Sunteți pe pagina 1din 10

CURS NR.

10ARSURILE SI LEZIUNILE PRIN TEMPERATURI SCAZUTE

ARSURILE – GRADATIA ARSURILOR

 Arsura de gradul I

 Nu sunt afectate ireversibil structurile profunde ale epidermului, dar sunt atinse
terminatiile nervoase libere intraepiteliale

 Clinic se caracterizeaza prin: eritem, edem, caldura locala, senzatie de usturime

 Nu apare niciodata flictena

 Vindecare fara sechele

 Arsura de gradul II

 Sunt distruse toate straturile epidermice si chiar celule din stratul germinativ bazal

 Apare flictena de gradul II cu lichid plasmatic serocitrin

 Tratata corect, se vindeca cu restitutio ad integrum, fara cicatrice

 Flictena trebuie indepartata inca de la inceput, fiind considerata infectata

 Arsura de gradul III

 Apare leziunea de gradul III cu continut sangvinolent sau franc hemoragic

 Vindecarea va fi per secundam intentionem cu constituire de cicatrice si sechele variabile

 Leziunea apare sub forma de flictena de gradul III sau escara intradermica (atunci cand
este afectat un strat gros de tesut pe care forta hidraulica nu-l mai poate ridica)

 Leziunile de gradul III au in general un aspect “marmorat”

 Arsura de gradul IV

 Este afectata toata grosimea tegumentului cu distrugerea tuturor resurselor epiteliale din
plaga

 Restituirea integrala este imposibila

 Lasata sa evolueze spontan, escara de gradul IV se repara numai prin proliferare


marginala concentrica, rezultand cicatrici retractile profunde, intens disfunctionale si
mutilante

 Epitelizarea spontana este posibila fara a afecta grav starea metabolica doar daca distanta
dintre buzele plagii este mai mica de 5cm

 Peste aceasta distanta, singura solutie terapeutica este grefarea cutanata

1
 EVOLUTIA ARSURILOR

 Perioada primelor 3 zile (perioada socului sau perioada imediat postagresionala

 Este caracterizata prin:

 anoxie intensa, permanenta

 Mari pierderi si dislocari hidroelectrolitice

 Insuficienta respiratorie

 Sindrom anemic

 Tendinta la sludge si microtrombozare

 Tendinta la instalarea unor leziuni organice

 Insuficienta digestiva, renala

 Necesita sanctiune terapeutica:

 Compensare hidroelectrolitica

 Ameliorarea oxigenarii

 Substituire sanguina

 Prevenirea decompensarii hemoreologice si a fenomenelor metaagresionale

 Asistare metabolica si crutare digestiva

 Perioada primelor 3 saptamani sau perioada metaagresionala dismetabolica

 Bolnavul este iesit clinic din soc dar continua catabolismul pe un organism cu rezerva
functionala consumata

 Este perioada in care pot apare complicatiile: pulmonare, IRA, sindrom hepatorenal,
accidente tromboembolice, hemoragii digestive, atacuri septicemice, coagulopatii,
sindroame psihice

 Este si perioada eliminarii escarei

 Bolnavul grav evolueaza de obicei cu anemie, disproteinemie, leucocitoza cu modificarea


functiilor limfocitare

 La sfarsitul acestei perioade:

 Leziunile de gradul II trebuie sa fie vindecate

 Leziunile de gradul III trebuie sa fie vindecate partial sau pregatite pentru grefare

2
 Leziunile de gradul IV pregatite pentru grefare

 Perioada pana la 2 luni sau perioada catabolica-anabolica a epitelizarii sau acoperirii chirurgicale

 Este perioada de evolutie a bolii constituite

 Se caracterizeaza prin grade variate de anemie, disproteinemie, semne de lezare


hepatorenala sau metabolica

 Pot intervenii aceleasi sechele ca si in a doua perioada

 Se hotaraste evolutia ulterioara a bolnavului

 La sfarsitul acestei perioade, orice bolnav ar trebui sa fie vindecat, indiferent de gravitate
pentru a avea sechele minime si sanse de supravietuire majore

 Etapa de “soc cronic”

 Nu este obligatorie

 La cei care apare, tabloul clinic este caracteristic: constante clinice la limita inferioara a
posibilitatilor biologice, plagi granulare, atone, cu evolutie stagnanta

 Caracteristic in aceasta perioada este posibilitatea precipitarii rapide in soc la cea mai
mica agresiune

 Atitudinea terapeutica pentru bolnavii gravi este grefarea cat mai urgenta, iar pentru cei
incorect tratati, reanimare intens sustinuta timp de 3 saptamani dupa care se aplica
autogrefele sau autohomogrefele

 ARSURI CHIMICE

 Cuprinde leziunile dupa contact cu substante chimice, toxice sau necrozante celulare

 Deosebim 2 feluri de leziuni chimice prin contact:

 Arsura chimica cutanata – apare datorita degajarii termice

 Leziunile chimice cutanate – apar datorita actiunii specifice fiecarei substante: caustice
deshidratante sau iritante, vezicante, citotoxica, keratolitica, sensibilizanta

 Gravitatea arsurilor depinde de:

 Marimea ariei de contact

 Concentratia substantei

 Durata contactului

 Penetranta substantei

3
 Arsurile provocate de acizi

 Acizii tari (acizii minerali)

 Cel mai puternic este HF, urmat de H2NO3 si H2SO4 (egal agresivi), HCl,
H3PO4

 Reactia xantoproteica – nu se observa in toate arsurile cu acizi tari

 Sunt intens exoterme provocand mumifierea instantanee cu aparitia escarei


groase ce limiteaza ulterior penetrarea in profunzime

 Reactiile de vecinatate in suprafata si profunzime sunt aceleasi ca si la arsurile


termice

 Acizii slabi (acizii organici si acidul carbonic)

 Dau leziuni mai torpide, mai greu determinabile, dificil de diagnosticat ca


profunzime, cu evolutie intotdeauna progresiva daca agentul nu a fost dezactivat

 Leziunile sunt produse mai mult prin agresiune chimica decat prin degajare
termica

 Sarurile acestor acizi se resorb in circulatie si exercita actiune toxica celulara si la


distanta de focarul cutanat

 Arsurile provocate de baze

 Bazele tari (NaOH, KOH si anhidridele lor)

 Actioneaza aproape ca si acizii tari

 Concentratia este mai importanta decat in cazul acizilor tari, o baza tare in solutii
slab concentrate comportandu-se ca o baza slaba

 Spre deosebire de acizi, dau o senzatie dureroasa chiar de la atingerea pielii

 Pe langa efectele chimice directe au si efect keratolitic

 Escarele evolueaza umed si au aspect mucilaginos

 Bazele slabe

 Detemina la fel ca si acizii slabi, leziuni superficiale

 Evolutia in timp este asemanatoare cu cea a leziunilor provocate de bazele tari:


evolutie lichefianta, eliminare tardiva

4
 Un comportament particular are anhidrida hidroxidului de calciu (var nestins) la
care arsurile sunt in principal arsuri termice si secundar se adauga efectul de baza
slaba

 Anhidridele

 Arsurile sunt mai grave decat cele cu acidul sau baza pe care le genereaza

 Sunt socotite ca arsuri de cea mai mare urgenta terapeutica (mai ales cele cu
anhidride organo-metalice)

 Incluzionarile accidentale de aniline

 Reprezinta o categorie speciala de actiune citomecanica masiva, rapida si


progresiva

 Leziunea tipica este cea de plaga intepata cu varf de creion chimic cu retentia
acestuia sau injectarea sub presiune de vopsele cu coloranti de anilina

 Leziunea cutanata aparenta este minima

 Are caracter totdeauna invaziv, cu necroza

 Excizia este urmata de pansament si control la 24h cad se completeaza excizia si


se grefeaza plaga

 Arsurile prin fosfor metalic

 Este de o gravitate deosebita

 Actiunea directa a fosforului metalic in contact cu pielea este determinata de 4


caracteristici ale substantei:

 Degajare termica rapida si brutala

 Hidrosolubilitate marcata

 Puternica actiune deshidratanta (necrozanta)

 Generarea pentoxidului de fosfor (substanta cu caracter anhidric)

 Arsurile prin peroxizi

 Reprezinta arsuri combustionale aproape pure

 Au si efect deshidratant instantaneu si genereaza tarziu durerea, putand fi


profunde

 Evolutie ca si arsurile termice, dar rareori apar flictene

5
 Arsurile prin fotosensibilizare

 De obicei se prezinta ca un eritem solar dar se pot instala usor leziuni de gradul II
si III si grave leziuni renale

 Arsura nu depaseste tegumentul dar extinderea este de obicei mare

 Nu exista dezactivari in fotosensibilizare ci doar prevenire

TRATAMENT

 Este necesara dezactivarea cat mai rapida si mai eficienta a substantei

 Necesitatea vitala de a exciza placardele de arsura

 Profilaxia sechelelor estetice si disfunctionale

 Obiectivele tratamentului primar al arsurilor

 Anularea efectului agentului chimic

 Impiedicarea difuziunii sale in circulatia sistemica

 Scaderea vitezei si violentei reactiei exoterme

 Blocarea evolutiei ulterioare locale extensive in suprafata si profunzime

ARSURI ELECTRICE SI ELECTROCUTIA

 Sunt de o gravitate deosebita

 Energia elecrica genereaza 2 tipuri de efecte patologice:

 Electrocutia (trecerea curentului prin tesuturi)

 Arsura electrica – in urma temperaturii degajate

 Factorii ce moduleaza gravitatea leziunilor prin electrocutare:

 Factori ce depind de curentul electric:

 Intensitate

 Potential

 Densitate

 Tipul de curent

 Factori ce depind de organism:

 Rezistenta electrica

6
 Conductibilitatea

 Factori circumstantiali:

 Calea curentului

 Durata contactului

 Suprafata de contac

 Produc leziuni atat la suprafata cat si in profunzime

 Mecanismul de distrugere al tesuturilor este in principal termic, cu maximum de distrugere


tisulara la punctul de intrare si de iesire al curentului din organism (“marca electrica”)

 Evolutia escarelor este intotdeauna extensiva iar amplificarea leziunilor este de origine septica

 Pot apare 4 tipuri de leziuni separate sau combinate:

 Leziuni datorate socului electric:afectari musculare extensive, afectari ale SNC, leziuni
ale organelor cavitatii toracice si abdominale

 Leziuni date de trecerea curentului in profunzime: marci electrice si arsuri profunde

 Arsurile termice de suprafata

 Leziuni asociate: TCC, afectiuni medulare, fracturi, traumatisme toracice sau abdominale

TRATAMENT

 Este de extrema urgenta si are 3 etape:

 Preluarea imediata si instituirea terapiei de urgenta generala si locala

 Acoperirea plagii

 Alegerea metodei de reconstructie optima

 Atitudine terapeutica generala si locala:

 Asigurarea permeabilitatii cailor aeriene si a unei respiratii adecvate

 Resuscitarea cardiaca

 Anamneza si examen general

 Profilaxie antitetanica

 Cateterizare venoasa si instituirea reechilibrarii

 Monitorizare

7
 Local – elementul primordial de desocare, de importanta vitala si urgenta
imediata este necrectomia si degajarea circulatiei cu reevaluare la 24h

 Interventiile reparatorii urmaresc:

 Protezarea extremitatilor amputate

 Refolosirea tesuturilor restante

 Augmentarea functionala a extremitatii partial distruse

DEGERATURILE – CLASIFICARE GRADUALA

 Gradul I

 Eritem si edem localizat

 Senzatie de raceala neplacuta, amorteli, arsuri

 Dupa vindecare pot apare cauzalgii

 Gradul II

 Edem, eritem si aparitia flictenelor

 Pielea se poate decapa superficial

 Nu exista necroze profunde

 Gradul III

 Edem si coloratie gri-albastruie a tegumentelor

 Durere variabila, inlocuita de parestezii, mancarime, amorteli

 Flictenele se pot transforma in zone de necroza

 Gradul IV

 Cianoza intensa, uneori flictene si edem

 Tegumentele sunt inghetate, fara semne circulatorii

 In cateva ore apare gangrena tesuturilor interesate

 DEGERATURILE – CLASIFICARE ETIOLOGICA

 Leziuni cu caracter cronic

 Eritem si edem

8
 Apar in urma unor expuneri repetate in conditii de umiditate si temperaturi
scazute

 Leziunea se caracterizeaza prin discomfort iar simptomele dispar dupa rezolvarea


cauzei

 Piciorul de imersie sau transee

 Este rezultatul expunerii picioarelor umede la temperaturi in jur de 0 grd. mai


multe ore

 Raceala neplacuta urmata de amorteli, mancarime si dureri

 Dupa incalzire pot apare diferite grade de roseata, cianoza, edem, flictene si chiar
necroza

 In cazuri neglijate apare gangrena

 Degeratura

 Apare prin expunerea la frig mai mult de 1h la temperaturi intre 0 si -6grd. C

 Tesuturile sunt inghetate la profunzimi variabilesimptomele timpurii sunt ca si in


piciorul de transee

 Hipotermia locala este urmata de cianoza, hiperhidroza, raceala, durere si arsura


locala

 Poate apare gangrena uscata

 Leziunile prin frig la altitudini mari

 Apar la aviatori si alpinisti

 Caracteristic este pierderea intinsa de tesuturi, de la necroza de epiteliu, la


gangrena si autoamputatie

HIPOTERMIA

 Este cea mai severa forma de agresiune prin frig

 Modificari fiziopatologice caracteristice:

 Concentrarea fluidelor intravasculare prin pierderi de apa

 Sludge

 Cresterea vascozitatii sangelui

 Modificari severe ale functiei adrenocorticale si pituitare

9
 Modificari ale SNC

 Fazele hipotermiei:

 Pana la temperatura rectala de 32 grd.C – cresterea metabolismului energetic, a


ratei pulsului si a presiunii sanguine, cu aparitia frisonului si a constrictiei
capilare

 Intre 32 si 24 grd.C – metabolismul este amplu scazut iar pulsulm, TA si alura


respiratorie scad paralel cu temperatura

 Sub 24 grd.C – functia de termoreglare inceteaza complet iar caldura corpului se


pierde ca dintr-un obiect fara viata

 Masuri de prevenire a hipotermiei:

 Mantinerea caldurii corpului

 Mentinerea uscata a hainelor si corpului

 Mentinerea si intretinerea miscarii

TRATAMENT

 Bolnavul va fi dezbracat rapid si invelit in materiale calduroase

 Sunt contraindicate masajul si frectia pe zonele inghetate

 Primul ajutor consta in asigurarea respiratiei si acoperirea corespunzatoare

 Imersie in apa calda la 40-42 grd.C

 Imunizare antitetanica

 Miscarile extremitatilor se incep cat mai repede posibil

 Agenti antisludge (Dextran cu molecula mica)

 Tesuturile necrotice superficiale se indeparteaza cu precautie in conditii de asepsie

 Plagile de suprafata mare se acopera cu homogrefe

 Necrectomiea si/sau amputatia se practica numai cand demarcatia este definitiva (dupa 2-3 luni)

 Sechelele tardive ca hiperhidroza, extremitati reci, zone cu paralizie, cianoza, edem, ulcere
cronice, durere, pot fi ameliorate prin tratamente vasodilatatoare

 Sechelele datorita necrozelor tegumentare, retractia muschilor, bonturile vicioase – recuperare


chirurgicala

10