„Chirița în provinție”, este o operă ce face parte din ciclul de comedii care o au pe Coana Chirița

în centrul acțiunii. „În primul act, care este format din 13 scene, cititorul face cunoștință cu
personajele. Chirița Bârzoi, care se află în curtea casei boierești de la țară, se plimbă cu calul.
Mai mulți țărani îi cer acesteia să le facă dreptate după ce fiul cucoanei, Guliță, le-a ucis un vițel
la vânătoare, a dat foc unui bordei și s-a purtat necuviincios cu fiica unuia dintre țărani.

Aceştia îşi strigau supărarea împotriva fiului Chiriţei. Fiul acesteia, Guliţă, ori le aducea felurite
pagube, ori le ţinea calea fiicelor lor.

Chirița ignoră cererile acestora, aprobând comportamentul fiului său.

Chiriţa îi izgoni pe ţărani şi începu sa-l strige pe Ion, feciorul boieresc, să vină să o dea jos de pe
cal. Cum Ion nu venea, începu să-i strige la rând pe Gulita şi pe Luluţa, fiica răposatei
văduve Afin, care acum stătea la ea. Ii striga apoi pe “monsiu Şarlă”(Charles) , profesorul francez
al lui Guliţă, şi pe cumnata ei, Safta.

Ea este ajutată să descalece de pe cal de către domnul Șarl, profesorul de franceză al lui Guliță,
care o prinde când sare de pe cal.

Guliţă ceru să-l lase şi pe el călare, dar Chiriţa îl trimise să înveţe franceza cu monsiu Şarlă şi îi
promise că îi va cumpăra un cal când va ajunge tatăl său ispravnic.

Chiriţa se retrase cu Safta , cumnata cucoanei, la umbră şi îi spuse că abia aşteaptă să se facă
isprăvniceasă.

Chirita îi dezvăluie lui Sarl dorința sa, ca soțul său să revină de la Iași cu titlul de ispravnic.

După ea, soţul ei avea toate drepturile să fie numit ispravnic. Trecuseră prin multe la revolutia
romana din 1848,le pieriseră vreo zece vite, Bârzoi avusese friguri şi îl apucase şi groaza, iar pe
ea o duruse o măsea…

Cucoana Chirita îi mărturisi apoi cumnatei că pusese ochii pe Luluţa şi pe zestrea ei, pentru
Guliţă, cu toate că acesta era mai mic cu un an decât fata.

Chirita îi spune cumnatei Safta că își dorește foarte mult să își însoare fiul cu Luluța, o orfană a
cărei avere este administrată de către Chirița și soțul său. De când au murit părinții săi, însă,
Luluța are ieșiri ce o fac pe Chirița să bănuiască că are accese de nebunie.

Ii făcu apoi un fel de examen de limba franceză lui Guliţă.

Chirița face conversație cu Șarl, căruia vrea să îi demonstreze cunoștințele sale de limba franceză, dar nu
reușește decât să se facă de râs, deoarece tot ceea ce face este să adauge prefixuri franțuzești la cuvinte
românești.” Acesta află, spre disperarea profesorului, că furculiţa, învârtita şi trânta se spun
“furculision”, “învârtision” şi respectiv ” trântision” !

Ion aduse un răvaş de la Iaşi, aşezându-l exact pe dos, sub un şervet deasupra căruia era şi o tavă.
În răvaş, Grigori Bârzoi o anunţa că fusese numit ispravnic. Îi spunea să ia toată gospodăria şi tot
neamul şi să vină la târg, nu departe de Bârzoieni. Aminti sa fie luat si curcanul cel bătrân. Fe eia
se bucură că acum poate pleca la Paris, căci se săturase cucoana Chirita in provintie si voia sa
mearga si in alte locuri.
Profitând de zăpăceala iscată de veste, Guliţă porni călare pe calul furat din grajd. Acesta nu putu
să îl stăpânească si toată lumea alergă să îl salveze. In acest timp Luluţa se întâlni cu Leonaş, un
tânăr din Iaşi care o iubea şi pe care îl iubea. Când îl aduseră pe Guliţă, pe cei doi îi umflă râsul.
Cucoana Chiriţa se înfurie şi îl goni pe Leonaş de acolo. Leonaş promise că se va răzbuna pentru
asta.

Chirița în provinție

Actul II

Chirita in provintie
–

Chiriţa şi “ofiţerul” Leonaş

Chirita in provintie se puse pe
mari schimbări
.În timp ce Ion nu mai prididea cu
căratul peşcheşurilor, ea stătea toată ziua la oglindă şi se pregătea să plece în voiaj la
Paris. Pe
Bârzoi îl chinuia căci îl silise să treacă la hainele “nemţeşti” şi să facă cheltuielipe mobilă nouă,
haine noi şi altele.

Înainte de plecarea la Paris, Chiriţa voia să îi logodească pe Luluţa şi Guliţă, chiar dacăBârzoi
spunea că fata e cam apucată. Chiar în ziua aceea urma să dea dea o masă încinstea acestui
eveniment, la care fusese poftit şi ofiţerul ce venise în gazdă la ei.

Ofiţerul nu era altul decât Leonaş, care venise astfel deghizat ca să îi joace o festă Chiriteiin
provintie. Se prefăcu îndrăgostit de ea, iar cucoana, cucerită, îi dărui portretul ei şifugi, ruşinată.
Sosi Luluţa şi îi spuse lui Leonaş că vor să o logodească cu Guliţă. Acesta sosi chiar cândLeonaş
o mângîia pe Luluţa şi făcu un tărăboi de veni toată lumea. Chiriţa îl recunos
cu pe
Leonaş şi înţelese că se dăduse pe mâna acestuia.

Travestit în birjar, Leonaş reveni şi intră în vorbă cu Ion. Spuse că are să i se jeluiască
ispravnicului într-
o pricină şi află astfel că fără peşcheş boierul nu îl primeşte.

Trebuia săaducă fie păstrăvi, fie caş, fie căpăţâni de zahăr, ba chiar şi bani. Cu banii procedau
aşa: împricinatul cumpăra curcanul cel bătrîn cu bani, apoi dădea curcanul drept plocon şiacesta
revenea în ograda ispravnicului. Ion vânduse deja curcanul de 57 de ori până
atunci !
Chiriţa îl recunoaşte iar pe Leonaş, iar cuconul ispravnic vrea să
-l dea pe mâna
jandarmilor. Leonaş pleacă după ce îi aminteşte de felul în care împarte el dreptatea şi
decurcanul isprăvnicesc…

Sosiră musafirii, la masă. Sosi şi monsiu Şarlă cu paşaportul pentru Franţa al cucoaneiChiriţa. Pe
când povestea ce mai văzuse prin Iaşi, apăru şi

Leonaş. Era deghizat în actriţăşi spuse că are un frate, Leonaş, care e îndrăgostit de duduca
Luluţa de la ei din casă.Făcându
-
se că o sărută ca să o felicite pentru logodnă, Leonaş îi şopti Luluţei să oprească
logodna.
Luluţa se prefăcu a face o criză de nebunie şi ceru să fie logodită cu madama actriţă.Monsiu
Şarlă spuse că e bine să i se facă bolnavei pe plac, aşa că Leonaş şi Luluţaschimbară în faţa
tuturor inelele de logodnă.

După aceasta, Leonaş se dădu pe faţă. Cuconul Grigori începu să strige că nu e de acordcu
logodna, dar Leonaş îi arătă documentul prin care era destituit. Îi mai spuse că va vorbi despre
plocoane şi curcan, aşa că Bârzoi se dădu bătut.

La gândul că pierde zestreaLuluţei, Chiriţa sări şi spuse că nu se poate, dar Leonaş o ameninţă că
îi arată portretul
lui Bârzoi, iar
Chiriţa tăcu şi ea.

Până la urmă se împăcară cu toţii, Leonaş îi dădu portretul înapoi cucoanei şi se aşezarăla masă,
cei doi Bârzoi urmând a fi naşi la cununia celor doi tineri.