc a da Tri-
estului origine slavicA, ci cant& se. recAstige Sla-
vilor i Venetia i altele mai departe, tendinte,
ce D. Covaciu le reproba tare.
Conversatiunea aceasta erA in cancelaria D.
Catpus, i tocmai incepusem a intreba, dace, nu
yin in Pisino oameni din Valea Arsei, and D.
Covaciu aruncAud ochii pe fereastra, striga : Ecco-
lo !" si deschizend usa, chiema pe until in casA.
Era un barbat de staturA mai jos de mijlocie,
Anse bine fAcut, indesat, pieptos i spAtos, via si
voios, [alit tare in negru, capul rotund, fruntea
latq, incretitA. FArA cea mai micA pasare saint&
pe D. Camus i Covaciu in limba croatico-slavicA.
Aeestia i spusere, ca eu And, sunt de ai lor,
si sA vorbeasca cu mine in limba lor. Istrianul
se niti cAt-va la mine, dede din cap, si ear se
inturnA cAtra cei ce-I chemasere, reincepend cro-
atica. Eu ii ntrebAi atunci :
De ce nn vorbesti in limba voastra ?"
El : In limbo noota ?" (o par),
www.dacoromanica.ro
Si cu aceasta stete mut. Pricepui, cA nu m'a
inteles pe deplin i intrebai pe D. Covaciu, ce
verb au pentru parlare ?" (Noi conversam italic-
neste, pentru cA Camus nu cunostea decAt Italia-
na si slavona). Dar istrianul intelegea italiana *)
si në informa indatA :
Noi parlare zicem cuvint", ceea ce intArl si
D. Cowie.
Acum repet intrebarea :
,De ce nu cuventati" (eu pronuntai ca noi, a-
(Ica e cu ton nasal) ,de ce nu cuventati in lim-
ba voastra"?
Istrianul : cu cire (eine) cuvintA in limba no-
etre. ? (o nu se face oa). Cire sci limbs. nostrA ?"
Eu: Io stiu limba voastrA, o eunosc ce. e §i tins-
meau.
Istrianul Bire bine cA stiti, etivintAm".
Eu. ,Din ce sat esti ?"
Vorba sat nu o intelese. 1If6 intorsei cAtra D.
Covacin, intrebAnd, ce espresiune au pentru vii-
laggio ci imi respunse, cA nu stie sA aibA espre-
siune proprie, decAt cA numesc satul cu numele
seu. **) Intrebai dar pe Istrianul mai incolo.
Nu m'ai inteles ?"
Vezui cA nici aceasta nu o pricepe, si ear ra-
gai pe D. Covacin, ce espresiune au pentru capive,
si-mi zise, ca i ei au tot acest verb. ***)
Prin urmare schimbai iutrebarea, zicend
Nu me capesci ?"
Istrianul : ,Ce ziceti ?"
Eu. De-unde efiti ?"
) M convinsei mai pe urmli in Susnievizza, ce. foarte
multi diutre cei mari, chiar i dintre copilandri, cu-
nose italics, mai ales care avure ocupatiuni pa la
Pola, si peste tot pe marginea marei, ori au sezut
mai mult prin Pisino.
**) Pe urniX OM in Susnievizza, c zic Salisce, dar mai
mult communa.
*44) In Susnievizza atlai, cil au doi verbi: capesc ci
intendesc, mai des numai tendeacuqintindere, inten-
der). M'am mirat mult, di de si zic tendescu, tendesci,
in a 3-a. persoanK singul. i plurale nu zic ten-ciesca
or tenths, ci tenda, nu in imperf., ci in pres. De
aci s'ar yea, cli acest verb e adoptat de la Italiani
tIrziu, si in micul popul nu s'a putut naturaliza.
Aid ar mai fi de cercetat, in ce epocti Italiauii au
precumptinit in Istria ? sub Venetiani? De ce 014
inainte de 30 ani chiar i Italianii de Ring mare,
toti fiiceau pe au av ?
 ITINERARUL IN ISTRIA.
Istrianul stete catva cugetand, pe urma repeti
el intrebarea: Dende esei ?" (u se pronunta tot-
deauna).
Eu. Asa, dende ei}ti?"
Istr. Eu escu din (se zice si di, de) -- eu escu
din Gradigne."
Eu. Mergi astazi acasA ?"
Ear a stat ; pe urmA a zis : Astazi mergu." *)
Apoi ei zisei : Eu vim (yin) la voi mare (mane)."
La care istrianul respunse : bireA (bine).
Din toate urn cules, a nu vorbesc bueurosi
limba lor indata ce se afla intre straini, adeca
intre oameni de alta natiune, and in casele lor
fereasca D-zeu, sa vorbeasca in alta limba.
Causele ce-mi aduse D. Covaciu spre esplica-
rea acestui fa pt, se reducea mai mult la aceasta
cit stiind acesti Romani ca aIii 'afara de ei
nu le cunose limba lor, s'au invetat a vorbi in
alta limba, anurne in cea croato-slavica, pe care
o stin toti in partea orientala i cati-va din par-
tea septentrionala a lstriei intelegend i miezul
Istriei, va sit zica in cea mai mare parte a Is-
triei. Eu o lasai intr'atata, cit total e un in-
vet, desi cu o oara dupa aceasta intalnind tot
pe acest Istrian in cale, si la 3 dupit miazA-zi
ear pe el si Ana pe altul tot din Gradigne, me
convinsei, cit cu cea mai mare bucurie stetere lo-
cului i me salutare bura zi buna zi. La in-
talnirea de dupA meaza-zi cel cu care me cunos-
cusem de dimineata, imi presenta el pe colegul
sea Ana i cestu cuvinta Vlas7i, **) i tot din
Gradigne." Le placea a sta de vorba cu mine,
de ce la Camus in cancelarie
si intrebandu-i,
se fereau a vorbi romaneste ? (le-am observat
de atatea ori, BA nu mai zicI Vlaski, ci roma-
neste, si se supusere), total ce am pu tut scoa-
te din gura lor, era a ceia nu stiu cuvinta
cu noi." Eu intrai in parere, ca fiinded numele
4,) Se conjugg: mergu, meri, mere, mergemu i meremu,
mereti, merga; prin urmare in a doa persoaug sin-
gulare nu se zice mergi, ci meri, si de aceea stete
nti pe gituduri.
**) Istrianii an perdut forma romitheasa autia in escu
la adiective ; ei zicu: io cuvintu Vlaski, croatki".
Cuind vorbind in limba noastrit aud cNte un cunt
latin, care seamiirdi cu altul italian, ear istrianii nu-1
au, imlatit ii auzi: ista-i, or acesta-i italianski, or
mai des: talianski.
www.dacoromanica.ro
121
i3..M:=11
de Vlach, ee Croatii dau in batjoeura Dalmato-
Serbilor, e rusinos, ei de rusine nu vorbese limba
lor intre straini. *)
D. Covaciu se tinit de promisa. Abia me intur-
nai acasa de la D. Camus, i Ana inainte de
meaza-zi vent si-mi aduse renumitul seu articlu
esit in N-rii 1-2 ai jurnalulai L'Istria" anul
prim 1846, precum i un articul, sau mai bi-
ne capetul unui articul esit in numitul jur-
nal in anul 1852 din agera pang. a Domnului
de Franceschi, care in acest capet dc articol-apa-
ra causa Ronartnilor istriani cu o caldura, ce si
esit de la un Roman din Dacia lui Traian, ar fi
facut mare impresiune. Cetirem impreuna acest
articul **). Apoi vent vorba la Sajevici cu probe-
le date de el in Novice gospodarski etc." si eu
observai, cit dupa consemnatiunea de vorbe roma
no-istriane, ce mi-o dede Ana. la Lubiana Dr.
Bleweiss, el nu crezil sit tie rornitneste. 1). Co-
vaciu mi-a spas, a in adever Sajevici nu cunoas-
te limba, ci a scris ce i-au spus altii. De alta
parte imi recomenda tare pe Capellanul Micetity,
acela care cooperase la articulul din L'Istria"
No. 1-2, 1846, si care acum se aft. in Castva
(Castau, CastAv zic Bomanii din Istria), nu de-
parte de calea ce duce la Fiume. Ear dintre
locuitorii din Valdarsa imi recomenda, pe betia-
nul Scrobe, Podesta (jupan) de Susnievizza, acela
de la care parintele Sajevici adunase probele de
limba romano-istriana, i pe care acest preot na
§tin de ce, il face om invetat, cand el bietul abia
putea semna niste trasure cu condeiul spre all
subscrie numele, pe care-1 divinau numai cei ce-1
cunosc. Ans6 in celelalte, ca Oran neinvetat
era foarte destept i cu esperienta. Cu multa
caldura me indemnI D. Covaciu a merge la Fiu-
In Susnievizza m'am convins altfel. Vezi mai jos
discursul cu Parohul din Susnievizza.
*) Articulul (intitulat sulle varie popolazioni dell'Istria)
se gig. in N-rii 50-51 din anul 1852. La Luciani
in Albona in 5 Inlie cetii i pe cel de'ntelu, cam in-
tunecos; pe Morlacbi nu-i tine de Roman.
Alti articuli interesanti stint in Istria" din 1846,
N-rii 13-14 et sqq. Saggio di dialetti istriani, di
Trieste, di Rovigno. In N-rfi 16-17 (lit altul alt/
probit de dialectul Rovignan, dar cea de'ntel mai
aproape de noi. N-rii 26--27 de Franceschi despre
Castellieri i respunsul Iii Randier.
16
122 ITINERARUL IN ISTRIA.
me, uncle se afla D. de Franceschi, autorul artic-
lului de care vorbisem mai sus, ca la nnul, ce,
dupa Dr. Kandler, s'a ocupat mai mult decal toti
Istrianii cu limba romana.
Mercuri 24 funie sara.
Inturnandu-me de la D. Camus, unde ca sa,
me esprim in limba de Valdarsa merindai e
astazi, cab% sara me visit& amicul Covaciu din
nou si-mi aduse un manuscript al seu, Ana din
anul 1846, in care erau probele de limba esite
in N-rii 1-2 ai jurnalului L'Istria", conceptul
acestui articul, apoi o consemnatiune de cuvinte
romano-istriane §i o incercare de a pune in ordi-
ne formele de conjugatiuni, declinatiunile pronu-
melor 0 comparatiunile adiectivelor, o incercare
inceputa. si necontinuata, dar de mare pret. Fi-
indea D. Covaciu, nici cu Valdarsenii, nici cu
mine nu vorbea romaneste, se vede ca, prea putin
va fi stiind din limba aceasta, si poate ca 0 in-
cercarea inceputului operatului de mai sus l'a
%cut impreuna cu Micetity, ceea ce ajungend la
Castau voiu afla de la acesta. Cu toate aceste
operatul mi-e de mare pret, ca, cel putin dupa el
poti cerceta si judeca despre formele limbei in
fata locului. Conversarea se inverti si acum asa-
pra tendintelor ce se 'Fed la Slavi de a slaviza
tot 0 pretutindenea, asupra literaturei romanesti
in Dacia Traiana, asupra eelor ce au scris despre
Istria, si intro altii imi recomendi foarte mult pe
D. Kandler, pe care nu1 aflasem in Triest.
Dr. Kandler era redactorul jurnalului L'Istria,"
care astazi na mai esiste.
Cu ocasiunea aceasta D. Covaciu imi comunica
trista stire, a amicul nostru in spe, invetatul Po-
dest& al comunei Susnievizza, bietul Scrobe, era
mort de o liana, cea ce mai inainte en cateva oa-
re im stiuse! tirea fa pentra mine cam descu-
rajatoare, caci de la acest om, care stete profe-
sor parintelui Sajevici de la Bersec, ar fi invetat
en mult ma usor invetacelul roman, deprins in
arta de a compara limbe. Cu toate aceste ami-
eul Covaciu me consolfi, cu asigurarea, ca Preo-
tul din Susnievizza imi va arata pe vre unul
dintre locuitori mai destepti, en care sa me inte-
leg. Dap trei ore me las& D. Covaciu, oferin-
du-mi de suvenire atat articulii cei doi de care
vorbii mai sus, cat 0 manuscriptul cu incercarea
www.dacoromanica.ro
de a ordina, forma conjugatiunilor. Eu il indem-
nam sa continue studiul acesta, pe care-I incepu-
se in anii 1845-46 0 a ettrui intrerumpere lip-
seste pe Romani de un mare bine; el se escusa,
aducend mai multe circustante, care-I impiedeca-
re si-1 desgustare, adaogend, ca acum, daca chiar
Romanii se ocupit de Valdarsa, manuscriptul seu
precum si micul popor din Valdarsa se aft, in
mani mai bune.
Joi in 25 _Tani&
Reculegend toate, cate auzisem si cunoscusem
pana aci despre starea lucrurilor in Valdarsa, me
convinsei, cis. Albona, uncle am cele mai bune re-
comendatiuni, nu e locul, unde ea me asez si de
unde sa-mi direg escursiunile. Albona remane
cu adeverat pentru mine un punt cu atata mai
important, en cat nu departe de acolo se afla
comuna or catunul Schitazza ver Schitaccia*) im-
poporata cu Romani ce mai vorbese romaneste
ca in Valdarsa, si care comuna nu figureaza ca
loc romanese nici in charta etnografica a d-nului
Cz6rnig, nici in consemnatiunile ce mi se dedere
din cancelaria statisticit a ministeriului de comer_
ciu in Viena ; Anse meziu puntul pentru cerceta-
rile mele mi se para a fi Susnievizza, comuna
cea mai numeroasa 0 mai adunata. Decisei dar
a me aseza in Susnievizza, in dosul lacului Ce-
pici, a me rapezi mai pe urma, la Albona, spre a
cerceta Schitazza, a apnea apoi calea spre Fiume
pe la Fianona, a face o visita parintelui Sajevici
in Bersec si a merge pan/ la Volosca, a me aba-
te aici din calea Fiumei spre stinga, spre a mer-
ge la Castau, parochia rea mare cu 5 Capelani,
intre care unul e Micetity, a me consult& cu acest
preot june, singurul roman invetat din Valdarsa,
a merge impreunade se va put6in pamentul
Cicilor, unde in comma Rane se mai Oa Romani,
si a continua pe lima calea la Fiume, spre a
face cunostinta cu amicul Romanilor D. de Fran-
ceschi. Pe cand faceam acest plan de caletorie,
intl.& la mine D. Covaciu, care se uni intru toate
cu ideile mele. El imi aduse Ana un articul
scris de Dr. Kandler 0 esit in jurnalul seu l'Is-
*) PArintele lerala, parochul de la Berdo, unde sezui
in 29, imi spase di cei din Albona nnmesc pe cei
din Schitazza Morlachi. Ear un argument, a Mor-
lacbii sant RomAni.
 ITINERARUL IN ISTRIA.
tria in anal 1848. Acest articul ceard. a face
pe Italiani sA creadA, cä pentru cunostinta lim-
bei italiane, i chiar a celei latine, e de lipsA
studiului limbei romAne din Dacia, o idee, pe
care si D. Ruscallo Vegezzi la Turin se studeste
a o populariza. Pe urml, trecend la originea Ro-
manilor Istriani, observai cA dup. cAt pot jadeca
Ong acum, aeesti Romani nu pot fi nurnai o rup-
tura de popul dintre RomAnii Daciei lui Traian,
avend pe de o parte foarte multe cuvinte, modu-
lAri si deturnAturi de vorbe comune numai lor si
Macedo-si Tesalo-RomAnilor, precum pronuncia-
rea lui 1 inalnte de i ca italianul gl, aruncarea
unui sunet inaintea lui r, cAnd acesta incepe cu-
ventul (irpa---piatra, de la ripa ; 1rdrid etc.),
pronunciarea lui au ea ay etc., Inupt pro frumos,
usuarea verbilor ajutori etc. ; ear de altA parte
altele proprie lor i unor Romani din Dacia tra-
ianA, precum : deasa schimbare a lui n in r, ca
Motii in Ardeal, ca Moldovenii, etc.
D. Covaciu observa, cA inainte de 30 ani chiar
Italianii din Istria de pe marginea Adriaticei
pronunciau pe au ca ay. Mai incolo imi observa,
cA in partea Istriei spre meazA-zi, cAtrA Parenzo
ii Orsero, ar fi fost mai de mult lbanesi, care
astAzi stint slavizati, si de aci mai spre meazA-
noapte, spre Giwino, Serbo-Dalmatini (de aceia
pe care Croatii ii numesc Vlachi), mi se pare
adusi de Venetiani, care asemenea sunt contopiti
astAzi cu Croatii Istriei. TotdeodatA D. Covaciu
imi anti conceputul unui operat fAcut de d-sa
lii pentru charta d-lui Czornig, in care intre
altele era si aceastA observatiune : CAt pentru
RomAnii (Walacken) din insula Veglia, ne lipsesc
cu totul informatiunile." SA fie care RomAni in
Veglia ? AceastA insulA e intro Canale de la Mor-
lacca de o parte, si Carneri de altA parte, va sA
zicA aproape de Morlachi.
La 31/2 dupa miazA-zi plecai spre Valdarsa.
De la Pisino la Valdarsa duce un drum foarte
bun. VAile i poalele dealurilor au o vegetatiune,
pe care in acest pament peste tot sterp ai put6-o
numi luxoasA ; chiar culmile sunt investite cu
pAduri mai dese. Dar indata ce ajungi pe vet.-
ful montanelor, de pe care ai a scoborl spre Val-
'arse, ti se presintA ochilor spre resArit i mea-
.i.i-noapte icoane cu totul contrare. 0 linie de
www.dacoromanica.ro
123
montane, incepend de la Fianona i diregendu-se
spre meazA-noapte, se face din ce in ce tot mai
cAruntA, vegetatiunea dispare din ce in ce mai
mult, si dacA de la Fianona pAnA in dosul lacu-
lui Cepici mai vezi cAte o grupA de case infun-
date prin crepAture si ripe, apoi deacolo in sus
spre miaza-noapte chiar poalele acestor montane
jos in vale nu Bunt alt-ceva decAt ripe, surpatu-
re, pietre de pietre, ea cAnd ar fi nu de mult vo-
mite din cuptoarele cele vulcanice ale pAmentu-
lui, bond seci, arse, printre care abia intrevezi
ici colo cAte un spin doi, Anse atAt de rari ei
mici, incAt nu schimbA nimic sati foarte putin in
coloritul figurei celei triste. De aceste ripe se
ved aninate ca de un pArete natural niste catune
cri grape de case, unele mai dese, altele resipite,
care dupA charta ce o aveam inaintea ochilor si
dupa cum spunea conducetorul, erau comunele
lessenovizza, Villa-nuova, Susnievizza i Lettay*),
Deasupra mormanelor de peatrA, de care aunt
acAtate numitele grupe de case, locul se face pu-
tintel mai ses, unde mai e oarecare vegetatiune ;
dar deodatA terenul se ridicl rApede in sus.
Acesta e muntele, a cArui cea mai inaltd culme
se chiaml Monte-waggiore, de pe al cArui very
dimineata inainte de resArita soarelui, dacA e se-
nin, (diva cum spunea conducetorul meu din Pi-
sino intr'un dialect italian, ale cArui gramatica
si vocabulariu nu le-am vezut AncA), se vede in
dreapta pAna la Venetia, c'un ochian bun se
vede insasi Venetia si chiar si Ancona de
cealaltA parte ; in stinga vezi Dalmatia si terele
contermine, Carneri, Veglia c. I.
0 aruncAturA de ochiu de pe dealurile despre
Bellay, asupra grupelor de ease de care vorbii si
asupra muntelni Maggiore cu celelalte montane si
mormane de peatrA de la poalele lui, me lumina:
deodatA asupra puntulni, pe care-1 desbAtui mai
*) Nu e de mirare, cA Roninii, adlipostiti de aceste
ripe, uitare i cuOntul peatg, 0i.l suplinire cu ripX.
Romnii istriaui peatra o numesc ; fiindc ei
ea si ceilalti Romitni din Dacia AurelianN, imitad
pe Greci, cu care si pintre care au petrecut atzi
seculi, nu pot pronunta pe r de la inceputul cuvin-
telor, ci vocala urmlitoare o pun inainte, modifieltn-
d-o intr'un sunet gutural, ce nu e nici a nici a,
nici e curat, ripa o pronuntI ArpA, A de la ineeput
spre e larg.
124 ITINERARUL IN ISTRIA.
bine de o oard cu invetatul preot de la Zareci,
eu bravul Slavist Wuleici, care tinea mortis, ca
Romanii din Valdarsa sunt i astazi cilti au fost
din vechime, ca nu numai nu se desnationaliza,
ci ca, Ana si altii din vecinatate invatä limba lor,
ai-mi numise un sat, al carui name Fain uitat ai
ai anti locuitori de origine slavica, ar fi inceput
a uita limba lor I Positiunea geografied a locului
desminte singur aceast g. inotesq i arat/ invede-
rat, ea daca mai esist astazi Romani in dosul la-
cului Cepici, in fata muntelui Maggiore, causa e
paretele naturale format de poalele acestui muute,
care a dat aici Romanilor adapost, asigurandu-i
de la spate si separandu-i eel putin in partea a-
ceasta de contactul nemediat cu Slavii. Combi-
nand tirile istorice, ce ne lasarë Tomasini si
Ireneo dela Croce, ca Romanii locuitori ai mun-
telui Carsu, de la Monte-Maggiore inainte spre
meazit-noapte i apus se intindeau pe timpul lor
pang, la 1 mil geogr. i jumatate aproape de Triest,
apoi faptul cä urine de idiotismi romano-istriani
se aflau la Italianii istriani de pe termul adriatic
pana in generatiunea penultima, de esemplu da-
tina de a pronunta pe au ca av,apoi c locui-
torii adusi de Venetiani din Dalmatia in partea
despre m. z. a Istriei, de WO, locuitorii Slavi
se numire Vlachi, i c. 1., en positiunea geogra-
fica, a Romanilor din-Valdarsa, e invederat ea la-
sand la o parte intrebarea despre originea Ro-
mänilor in Istria peste tot, desnationalizarea lor
a urmat incepend de la Mama Adriatica spre m.
n., devenind cei de pe marginea märei Italiani,
cei mai din intrul terei Slayi, i scIpand din ei
numai o frantura la poalele muntelui Maggiore,
a anti coaste despre in. z. seci, sterpe i rApezi
nu se puture impopula de oameni. Acest munte
dede Romauilor un propumnacul ce-i asigura de
de la spate si de care rezemändu-se puture in-
turna pieptul catra inimic spre a se al-Ara din
partea ceealalta. E icoana acelui ostas bray, care
dupt ce luptandu-se barbatesce a perdut toate
positiunile militare, rupt de catra sotii sei de
arme, se trage inapoi aparandu-se de inimicul ce-1
impresura de toate laturile, pia ce da de un
arbore, de o peatra mare, sau de un alt mur na-
tural, sub al carui scut asigurat de o parte, tine
in freu pe inimical ce nu-1 mai poate ataca de
www.dacoromanica.ro
toate laturile. Sub aceasta ktoana mi se presinta
micul popor din Valdarsa ; sub acest chip mi se
reproduse i mi se destinse inaintea ochilor toata
istoria Romanilor de doue mii de ani iucoace, de
cand se adusere cele de'nthi colonii romane din-
coace de Adria, care intinzendu-se necontenit mai
antei pe litorele marei, dupa aceea mai in intra
in triunghiul iliric i pe urma peste Dundre spre
in. n. i resarit, in curs de 400 de ani formare
poporul roman, a caruia esistenta piing astazi in
locurile unde l'au straplantat cei de'ntei coloni-
zatori, e un miracul, care cu toate aceste esista
anca, adeverat intre Istrn, marea Neagra, marea
Alba si Adria numai in insule risipite, Ansë com-
pact in Dacia lui Traian. Istoria Romanilor in tot
teritorul indicat aci, incepend de la Adriatica
pana la Nistru, se reproduce in miniatura in
icoana, sub care mi se presinta poporasul din Val-
darsa. Mat malt, mai patio, pretutiudenea aceeasi
lupta, aceleasi pericule, aceeasi scapare.
Cufundat in aceste impresiuni ajunsei la Pas
§i me scoborii rapede la Bellay, care nu e altceva
cleat o curte in care se afla casele dominiului
Principelui Auersperg, inlocuite numai de admi-
nistratorul acestui dominiu D. Glaser la care a-
yearn o recomendatiune de la ginerele seu din
Pisino. Inainte de a me decide pentru Susuievizza,
era vorba sa me asez en locuinta iu aceste case
si sit fac de aici escursianile mete, un plan pe
care---cum insemnai mai susl'am schimbat. In-
trand in curte, aflai, ca. D. Glaser nu era acasa,
dedei scrisoarea, refusai multemind invitarea fi-
cuta, de a mai sea i, impins de nerabdarea de
a me vede cat mai curOnd in rnijlocul Rouianilor,
me pusei in trasura i peste V, de oara me ye-
zui in casa Parochului de Susnievizza. Fara nici
o recomenclatiune intrai iu casa i me presentai
cereud a fi receput pentru 4-5 zde, spunend sco-
pul caletoriei mele. S. sa parintele Caucici (Ka-
ncie,), fiind cam malat, infipse oehii sei cei mici
albastri asupra mea si se parea a stramba din
nas ; dar ii indulcii cu citarea catorva esemple
de ospitalitate patriareala din Biblia. S. Sa se
scuba si vezend pe fereastra trasurica c'un cal ea
care venisem, mai esi la lumina cu o dificultate,
ea n'ar ave fen pentra cal si sopron pentru tra-
aura. 11 alinai si despre aceasta spunendu-i ca
 ITINERARITL IN ISTRIA.
nici calul nici trasura nu sunt ale mele, i adao-
gaud, ca du& in baullRomanii iet. numesc gia-
mantanul or cuferul, baula ca Italianii dad, in
haula n'as ave lucruri de greutate de 4 5 funzi
si Mica o tasca, m'as pate zice ct calatorese ca
un apostol. Fara sa mai adast rcspuns, me adre-
sai catra un servitor ce ne ascultase discursul, pe
care fara indoiala nu-1 intelesese, fiind in limba
germana.
Esti rurner ? (de si stiarn cit acest caveat
e uitat aici de mult).
Servitorul : Nu capesc ce zici."
Stiu cit voi ve chemati acmocea Vlacbi, dar
tyatyli vostri se chiamau rumeri. Vira cu mire la
carota, neca a(lducem o baula in casa."
Cu toate ca ei nu zic addue, ci due si port,
ceea ce nu tiam ancit, tenerul tot m'a priceput,
a alergat singur la trasura si a adus lucrurile in
casa. Parintele imi dede camera destinata pentru
oaspeti, de care se afla pe la toate casele pa-
rochiali, i me asezai in noua mea locuintit. Era
6 ore si Indata ce me spalai i me imbracai,
esii in comuna i vezend cati-va pasi peste cale
oameni adunati in curtea unei case, intrai in mij-
locul lor salutandn-i : Buna sara, omiri burl (buna
sara, oarneni buni)!
Una respunsere bura sara", altii dobra vece-
ra" *) si se ad unare cu totii imprejurul their.
Era casa lui Alibu Iurman. podestâ eel de acum
a Susnieveizzi ; dar afiai indata, ca ei nu zic po-
desta, ci Potestat de Communa ; **) ce mi se pare
cc mult mai bine romanit, ca cel putin e facut
de gen barbatesc si se poate aplica mai bine bar-
batului ce e anteiul Comuuei, cleat Podesta, la
Italica Doi (uin mi de fata se vezusere ,cu Gra-
dignanii, cc can vorbisern in Pisiuo, i spusere
celorlalti, cit a venit until dintenn Imes de larg
(dinteo tara departe ; n'au nici tare, nici de-
parte" in intelesul nostru) i cuvinta ea noi. Altii
ziceau din Romania", altii din paes romanesc",
altii romanski", fiindca en spusesem Gradigna-
Romlinii de aici, cu toate cit zic bura zi," bura
nopte," bura coale" (huna cale), s'au desvgtat a zice
bura sara" i zic mai numai dobra vecera".
0) Cuventul sat nu a cunoscut, dar zic alt cav'ent sla-
vic, vas, tins6 e tot asa de popular si ctivNutul Cora-
muna.
www.dacoromanica.ro
125
nilor ca patria mea sit chiama Romania, paes ro-
manesc. Va sa zica nu eram de tot necunoscut
acestor buni terani. In putine minute se umphl
curtea de oameni.
Eu intrebam, cum se chiama cutare lucru, s
daca le ziceau ca si la noi se zice asa, se bucu-
rau : Si la voi ? bravo".
Pe urma ineepure a me intreba ei: cutare lu-
era cum se chiama la voi ? i daca numirea era
ca si a lor, unii bateau in palme de bucurie, zia
and : stessi (stessi, stesi, stesso) si la noi, kayo
bravo" *) or : tot ura" tot una. In fine ince-
pure si pruncii i pruncele a me intreba despre
diverse lucruri cum se chiama. Se mirau toti,
and le spuneam ea am venit numai ea se aud
in fata locului limba si se ved usantele lor. Me
intrebau cum sant lucru rile pe la noi, cum e pa-
esul, daca sunt gori (munti nu cunosc) ca pe la
ei i iirpe (petre, ripe), si daca se face pe la noi
vzPt, eiuda i bur **) (mult si ban), §i mai ales
daca :0 la noi broaidele (vitele) sufere de epide-
mia ce de 4-5 ani le a stricat fruptul studinti-
lor lor. Barbati i mueri, feciori si fete, nu sunt
sfiosi, veneau cu toata increderea si-mi dau mdra
(maim) si me intrebau. 0 fetita rnuptd (frumoasa)
ea de 12 ani a potestatului comunei, anume Lucia,
me intreba de sant insurat i daca nu, sa me
insor la ei ! Ca oameni simpli ce rar es in Nona
mare, se mirau de o multime de lucruri ce ye-
dean la mine.
Era 9 oare trecute, inoptase bine, and abia
me putui smulge dintre ei, ca ar fi sezut toata
noaptea de vorba. In fine le zisei, ca sed ciuda
de zile" intre ei, si-mi luai sara buna dupa da-
Anal credeam, cit acest bravo" e cunoscutul bravo,
bravi italienesc; dar dupI ce observai cit nu toti
pronunta bravo, ci cei mai multi pravo, precum zic
toti Slavii de pe aici, m'am indoit, dadt e romIn or
slavicul pravo.
**) Viptu numesc in genere traiul, i specialminte ce
zic Moldovenii piinele, i noi ceilalti bucatele, adecK
toate granatele destinate pentru viptul omenesc. Malt
ca adiectiv, precum si putin, le perdure, si mai
esist amendoug numai in adverbele mai munt (pe I
de regullt inainte de altit consonantit il Wit afarg:
coad cald, cab alb ; aici in mai mult, 1 se pare
cit l'ai auzl, dar esaminitnd bine , vezi clt zic mai
munt), 0 mai putin. In cele alte, in loc de mult
se ajutit cu ciuda (cisde de omiri oilmen%
si in loc de putin cu zalek.
126 ITINERARUL IN ISTRIA.
tina lor : Doman en voi, bura nopte." Ei res-
punsere asemene : Domnul si CU voi, burasara",
dar intr'auzii i cAte un Bohn i cu voi."
Se intelege de sine a eu faceam propaganda in
contra slavismului limbei lor, i nu-i suferearn a
ziee vorbe slavice, uncle stiam cA au si alt en-
vent bun. De mirare Anse, a nu concedeau ca
envintele slavice din limba lor ar fi cuvinte cro-
atice or slavice, ci tineau mortis cA stint Vlachi,
de i la Croati Ana e asa or qtesso, cum zie ei.
Si data pronuntam eu ate un euvent bun roma;
nese, pe care na-1 au ei, indatA zicean : acesta-i
pe talianski". De altmintre marturiseau, cA en
euvent mai musat" cleat ei.
In aceastA sat% fAcui progrès foarte mare in
limba lor ; dar din minutul acesta am simtit
totdeodata foarte multa lipsa de un om literat
din sinul lor, en care BA me pot intelege bine
si care sa me poata lumina in acele, in care nu
me pnteam esplica ca BA fin priccput i sä iau
respunsul dorit. Intro altii, en cari vorbii in Sara
aceasta la potestatul, se afla i un fiu al repo-
satului potestat Scrobe, al dascalului lui Sajevici,
anume lye sau Ioan, un june foarte bine fAcut,
frumos i desghetat.
In fine me inturnai la PArintele Cancici, care
se parea ingrijat, temendu-se poate ce Via eu de
vr'o apostasie in turma sa. Deaceea i trAmisese
feeiorul de done ori dupa mine. Acasa ei spusei
en ce bucurie me vezure ea vorbese in limba lor,
si cu cata placere euventan i ei in aceasta lira-
M. De aici deschisei discursul asupra intrebArei :
de ce acesti oameni vorbese limba lor numaijn
casele lor, ori numai intro sine, adeca ei en de
ai lor ? Semnai mai sus ea intrasem in Were,
alma acesti oameni au rusine de limba lor. PA-
rintele Cancici, din contra, afirea, CA dupA ob-
servarile sale fAcute dinadins si en toatA serio-
sitatea, acesti oameni nu se rusineazA de lim-
ba lor, ci din contra o an ea .un sanctuar, pe
care-1 conservA en mare pietate, de care stint sit-
perbi i pe care dupa pArerea sa se ved a crede
cA-1 profanA, comunicAndu-1 en cei de altA se-
mintA !Din contra, en D-Ta", adause preotul,
cuventare si se bucurare, pentra cA auzisere de
mai inainte i le-ai spus insuti, cA natiunea voas
trA euventa, are limba ea si a lor, si cA sunteti
www.dacoromanica.ro
de o origine. CAtrA aeeasta necuventarea lor in-
tre strAini, Anse numai and au a face deadrep-
tul ea strAinil si se adresA cAtrA ei, vine si de
acolo, pentruca de seculi nici un strain n'a vor-
bit cu ei in limba lor, ba Ana Slavii le dA, nu-
miri batjocoroase, Ciribiri etc. Dar chiar in mij-
locul strAinilor, dacA au a se intelege despre ceva
ei cu ai lor, la o parte euventA in limba lor.
SA le fie rusinenici vorbA ; din contra, sunt fu-
dui de limba bor. Poate cA o considerA si din
punctul utibitaçii, cl au cum sA se inteleagA in-
tre sine, fArA ca sA le afle altii cugetele c i pla-
nurile. Ver-cum, euincheiâ parintelesunt con-
vins, cA-si custodesc limba lor eu o mare pietate
ca un sanctuar, si nu o vor perde niciodatA".
Acestc parohul men. M'am convins 1 eu, eA e
mult adever in aceastA opiniune a preotului. In-
semnarem mai sus, cA nu le pArea bine cAnd
le ziceam, cA si-au stricat litnba cu vorbe croa-
tice, si nu concedeau cA cuvintele slave ce au a-
tAt de mult in limbA, ar fi croatice. Totul ce con-
cedeau, era cA i ei tie stesso, ba Ana unul in
Berdo me apostrofa : de ce nu fi lat (luat) si ei
de la noi". Asemenea se supArau, cAnd le ziceam
cA in 2-3 generatiuni se vor stinge, i afirman
el aceasta nu va fi.
(Va urma)
Resumatul prelegerilor populare
a
SocietAtii Junimea, anul al VIII-le.
Prelegerea a patra *) a fost tinuta de D.
I. Negruzzi, avènd de object Elementul es-
tetic. Fiind vorba de rolul elementului este-
tic in educaVe, D-sa arAtA ca scopul prele-
gerei nu este cercetarea principiilor esteticei,
cunoscute publicului de alte cursuri tinute in
ath precedeqi, ci acel al raportului artelor
literelor frumoase cu cre§terea individului i cu
acea a unui popor, §1 in special a poporului nos-
tru, care intrAnd nu de mult pe calea regenerl-
rii sale, dA loc teorielor celor mai diverse
*) Vezi Ne. 2 al acestei foi. p. 78 nota.
 PRELEGER1 POPULARE,
in privirea directiei ce trebue sa predomneas -
ea in educatiunea generatiei viitoare. In
privirea aceasta mai cu sama doue directii
sunt de observat; acea asa numita praetica
care cauta s asigure existenta §i traiul bun
material al individului, privind aceasta ca lucrul
principalcealalta, directia ideall in care sco-
purile generale, aspiratiunile inalte, bucuriile
sufletului sunt considerate ca teld suprem,
pentru care toate celelalte nu sunt de cat
mijloace. Aceasta din urma directie este
singura adeverata, singura demna de om, si
in ea elementul estetie, frumosul, joaca unul
din rolurile cele mai importante.
Nu de mult esiti din o forma de viala
orientala, cu cele mai multe a§ezeminte si
moravuri asiatice, precum sclavia, claca, deose-
birea de caste sociale etc. Romanii au introdus la
ei cu o grabire neauzita ideile, principiile, obi-
ceiurile apusene, (land astfel na§tere unei
miscari neoprite de schimbari radicale, care
nu mai Iasi nimärui un moment de odihna
§i de liniste. In politica, in guvern, in mo"-
ravuri, in limbA, in literatura, pretutindene
o goana a unei forme dupa cealalta, cum nu
s'a mai vèzut nicairi in lume. De aice o
anarhie grozava, o confusiune in toate lucru-
rile care incurci atat de mult mersul po-
poralui. Elementul statornic .lipse§te cu de-
s6varsire si de pretutindene. Dar acest ele-
ment este singurul element fericitor pentru
indivizi ca si pentru natiuni, §i el trebue
dobandit si intarit. Religiunea, scoala, fami-
lia, nationalitatea, toate aceste sunt elemente
statornice si producëtoare de adeverata feri-
cire, si nu mai putin decat ele, se bucura
frumosul de aceastit insu§ire eminenta.
Celelalte elemente Anse intru cat-va tot
www.dacoromanica.ro
127
=ma
au existat la noi, si greu s'a perdut cand-
va cu totul urma lor in sin al poporului nos-
tru. Din trezirea lor s'a desteptat poporul
nostru, ba unele precum religiunea si chiar
familia erau mai puteruice cleat acum. Ar-
tele si literile numai, ca product al frumo-
sului, nu ca indeplinitor de alte trebuinti, au
lipsit mai cu totul. Afara de poesia si musi-
ca populara nu se poate afirma ca inainte
de rena§terea noastra sa fi existat in popo-
rul nostru o literatura frumoasa, i existen-
ta cronicelor si a traducerelor de carli sfinte
nu :desminte aceasta afirmare. De asemene
in arta, cine poate zice ea a stralucit fru-
mnsul? Din pictura avem icoanele §"i cate-va
portreturi, toate de cea mai slaba valoare
artistica; de asemene arhitectura noastra nu
se poate mandri en nimic extraordinar, pi
chiar cele cate-va opuri de arta diu acest
ram, precum Curtea de Arges, demonstra
pre clar influentagustului Bizantin. Cat
despre sculptura, ea nici a fost cunoscuta,
pentru marea nenorocire a poporului, caci
altfel ar fi trait in sufletul seu icoana eroi-
ca a timpului trecut, daca s'ar if incorporat
in marmura cate-va cel pntin din figurile in-
semnate ce au stralucit in ea !
Frumosul n'a jucat mai nici un rol in viaca
noastra §i este timpul sa ne convingem de insem-
natatea sa. Fericirea ce o aduce contemplarea
frumosului este cea mai nobila ce o gusta
omul, cad e cea mai neinteresata, cea mai
deslipita de individualitatea sa. Pentru toate
vristele ea este ca un balsam racoritor, dife-
rit colorat dupa starea sufleteasca ; din copi-
larie §i pang, la morm6nt frumosul poate sa
ne incante, sa ne fad sa uitam relele i nea-
junsurile vietei in extase de fericire. In adoles-
128 PRELEGERI POPULARE.
centa gustul frumosului domole§te agitarile
furtunoase ale acestei verste ; in timpul bar-
batiei contra-cumpane§te nemultemirile ce ac-
tivitatea practica aduce cu sine, ear la Mil-
mtg. area deplina armoirie in toate lucrurile lu-
me§ti §i mangaie de ideea mortii. Dar pen-
tru aceasta, sufletul trebue deprins de tinapu-
riu cu acest gen de desfatare, trebue infiltrat
thn vrasta cea mai Muer% gustul pentru fru-
mos. De altmintrelea sufletul remaue inchis,
strain,trece pe langa el fara a-1 petrunde,
intocmai precum resuna in zadar la urechea
cui-va o limb& pe care nu o intelege. Astfel
e Anse din nenorocire majoritatea societatii
noastre, ori care ar fi spoeala pe care o ie pe
nrma in scoalele straine §i in relatiile cu cal-
tura occidentului. De aceea §i cei mai multi
din Romanii ce merg in streinatate nu se in-
tereseaza de productele mandre a le artei, nu
visiteaza museele, nu asculta concertele, nu a-
sista la representatiunile opurilor teatrale cla-
sice, nu adimra capodoperele poesiei popoare-
lor ce visiteaza, nu se intereseaza de frumu-
seta §i farmecul ruinelor ce intalnesc.
Aceasta e o stare foarte trista dud ne
gandim la rolul ce-1 joaca frumosul nu nu-
mai in viata individului ci §i in acea a unui
popor. Fara' cultura frumosului un popor re-
mane egoistic, practic §i chibzuitor, dar nici o-
data nu devine mare, nu produce fapte demne
de omenirea intreaga, caci numai poesia,
frumosul aprind entusiasmul, §i fara. entu-
siasm nu se face nimic mare in lume. Ca
dovada despre rolul cel mare a frumosului
in viata popoarelor avem chiar sub ochii no§-
tri exemplele Germaniei §i a Italiei, care a
realisat unitatea lor politica, tinta cea mai
inalta a aspiratiunilor lor, prin unitatea spi-
www.dacoromanica.ro
ritului stabilita de cultura frumosului, de en-
tusiasmul pentru producerile geniilor lor. In
nici un alt popor din Europa artele nu joaca
astazi and rolul care-I joaca in aceste po-
poare, §i de aceea vedem ca lor, care au
atins culmea cea mai inalta in done arte
speciale (Italianii in pictura, Germanii in musi-
ca mai ales le straluce§te perspectiva viitorului.
Din vechime exemplul cel mai minunat ni-1
dau Grecii. La ei artele erau obiectul unui
ult §i religiunea chiar se confurida cu ele ;
de aceea §i resultatele dobandite de ei mai in
toate ramurile artelor a fost din cele mai stra-
lucite §i a remas pentru tot deauna ca model
pentru neamul omenesc. Dar la ei elemental
frumosului petrundea intrtaga viata sociall, in-
troducendu-se pana §i in stat, in §tiinta, in
trebuintele vietii. De aceea §i au fost po-
porul Grec aprins de a cel foc, de acel entu-
siasm fara asemanare care-1 fad' capabil de
faptele cele mai mandre, de luptele cele mai
curajoase, de sacrificiile §i abnegatiunea cele
mai inalte, care au facut nemuntori atatea
eroi §i pe poporul Grec in genere.
Ce contrast cand de la aceste popoare in-
toarcem privirile catra noi 1 Literatura, ar-
tele sunt privite cu indiferenta. Mai toti im-
parta§esc convingerea cii, sunt lucruri de lux,
bune numai pentru visurile tineretei, ear ne-
demne de omul matur.
S'intelege ca nu prin cate-va prelegeri se
poate indrepta o asemene stare. Dar se poa-
te atrage luarea ammte asupra existentei §i
marimei reului, de care multi poate nu au
notiuni exacte. Un arzement este mai cu
sama care are nevo e de indreptare §i unde
initiativa poate face ceva. Acesta este teatrul,
Si tocmai el este .chemat a ball gustul estetic,
 PRELEGERI POPULARE.
ef,
a educa poporul pentru gustarea rumosului.
Dar acest institut este la noi cu totul clegra-
dat, si decAzut chiar din ce era mai nainte.
Teatru la noi nu este nici un asezamënt pe-
tru cultul frumosului in genere, nici pentru
acel al frumosului national. Piese rele strdine
de interes local, interesante numai prin in-
trigi, perverse in privirea moralei, sunt hra-
na ce se da obicinuit publicului ce-1 viziteaza.
Piese clasice straine sau piese na(ionale sunt
exeptii din cele mai rani ! De aceea ac-
torii nostri sunt atat de rsei in genere, pentru
O. nu sunt niciodatd in rolul lor. Ce deo-
sebire intre un actor de ai nostri ce joaca
pe un boer bëtran sau pe un Oran, si ace-
las actor ce joacd pe un grande Spaniol sau
pe un marchez Francez!
Ca rezultat practic deducem ca trebue la-
tith ideea despre importanta artelor, deprins
pe copil de mic cu admiratia pentru frumos
§i indreptat teatrul uational.
Prelegerea a opta a fost tinuta de Domnul
T. L. Maiorescu care a vorbit despre jocuri
ea element de educatie.
D-sa cercetand mai 1nt6i cum sunt privite
jocurile copiilor de catra 0,60 in genere
mai ales de catra mamele de familie, aratd ca
ele sunt considerate numai ca un mijloc de
petrecere pentru copil si de liniste pentru ma-
ma. Cand copilul se joaca, mama se poate
bucura de momente libere. Numai in atata
se margineste ingrijirea parintilor in privirea
jocurilor copiilor ea aceste sa nu fie cum-va
pe' iculoase pentru copil. Mai departe Anse' nu
merg niciodatd; nu se intereseaza intru ni-
mic despre jocurile insile a copiilor, doará nu-
mai astfel ca gdsesc i ei placere in desfata-
www.dacoromanica.ro
129
rea creaturei ce le este atat de iubita. Prin-
cipalul este deci ca copilul sa se joace. Gum
se joaca, este pentru parinti cu total indi-
ferent.
Aceasta ans6 e asa numai in timpul vris-
tei celei mai fragede a copilului. Inatit ce
au ajuns la una mai inaintata, vine pentru
copil vremea de a fi pus la carte. Deodata,
in mijlocul vietei sale sburdalnice si libere, se
introduce profesorul, eu ocupaciunile cele re-
gulate si la oare fixe. Invecatura se inf4o-
seaza ca un fel de dustman al jocului i parintii
se mandresc de copilul lor cu cat il vëd cit
pdrase§te jocul §i se deal, mai mult la carte.
Jocurile sunt deci privite ant6i, numai ca
petreceri, apoi ca ceva contrar invettiturei.
Aceasta privire este cu totul gresita si a-
duce multe urmari rele dupa sine.
Jocul este inteadevOr forma sub care se
petrece frumoasa viata a copilariei, si acest
caracter al ei trebue pastrat i respectat iu
felul seu de a fi. Nevinovatia inimei, lipsa
de dorinti si de patimi, puternica lucrare a
inteligentii sale ce soarbe din toate partile
icoane i idci, toate aceste umplu lumea din
jurul copilului cu un farmec de fericire de
care ou se mai bucura in nici o alta vrista.
Din aceasta stare a sufletului seu, unita cu
desv'elirea puterii musculare, care-1 impinge
la miscari, se nasc jocurile cele numeroase in
care se petrece viata copilului. Ca ori ce
forma de viata din natural astfel i acea a vi-
etei copilaresti trebue respectata in originali-
tatea ei. A o nimici, a o impedeca §i a o
indol dupa felul nostra de a fi a celor b6tran1,
este un pe'cat din cele mai mad, este a nu
respecta natura pe toate treptele ei de des-
voltare, este a pretinde l o mai mare inte-
17
130 PRELEGERI POPULARE.
lepciune cleat aceea ce rescde in ordinea lu-
mei. De aici resultit cit aceasta forma a vi-
etei copilului trebue pe cat se poate lasatl
neatinsii, §i nu combdt6nd-o sa introducem in
sufletul tear, elementele necesare pentru o
vrista mai inaintatk ci din contra introduan-
du-le pe nesimtite prin calea jocurilor in vi-
ata copilului, hultuiud pe trunchiul selbatic dar
manos ramura ce o sa produca fructele ce le
dorim.
Jocul fiind deci viata copilului, din aceastd
viatd iusAi trehue sa ne silim a desvell acele
insusiri care ii vor fi necesare in o vrista mai
coapta. Prin joc trebue sit ducem pe nesim-
tite pe copii spre inv6taturA.
Jocurile nu trebue deci privite numai ca
petrecere ; ele trebue sa fie astfel incat prin
ele copilul sa i invete ceva, ceea ce nu in-
semneaza ca jocyrile lui trebue restrinse, cit
trebue sa i se iee libertatea de a se juca asa
cum il duce inima, ceea ce este esenta insasi
al jocului, dar Doi putem foarte bine A, mo-
dificam jocurile naturale ale copilului, astfel
ca afland el aceea0 petrecere sit castige din
ele oare care inaldturd.
Asa bunit oara, copiilor le plac povesti, le
plac canticele, dar le place foarte mult sit si
repdeze acele povesti i cauticele. Tocmai a-
supra acestei repetari trebue pus mare valoare,
cad ea contine un puternic element educativ.
Copilul invata a-ai esprima gandirile, ii de-
prinde urechea la sunete corecte si la caderea
ritmului, iai trezeste gustul pentru musicA, pen-
tru frumos i ii intareste inteligenta toate
aceste jucandu-se. Copilului ii place a vede
figuri. SA i se arate citri cu ilustratii, nu
pre multe ca sa nu-1 desguste, nu pre com-
plicate ca sA se deprinda cu formele lucruri-
www.dacoromanica.ro
lor. Dar nu numai atata, copilul sa fie pus
sa le imiteze, lucru ce se stie ca i produce o
nespusa placere si care contine attita invetit-
tura pentru el ! Copilul iubeste a cladl, a
combina. SA i se puna inainte figuri geome-
trice de lemn cu care jucandu-se copilul sit
se deprinda cu notiuni din ce in ce mai dare
despre forme, care ageresc atata inteligentA
ai dispun a vede toate lucrurile clar, a cere
in toate lucrurile claritatea. Mai departe apoi
pot venl tot sub forma de joc i alte prepa-
ratiuni pentru invetatura, precum recompune-
rea unor harti de geografie toate in bucati
s. a. m. d.
Privite din acest punt de vedere, jocurile
devin unul din obiectele cele mai principale
de Ware aminte pentru mama si nimic nu e
mai nesocotit cleat a lasa directiunea jocurilor
unui copil cu totul in placul slugilor. Rolul
cel mare a mamei este tocmai iu acel timp
al vietei copilului cand jocul este elemental
capital. Dar de aice se vede si tot ce tre-
line O. se ceart de la o mama care vra sa-si
creasca copilul inteun mod adevërat demn de
om si de secolul in care tritim.
De aceea e cu totul eronat de a crede cit
nevoea de a-si imbogittl spiritul inceteaza pea-
tru femei child s'au mAritat. Din !contra de
eunci inainte, din momentul and are un co-
pH incepe aceasta uecesitate a se impune cu
toata seriositatea. Pala atunci ea a lucrat
pentru deusa, de atunci inainte ea incepe a
lucra p ntra t6n6ra generatiune ce creste sub
privighirile sale, de acolo incepe rolul ei cel
insemnat in societate, in implinirea caruia tre-
bue sa se resume aspiratiunile sale.
Jocurile astfel considerate, astfel diriguite
sunt o trecere nesinatitd spre inataturd. FitrA
 PRELEGERI POPULARE.
si §tie, copilul a capatat gustul de a cunoa§te
lucruri noue, de a imita desemne, de a veda
figuri, care-I couduc pe incetul la cetire, la
scriere, la cuno§tinta lucrurilor incunjaratoare,
la placerea pentru frumos, §1 indeletnicirea
cu artele. Caracterul strain, du§man a invata-
turei se perde cu totul ; din contra se intro-
duce in sufletul copilului iubirea de iuvatiturd,
cea mai puternica imboldire spre progres, §i
singura garantie a unei educatiuni serioase.
Prelegerea a noua §1 ultima a fost tinuta,
tot de Domnul T. L. Maiorescu. Obiectul a-
cesteia era viata practicd, ultimul element de
educatie a omului.
D-sa reamintl Imai Antal pe scurt rolul e-
1 ementar de educatie tratate pang acum, a-
ratand ea un complement necesar al tuturor
acestora este experienta ce ne-o d viata prac-
ti c A.
Este o idee falsä destul de respandita ca
teoria §i practica sunt §i trebue sit fie din
natura lor cu totul opuse una altuia, cit in-
tre ceea ce invatam in scoall, in familie in
tot acel restimp cat jucam un rol mai mult
pasiv in lume, §i practica reala a vietei, exis-
ta numai cleat o contrazicere, un abis cu ne-
putinta de umplut. Daca chiar a fi a§a, a-
ceasta nu ar dovedl cleat, ca teoria pe care
ne-o da familia §i scoala a§a cum este ea as-
tazi, este falsa, dar nu cit ori ce teorie tre-
bue 0, fie astfel. Din contra, menirea teoriei
este tocmai de a ne imprima in suflet idei ge-
nerale §i norme de purtare dupit care sit ne
conducem in practicet. Ea trebue sit se conti-
nue in practica introducand in gandirile §i
siratirile noastre ceva constant §i consecuent.
In jocnl cel vecinic schimbacios a starii su-
sufletului nostru, in inriurirea cea puternica
www.dacoromanica.ro
131
a momentului asupra gandirii, simtirii §i vo-
intei noastre, e bine, e de neaparata necesi-
tate ca sa aflam uu spr:jin in o retea de nor-
me generale, ce sa fi devenit parte constitu-
Eva a spiritului nostru §i s ne conduca ast-
fel pe o cale sigura.
Ideile teoretice dau viefei un (el §i din a-
ceastä causa un om ce posede asemine idei
este mai statornic §i mai consequent, decal a-
cela§ om ce nu le posede.
Pe de alta parte Ansa numai teoria este
nemuItamitoare, §i a crede ca acel ce posede
teoria locrurilor are deplina lor cuno§tinp §i
nu mai are nevoie de nimic pentru condo-
cerea sa in lame, este eara§i cu totul fals.
Sunt multe lucruri pe care ne le invata nu-
mai experienfei viefei, contactul real ea lumea,
nu §tirea despre ea.
Viata practica este deci un corectiv esen-
tial al teoriei; prin ea teoria se indreapta in
ceea ce e gre§ita. Ea complecteaza educa-
tiunea.
Trecand apoi la o analisa in deosebi a ro-
lului vietei practice, Domnul Maiorescu des-
volta urmatoarele punte esentiale :
Cea de'ntei mare invatatura pe care ne o
da cuno§tinta vietei reale este de a ne arata
deosebire ce existei adeset ori intre tendinfele
reale ale oamenilor si formularea lor teore-
tied. Invetam a cunoa§te cit oamenii in tendinta
lor de a ascunde de lumina zilei scopurile
lor cele mai egoistice §i cdle mai meschine,
imbraca aceea ce trebue ascuns in o formula
teoretica atragatoare. Cat suntem tineri ne
luam dupit aceste formule, cad nu §tim ce
e din dosul lor; experienta ne inva ta, Ansa
din ce in ce mai mult a nu crede in aceea
mama §i a cants, ce s'aseunde de desubt, ce
13'2 PRELEGERI POPULARE.

este real. Astfel sub formularea teoreticd ades adev6ru1, cit toate lumea ce nu ne ascultd
atat de frumoasd a partidelor politice se as- este in eroare. Aceasta o inv6tilm din experi-
cunde un abis monstruos de egoism, de inte- enta ce o facem cu schimbarea ce s'intro-
rese personale, de simpatii, antipatii, in un duce de timpuri i imprejurdri in propriile
cuvënt, de realitIti cu totul altele cleat for- noastre convingeri i simtiri. Cite lucruri sunt
mularea teoreticd sub care se deguizeaza, pen- care sunt acuma zece ani ne pareau o parte
tru a se putè realiza. Aceastd invOtAturd constitutivit a spiritului nostru, acuma ne mi-
este una din cele mai priincioase, dar tot rhm cd le am putut aye chnd-va! i la a-
odata din cele mai grele, din cele ce pètrund ceastI invetaturl se deprinde omul cu greu,
mai cu a nevoe in sulietul nostru cel atIta pentru cd loveste in opinia ce o are despre
de plecat a se insela in visuri i idealuri el, despre puterea convingerilor sale si des-
pre justeta judechtii sale, dar pe cdt e grea
0 a doua invètdturd ce ne o dd viata
e pe atita e priincioasa, caci e un pas facut
practicd este importantd pentru formarea Ca-
card intelepciune.
racterului nostru. Ea ne aratd deosebirea cea
In fine prin faptul cd, mai toate scopurile
nemAsuratd ce existit intre viata cea pasivA
noastre egoistice stint frAnte de imprejurdri,
din sinul familiei si a scoalei i cea activd
experienta nìe invaçii cA nu fiinfa noastra in-
de mai tkrziu. In timpul celei de'nte;, lumea
divicluald este lucrul principal in lume i na-
ce ne incunjoard ne doreste numai binele
turd, cd numai acea faptd, acea gandire, acea
nostru, ne favoreste i lie ajutd, pe cht se
lucrare are adevaatii valoare, va remane §i
poate. Indata ce pasesti in viata, vii in con-
till in lume dupd perirea existentei noastre
tact cu multd lume pe care nu o cunosti
efemere, pe care o facem, o gdudim, o inde-
si care nu te cunoaste, ce te priveste cu rea
plinim Era a ne giindi la fiinta noastri, ci nu-
vrointd, nu te aude cand spui adeverul, te
mai pentru binele i interesul general. Moar-
combate cu toate armele cand vrai sa pasesti
tea care rapeste individualitAtile, i lasd nea-
inainte, si mai ales pizmueste meritul i Ca-
tinsa omenirea in sine, ne aratd prin mijlo-
pacitatea. Pentru silintele, talentele tale nu
cul cel mai serios, nimicirea existentei noas-
mai dobdndesti premii, laude i iubirecel
tre, cd numai ceea ce e general are dreptul
putin nu de la contimpuranici numai invi-
la nemurire. AceastA mare lectiune ne de-
die, urd si clevetire. Trebue sit lupti mult
prinde cu abnegafia de noi in0ne §i sacrifi-
pentru a rontribui chiar la binele altora, §i
carea noastrA pentru binele comun, adeverin-
in aceastd opositie si dusradnie invatd omul
du-se astfel propositia cit cea Antei treaptA
pentru dnteia oar& rdbdare i perseveranfa
prin care se inaltd omul catra nemurire este
pentru bine si adevèr, care nu o poate invë-
un altar de sacrificiuri."
ta de aiurea.
Tot viala practicd ne invata a nu ave o
prea oarla incredere in puterile noastre, a
nu pretinde cu sumetie cit singuri poseddm

www.dacoromanica.ro
 POESII.
POESII.
(Traduceri).
LAMPA.
Din André Chénier.
Noapte! SA iubese jurasem pe acea necredincioasa;
Mie gura ei hibire vecinica mi-a fost jurat,
pe tine jurksentul nostril martur te luase.
Vicleana, in alte brate deacuma s'au aruncat,
Altuia fagadueste aragoste nestrainutatd,
Si martur la necredinta-i tot pe tine te aratd.
sc;i tu, soumplt lamp'a noptii, stea, iubirii priin-
cioasd,
Tu care pe peqtrd, pusd, pAna'n ziod hnuinai
Din temnita ta de steclA, dragostea noastra. duioasd,
Do-a ei dulci I gitduine singurit martur erai.
Dar vai ! odata cu tine iubirea-i amagitoare
o trecea mereu cu'ncetul pand ce de tot s'a stins,
Cu tine si juramentul din gura-i incOntittoare
Ca usorul tarn pe ceruri sborul rapede pi-a'ntins.
Eu, de patul ei aproape, hrdneam focurile tale,
Ca ad vezi.a noastre jocuri, i iubirea sl-mi pazesti
'acum tu nu-ti stingi lumina la privirea vinei sale !
'acuin la plAceri pe-un dusmau al meu nempa-
cat slujesti !
Ta poti, ca ea mincinoasd, ca si ea Mei mustrare,
Ce-ai fost pentru mine-odata i pentru altul sd, fii,
§i la ochi straini pe care tu spre densa ii imbii,
S'arOti citte de frumoasd i cate de'nseldtoare !
Poete nenorocite, de ce me invinuesti ?
Eu ce am putut fdcut-am sh-ti pastrez a ei iubire.
Oehii mei au urmarit-o O'n a ei neleginire,
Cdt timp imi lasare zile grijele ei viclenesti :
Jeri zadarnice silinte, vicleana facend pdrea,
De abia titrindu-si paii, scotind vorbe nentelese,
Soarele acum fugise, pal meu foe se aprinsese ;
Fatal o primi in sinu-i, s'auzii cum iti zicea,
C'al ei trup find de multd osteneald sbuciumat,
www.dacoromanica.ro
133
Dulce-asteaptd ca sa vie un somn lung nevinovat.
0 sdruti atunci pe fat,d, pleci vezend-o adormita.
Dar abia pasit-ai pragul, draga u§A, tAinuitA
Se deschide ; intand la (Musa pe un tener am
vezut,
Amorez ce pan atunce imi era necunoscut.
Cu vorbd tremuratoare, Anse plind de dulceata,
Ea-i zicea : nu, du-te, du-te, pre mare-i gresala
mea.
Dar vorbind, lui cu iubire intindea a sale brate ;
Ear tenerul llingd densa en sfiala se punea..
Unite atunci vezut-am a Mr buze vinovate.
Vezut-am sinul ei fraged, i comorile lui vii,
Crini, eben, murgean i roze i mari vine albastrii,
Astfel insfirsit cum mie tu mi-o ara tai odata,
Cand intreaga ei gitteald era goliciunea sa,
Cand sburau noptile voastre, cand de tine sdrutatd,
Ea pe capatdiul moale adormea si se trezea,
Cdnd tu, beat de fericire, laudai a mea purtare,
Eard ea, varsa, eu 4imbet, bldsteme pe fooul men.
$i eu zeului iubirei, ce-1 credeam sprijinul teu,
In zadar ceream sit-mi dee, ca azi, gura vorhitoare.
Vream sit imputez viclenei lacrimile ce-ai varsat
S'o numese fdra de cuget, zdmislita in pecat.
Dar ca'n sufletul lor negru, cel putin vre o mustrare
Se destept, sau vre o spainad, iute'n sus me asverlii,
Scotind cu un mare sgomot, din festila-mi arzetoare
0 scanteetoare part in fulgere mii de mii.
Ea ingdlbenind, spre mine inturna a ei privire,
Si cu glas slabit ei zise: o bldstem ingrozitor !
Cum pot, citnd eu cu blandetd me supun l'a ta
iubire,
Sit sufer un martur, mie de greseli amintitor ?"
Ea s'aruncd,; el in brate-i ea dulci desmerddri o
stringe,
§i oprind-o lin ei zice: nu, nu, draga nu o stinge."
Contenii de a mai arde: fit ca mine, conteneste.
Ea iubeste-acum pe altul, pe alta i tu iubeste
Sufld peste-a ta iuhire, dacd vrei sa-ti dau un
s fat,
Precum ea, spre a me stinge, peste mine a suflat.
S. G. Veirgolici.
134 POESILNOTITE ISTORICE.
Din I. G. Fischer.
MOARTA? . . ENIGMA.
muntii stau anca 'n picioare ?
Si ceral nu s'a sfäramat,
Cand pentru mine cer, pamenturi
Cn doi ochi s'au cufundat ?
0 lume, cum mai poti tu sta
Mad stinsa e lumina ta 1
AL MEU $'AL TtIT.
Petita zise : Dragul men
Ia spune-mi ce-i al men s'al ten ?"
Baetul zise : Odorul men,
Ochiul ten mandril e al Mu,
Va privi 'ntr'ensul e al men ;
Guritä dulce, e al ten,
Pe ea sa te sarnt al meu ;
Deschide-mi acum sinul tea
Pe -el a sta e-al ten s'al meu !"
CURSUL YIETEI.
Trecii un vent pe langa mine
0 primavara! tu erai ;
Trecz apoi al verei vuet
Val toantnei grabnic train ;
Petruns e 'n inima-mi un fior
Ce nu vra sa mai piara :
En cred a e al ernei nor
Cel far de primavarä.
www.dacoromanica.ro
m...
Din Schiller.
Un pod de perle se zideste
Sus, peste-o mare cenusie ;
El intr'o clipa se'ntocmeste
Si 'n sus se'nalta spre tarie.
Catargul nalt a naltei nai
De arcul boltei lui n'ajunge,
N'apasa greu pe stlpii sei,
Si cand de el te apropii, fnge.
Odatä cu ivoiu1 naste
Si tot cu el a disparut
Pe unde-i podul poti cunoaste,
Si eine oare l'a facut ?
Y.
NOTITE ISTORICE.
Revista Romlind din 1861. Mare parte
din miscarea renasterei noastre literare s'au
facut pe calea ziaristica, ceea ce an avut de
urmare pe langa binele momentan a mid grab-
nice respandiri, reul foarte insemnat a unei
mai tot atat de grabnici caderi in uitare. Este
lucru foarte usor de constatat cit astazi majori-
tatea chiar a celor ce se ocupa en literatura si
stiintele la noi, nu au nici cea mai slaba idee
despre unele lucräri publicate in foile literare cele
mai vechi ale noastre. Toate acele produceri s'au
dat nititrii, precum se obicinueste a se face cu
cele scrise in ziare, faiit a se cumpeni valoarea
scrierilor continute si a se face o alegere potri-
vita.
Acest reu este cu atata mai insemnat, cu cat
cea mai mare parte din prodacerile literare si
stiintifice bune i originale ale noastre au fost pu-
blicate prin foile literare, astfel ca necunoscendu-
le, nu ne tstim folosi de lucrarile anterioare, nn
 NOTITE ISTORICE.
avem idea nici despre cele ce .se stiu pana acn-
ma asupra poporului nostru, de urmele ce s'au
aflat, de mijloacele ce s'au descoperit, pentru ca
pe basa lor sa mergem mai departe ; pe de alta
parte Anse dam uitarii mai multe scrieri demne
de togä lauda prin forma lor literara, prin o
limba romaneasca frumoasa i idei originale na-
tionale.
Este deci necesar de a atrage din cand in cand
luarea aminte a contemporanilor i asupra produ-
cerilor trecutului nostru celui in sine foarte apro-
piat, dar care la noi in mersul eel prapastiat a
sebimbArilor de tot felul, imbetraneste atat de cu-
rend si se instraineaza de inima si de mintea
noastra.
Aceste aunt motivele care ne-au indemnat a
reaminti aice in cateva cuvinte cetitorilor cupriu-
sul unei eminente publicatiuni periodice din anal
1861, Revista Boma net, care din nenorocire nu au
esit decat vro opt luni, Anse a ant epoea in
miscarea noastra literara i va ramane pentru
totdeauna, priu uncle din scrierile publieate in ea,
ca model peutru viitor.
Intro articulele publicate in ea insemnam ur-
matoarele care au o valoare deosebita si neschim-
batoare pentru noi. Mai inainte de toate eminen-
tele cercetari a d-lui Odobescu asupra Ceinte-
celor populare ale Europei orientale mai cu sanici
in raport cu fara, istoria si datinele Romtinilo?",
in care autorul dap ce analiseaza natura si ara-
ta insemnatatea poesiei populare, cereeteaza in
mod istoric originea si schimbarile suterite de
frumoasa noastra balada Mioara, nascuta in an-
tiehitatea Elina i treeuta de la pastorii Tesaliei
la coloniktii Romani de acolo, apoi in Dacia Tra-
iana, retinend in ea oglindirea cultului naturei,
ideea antica a mortii i multe reminiscenti pagane
pe langa multe novatiuni locale si naturale intro-
duse prin impameuteuirea ei. Tot de Domnul
Odobescu este un stadia asupra poetilor Viicaresti,
inceput nuwai, ea si studiul asupra cantecelor po-
pulare, o disertatie asupra satirei latine, din cele
mai iuteresante.
Dintre lucrarile celorlalti colaboratori insem-
natn: Istoria Bucurestilor de D. Berendein, Da-
cia veche de D. Joan Ghia& i o desertatie foarte
importantA de D. Gr. I. Lahovary asupra Isvo-
www.dacoromanica.ro
135
.1=Isom
dului spatarului Clanau impreuna eu publicarea
textului original si traducerea in RomAneasca mo-
derna a acelui insemnat document, a carui au-
tenticitate in privirea cotinutului, autorul nu o a-
taea, ci numai acea a formei, arAtand ca dap& is-
toria ortografiei cirilice e greu de a se admite
cA acel Isvod sa fi fost scris in seculul XVL
Pe langa aceste mai insemnam articulul D-lui
Greceanu asupra scrierilor lui .Radu Logofttul
Cronicarul §i o novela istorica destul de bine re-
-QOM Lupu Mehedinfanu de G. Crefanu, i multe
alte articule asupra astronomiei, a juriului, vi-
telor bovine, a libertatii muncei etc. etc., toate
caracterizate prin o limpezeala a tratarii, care
face pe toate atragetoare i iuteresante.
Tot in aceasta revista s'a publicat i Istoria
Romanilor sub Mihai Y iteazul de insemnatul au-
tor N. Biilcescu.
CAnd priveste cine-va la mai multe din aerie-
rile interesante publicate in Revista Romana, de
WI% persoane care traese Ailed, este cuprins de
intristare, vezend cat promiteau inceputurile ai
cum total a secat, cum cei mai multi din colabo-
ratorii acelei reviste nu au mai produs nimic, si
au tocit i risipit puterile in luptele traiului
zilnic, lasand astfel neroditoare facultatile si sti-
inta cu care a fost inzestrati i pe care ar fi pu-
tut urma a le intrebuinta in un mod atat de no-
bil spre binele comun.
In dreptul comunal al orasului Medebach din
auul 1165 se afla. urmatorul pasaj interesant in
privirea istoiiei noastre. Tratand despre neguti-
torii din acel ora i reguland oare care relatii
juridice ale lor, documental spune :
qui peeuniam suam dat alicui concivi
suo ut inde negotietur in .Datia vel Ru-
cia vel in alia regioue... "
Datia nu este alta decat terile de la Dunare '
care erau cunoscute in Europa pe aeel timp tot
dupa vechiul name de Dacia sau Datia, dovada
faptul ea indatA dupa Datia este amintita Rucia
adeed Rusia, de unde se intelege ca e vorba de
de teri invecinate ; apoi Atlasul istoric a lui Spre-
mer auumeste Odle de la Dunare cu aceeasi
forma de name : Datia.
Aceasta notita combinata cu documental din
1134 a lui Ivanco Rostislavovici, principele Bar.
136 NOTITE ISTORICE.BIBLIOGRAFIE.CORESPONDENTE.
(Vezi Instrucfiunea publicd, rev. sept.
din Moldova No. 1 p. 8 ; apoi in estract in
Hasdeu Arh. Ist. vol. I, p. 16, Docum. No. 16.)
care reguleaza de asemene relatii comerciale, a-
runca lumini en totul none asupra starii sociale
a acestor teri in secolul XII. Ele nu erau in o
stare atat de sëlbatica si de devastata precum
obicinuim a ne-o inchipul. Orase chstul de inde-
partate faceau negot cu ele.
Notita de mai sus se afil in &Mertz Urkunden-
sammlung. Urkunde No. 55. Dupa cat stim papa
acuma ea nu este cunoscutd.
Magazin für Litteratur des Auslandes con-
tine in No. 11 din 16 Martie a. c. o espunere
despre cartea lui Roessler Romanische Studien,
Untersuchnugen zur alteren Geschichte Roma-
niens,. admitënd in totul resultatele D-lui Roess-
ler si considerand opul 0-sale ca unul ce va face
epocti pentru istoria terilor de la Duniirea de jos.
0 alta critica earasi foarte binevoitoare pentru
cartea lui Roessler se afla in Historische Zeit-
schrift de H. von Sybel an. 1872, bros. 2, p. 475.
La Rivista Europea, foae literara, mensuala
din Florenta, redactata de D. Angelo de Guber-
natii, contine in fasciculul de la 1 Martie a. c.
un studiu de D-na Dora d'Istria Gli Albanesi in
Rumenia" (Istoria principilor Ghica).
BIBLIOGRAFIE.
G. Baronzi. Liroba Romana i traditiunile ei.
Galati. Nebunelly.
D. I. Pompilian. Prescurtare de Istoria litera-
urei latine dup. Levi Alvares, publicata de so-.
cietatea Renasterea. Bros. 8 mica, 1872 Bucuresti.
Tip. Petrescu. Pr. 40 bani.
St. 1. Chrysostom. Discursul in favoarea Eunu-
cului Eutropin, text si traducere Romana de N.
Badescu, bros. 8 mic 1872, Buc Pr. 50 bani.
Antoniu Rogues. Constantin Brancoveanu, dra-
ma istorica originala in 4 acte, 1 vol. 8, Bucuresti,
loanid. Pr. 1 1. 50 bani.
Redactor, lacob NegruiTi.
www.dacoromanica.ro
loan Hen(escu. Pomologia lucratit dupa izvoare
germane, 1 vol. 8 Buc. Socec, loanid. Pr. 3 1. n.
Curs de drept civil, an. I, bros. I si II. Pr. 5 I.
n. A se adresa Ia Bucuresti, Searlat Thomescu,
strada Santii No. 53.
Scurtescu. Catehism Roman i Crestin, Buc.
Pr. 30 bani.
Dr. Friedlieb Bausch. Geschichte der Litteratur
das rhato-romanischen Volkes mit einem Blick aut
Sprache und Charakter desselben. Frankfurt a.
M. I. D. Sauerlanders Verlag. 1870.
FORESPONDENTA.
D-lui X. Respins.
D-lui 0. Suntem malt nefericiti ct mult aspra
noastra critica nu nu earta a gas1 un mic locu§or
in malt maretele coloane ale ziarului nostru.
D-lui .N. L. Amarnic stranutat !
D-lui C. Scr. Serios ?
D-lui P. in, S. In nuniërul viitor neap6rat.
Multamiri.
Pe tqi D-nii abonafi, care se plang ca nu au
priimit regulat jurnalul, i incrediutam cà expe-
ditiunea se face sub ochii nostri i cu minutios
control. Daca, se fac erori, aceasta nu poate pro-
veni decat de la Pposta ! Ne este peste putinta a
trimite la atat de multi domni numerele de done
ori, caci prin aceasta stria-Lin un insemnat numer
de volume. Mai rugam pe toti D-nii care pas-
treazd Convorbirile sd bine-voeasca a se ingriji
de a nu rataci numere, caci la sfirsitul anului nu
ne va fi cu putinta a intregi volumele tuturor re-
elemantilor. Bed.
Tipo-Litografia Nationala.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro