1.Notiunea si caracteristica gene. a dr. comert. international.

1.1 definitia
Dreptul comerţului internaţional reprezintă un ansamblu de norme care reglementează relaţiile
comerciale internaţionale. Raporturile juridice ale comerţului internaţional se stabilesc între
state, persoane juridice şi persoane fizice. În organizarea şi desfăşurarea relaţiilor comerciale
internaţionale, statul are o dublă calitate: de subiect de drept internaţional şi subiect de drept
civil.

1.2 explicati criteriile de definire a carac. international al rap. jur., care consti.
obiectul dr. comer. international.
Noţiunea de internaţionalitate se defineşte prin prezenţa elementului de extraneitate şi specificul
operaţiunii. Caracterul internaţional este dat de existenţa anumitor criterii în conformitate cu
specificul operaţiunii. În contextul reglementării din sistemul nostru de drept, noţiunea de
internaţionalitate are o accepţiune tehnico-juridică. În acest sens, un raport commercial va fi
internaţional, dacă elementul de extraneitate pe care îl cuprinde este de natură a-l face
susceptibil de a veni în contact cu mai multe sisteme de drept. Această condiţie este îndeplinită
dacă părţile îşi au domiciliul sau sediul ori reşedinţa lor obişnuită în altă ţară, dacă actele
referitoare la încheierea ori executarea contractului prezintă puncte de legătură cu mai multe
legislaţii sau obiectul obligaţiei se localizează pe teritoriul unor state diferite.
Unele convenţii internaţionale consacră un singur criteriu. Astfel, în material contractului
de vânzare de mărfuri, caracterul internaţional este dat de domiciliul sau sediul părţilor, iar în
absenţa acestuia reşedinţa lor obişnuită. În acest sens dispune art. 1 al Convenţiei Naţiunilor
Unite de la Viena asupra contractului de vânzare internaţională de mărfuri din 1980 şi art. 2 al
Convenţiei de la New York asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de mărfuri
din 1974. În material transporturilor, elementul internaţional constă în executarea prestaţiei pe
teritoriul mai multor state. În acest sens, dispun prevederile Convenţiei de la Varşovia pentru
unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian internaţional din 1929 şi dispoziţiile
Convenţiei de la Geneva referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele
din 1956. Alte convenţii internaţionale adoptă pentru identificarea internaţionalităţii două
criterii, adică un criteriu principal, care este dublat de un criteriu secundar. În Convenţia de la
Haga referitoare la vânzarea internaţională de bunuri mobile corporale din 1964 sunt stipulate
două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ: sediul sau reşedinţa părţilor în state diferite,
precum şi mişcarea obiectelor vândute, locul încheierii contractului sau locul predării lucrului
vândut.

1.3Argumentati autonomia dr. comer. international

DCI reglementeaza un ansam. de rap. jur. ce apar in cadrul comertului international si
cooperarii economic-internationale.DCI adopta anumite reguli de natura a favoriza desfasurarea
rapida si-n conditiile de flexibilitate a raporturilor comerciale international( exemplu: incheierea
contractelor pe baza uzantelor comerciale uniforme standartizate; regulile incoterms). DCI
promoveaza unele reglementari ce pot avea o riguorizitate superioara celor din dreptul comun pt
a asigura securitatea circuitului commercial.
1
 Problemele dreptului comertului international sunt deosebit decomplexe, avand in vedere
obiectul reglementarii, precum siexigentele promovarii unor solutii juridice care sa reflecte
atatinteresele tarilor dezvoltate, cat si pe cele ale tarilor in tranzitie laeconomia de piata.Dreptul
comertului international este o materie pluridisciplinara,un domeniu de conexiuni si interferente
intre institutii si conceptecare apartin mai multor componente ale dreptului privat.

2
2 Notiunea si caracteristica generala a dr. comer. international
1.1Relatati despre obiectul DCI
Dreptul comerţului internaţional are ca obiect de reglementare rapoarte juridice de comerţ
internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională stabilite între
particulari, persoane fizice sau juridice, aflate pe poziţie de egalitate juridică .
Aceste raporturi sunt raporturi patrimoniale ce se stabilesc între participanţii la circuitul
mondial de valori, aflaţi pe poziţie de egalitate juridică.
Relaţiile sau raporturile sociale, ce fac obiectul de reglementare pentru dreptul comerţului
internaţional, prezintă trei particularităţi coexistente, ce le diferenţiază de alte raporturi sociale,
şi anume :
1. prezintă caracter patrimonial;
2. prezintă caracter comercial;
3. prezintă caracter internaţional.
1.2 Determinati asemanarile si deosebirile intre DCI si alte ramuri de drept
Corelatia dreptului comertului international cu dreptul comercial intern
Raporturile juridice de drept ale comertului international se aseamana in mod esential cu cele de
drept comercial (intern) prin faptul ca amandoua aceste categorii de raporturi juridice prezinta
caracter patrimonial si comereial. Comercialitatea ca trasatura comuna, este data de faptul ca
amandoua izvorasc din acte si fapte de comert, iar subiectele lor sunt persoane fizice si juridice
care prezinta calitatea de comerciant.
Asa cum s-a remarcat in literatura de specialitate unitatea de esenta a celor doua raporturi
juridice este data de faptul ca ele sunt guvernate, in parte de aceleasi acte normative interne.
Astfel mai multe acte normative, care reglementeaza deopotriva raporturi comerciale interne si
de comert international, supun, fara distinctie, aceste raporturi, acelorasi legi, in principal
codului comereial si codului civil.
Asadar dreptul comertului international, ca materie pluridisciplinara preia o parte din normele
care, ca esenta apartin dreptului comercial, aparand astfel, ca un drept special fata de acesta din
urma, care ramane dreptul comun in domeniul raporturilor de comert.
Pe de alta parte, raporturile comerciale internationale se deosebesc de cele interne mai ales prin
faptul ca in cuprinsul lor apar elementele de extraneitate specifice, care fac ca ele sa devina
susceptibile de a fi supuse la doua sau mai multe sisteme de drept diferite.
Ca urmare, cu privire la raporturile de comert international apare un conflict de legi care face ca
ele sa fie supuse dreptului intern roman numai daca acesta este lex causae, in temeiul normei
conflictuale aplicabile in speta. Dar, cel mai frecvent, raporturile juridice la care ne referim sunt
guvernate de conventii internationale sau alte reglementari uniforme, care apar ca izvoare
specifice, ale dreptului comertului international, nu insa si ale dreptului comercial intern. De
asemenea, in materia comertului international se aplica, cu titlu de izvoare specifice, uzantele
comerciale internationale.
Corelatia dreptului comertului international cu dreptul civil si dreptul procesual
civil
Dr. comertului internat. prezinta importante elemente comune cu dr.civil si dr.procesual civil.
Astfel in primul rand, asa cum am aratat dreptul comertului international este o disciplina
pluridisciplinara, normele sale fiind, in afara celor comerciale (interne), in buna parte norme de
3
drept civil si procesual civil. Aceasta identitate -in esenta- de continut se manifesta si prin
metoda de reglementare comuna, constand in pozitia de egalitate juridica a partilor atat dreptul
civil si procesual civil, cat si dreptul comertului international facand parte, asadar, din domeniul
dreptului privat.
Dreptul civil si dreptul procesual civil constituie dreptul comun fata de dr.comertului internat.,
asa incat prevederile lor sunt aplicabile ori de cate ori reglementarile speciale in materia
comertului internat. nu sunt indestulatoare si nu exista reglementare specifica nici la nivelul dr.
comercial intern, care constituie, asa cum am aratat dr. comun pentru raporturile comerciale.
Intre dreptul comertului international si dreptul civil exista insa importante deosebiri, sub cel
putin urmatoarele aspecte:
a) in timp ce subiectele dreptului civil - persoane fizice sau persoane juridice - nu prezinta o
calitate speciala, subiectele de drept al comertului international sunt persoane fizice care au
capacitatea speciala de a efectua operatiuni de comert exterior;
b) raporturile de drept civil sunt patrimoniale si personal-nepatrimoniale, in timp ce
raporturile de drept al comertului international, sunt in principiu patrimoniale;
c) raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international intrunesc
caracterele specifice de comercialitate si internationalitate.
Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international privat
Ca si raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international, cele de drept
international privat prezinta caracter de internationalitate, desi in unele cazuri sfera notiunii de
internationalitate este mai restransa pentru cea dintai categorie de raporturi.
Ambele materii juridice fac parte din dreptul privat, raporturile juridice care constituie obiectul
lor de reglementare caracterizandu-se prin pozitia de egaliate a partilor.
Principala deosebire dintre dreptul comertului international si Dreptul international privat rezida
in natura normelor juridice care intra in continutul lor. Astel in timp ce normele de drept al
comertului international sunt materiale, cele care intra in continutul dreptul international privat
sunt in marea lor majoritate, norme conflictuale. Obiectul lor de reglementare este de asemenea,
diferit in cazul dreptului international privat, el fiind mai larg. Intr-adevar daca dreptul
comertului international are ca obiect raporturi juridice care apar in domeniul comertului si
cooperarii economice internationale, dreptul international privat reglementeaza raporturi
juridice cu element de extraneitate din toate domeniile dreptului privat si anume, al dreptului
civil propriu-zis, dreptului familiei, anumitor institutii ale dreptului muncii (de exemplu
contractul de munca) si dreptul de proprietate intelectuala, cele din domeniul dreptului
procesual civil, etc. De asemenea, dupa parearea noastra dreptul international privat - si anume
un domeniu al sau, dreptul internat. privat comercial - reglement. si aspectele conflictuale in
materia comertului internat.
Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international public
Principala deosebire dintre dreptul comertului international si dreptul international public consta
in natura si pozitia juridica a subiectelor. Astfel dreptul comertului international reglementeaza,
in principal asa cum am mai aratat raporturile dintre persoanele fizice sau juridice aflate pe
picior de egalitate juridica. Intra de semneea in obiectul dreptului comertului international
raporturile juridice comerciale la care una din parti este statul cealalta fiind o persoana fizica
sau juridica apartinind altui stat. Si in acest caz conditia esentiala pentru a fi vorba de raporturi
4
de drept al comertului international este ca partile sa se afle pe pozitie de egaliatte juridica, deci
statul parte la raport sa actioneze ca subiect de drept civil (dejure gestionis).
Raporturile juridice dintre state actionand ca puteri suverane (de jure imperil), dintre acestea si
organizatii internationale guvernamentale, precum si dintre asemnea organizatii intra in sfera de
reglementare a dreptul international public si mai precis, a dreptul international economic si
dreptului international al dezvoltarii ca ramuri ale dreptului international public, atunci cand
aceste raporturi juridice privesc domeniul cooperarii economice internationale.
Intre dreptul comertului international si dreptul international public exista si importante puncte
de convergenta, izvorate, in primul rand, din elementul de internationalitate care caracterizeaza
deopotriva, raporturile juridice, care fac obiectul lor de reglementare. Astfel principiile
fundamentale ale dreptul international public se aplica si in cadrul raporturilor de drept al
comertului international si, a fortiori, in cele la care participa statul. Corelatia dintre aceste doua
materii juridice apare mai evident in anumite situatii ca, de exemplu, in ceea ce privesc
consecintele pe care acordurile econiomice interstatale le produc asupra contractelor din
comertul international.
1.3 Principiile DCI
Principiul este regula de baza, idee fundamentala in procesul elaborarii normelor juridice si al
aplicarii acestora in raporturile comerciale si de cooperare economico-stiintifica internationala.
1. Principiul libertatii comertului. Aceasta inseamna libertatea de a vinde pentru a castiga,
deoarece nimeni nu se angajeaza intr-o afacere comerciala fara interesul de a castiga.
Respectarea acestui principiu presupune dezvoltarea capacitatii economice a fiecarui stat printr-
o industrie proprie care sa poata vinde nu numai materii prime ci mai ales produse finite.
Presupune de asemenea o balanta echilibrata din punct de vedere economic in sensul ca
exporturile sa depaseasca importurile iar imprumuturile externe sa fie utilizate in vederea
productiei si nu pentru consum.
Statul intervine pentru respectarea acestui principiu printr-un control utilizand mijloace
financiar bancare, cum ar fi taxe, impozite, licente de import-export. Politicile monopoliste
contravin principiului libertatii comertului.
2. Principiul concurentei loiale.Conform acestui principiu concurenta are urmatoarele functii :
- Garantarea desfasurarii raporturilor comerciale de piata
- Facilitarea liberei circulatii a marfurilor, capitalurilor si serviciilor
- Stimularea initiativei participantilor la schimburile comerciale internationale
Concurenta loiala are rolul de a fixa un pret just al marfurilor.
Actul de concurenta neloiala este orice act in materie comerciala contrar uzantelor cinstite prin
folosirea unor mijloace frauduloase in vederea atragerii si mentinerii clientelei.
In cazul importurilor unor produse comercializate la un pret inferior pe piata interna se vorbeste
despre pretul de dumping.
3. Principiul egalitatii juridice a partilor.Fiecare parte contractanta are libertatea sa actioneze
potrivit vointei sale convenind asupra modului in care sa se deruleze operatiunea comerciala.
Actele si faptele de comert se caracterizeaza prin initiative in urma carora se iau decizii.
Intervine astfel vointa partilor si avandu-se in vedere riscul pe care il presupune orice contract,
partile ar trebui sa cunoasca sistemul de drept din care face parte contractantul pentru a-si limita
riscurile.
5
In orice contract comercial, trebuie sa existe un tratament egal pentru toate partile, astfel incat
daca una dintre acestea se bucura de anumite privilegii sau drepturi subiective, si cealalta are
dreptul sa i se aplice acelasi tratament in virtutea aceluiasi principiu. Ex. Clauza natiunii celei
mai favorizate
4. Principiul libertatii conventiilor (contract)Conform principiului, conventiile legal incheiate
au putere de lege intre parti; este inscris inclusiv in Codul Civil roman, iar in comertul
international regula se numeste „LEX VOLUNTATIS”.Fiecare subiect de drept se obliga numai
la ceea ce accepta ca fiind in interesul sau, dar este supus uzantelor comerciale internationale
(normele legale aflate in vigoare si bunele moravuri aplicabile la nivel international).Efectele
acestui principiu sunt :
- Alegerea partenerului comercial
- Posibilitatea de a negocia termenii contrcatului si de a insera acele clauze contractuale
care sa protejeze interesele partilor si sa le garanteze realizarea scopului propus
5. Principiul bunei credinte. Conventiile trebuie respectate cu buna credinta. Principiul este
intalnit si in dreptul intern si reglementat inscris si in Codul Civil roman.
Buna credinta in afacerile comerciale obliga atat pe comerciant cat si pe industrias sa se
comporte in limita normalitatii pe parcursul derularii tranzactiei si pana la finalizarea acesteia.
Daca se recurge la actiuni de natura a frauda partenerul, rezultatele pot fi vizibile, palpabile, pe
termen scurt dar pierderii sunt certe pe termen lung deoarece exista riscul de a se pierde nu
numai partenerul ci si de a fi eliminat de pe intreaga piata de desfacere a produsului.

6
3.Subiectele DCI
1.1 Determinati subiectele de drept national,participante la raporturile juridice de comert
international.
Participantii cel mai des intilniti la raporturile juridice de comert international sunt subiectii de
drept national – persoane fizice si persoane juridice, adica subiecte ale raporturilor juridice nu
pot fi decit oamenii, fie individual, fie grupati in forme organizate.Pt desemnarea calitatii de
comerciant legislatia RM utilizeaza notiunea de antreprenor. In RM activitatea de antreprenor
poate fi practicata sub una din urmatoarele forme juridice: intreprinzator individual, SNC. SC,
SA, SRL, cooperative de productie etc.
1.2Caracterizati subiectele de drept international, participante la raporturile juridice de
comert international.
Subiectii de drept internatinonal pot fi clasificati in 2 grupe: 1.statele 2 organizatiile de state cu
caracter interguvernamental
Statul: fiecare stat are dreptul de a participa la comertul international si la alte forme de
cooperare economica si tehnico-stiintifica, fiind liber sa aleaga modalitatea de organizare a
relatiilor sale economice externe. Statul e un subiect cu o pozitie deosebita in raporturile
juridice de comert international, deoarece pe de o parte actioneaza ca putere suverana, iar pe de
alta parte ca persoana juridical putind incheia acte de comert international, desi nu are calitate
de comerciant.
Pozitia specifica a statului in raporturile juridice de comert international rezulta din
atributiile pe care le are ca titular de suveranitate, calitate in care legifireaza statutul juridic al
celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile international cu celelalte state.
Ca putere suverana , statul actioneaza ca subiect de drept administrative, financiar, elaboreaza
politicile comerciale pe care le considera necesare sau instituind un regim vamal de natura sa
garanteze o balanta comerciala active printr-o echilibrare a importurilor si exporturilor in raport
cu cerintele fiecarei etape de dezvoltare.
Astfel statul actioneaza in 2 moduri:
- in raporturile pe care le incheie cu persoanele fiz./jur. straine, statul actioneaza ca putere
suverana (exemplu: incheierea acordurilor de imprumuturi sau finantari ori de colaborare
financiara cu alte state sau cu institutii financiare monetare international.
- in unele raporturi juridice statul actioneaza ca subiect de drept privat de iure gestiones, pe
pozitie de egalitate juridical cu cealalta parte care e o persoana fiz./jur. nerezidenta (contr. de
concesiune sau de asistenta tehnica, acordurile de investitii industrial sau contr. de inchiriere de
bunuri sau servicii ale proprietatii publice).
Organizatiile interguvernamentale sunt create prin acordul de vointa al statelor interesate.
Organizatiile interguvernamentale sunt subiecti de drept derivati ai ordinii juridice international.
Chiar de la constituire ele au un statut juridic propriu, care le stabileste competent si genurile de
activitate ce urmeaza sa le desfasoare pt atingerea scopurilor propuse de catre statele fondatoare
ale acestora.Organizatiile interguvernamentale sunt entitati international lipsite de suveraniate,
de teritoriu propriu si de o populatie asupra careia sa se exercite atributii de putere.
Capacitatea juridica a organizatiilor interguvernamentale este determinate prin conventia
international de constituire a lor. Nu exista o norma juridica care sa stabileasca limitele acestei

7
capacitate. Insa nu se poate de afirmat ca diferite organizatii interguvernamentale au capacitate
juridica identical.
Societatile transnationale – soceitatile comerciale care chiar de la constituirea lor se
fondeaza pe elemente fara caracter national cum sunt capacitatea ce provine de la asociati din
diferite state; stabilirea uneori a mai multor sedii principale in state diferite si care sunt lipsite
de o legatura juridica cu anumit stat, astfel ca in privinta lor nu primeste vocative nici una din
legile nationale , iar litigiile izvorite din interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt
scoase din competent instituiilor nationale, pt a fi date spre solutionare unor instante
speciale.Elementele specific ale societatilor transnationale:
- societati cu capitaluri mari si foarte mari ce provin de la asociati din mai mult state.
-pot avea mai multe sedii in tari diferite
-au o structura organizatorica international, dar beneficiaza de un centru unic de decizie si
control, precum si de gestiune globala.
-desfasoara activitati de productie, comert si presteaza servicii pe mai multe piete, dar pe baza
unei strategii economice si financiare comune.
-litigiile dintre asociati sunt diferite spre solutionare de regula unor instante arbitrale sau
tribunale internationale fiind astfel scoase de sub jurisdictia altui stat.
1.3Formulati deosebirile intre statutul jur. al subiectelor ce apartin ordinii jur.
international si statutul subiectelor ce apartin ordinii juridice nationale.
In general , subiectii raporturilor juridice de comert international pot fi clasificati dupa ordinea
juridica careia ii apartin in 2 grupe:
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice nationale a diferitor state
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice internationale.
Din categoria subiectilor de drept ce apartin ordinii juridice nationale fac parte agentii
economici si uniunile economice internationale fara caracter gurvernamental. Subiectii acestei
grupe formeaza categoria traditional de participant. Ei sunt prezenti in majoritatea raporturilor
de comert international, iar calitatea lor juridica le este data de dreptul national al tarii de
origine.
Cei care alcatuiesc a doua grupa sunt statele si organizatiilee internationale. Implicarea lor in
raporturile de comert international este recenta, fiind determinate de extinderea arealului
comertului international si la activitatile de cooperare economica si tehnico- stiintifica dintre
state si natiuni.
Extinderea sferei participantilor la raporturile de comert international dincolo de limitele
ei traditionale, in cadrul carora erau cuprinsi numai subiecti de drept national, s-a facut cu
depasirea ariei conceptului de comerciant.

8
4. Subiectele DCI
1.1 Identificati categoriile subiectilor dreptului comertului international
In general , subiectii raporturilor juridice de comert international pot fi clasificati dupa ordinea
juridica careia ii apartin in 2 grupe:
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice nationale a diferitor state
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice internationale.
Participantii cel mai des intilniti la raporturile juridice de comert international sunt subiectii de
drept national – persoane fizice si persoane juridice, adica subiecte ale raporturilor juridice nu
pot fi decit oamenii, fie individual, fie grupati in forme organizate.
Subiectii de drept internatinonal pot fi clasificati in 2 grupe: 1.statele 2 organizatiile de state cu
caracter interguvernamental
1.2 Determinati elementele specific societatilor trasnationale
Societatile transnationale – soceitatile comerciale care chiar de la constituirea lor se fondeaza pe
elemente fara caracter national cum sunt capacitatea ce provine de la asociati din diferite state;
stabilirea uneori a mai multor sedii principale in state diferite si care sunt lipsite de o legatura
juridica cu anumit stat, astfel ca in privinta lor nu primeste vocative nici una din legile nationale
, iar litigiile izvorite din interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase din
competent instituiilor nationale, pt a fi date spre solutionare unor instante speciale.Elementele
specific ale societatilor transnationale:
- societati cu capitaluri mari si foarte mari ce provin de la asociati din mai mult state.
-pot avea mai multe sedii in tari diferite
-au o structura organizatorica international, dar beneficiaza de un centru unic de decizie si
control, precum si de gestiune globala.
-desfasoara activitati de productie, comert si presteaza servicii pe mai multe piete, dar pe baza
unei strategii economice si financiare comune.
-litigiile dintre asociati sunt diferite spre solutionare de regula unor instante arbitrale sau
tribunale internationale fiind astfel scoase de sub jurisdictia altui stat.
1.3 Analizati modurile in care statul actioneaza in raporturile juridice de comert
international
Statul: fiecare stat are dreptul de a participa la comertul international si la alte forme de
cooperare economica si tehnico-stiintifica, fiind liber sa aleaga modalitatea de organizare a
relatiilor sale economice externe. Statul e un subiect cu o pozitie deosebita in raporturile
juridice de comert international, deoarece pe de o parte actioneaza ca putere suverana, iar pe de
alta parte ca persoana juridical putind incheia acte de comert international, desi nu are calitate
de comerciant.
Pozitia specifica a statului in raporturile juridice de comert international rezulta din
atributiile pe care le are ca titular de suveranitate, calitate in care legifireaza statutul juridic al
celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile international cu celelalte state.
Ca putere suverana , statul actioneaza ca subiect de drept administrative, financiar, elaboreaza
politicile comerciale pe care le considera necesare sau instituind un regim vamal de natura sa
garanteze o balanta comerciala active printr-o echilibrare a importurilor si exporturilor in raport
cu cerintele fiecarei etape de dezvoltare.
Astfel statul actioneaza in 2 moduri:
9
- in raporturile pe care le incheie cu persoanele fiz./jur. straine, statul actioneaza ca putere
suverana (exemplu: incheierea acordurilor de imprumuturi sau finantari ori de colaborare
financiara cu alte state sau cu institutii financiare monetare international.
- in unele raporturi juridice statul actioneaza ca subiect de drept privat de iure gestiones, pe
pozitie de egalitate juridical cu cealalta parte care e o persoana fiz./jur. nerezidenta (contr. de
concesiune sau de asistenta tehnica, acordurile de investitii industrial sau contr. de inchiriere de
bunuri sau servicii ale proprietatii publice).

10
5. Izvoarele DCI
1.1 Identificati categoriile izvoarelor DCI
Izvoarele dreptului comertului international pot fi clasificate in : Izvoare interne si izvoare
internationale
Izvoarele interne pot fi clasificate in doua mari categorii:
Izvoare specific , care contin norme destinate reglementarii raporturilor din comertul
international, si izvoare nespecifice , constituite din actele normative care intereseaza in primul
rind alte ramuri de drept, dar care contin si norme de drept ale comertului international.
Izvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele
comerciale.
In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina
1.2 Stabiliti particularitatile uzantelor comerciale internationale ca izvor al DCI
Uzantele comerciale – reprezinta practice sociale prin natura lor nescrise care prezinta un
anumit grad de vechime repetabilitate si stabilitate aplicate intre un numar nedefinit de parteneri
comerciali, de regula pe o zona geografica sau intr-un domeniu de activitate comerciala si care
pot prezenta sau nu – izvoare de drept.
Caracteristicile uzantelor comerciale internationale:
-contin un element obiectiv si anume constituie o practica sociala
-se aplica mai multor parteneri comerciali
-sunt opera participantilor la raporturile juridice de comert international
-sunt recunoscute ca utile si necesare de parti
- au un rol essential in facilitarea desfasurarii raporturilor juridice de comert international
1.3 Comparati categoriile izvoarelor internationale ale DCI
Izvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele
comerciale.
In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina.
Conventiile comerciale internationale reprezinta intelegeri scrise intre doua sau mai multe state
privind reglementarea problemelor de comert exterior.In dezvoltarea schimburilor internationale
conventiile comerciale au o pondere si un rol foarte important. In cuprinsul acestora sunt
precizate dr si obligatiile partilor si prin aceasta se asigura corecta lor indeplinire, precum si
stabilitatea raporturilor juridice.
Conventiile multilaterale
Conventiile comerciale multilaterale nu sunt foarte numeroase dar ele au un rol deosebit prin
aceea ca ele au o sfera larga de reglementare. Ele au un dublu rol in sensul ca ele contribuie la
unificarea normeleor de drept material si conflictual privind comertul international:
Conv. asupra contr. de vinz. internat. de marfuri;
Conv. pt recun. si execut. sentin. arbitrale straine;
Conv. pt unificarea anumitor reguli relative la trans. aerian internation.
Conventiile bilateral.Acestea constituie o modalitate juridica importanta si eficienta. In relatiile
comerciale conventiile bilaterale sunt foarte numeroase.In practica internationala conventiile
bilaterale sunt utilizate sub forma tratatelor si acordurilor:
Ac. comerciale si/sau de coop. econo. internat. inche. intre Guv. RM si Guv. altor tari;
Ac. pr. promovarea si protejarea reciproca a investitiilor …..;
11
Ac. pr. evitarea dublei impuneri;
Tratate de asis.j. in material civila, familial, penala si vamala.
Uz. comerciale internatio. – practice sociale prin nat. lor nescrise ce prezinta un anumit grad de
vechime, repetabilitate si stabilitate apli. intre un nr. nedefinit de parteneri comerciali, de regula
pe o zona geografica sau intr-un dom. de activ. comer. si care pot prezenta sau nu – izv. de dr.
Uz. comerciale uniforme internationale - reguli conturate prin folosirea repetata a unor clauze
contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale sip e care practica
comer. internat. le-a pus in valoare operind o anumita standardizare si unificare a lor real. prin
diverse met. ca: adoptarea de cond. uniforme cu cara. gene.; elabo. de contr. model cu pr. la
grupuri special de marfuri; includerea intr-un anumit contract de CI a unor cond. generale.
Caracteristicile:
1. contin un elem. obiectiv si anume consti. o practica sociala
2. se apli. m. multor parteneri comerciali
3. sunt opera particip. la rap.j. de CI
4. sunt recunoscute ca utile si nece. de parti
5. au un rol essential in facilitarea desfasurarea rap.j. de CI
Felurile uzantelor
Aplicand sau folosind diferite criterii putem desprinde mai multe feluri de uzante.
Sunt uzante locale, cele determinate dupa un criteriu geografic, in sensul ca se aplica la o
anumita piata comerciala, localitate, port sau regiune,etc.
Uzantele speciale sunt acelea al caror criteriu il formeaza ob. contr. respective ori ramurile de
activitate, cum ar fi uzantele de cereale, sau cele ale unei profesiuni (ca de ex.agentii de bursa).
Uzante generale sunt acelea care se aplicala intregului ansamblu de relatii comerciale,
independent de obiectul contractului, ramura de activitate, profesiunea partilor sau alte
asemenea criterii.
O distictie importanta cu consecinte juridice deosebite se face intre uzantele normative si
uzantele conventionale.
A.Uzantele normative - Sunt acele uzante care au valoare de norma de drept, deoarece nu-si au
izvorul in vointa partilor ca uzantele conventionale, nu fac parte din domeniul autonomiei de
vointa, ci isi trag forta dintr-o practica sau jurisprudenta bine stabilita, care le acorda o autoritate
proprie.
B. Uzantele conventionale sunt cele care-si au originea in vointa contractantilor, care au deplina
libertate, in virtutea autonomiei de vointa, sa stabileasca potrivit aprecierii lor, continutul
contr.pe care incheie. Acest gen de uzante se formeaza de regula spontan, la initiativa unui
partener contractual.

12
6. Notiunea si caracteristica generala a contractelor comerciale internationale
1.1 Descrieti caracterele juridice ale contractelor comerciale internationale
Contractele comerciale internationale au urmatoarele caractere:
-sunt contracte cu titlu oneros – deoarece principalul scop este obtinerea de profit.Toate
contractele comerciale internationale urmaresc ca finalitate obinerea profitului.
-sunt contracte sinalagmatice – adica creaza obligatii reciproce si interdependente, fiecare parte
avind si drepturi si obligatii.
-sunt comutative – deoarece existenta si intiderea prestatiilor asumate de parti sunt cunoascute si
determinate sau determinabile chiar din momentul incheierii contractului.
-sunt contracte consensuale – fiindca se considera valabil incheiate doar prin simplu acord de
vointa al partilor
1.2 Clasificati contractile comerciale internationale dupa criteria nespecifice, de natura
civila
Criteriile nespecifice:
1.dupa efectele juridice care le genereaza contracetele sunt:
-constitutive – creaza anumite drepturi subiective (contr. de mandat, comision, depozit,
transport).
-translative – transmit drepturi reale de la un titular la altul (contr. de v-c)
-declarative - (contr. de tranzactie).
2.modul de executare pot fi :
-contr. cu executare instantanee – au ca obiect una sau mai mult prestatii care se indeplinesc
imediat
-contr. cu executare succesiva – obligatia comporta o executare in timp printr-o serie de
prestatii de acelasi fel, repetate la interval de timp regulate sau neregulate( contr. de leasing)
-contr. cu executare continua – debitorul desfasoara o activitate neintrerupta pe tot termenul
contractului(contr. international de furnizare a energiei electrice sau gaze natural).
3.dupa corelatia existenta intre ele:
-principale – nu depend de vre-un alt contract. Majoritatea contractelor comerciale
internationale sunt principale.
-accesorii – nu au existenta si o valoare juridica desinestatatoare, ci depind de existenta unui
contract principal (gajul, ipoteca, fidejusiunea bancara).
4.dupa obiectul obligatiei pe care le genereaza:
-contracte ce dau nastere la obligatii : de a da; de a face; de a nu face
-contracte ce dau nastere la obligatii de rezultat
-contracte ce dau nastere la obligatii de mijloace
1.3 Formulati regulile de interpretare a contractelor comerciale internationale
Reguli de interpretare:
- contractual se interpreteaza in conformitate cu intentia comuna a partilor la momentul
incheierii, si nu dupa sensul literal al termenilor.
- contrectul se interpreteaza conform principiului bunei-credinte.
- se interpreteaza pe baza de obicei,echitate si lege.
- clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul de a produce efecte juridice si nu in sensul de
anu produce.
13
- expresiile ce pot primi 2 intelesuri, ambele susceptibile de a produce efecte juridice se
interpreteaza in intelesul ce se potriveste cel mai mult naturii contractului.
- clauzele contractual se interpreteaza unele prin altele dindu-se fiecareia intelesul ce rezulta din
intregul act.
- cind este indoiala contractual se interpreteaza in favoarea celui ce se oblige.
- la interpretarea contractului comercial international se va tine seama de caracterul
international.
- daca apare un conflict intre o uzanta comerciala si o clauza contractual stipulate expres in
contract, prevaleaza clauza contractual.
- daca exista uzante codificate la nivel international, ele prevaleaza in principiu ca reguli de
interpretare asupra uzantelor locale.
- daca in contract suma de plata e scrisa in cifre si litere, in caz de neconcordanta prevaleaza
literele.Daca in contract suma e scrisa de mai mult ori, fie in cifre sau litere, in caz de
neconcordanta se va tine seama de sumac ea mai mica.
- conditiile generale se considera incorporate in contract numai cind una din parti le-a propus,
iar cealalta parte le-a acceptat in mod expres.
- acele conditii generale la care cealalta parte nu se putea astepta in mod rezonabil pot fi
incorporate in contract.

14
7.Contractele comerciale internationale
1.1 Definiti contractual comercial international
Contractul comercial international poate fi definit ca acordul de vointa realizat intre doi sau mai
multi participanti la comertul international, subiecti de drept apartinand ordinii juridice
internationale, sau subiecte de drept apartinand ordinii juridice nationale din state diferite in
scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice de comert international.
1.2 Clasificati contractile comerciale internationale dupa criteriile specifice DCI
Criterii specifice:
1.dupa subiectii de drept ce participa la incheierea contractelor:
- contracte incheiate intre subiecti de drept apartinind ordinii juridice nationale din diferite
state.
- contracte incheiate intre subiecte de drept apartinind ordinii juridice internationale si subiecti
de drept apartinid ordinii juridice nationale din diferite state.
2.in functie de obiect:
- contracte translative de drepturi
-c. de prestari servicii
-c. de executare de lucrari
c. de cooperare economica si tehnico-stiintifica international
3.in dependent de complexitatea contractelor:
-unitare
-complexe
4.dupa durata pt care se incheie:
-c. incheiate pe scurta durata
-c. de durata medie
-c. de lunga durata
1.3 Evidentiati particularitatile privind conditiile de validitate ale contractelor comerciale
internationale
Conditiile de validitate sunt urmatoarele: capacitatea, consimtamintul, obiectul si cauza.
Principiile UNIDROIT prevad particularitatile pt conditiile de validitate ale contractelor
comerciale internationale:
EROARE: O parte poate invoca nulitatea contractului pentru eroare dacă, la momentul
încheierii contractului, eroarea era de o asemenea importanţă încât o persoană aflată în aceeaşi
situaţie ar fi încheiat contractul doar în termeni complet diferiţi sau nu l-ar fi încheiat deloc dacă
adevărata situaţie de fapt sau de drept ar fi fost cunoscută,şi dacă:
(a) cealaltă parte a făcut aceeaşi eroare, ori s-a aflat la originea acelei erori,sau a cunoscut ori ar
fi trebuit să cunoască existenţa erorii acţionând astfel împotriva principiilor bunei credinţe în
materie comercială prin lăsarea în eroare a cocontractantului; sau
(b) cealaltă parte nu a acţionat în baza contractului, până la data invocării nulităţii contractului.
Cu toate acestea, o parte nu poate invoca nulitatea contractului dacă:
(a) partea care o invocăa fost deosebit de neglijentă când a comis eroarea;sau
(b)eroarea se referă la o chestiune în legătură cu care riscul de a greşi era asumat, sau, având în
vedere circumstanţele, ar fi trebuit să fie suportat de partea care s-a aflat în eroare.

15
DOLUL: O parte poate invoca nulitatea contractului atunci când a fost determinată să încheie
contractul prin manopere dolosive ale celeilalte păr ţi, inclusiv limbaj sau practici, sau datorită
nedezvăluirii frauduloase a unor circumstanţe care, conform standardelor bunei credinţe în
materie comercială, ar fi trebuit dezvăluite.
VIOLENTA: O parte poate invoca nulitatea contractului atunci când a fost obligată să îl încheie
printr-o ameninţare nejustificată cu un rău din partea celeilalte părţi care, având în vedere
circumstanţele, este atât de iminentă şi serioasă încât nu oferă primei părţi nici o alternativă
rezonabilă. O ameninţare este nelegitimă, mai ales, dacă acţiunea sau omisiunea care a format
obiectul ameninţării este ilegală în sine ori este ilegală
utilizarea acesteia ca mijloc de încheiere a contractului.
LEZIUNEA: O parte poate invoca nulitatea contractului sau a unei clauze dacă, la momentul
încheierii contractului, contractul ori clauza respectivă îi dădea celeilalte părţi, în mod
nejustificat, un avantaj excesiv. Trebuie avute în vedere următoarele:
(a) faptul că cealaltă parte a profitat în mod neloial de dependenţa primei părţi, de dezavantajul
economic sau de nevoile urgente ale acesteia, ori de faptul că aceasta este neprevăzătoare,
ignorantă, lipsită de experienţă sau lipsită de capacităţi de negociere şi
(b) natura şi scopul contractului.
OBIECTUL: Simplul fapt ca in momentul incheierii contractului executarea obligatiei era
imposibila nu afecteaza valabilitatea contractului.Simplul fapt ca in momentul incheierii
contractului o parte nu era indreptatita de bunul la care se refera, nu afecteaza valabilitatea
contractului.

16
8. Incheierea contractelor comerciale internationale

1.1 Definiti oferta de a contracta

Conv. de la Viena- oferta- o propunere de incheiere a unui contract,adresate uneia sau mai
multor persoane determinate este o oferta daca este sufficient de precisa si complete si denota
vointa autorului ei de a se angaja in caz de acceptare.
Principiile UNIDROIT – oferta - o propunere de incheiere a unui contract constituie oferta daca
e sufficient de clara si daca indica intentia ofertantului de a se fi tinut de aceasta in cazul
acceptarii.

1.2 Argumentati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de a contracta

Pt a fi considerate oferta, propunerea trebuie sa fie:
-ferma,adica sa fie facuta cu intentie de a se angaja din punct de vedere juridic;
-precisa si complete,adica sa cuprinda toti termenii si toate elementele contractului, astfel ca
printr-o simpla acceptare sa se poata incheia contractual.
-neechivoca,adica sa rezulte ca este vorba de o oferta.
-adresata uneia sau mai multor persoane determinate. Conform Conventiei de la Viena o
propunere adresata unei persoane nedeterminate e considerate numai o invitatie de a oferta ,cu
exceptia cazului cind persoana ce a facut propunerea nu a indicat contrariul

1.3 Decideti asupra oportunitatii sau inoportunitatii revocarii ofertei

Oportunitatea sau inoportunitatea revocarii ofertei necesita distinctia intre situatia in care oferta
a ajuns la destinatar si situatia cind n-a ajuns.Conform Convetiei de la Viena o oferta produce
efecte cind ajunge la destinatar. O oferta chiar daca e irevocabila poate fi retractata daca
retractarea ajunge la destinatar inainte sau in acelasi moment cu oferta.
Conform Conventiei de la Viena oferta nu poate fi revocata:
-daca prevede prin fixarea unui termen determinat pt acceptare sau un alt mod cae
irevocabila,sau
-daca era rezonabil pt destinatar sa considere oferta ca irevocabila si daca a actionat in
consecinta.

17
9. Incheierea contractelor comerciale internationale

1.1 Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca acceptarea pt a produce efectele

care ii sunt specifice
Pt a produce efectele specifice acceptarea trebuie sa intruneasca conditiile urmatoare:
-sa corespunda intrutotul ofertei
-sa provina de la persoana careia i-a fost adresata sau de la reprezentatul ei autorizat;
-sa fie neindoielnica ( mai ales acceptarea tacita)
-sa intervina inainte ca oferta sa devina caduca ori sa fie revocata.

1.2 Determinati efectele acceptarii tardive

Acceptarea expresa care ajunge la ofertant dupa expirarea termenului prestabilit de el sau in
lipsa unui asemenea termen intr-o perioada de timp rezonabila ca durata, calculate de la data
expedierii ofertei se numeste acceptare tardiva.
De regula, acceptarea tardiva nu produce efecte juridice.
Insa potrivit Conventiei de la Viena – o acceptare tardiva produce efecte ca acceptare daca
ofertantul fara intirziere il informeaza pe destinatar fie verbal ,fie printr-un aviz expediat in
acest scop. Daca scrisoarea sau alt inscris continind o acceptare tardiva denota ca a fost
expediata in astfel de conditii incit daca transmiterea ar fi fost regulate ar fi parvenit la timp
ofertantului, acceptarea tardiva produce efecte ca o acceptare cu exceptia cazului cind ofertantul
fara intirziere il informeaza verbal pe destinatarul ofertei ca el considera ca oferta sa a devenit
caduca sau daca ii adreseaza un aviz in acest scop.

1.3 Decideti asupra momentului incheierii contractelor comerciale internationale inter

absentes
Dintre contractele incheiate in cadrul relatiilor internationale numai acelea care se incheie prin
corespondenta, dau nastere la probleme deosebite. Aceasta pt ca, pe de o parte legislatiile nu
reglementeaza contractele intre absenti,lasand in sarcina codurilor comerciale, iar pe de alta
parte reglementarea nu priveste contactele cu caracter international ci numai contractele
interne.In cazul contractelor prin corespondenta sau inter absentes sunt contracte in care
acceptarea nu intervine imediat dupa manifestarea ofertei, ci dupa o oarecare perioada de timp.
In acest interval pot interveni evenimente care pot influenta incheierea contractului.Momentul
incheierii contractului poate avea efecte cu privire la:- capacitatea partilor ;- existenta viciilor
de consintamant, care se apreciaza la momentul formarii contractului; - moartea sau
incapaciatatea uneia din partile contractante, poate impiedica formarea contractului; -momentul
incheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor pe care acesta urmeaza
sa le produca.
Pt determinarea momentului incheierii contractului inter absentes in doctrina au fost formulate 4
teorii in baza solutiilor legislative din sistemele de drept national :
1.sistemul emisiunii acceptarii sau declaratiunii – contractual se considera incheiat in momentul
cind destinatarul accepta oferta indifferent dcac a comunicat sau nu acceptarea sa ofertantului
(Japonia, unele tari anglo-saxone).

18
2. sistemul expedierii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul cind
acceptantul a expediat raspunsul sau printr-o scrisoare, telegram sau oricare mijloc de
comunicare,indifferent daca acest raspuns a ajuns la cunostinta
ofertantului(SUA,Brazilia,Marea Britanie s.a).
3.sistemul receptiei acceptarii de ofertant – contractual se considera incheiat in momentul cind
ofertantul primeste raspunsul de acceptare indifferent daca a luat sau nu cunostinta cu acest
raspuns (RM, Germania, Austria, Rominia).
4.sistemul informarii – contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul ia
cunostinta cu raspunsul de acceptare.

19
10. Incheierea contractelor comerciale internationale

1.1 Distingeti diferite conceptii referitoare la momentul incheierii contractelor comerciale

internationale inter absentes
Pt determinarea momentului incheierii contractului inter absentes in doctrina au fost formulate 4
teorii in baza solutiilor legislative din sistemele de drept national :
1.sistemul emisiunii acceptarii sau declaratiunii – contractual se considera incheiat in momentul
cind destinatarul accepta oferta indifferent dcac a comunicat sau nu acceptarea sa ofertantului
(Japonia, unele tari anglo-saxone).
2. sistemul expedierii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul cind
acceptantul a expediat raspunsul sau printr-o scrisoare, telegram sau oricare mijloc de
comunicare,indifferent daca acest raspuns a ajuns la cunostinta
ofertantului(SUA,Brazilia,Marea Britanie s.a).
3.sistemul receptiei acceptarii de ofertant – contractual se considera incheiat in momentul cind
ofertantul primeste raspunsul de acceptare indifferent daca a luat sau nu cunostinta cu acest
raspuns (RM, Germania, Austria, Rominia).
4.sistemul informarii – contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul ia
cunostinta cu raspunsul de acceptare.

1.2 Determinati locul incheierii contractelor comerciale internationale inter absentes

Locul incheierii contractului - este important pentru localizarea contactului in spatiu, care la
randul sau este important pt determinarea competentei teritorial, precum si pt determinarea
dreptului aplicabil fondului litigiului; influenteaza aplicarea uzurilor locale aplicabile
contractului in speta, precum si pt interpretarea cuvintelor si termenilor utilizati care trebuie sa
fie intelesi in sensul semnificatiei lor dela locul incheierii contractului.
Cind contractual se incheie intre persoane absente, determinarea locului incheierii contractului
difera in functie de conceptia adoptata cu privire la momentul incheierii contractului, astfel in
sistemul emisiunii si al expedierii acceptarii, locul incheierii conractului este sediul sau
resedinta acceptantului.In sistemul receptiei si al informarii , contractual se considera incheiat la
sediul sau resedinta ofertantului. In cazul acceptarii tardive locul incheierii contractului e sediul
sau resedinta acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicarea facuta de ofertant
referitoare la valabilitatea acceptarii tardive.

1.3Argumentati importanta determinarii momentului si locului incheierii contractului

comercial international
Determinarea momentului incheierii contractului comercial international prezinta importanta
sub mai multe aspecte:
 la momentul dat se stabileste daca partile erau ori nu capabile de a incheia contractual.
 cauzele de nulitate absoluta si nulitate relative, se determina in raport de momentul
incheierii contractului fiecare parte isi poate revoca oferta sau acceptarea
 momentul incheierii contractului prezinta importanta pt determinarea pretului in
contractual unde se stipuleaza ca acesta e cel current din ziua incheierii contractului

20
  in functie de momentul incheierii contractului se determina locul incheierii contractului
 in cazul conflictelor de legi in timp, momentul incheierii contractului determina legea
aplicabila
Determinarea locului incheierii contractului prezinta importantasunb urmatoarele aspecte:
 daca partile nu au determinat legea aplicabila contractului, legea competent se guverneze
contractual este legea in vigoare la locul incheierii contractului in momentul incheierii
contractului.
 dca partile n-au prevazut in contract instanta competent sa solutioneze eventualele litigii
ce pot parea intre ele in legatura cu executarea contractului, instanta competenta va fi
determinate in raport cu prevederile legii in vigoare la locul incheierii contractului.
 pt interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele existente la locul incheierii
contractului.

21
11. Efectele contractelor comerciale internationale
1.1 Relatati despre principiul fortei obligatorii a contractelor comerciale internationale
Principiul forţei obligatorii, exprimat şi prin adagiul pacta sunt servanda, este acea regulă de
drept potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se impune părţilor întocmai ca legea. Cu
alte cuvinte, executarea actului juridic civil este obligatorie pentru părţi, iar nu facultativă. In
aplicarea principiului pacta sunt servanda, s-a decis că o parte contractantă nu poate să
modifice, în mod unilateral, preţul convenit în momentul încheierii contractului.
1.2Determinati conditii in care devine operanta exceptia de neexecutare a contractelor
Excepţia de executare a contractului sinalagmatic este un mijloc de apărare specific, care poate
fi folosit de partea căreia i se pretinde executarea obligaţiei ce-i revine, fără ca partea care
pretinde această executare să-şi fi executat propria obligaţie.
Partea care invocă excepţia în discuţie obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o
suspendare a executării propriilor obligaţii până când cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile
ce-i revin. Efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare încetează în momentul în care se vor
îndeplini aceste obligaţii.
Condiţii pentru invocarea excepţiei de executare a contractului
1) obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. În principiu sunt
reciproce şi interdependente numai obligaţiile care izvorăsc din acelaşi contract. O parte nu
poate invoca excepţia neexecutării pe motiv că cealaltă parte nu şi-a îndeplinit o obligaţie pe
care şi-o asumase într-un alt contract. Astfel, deşii aceleaşi părţi pot stabili raporturi juridice în
baza mai multor contracte, excepţia de neexecutare va putea fi invocată numai în legătură cu
obligaţia corelativă asumată prin acelaşi contract.
2) să existe o neexecutare a obligaţiei suficient de importantă din partea celuilalt contractat,
chiar dacă aceasta ar fi parţială.
Nu are relevanţă cauza acestei neexecutări. Ea poate fi culpa debitorului sau chiar forţa majoră
care îl impiedică pentru moment să execute obligaţia. Totuşi, dacă neexecutarea datorată forţei
majore este definitivă, contractul încetează pentru imposibilitate fortuită de executare.
3) neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia, faptă care să-l fi împiedicat
pe celălalt să-şi execute obligaţia;
4) părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligaţiile reciproce. Stipularea
unui asemenea termen echivalează cu o renunţare la simultaneitatea de executare a obligaţiei şi
ca urmare invocarea acesteia este lipsită de temei. Termenul se consideră stipulat tacit când
rezultă din uzuri;
5) natura obligaţiilor sau legea să nu facă imposibilă simultaneitatea de executare a obligaţiilor
ceea ce ar atrage şi imposibilitatea invocării excepţiei de neexecutare;
De asemenea, excepţia de neexecutare a contractului poate fi invocată şi în instanţă, ca mijloc
de apărare al pârâtului. În acest caz, instanţa, fie va respinge acţiunea în executare introdusă de
reclamant, fie va dispune, după caz, obligarea acestuia la executarea obligaţiei propriii, stabilind
un termen în acest scop.
1.3Determinati momentul si locul executarii obligatiei ce rezulta din contractele
comerciale internationale prin prisma prevederilor Principiilor UNIDROIT asupra
contractelor comerciale internationale
O parte este ţinută să îşi execute obligaţiile:
22
(a)dacă este fixat un termen pentru executarea acelei obligaţii ori acesta poate fi determinat din
contract, la acel termen;
(b)dacă este fixată o perioadă de timp sau această perioadă rezultă din contract, oricând pe
durata perioadei respective cu excepţia situaţiei în care circumstanţele indică faptul că
momentul executării obligaţiei este la latitudinea celeilalte părţi;
(c)în orice altă situaţie, în cadrul unei perioade rezonabile de timp după
încheierea contractului.
Creditorul poate să respingă o ofertă de executare parţială a contractului la momentul scaden
ţei, fie că această ofertă este însoţită ori nu de asigurarea executării integrale a obligaţiilor,
exceptând situaţia în care creditorul nu justifică nici un interes legitim pentru aceasta.
Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de executarea parţială
trebuiesuportate de către debitor, aceasta neacoperind alte eventuale prejudicii.
(Ordinea executării)
În măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt obligate să le execute astfel,
cu excepţia cazului în care din împrejurări rezultă contrariul.
În măsura în care executarea obligaţiei unei părţi necesită o perioadă de timp,acea parte este
obligată să execute contractul prima, cu excepţia cazului în care circumstanţele indică altfel.
(Executarea înainte de termen)
(1) Creditorul poate refuza executarea înainte de termen cu excepţia cazului în care nu poate
justifica un interes legitim pentru aceasta.
(2) Acceptarea executării înainte de termen nu afectează momentul executării propriilor
obligaţii, dacă acel termen a fost fixat distinct de executarea obligaţiilor celeilalte părţi.
(3) Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de o executare înainte determen trebuie
suportatede către debitor, fără a exclude posibilitatea altor sancţiuni.
(Locul execut ă rii)
(1) Dacă locul executării nu este fixat şi nu este determinabil din contract,executarea obligaţiile
se face astfel:
(a) obligaţia de a plăti o sumă de bani, la sediul creditorului;
(b) orice altă obligaţie, la sediul debitorului.
(2) Partea care îşi schimbă sediul după încheierea contractului trebuie să suporte cheltuielilor
suplimentare pentru executare pe care o astfel de schimbare le-ar putea genera.

23
12. Efectele contractului comercial international

1.Relatati despre categoriile de daune interese.

Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care debitorul trebuie sa le plateasca

creditorului pentru prejudiciul suportat de cel din urma datorita neexecutarii, executarii
intirziate sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor .

Categoriile de daune interese:

a. Compensatorii- despagubirile acordate pentru neexecutarea totala sau partiala sau

necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor
b. Moratorii- despagubirile banesi pe care debitorul afllat in intirziere trebuie sa le plateasca
creditorului pentru neexecutare.

2.Determinati modalitatile de stabilire a daunelor interese in cazul rezolutinunii…

Pentru evaluarea despagubirilor pot fi mentionate mai multe modalitati, si anume: pe cale
judicialra. Legala sau conventionala (clauza penala).

Potrivit Conventiei de la Viena , daunele interese pentru o contraventie la contract savirsita

de o parte sunt egale cu dauna suportata si cistigul nerealizat de cealalta parte din cauza
contraventiei.

Daunele interese nu pot fi superioare pierderilor si venitului nerealizat pe care partea in

culpa le-a prevazut sau trebuia sa le prevada in momentul incheierii contractului.

Conventia de la Viena stabilete doua modalitati de calculare a daunelor interese:

a. Cind contractul este rezolvit iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si intr-un termen
rezonabil ldupa rezolvire a procedat la un act de inlocuire sau la vinzare compensatorie
partea care cere daunele poate cere diferenta dintre pretul din contract si pretul de
inlocuire sau a vinzarii compensatorii.
b. Cind contractul este rezolvit iar partea nu a procedat la o vinzare de inlocuire sau la o
vinzare compensatorie si marfurile au un pret curent ea poate cere daune interese
echivalente cu diferenta dintre pretul stabilit in contract si pretul curent din momentul
rezolvirii.

Conventia de la Viena deasemenea stabiliste faptul ca partea care invoca contraventia de la

contract trebuie sa i-a masurile rezonabile tinind seama de imprejurari pt a limita pierderile
inclusiv cistigul nerealizat ca rezultat al contraventiei. Daca neglijeaza sa faca acest lucru

24
partea in culpapoate cere o reducere a daunelor interese cu marimea pierderilor care ar fi
trebuit evitata.

3.Argumentati caracterul essential al neexecutarii obligatiei.

Principiile UNIDROIT prevad faptul ca o parte poate considera ccontractul incetat atunci
cind neexexutarea obligatiei de o parte este o neexecutare esentiala.

Caracterul esential de neexecutare a obligatiei intr-un contractul comercial international

poate fi determinat luindu-se in considerere (UNIDROIT) :

 Neexecutare lipseste creditorul de ceia ce a fost indreptatit sa obtina din executare

contractul comercial international cu excetia in care debitorul nu a prevazut sau nu
putea sa prevada un astefl de rezultat.
 Stricta respectare a obligatiei care nu a fost executata este de esenta contractul
comercial international.
 Neexecutarea a fost intentionata sau di nneglijenta
 Neexecutarea da motive creditorului sa creada ca nu se poate baza pe executarea
contractul comercial international in viitor.
 Creditorul va suferi in caz de rezolutiune pierdere dispropportionate ca rezultat a
pregatirii sau executarii contractul comercial international
Codul Civil RM stabileste la art.735.rezolutiunea in cazul neexectutarii esentiale:
(1) O parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenţială din partea
celeilalte părţi.
(2) Pentru determinarea neexecutării esenţiale, în special se iau în considerare
următoarele circumstanţe:
a) neexecutarea privează substanţial creditorul de ceea ce acesta se aştepta de la
executarea contractului, cu excepţia cazului cînd debitorul demonstrează că nu a
prevăzut şi nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat;
b) executarea întocmai a obligaţiilor ţine de esenţa contractului;
c) neexecutarea este intenţionată sau din culpă gravă;
d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea
în viitor a contractului..

25
13. Efectele contractului comercial international

1.Relatati despre efectele specific ale CCI

Efectele specifice ale contractul comercial international:

 Dreptul creditoruli de a refuza executarea proprie a obligatiei daca debitorul nu isi

executa prestatia la care s-a obligat.
 Creditorul care si-a executat la timp prestatia la care s-a obligat are dreptul de a cere si
obtine pe cale judiciara sau arbitrala rezolutiunea contractul comercial international ca
sanctiune pt neexecutarea contractul comercial international de catre cocontractantul sau
 Distribuirea intre debitor si creditor in armonie cu anumite reguli specifice a sarcinii
riscului care decurge din neexecuarea fortuita a obliatiei executate in contractul
comercial international.

2. Stabiliti cazurile prev de UNIDROIT in care creditorul nu poate cere executarea silita
in natura a obligatiei , alta decit a plati o suma de bani.

Orice creditor are dreptul sa ceara debitorului executarea obligatiei in forma sa specifica in
mod: - voluntar

- silit

UNIDRIOT:

Atunci cind un debitor care datoreaza o obligatie diferita de aceea de a plati o suma de bani nu
executa obligatia, creditorul poate cere executarea u exceptia :

 Executarea este imposibila in drept sau in fapt

 Executarea obligatiei sau atunci cind este relevanta executarea silita este nerezonabil de
oneroasa/scumpa.
 Poate obtine in mod rezonabil executarea din alta sursa
 Executarea are un caracter exclusiv personal
 Creditorul nu cere executarea intr-un termen rezonabil , dupa ce a luat cunostinta sau
trebuia sa i-a o asemenea cunostinta de neexecutare.

3..Argumentati efectele neececutarii CCI

Condiţiile generale ale răspunderii contractuale în raporturile de comerţ internaţional.

Potrivit unei opinii, pentru intervenţia răspunderii contractuale în raporturile de comerţ
internaţional, sunt necesare trei condiţii cumulative şi anume: culpa debitorului, prejudiciul
suportat de creditor şi legătura de cauzalitate dintre neexecutare şi paguba respectivă. Alţi autori
26
 subliniază, că angajarea acestei răspunderi este subordonată existenţei cumulative a patru
condiţii, adăugând la cele trei menţionate în prima opinie şi existenţa unei fapte ilicite, care constă
în nerespectarea obligaţiei asumate prin contract.

Rezilierea consta in desfiintarea retroactive a contractului commercial international cu titlu de

sanctiune, la cererea partii care si-a executat prestatia pe moticul ca cealalta parte nu si-a
executat culpabil obligatiile ce ii revin. În relațiile comerciale internaționale rezolutiunea are un
domeniu mai restrins de aplicare decit in circuitul civil lipsit de elemente de
extraneitate.reducerea se explica prin ponderea masiva a contractelor de lunga durata care
presupun in mod necesar prestatii successive. Desfacere contractului commercial international
prin rezolutiune constituie o sanctiune extrema, prin aplicarea careia finalitatile urmarite de
parti la incheierea contractului sint compromise definitive. Rezolutiunea desfiinteaza efectele
contractului nu numai pentru viitor dar si pentru trecut,partile sint repuse in situatia anterioara.
Contractantul care si-a executat prestatia asumata ori s-a declarat gata sa o execute si poate
proba aceasta imprejurare, este indreptatit sa pretinda sis a obtina despagubiri de la cealalta
parte. Rezilierea contractului constituie sanctiunea concretizata in desfiintarea cu efecte numai
pentru viitor a contractelor sinalagmatice cu executare succesiva, care se aplica in caz de
neexecutare culpabila a obligatiei de catre una dintre parti. Spre deosebire de rezolutiune,
rezilierea exclude efectul retroactive.
În dreptul RM, răspunderea este prevăzută la art. 602 alin.1 – „dacă nu se execută obligaţia,
debitorul este ţinut să despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat, astfel, dacă nu
dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu este imputabilă”. În dreptul francez, daunele interese,
art. 1149 CC francez, dispune „debitorul care a cauzat prin neexecutarea contractului un
prejudiciu cocontractantului său, este ţinut să repare pierderile suportate şi câştigul de care
acesta a fost lipsit. Daunele interese, pot fi să înlocuiască cu titlu principal prestaţia neexecutată,
fie să completeze alte sancţiuni, cum ar fi rezoluţiunea, excepţia de neexecutare, executarea
silită în natură ş.a. În common-law acordarea daunelor interese este remediul obişnuit în cazul
încălcării contractului. Dreputl la daune interese al părţii lezate există indiferent de faptul dacă
contractul a fost sau nu rezolvit. Acţiunea pentru daune-interese se află de plin drept la
îndemâna părţii lezate spre deosebire de acţiunea pentru executarea silită sau cea pentru
restituire care poartă mai mult un caracter restricţionar şi poate fi executată doar în anumite
condiţii. Convenţia de la Vinea, principiile dreptului european al contractelor şi UNIDROIT
stabilesc ca principiu general că creditorul trebuie să fie pus pe cât este posibil în situaţia în care
el s-ar fi aflat dacă contractul ar fi fost executat în modul cuvenit. Această condiţie presupune că
creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suportat din cauza
neexecutării. Şi acest prejudiciu cuprinde: prejudiciul efectiv şi venitul ratat. Art. 74 Conv
Viena

O abordare tradiţională a condiţiilor de aplicare a sancţiunii sub formă de daune interese ţine de
analiza următoarelor elemente:
27
1. Neexecutarea contractului

2. Prejudiciul

3. Legătura cauzală între neexecutarea contractului şi prejuciul

4. Vinovatia

28
 14.Raspunderea contractuala in CI

1. Relatati despre conditiile de fond, necesare pt interventia raspunderii contractual in

raport de CI

Pentru survenirea raspunderii contractuale este necesara intrunirea urmatoarelor conditii:

a. fapta ilicita (actiune/inactiune)
b. prejudiciul suportat
c. legatura cauzala
d. vinovatia
IN cadrul raspunderii contractuale debitorul raspunde numai pentru daunele previzibile la
momentul incheierii contractul comercial international.

2.Descrieti principiile coform carora se face evaluarea judiciara a despagubirilor

Evaluarea despagubirilor se face prin 3 modalitati :evaluarea judiciala, legala si

conventionala.

Evaluarea judiciara se face :

 Pe baza principiului repararii integrale a prejudiciului suportat

 Debitorul raspunde doar pentru daunele previzivile la momentul incheierii contractul
comercial international, cu exceptia in care vina debitorului in executarea obligatiei
imbraca forma dolului
 Prejudiciul trebuie sa fie cert indiferent daca este viitor sau actual
 Debitorul raspunde doar pt daunele directe dar nu si pt cele indirecte

3.Argumentati functiile clauzei penale

Clauza penala.Cod civil art.624: Dispoziţii generale cu privire la clauza penală

(1) Clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează
anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să
remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.
(2) Prin clauză penală se poate garanta numai o creanţă valabilă.
(3) Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din
valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate.
(4) Părţile pot conveni asupra unei clauze penale mai mari decît prejudiciul.
(5) Debitorul nu este obligat să plătească penalitate în cazul în care neexecutarea nu se
datorează vinovăţiei sale

Functiile clauzei penale:

29
 De compensare : stabilind anticipat cuantumul daunelor datorate de debitor in
cazul neexecutarii sau executarii cu intirziere a obligatiei
 De sanctionare: rolul sau de a prestabili raspunderea contractuala a debitorului
care nu si-a indeplinit obligatia
 De evaluare: modalitatea de evaluare conventionaa anticipata a prejudiciului care
poate fi executat creditorului
 De stimulare a debitorului la o conduita corecta
 Limitativade raspundere : este stabilit, de regula, nivelul maxim de despagubire

30
15. Continutul Contractului Comercial International

1. Relatati despre clauza primului refuz

Clauza primului refuz este frecventa in practica comerciala alnglo-saxona , denumirea ei

engleza fiind first refusal clause.

Doctrina a remarcatca , in baza clauzei primului refuz o parte contractanta A se obliga fata de
cealata –beneficiar-B, de ai propune sa realizeze in viitor o anumita operatie impreuna cu
preferinta fata de orice alt client; iar in cazul in care refuza beneficiarul B, cealalta parte A este
libera sa trateze cu orice alt client.

Beneficiarul va avea optiunea d e a participa la aceasta operatiune , cu preferinta fata de oricare

client, iar in cazul unui refuz din partea sa (primul refuz), cealalata parte va putea sa contracteze
cu oricare alt client.

In doctrina s-a conturat doua oprinii diferite cu referire la calificarea juridica a clauzei primului
refuz. Astfel, unii autori considera ca acesta este o clauza de adaptare a contractului la noile
imprejurari , iar alti autori incadreaza clauzei primului refuz in grupa clauzelor privind
continuarea raporturilor contractuale.

Doctrina juridica a mentionat ca aceasta clauza exprima un antecontract unilateral , afectat de o

conditie suspensiva potestativa simpla din partea promitentului.

In doctrina juridica s-a incercat o clasificare a modalitatilor mai frecvent utilizate pe baza
posibilitatilor de succesiune n timp a ofertelor facute e un partener celuilat si tertului, astfel s-au
distins 2 situatii :

a. Promitentul trebuie sa propuna operatiunea comerciala respectiva beneficiarului clauzei

inaintea oricarui nagocieri cu tertul
b. Promitentul poate solicita mai intii ofertele tertului cu conditia , insa, de a nu accepta
vreuna din ele inainte de a propune in prealabil beneficiarului incheierea contractului in
aceleasi conditii cu cele prevazute in oferta tertului..

Principile propuse de doctrina :

- Angajarea raspunderii contractuale a promitentului , daca acesta ar cauta sa lipseasca de

continut dreptul de preferinta al beneficiarului, propunindu-I conditii vadit inacceptabile
- In cazul in care beneficiarul refuza conditiile normal oferite, promitentul nu este in mod
necesar obligat sa propune conditii identice tertului. Dar daca negocierea cu tertul tinde
sa conduca l a acordarea unor conditii in mod net favorabile , prmotentul va trebui ,

31
 inainte de a contracta cu tertul , s a faca o noua oferta beneficiarului, pe baza acestor
conditii modificate.

2. Analizati clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare

Clauzele asiguratorii importiva riscurilor nevalutare:

a. clauza de revizuire a pretului, care poate fi:

 cu indexare unica- in aceasta varianta pretul este exprimat intr-o unitate de
masura uzuala (ex: o tona de carbune),
 de revizuire a pretului cu indexare cumulativa- se utilizeaza pt varianta cind
pretul contractuli depinde de valoarea unei pluritati de elemente de referinta
privite cumulativ (ex: matria prima, materiale, forta de munca –necesare pt
realizarea obiectului contractului )
 cu indexare generala- aceasta varianta presupune raportarea pretului contractual
la valoarea tututror bunurilor si serviciilor care pot fi procurate cu cantitatea de
moneda in care este exprimat acest pret intr-o zona geografica determinata.
b. clauza de post calculare a pretului :piermite creditorului sa stabileasca pretul si sa-l
dfinitiveasca dupa executare depplina a obligatiilor sau la termeni intermediari
stabilite de parti pt a se lua in calcul modificarile economice internevite in timp
c. clauza ofertei concurente : o parte contractanta (beneficiarul clauzei) dobindeste
dreptul ca in cazul in care pe parcursul executarii contractului un tert ii face o oferta
de contractare in conditii mai favoravile decit cele din contract in curs de executare sa
obtina_______, in conditiile ofertei tertuluisau daca celalata parte accepta contractul
sa se suspende sau sa fie reziliat direct.
d. Clauza clientului cel mai favorizat -prin care proitentul (furnizor de bun) se obliga sa
ofere celuilat precontractant (beneficiar ) cele mai favorabile conditii pe care le-ar
acorda ulterior unui tert cu privire la contractele avind acelasi obiect.
e. Clauza de hardship ( de impreviziune)-creatie a practicii anglosaxone .
Codul civil RM art. 623m: (1) Dacă împrejurările care au stat la baza încheierii
contractului s-au schimbat în mod considerabil după încheierea acestuia, iar părţile,
prevăzînd această schimbare, nu ar fi încheiat contractul sau l-ar fi încheiat în alte
condiţii, se poate cere ajustarea contractului în măsura în care nu se poate pretinde
unei părţi, luînd în considerare toate împrejurările acelui caz, în special repartizarea
contractuală sau legală a riscurilor, menţinerea neschimbată a contractului.
UNIDROID: exista o clauza de hardship atunci cind aparitia unor evenimente schimba
fundamental echilibrul executiei unei a dintre parti , fie datorita ca valoarea
contraprestatiei s-a diminuat si s-au indeplinit urmatoarele conditii :

32
  Evenimentele apar sau devin cunoscute partii dezavantajate dup a incheierea
contractuui
 Evenimentele nu ar fi putut lua in consideratie , in mod rezonabil de partea
dezavantajata la momentul incjeierii contractului
 Evenimentele sunt inafara controluilui partii dezavantajate
 Riscul nu a fost asumat de partea dezavantajata

3. Formulati asemanari si deosebiri dintre clauza hardship si forta majora si clauza

hardship si leziune Clauza hardship si forta majora:

 Ambee au un caracter de imprevizibilitate

 In cazul survenirii hardship executarea contractului est eposibilia dar in conditii mult prea
oneorase pt debitor dar in cazul fortei majore executarea este imposibila
 Scopu l urmarit de parti la inserarea clauzei in contract :Hradship- de adaptare a
contractului la noile imprejurari; Forta majora : suspendarea sau incetarea contractului
 . În comerţul internaţional, forţa majoră are mai mult un caracter convenţional, nu legal,
şi în consecinţă, părţile dau semnificaţie noţiunii şi efectelor pe care le va produce.
Clauza de forţă majoră poate fi invocată de oricare dintre părţi.

Clauza de hardship si leziune:

 Ambele produc disporportii intre avantajele unei parti care genereaza dezavantaje mari
pt alta
 Momentul aparitiei : Hradship: dupa incheierea contractului; Leziune :exista la
momentul incheierii contractului

33
16. Continutul Contractului Comercial International

1.Relatati despre principiul liberattii contractual si limitele acestui principiu

Contractul comercial internaţional este acordul de voinţă realizat între doi sau mai mulţi subiecţi ai
dreptului comerţului internaţional din state diferite în scopul de a crea, modifica sau stinge
raporturi juridice de comerţ internaţional.

Relaţia lexvoluntatis — libertatea contractuală. Principiul libertăţii contractuale îşi găseşte

aplicare atât în domeniul contractelor interne, cât şi a celor internaţionale, dar el funcţionează
în domeniul normelor supletive, nu şi a celor imperative. Lex voluntatis, chair dacă este un
reflex al principiului libertăţii contractuale, are o natură juridică deosebită: principiul libertăţii
contractuale este un principiu de drept civil intern în timp ce lex voluntatis este o normă de
drept internaţional privat. Prin urmare, în rezolvarea problemelor juridice ale contractului
comercial internaţional se determină mai întâi care este limba contractului — în care scop
apelăm la lex voluntatis ca normă conflictuală — şi numai apoi stabilim domeniul normelor
imperative şi cel al normelor supletive din legea aplicabilă, apelând la principiul libertăţii
contractuale

2.Analiati clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare

prevenirea riscurilor valutare are loc prin inserararea de catre parti in contractul comercial
interntional a unor clauze asiguratorii specifice: clauza aur, clauzele valutare, clauza de
orptiune a monedei liberatorii etc.

a. Clauzele valutare.-se caracterizeaza prin faptul ca partile stablesc doua monede- una
de plata iar alta de cont .
Exista 3 categorii de clauz. Valut. :
 Monovalutare- presupune luarea in considerare de catre parti a doua monede
diferite :un a de plata si alta de cont. Moneda de plata este mai putin stabila ,
mai expusa fluctuatiei si deprecierii , iar moneda de cont este mai puternica,
stabila. Moneda de cont desemneaza moneda aleasa de parti iar cea de plata est
e intrumentul utilizat de debtor pt asi onora obligatia de plata
 Clauza multivaalutara bazata pe un cos stabilit de parti. Stabilirea poate fi
facuta de catre parti printr-o clauza contractuala Ea presupune alegerea
valutelor care urmeaza sa fie cuprinse in cosul valutar si determina ponederea
pentru fiecare valuta in cosul valutar
 Clauza multivalutara bazata pe un cos insitutionalizat.sunt stabilite de un prgan
interntional specializat, formind o unitate de cont institutionalizata. DST
(drepturi speciale de tragere) a fost introduse in practica relatiilor valutare de
34
 catre Fondul Monetar International , incepind cu 1969 DST este un ban de cont
ce nu are acoperire reala.marimea DST este calculata si publicata zilnic.
b. Clauza de aur.- debitorul are obligatia sa determine volumul datoriei in functie de
peritatea metalica in aur a monedei de plata sau sa-si achite datoriile in aur.
Imbraca 2 forme :clauza valoare-aur(pretul contractului este exprimat intr-o valuta,
iar aurul este etalonul valorii acestei valute)
Clauza moneda aur(pretul est e exorimat direct in aur)
c. Clauza de optiune a locului de plata- creditorul are dreptul de a incasa la scadenta
valoarea creantei sale, calculata pe baza unei valute de cont, prestabilita prin contract
in locul aales de acesta dintre cele covenite.
d. Clauza de optoiue a monedei liberatorii- partile exorima pretul convenit in doua sau
mai multe monede de plata , avind in vedere paritetea existenta intre acestea la data
contractarii si prin care se autorizeaza creditorul , ca la scadenta sa aleaga intre acele
monede pe cea liberatorie si sa pretinda debitorului sa efectueze plata in moneda
astfel aleasa.

3. Recomandati clauzele neceare in contractile comerciale internationale

Doctrina juridica a remarcat ca arealul alcuzelor necesare cuprinde atit stipulatii contractuale
necesare pt valabilitatea contractului , cit si clauze prin care se exprima continututl economic al
tranzactiei , materializat pe plan juridic in contracat. Clauze generale:

 Privind partile contrcatente (cod bancar, nr. Identificarii comerciale, sediul etc.)
 Obictul contrcatului(descrere a marfii)
 Clauzele referitoare la cantitatea marfii(cod civil stab ca daca nu este prev cantitatea
contractul este nul)
 Clauza privind raspunderea pt calitatea marfii
 Clauzele referitoare la reclamatii de cantitate/calitate
 Ambalajul si marcarea marfii
 Clauza privind termelene de livrare
 Conditiile pribind incarcarea/descarcarea in transport si asigurarea marfii
 Clauza privind oblig de preluare a marfii
 Clauza referitoare la pret, conditiile de plata ( nu se utillizeaz a ches)-in cazul in care nu
este stabilit Conv. De la Viena- la pretul practicat la moment in domeniul comercial

35
17.Continutul Contractului Comercial International

1. Relatati despre forta juridical a cluazelor prestabilite

Clauzele contractuale standart.

Cod civil art. 712: (1) Clauze contractuale standard sînt toate clauzele formulate anticipat
pentru o multitudine de contracte, pe care o parte contractantă (utilizator) le prezintă
celeilalte părţi la încheierea contractului. Este indiferent dacă prevederile formează un
document separat sau sînt parte a documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu
importă numărul condiţiilor şi forma contractului.
(2) Nu există clauze contractuale standard în măsura în care condiţiile contractului au
fost negociate în particular între părţi.
(3) Condiţiile contractuale standard devin numai atunci parte a contractului cînd partea
care le propune le aduce, în momentul încheierii contractului, în mod expres la cunoştinţa
celeilalte părţi sau îi asigură în alt mod posibilitatea, luînd în considerare şi handicapul
acesteia, să ia cunoştinţă de conţinutul lor şi, cînd cealaltă parte este de acord, să le
accepte.
Articolul 714. Prioritatea clauzelor contractuale negociate
Clauzele contractuale negociate au prioritate faţă de clauzele contractuale standard

2. Comparati categoriile clauzelor prestabilite

Categoriile clauzelor prestabilite :

 Regulile , uzantele, uniforme intocmite de organizatii profesionale ori de insitituii

interntionale neutre. Exemple: Incoterms, contractul model al Camerei de comert de la
paris pt franchising etc
 Contractele –tip –formulare redactate in forma contractuale ce cuprind clauze uzuale pt
tipul dat de contractprecum si spatii albe corespunzatoare elemenelro specifice acelor
operatiuni. exemplu : conditii generale de lvrare de produse metalice
 Contractele cadru si cele de adeziune

3.Formulati avantajele pe care le implica clauzele prestabilite:

 simplifica procesul de negociere favorizind inchierea rapida a contractelor, realizare

principiului celeritatii
 fiind elaborate de specialisti in materie reduc riscul unor emisiuni esentiale sau a unor
formulari inadefiind elaborate de specialisti in materie reduc riscul unor emisiuni
esentiale sau a unor formulari inadevcate si implicit alaparitiei unor litigii ulterior intre
parti privind interpretarea clauzelor
36
 contribuie la uniformizarea practicii contractuale fapt ce faciliteaza expansiunea
schimburilor CI

37
18.Continutul Contractului Comercial International.

1. Indentificati clauzele ce vizeaza aspectul juridic al CCI

In aceasta categorie docrtina a inclus clauzele referitoare la raspunderea contractantilor, legea

aplicabila contractului , la jurisdictia competenta sa solutioneze litigiile intre parti. Omiterea
acestro clauze din continutul contractului nu duc la nulitatea contractului, dar pot determina
anumite dificultati in stabilirea raspunderiii sau in determinarea legii aplicabile.

 Clauz a privind raspunderea contractantilor- trebuie sa contina precizari referitoare la

sanctiunile aplicabilepartilor car e nu-si executa obligatiile contractuale.
 Clauza referitaore la legea aplicabila contractului- partile stipuleaza in contract o clauza
prin care desemneaza sistemul de drept aplicabil contractului cu referire la aspectele de
fond si efectele acetuia.
 Clauze privind solutionarea litigiilor. Uzual partile stipuleaza o clauza de arbitraj, prin
care exprima vointa comuna apartilor de a solutiona litigiul eventual in leg cu executarea
contract. , sa fie solutionate pe calea arbitrajului..deasemenea partile pot stabili o clauza
de preintimpinare a litigiilor.
 Alte clauze stabilite in contract: de ex. :clauza care sa interica transmiterea catre terti
persoane de ctre partiel contractante , a bunurilor ce formeaza obicetul contractului, fara
consentamintul celeilalte parti; clauza “ best efforte”

2. caracterizati clauzele cu priv la sanctiunile aplicabile partilor pt neexecutarea sau

executarea necorespunzatoare a obligatiilor

Clauz a privind raspunderea contractantilor- trebuie sa contina precizari referitoare la

sanctiunile aplicabilepartilor car e nu-si executa obligatiile contractuale. Sanctiunile se
prezinta sub forma de penalitati , despagubiri.

Clauza penala. Cod civil :(1) Clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin
care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării
obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Caracterele acesteia:

 Determina aticipat cuantumul prejudiciilorin caz de neexecutare a obligatiei dar nu

creaza pt debitor posibilitatea de a se elibera printr-o alta prestatie decit cea principala.
 Se fixeaza anticipat valoarea prejudicilui cauzat creditorului prin neexecutare
 Cuamtumul daunelor evaluate de parti poate fi modificat de instanta in anumite
situatii.

38
Clazua privind plata daunelor interese.Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care
debitorul trebuie sa le plateasca creditorului pentru prejudiciul suportat de cel din urma datorita
neexecutarii, executarii intirziate sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor .

Categoriile de daune interese:

a. Compensatorii- despagubirile acordate pentru neexecutarea totala sau partiala sau

necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor
b. Moratorii- despagubirile banesi pe care debitorul afllat in intirziere trebuie sa le plateasca
creditorului pentru neexecutare.

Clauzele limitative. Partile pot sa diminueze sau sa agraveze situatia debitorului, dar pt ca o
asemenea conventie sa fie valabila ea trebuie perfectata anterior suportarii prejudiclui de
creditor.

3. evidentiati in ce conditii pot fi solicitate si primate daune interese

Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care debitorul trebuie sa le plateasca

creditorului pentru prejudiciul suportat de cel din urma datorita neexecutarii, executarii
intirziate sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor.

Conditiile pt acordarea daunelor interese :

 In cazul neexecutarii totala sau partiala sau necorespunzatoare a obligatiei de catre

debitor (daune compensatorii)
 In cazul in care debitorl se afla in intirziere de executare a obligatiei.

Potrivit Conventiei de la Viena , daunele interese pentru o contraventie la contract savirsita de o

parte sunt egale cu dauna suportata si cistigul nerealizat de cealalta parte din cauza
contraventiei.

Daunele interese nu pot fi superioare pierderilor si venitului nerealizat pe care partea in culpa
le-a prevazut sau trebuia sa le prevada in momentul incheierii contractului.

39
19. Contractul de transoport international auto de marfuri

1.Descrieti regimurile vamale special (sub acoperire a carnetelor ATA si TIR ) pt

transportul interntional de marfuri pe sosele
Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR elimina
operatiunile de deschidere la punctele vamale ale tarilor de tranzit pentru controlul vamal, ceea
ce determina reducerea duratei de transport. De asemenea, carnetul TIR scuteste transportorii de
depunerea unor garantii vamale, proportionale cu valoarea marfurilor transportate.
Carnetul ATA reprezintă un document vamal internaţional cu valoare de declaraţie vamală
utilizat pentru admiterea temporară a mărfurilor, cu excepţia mijloacelor de transport, care
cuprinde o garanţie valabilă la nivel internaţional în vederea acoperirii drepturilor şi taxelor de
import.Un carnet înlocuieste/tine locul unor documente vamale din tara de export temporar si
usureaza vamuirea. În plus, carnetul anuleaza necesitatea de constituire a unei garantii sau a
unor depuneri materiale la oficiile vamale.
2.Expuneli obligaliile partilor in contractul internalional auto de marfuri.
Obligatiile expeditorului:
- Sa achite taxa de transport pina la transportarea incarcaturii.
- Sa predea incarcatura in vederea transportarii in locul, timpul si in cantitatea prevazuta de
contract.
- Sa predea incarcatura in ambalajul corespunzator.
- Sa marcheze in prealabil marfurile ambulate
- Daca contractual nu prevede altfel, sa incarce marfurile in mijlocul de transport sis a
asigure fixarea, consolidarea si acoperirea lor, folosind instalatii proprii.
- In cazul transmiterii spre transportare a marfurilor perisabile clientul este obligat sa
anexeze la scrisoarea de trasura certificatul de conformitate, de calitate, igienic, fito-
sanitar.
Obligatiile carausului:
- Sa puna la sipozitia clientului mijlocul de transport corespunzator in stare buna.
- Sa primeasca incarcatura spre transportare.
- Sa verifice corespunderea datelor din scrisoarea de trasura, aspectul exterior al
incarcaturii si modul de incarcare si aranjare.
- Sa transporte incarcatura in termenele stabilite. Si pe calea cea mai scurta
- Sa pastreze marfurile.
Obligatiile destinatarului:
- Sa preia incarcatura sosita sis a o verifice sub aspect calitativ si cantitativ
- Sa achite taxele de transport si alte plati daca o astfel de conditie este prevazuta de
contract
40
 - Sa achite taxele de transport restante sis a restituie carausului cheltuielile suportate pe
parcursul transportarii
- Sa descarce marfa daca aceasta obligatie este stipulate in contract
- Saelibereze mijlocul de transport de ramasitele incarcaturii
3.Formulati o scrisoare de trasura internationala
Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:
a) locul si data intocmirii sale;
b)numele si adresa expeditorului;
c) numele si adresa transportatorului;
d) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia.
e) numele si adresa destinatarului;
f) denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscuta;
g) numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;
h) greutatea bruta sau cantitatea altfel exrpimata a marfii;
i) cheltuielile aferente transportului(prt de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama si
alte cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pina la eliberare);
j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;
k) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici unei
alte clauze contrare.
2. Daca este cazul, scrisoarea de trasura trebuie sa contina si indicatiile urmatoare:
a) interzicerea transbordarii;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;
d) valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare;
e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;
f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
3. Partile pot insera in scrisoarea de trasura orice alta indicatie pe care ele o considera
utila.

41
20 . Contractul de transoport international de marfuri

1. Definiti C I de marfuri pe sosele prin prisma conventiei CMR 1956

Contractul internaţional de transport auto de mărfuri este un contract încheiat între expeditor şi
cărăuş, prin care cărăuşul se obligă faţă de expeditor ca în schimbul unei taxe de transport să
transporte anumite mărfuri şi să le elibereze la destinaţia stabilită

Conventia de la Geneva : Prezenta conventie se aplica oricarui contract de transport de marfuri

pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cind locul primirii marfii si locul prevazut pentru
eliberare, asa cum sint indicate in contract, sint situate in doua tari diferite, dintre care cel putin
una este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea participantilor la
contract.
2.Determinati continutul scrisorii de trasura innternationala
Proba contractului de transport se face prin scrisoare de trasura. Absenta, neregularitatea
sau pierderea scrisorii de trasura nu afecteaza nici existenta, nici valabilitatea contractului
de transport, care ramane supus dispozitiile prezentei conventii.

Scrisoarea de trasura este intocmita in trei exemplare originale, semnate de expeditor si

de transportator, aceste semnaturi putind sa fie imprimate sau inlocuite prin stampilele
expeditorului si transportatorului, daca legislatia tarii in care este intocmita scrisoarea de
trasura o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea insoteste marfa, iar la
treilea se retine de transportator.

In cazul in care marfa de transport trebuie sa fie incarcata in vehicule diferite sau daca
este vorba de diferite feluri de marfa ori de loturi distincte, expeditorul sau transportatorul
are dreptul sa ceara intocmirea de scrisori de trasura pentru fiecare vehicul folosit sau
pentru fiecare fel de marfa ori lot de marfuri.

Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:

a) locul si data intocmirii sale;

b)numele si adresa expeditorului;
c) numele si adresa transportatorului;
d) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia.
e) numele si adresa destinatarului;
f) denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscuta;
g) numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;
h) greutatea bruta sau cantitatea altfel exrpimata a marfii;
i) cheltuielile aferente transportului(prt de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama si
42
alte cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pina la eliberare);
j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;
k) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici unei
alte clauze contrare.
2. Daca este cazul, scrisoarea de trasura trebuie sa contina si indicatiile urmatoare:
a) interzicerea transbordarii;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;
d) valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare;
e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;
f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.

3. Argumentati formele raspunderii carausului.

Rapunderea transportatorului.
1. Transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala sau pentru avarie,
produse intre momentul primirii marfii si cel al eliberarii acesteia, cit si pentru intirzierea in
eliberare.
2. Trasportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intirzierea
a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al
acesteia nerezultind dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al marfii sau
circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea
preveni.
3. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiunea
vehiculului pe care-l foloseste pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la
care a inchiriat vehiculul sau a prepusilor acesteia.
4. Tinind cont de articolul 18 paragrafele 2 pana la 5, transportatorul este exonerat de
raspundere daca pierderea sau avaria rezulta din riscurile particulare inerente uneia sau mai
multora dintre urmatoarele fapte:
a) folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a fost convenita
intr-un mod expres si mentionata in scrisoarea detrasura;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru marfurile expuse prin felul lor la stricaciuni
sau avarie, cind aceste marfuri nu sint ambalate sau sint rau ambalate;
c) manipularea, incarcarea, stivuirea sau descarcarea marfii de catre expeditor sau
destinatar sau de catre persoane care actioneaza in contul expeditorului sau al
destinatarului;
d) natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente insesi naturii lor, fie la pierderea
totala sau partiala, fie la avarie in special prin spargere, reugina, deteriorare interna si
spontana, uscare, curgere, pierdere normala sau prin actiunea insectelor sau a
rozatoarelor;
e) insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
43
f) transportul de animale vii.
5. Daca in baza prezentului articol, transportatorul nu raspunde de unii factori care au
cauzat dauna, raspunderea sa nu este angajata decit in masura in care factorii de care el
raspunde, in baza prezentului articol, au contribuit la dauna.
Art. 18
1. Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intirzierea eliberarii a avut drept cauza unul dintre
factorii prevazuti in articolul 17 paragraful 2 incumba transportatorului.
2. Cind transportatorul stabileste ca, tinind seama de circumstantele de fapt, pierderea sau
avaria a putut sa rezulte din unu sau mai multe riscuri particulare prevazute in articolul 17
paragraful 4, exista prezumtia ca ea a rezultat din aceasta cauza. Cel in drept poate totusi
sa faca dovada ca dauna nu a avut drept cauza in intregime sau partial unul dintre aceste
riscuri.
3. Prezumtia aratata mai sus nu este aplicabila in cazul prevazut de articolul 17 paragraful 4
a), daca este vorba de o pierdere anormala sau o pierdere de colete.
4. Daca transportul este efectuat cu ajutorul unui vehicul amenajat in vederea protejarii
marfurilor impotriva influentei caldurii, a frigului, a variatiilor de temperatura sau a
umiditatii aerului, transportatorul nu poate inova beneficiul prevederilor articolului 17
paragraful 4 d) decit daca face dovada ca toate masurile care ii incumba, tinind cont de
circumstante, au fost luate in ceea ce priveste alegerea, intretinerea si folosirea acestor
amenajari si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.
5. Transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor articolului 17 paragraful 4 f) decit
daca face dovada ca toate masurile careii incumba in mod normal, tinind cont de
circumstante, au fost luate si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.
Art. 19
Se considera intirziere la eliberare atunci cind marfa nu a fost eliberata in termenul
convenit sau, daca nu a fost convenit un termen, atunci cind durata efectiva a
transportatorului depaseste timpul care in mod rezonabil este acordat unui transportator
diligent, tinindu-se cont de circumstante si, printre altele, in cazul unei incarcari partiale, de
timpul necesar pentru ambalarea unei incarcaturi complete in conditii normale.
Art. 20
1. Cel in drept poate sa considere marfa pierduta, fara a prezenta alte dovezi, cind aceasta
nu a fost eliberata in termen de 30 de zile de la expirarea teremnului convenit sau, daca nu
a fost convenit un asemena termen, in termen de 60 zile de la primirea marfii de catre
transportator.
2.Cel in drept poate, primind despagubirea pentru marfa pierduta, sa ceara, in scris, sa
fie incunostintat imediat, in cazul in care marfa ar fi gasit in cursul anului care urmeaza
platii despagubirii. Confirmarea primirii unei astfel de cereri se comunica in scris.
3.In termen de 30 zile de la primirea unei atari incunostintari cel in drept poate cere ca
marfa sa-i fie predata contra platii creantelor rezultind din scrisoarea de trasura si contra
restituirii despagubirii primite, deducindu-se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse in
aceasta despagubire si sub rezerva tuturor drepturilor la despagubire pentru intirzierea la
elibarare prevazuta in articolul 23 si, dupa caz, in articolul 26.
4. In cazul lipsei fie a cererii prevazute in paragraful 2, fie a instructiunilro date in termenul
44
de 30 de zile prevazut in paragraful 3, sau daca marfa a fost gasita dupa un an de la plata
despagubirii, transportatorul poate dispune de aceasta, confrom legislatiei locului unde se
gaseste marfa.
Art. 21
Daca marfa este eliberata destinatarului fara incasarea sumei ramburs care ar fi trebuit sa
fie perceputa de catre transportator in virtutea dispozitiilor contractului de transport,
transportatorul este obligat sa despagubeasca pe expeditor cu suma ramburs, fara a fi
prejudiciat in dreptul sau in regres impotriva destinatarului.
Art. 22
1. Daca expeditorul preda transportatorului marfuri periculoase, el ii semnaleaza acestuia
natura exacta a pericolului pe care marfurile il prezinta si ii indica eventual precautiile care
trebuie luate. In cazul cind aceasta semnalare nu a fost consemnata in scrisoarea detrasura,
sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, ca transportatorul a avut cunostinta de natura
exacta a pericolului pe care il prezenta transportul marfurilor sus-emntionate revine
expeditorului sau destinatarului.
2. Marfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de catre transportator in
conditiile prevazute de paragraful 1 al prezentului articol pot fi, in orice moment si in orice
loc, descarcate, distruse sau facute inofensive de catre transportator, fara nici o
despagubire; expeditorul este in plus raspunzator pentru toate cheltuielile si daunele
rezultind din predarea la transport a acestor marfuri sau pentru transportul lor.
Art. 23
1. Cind, in conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, este pusa in sarcina
transportatorului o despagubire pentru pierderea totala sau partiala a marfii, aceasta
despagubire este calculata dupa valoarea marfii la locul si in momentul primirii acesteia
pentru transport.
2. Valoarea marfii este determinata pe baza cursului bursei sau , in lipsa acestuia, pe baza
pretului curent a pietei, sau, in lipsa amindurora, pe baza valorii uzuale a marfurilor de
acelasi fel si de aceeasi calitate.
3. Totusi, cuantumul despagubirii nu poate depasi 25 franci per kilogram de greutate bruta
lipsa. Prin franc se intelege francul-aur, cu greutatea de 10/31 grame si continut de finete
de 0,900.
3. Totusi, despagubirea nu poate depasi 8,33unitati de cont pe kg de greutate bruta lipsa.

4. In plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia
transportului marfii, in totalitate in caz de pierdere totala si proportional in caz de pierdere
partiala; alte daune-interese pentru pierdere nu sint datorate.
5. In caz de intirziere, daca cel in drept face dovada ca din aceasta intirziere a rezultat un
prejudiciu, transportatorul este tinut sa plateasca daune care nu pot depasi pretul
transportului.
6. O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decit in caz de declarare a valorii marfii sau
de declarare de interes special la predare, conform articolelor 24 si 26.
7. Unitatea de cont mentionata in prezenta conventie este Dreptul special de tragere
(D.S.T.), asa cum este definit de Fondul Monetar International. Suma mentionata in
45
Paragraful 3 al prezentului articol se converteste in moneda nationala a statului al carui
tribunal examineaza litigiul, pe baza valorii acestei monede la data judecarii sau la data
adoptata de comun acord de catre parti. Valoarea in Dreptul special de tragere a monedei
nationale a unui stat care este membru al Fondului Monetar International se calculeaza
conform metodei de evaluare folosita de Fondul Monetar International la data respectiva
pentru propriile sale operatii si tranzacti.Valoarea in dreptul special de tragere a monedei
nationale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar International se calculeaza
dupa modul stabilit de acest stat.
8. Totusi, un stat care nu este membru al Fondului Monetar International si a carui legislatie
nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 7 al prezentului articol poate, in momentul
ratificarii sau al aderarii la Protocolul la C.M.R.,sau in oricare moment ulterior, sa declare ca
limita responsabilitatii prevazute la paragraful 3 al prezentului articol si aplicabila pe
teritoriul sau este fixata la 25 unitati monetare. Unitatea monetara la care se refera
prezentul paragraf corespunde cu 10/31 grame aur fin, co titlul de 900 miimi. Convertirea in
moneda nationala a sumei indicate in prezentul paragraf se efectueaza conformlegislatiei
statului in cauza.
9. Calculul mentionat in ultima fraza a paragrafului 7 si convertirea mentionata in paragraful
8 ale prezentului articol trebuie facute astfel incit sa exprime in moneda nationala a statului,
pe cit posibil, aceeasi valoare reala ca aceea exprimata in unitati de cont la paragraful 3 al
prezentului articol. La depunerea instrumentului mentionat la art. 3 al Protocolului la C.M.R.
si de fiecare data cind intervine o schimbare in metoda lor de calcul sau in valoarea
monedei lor nationale in raport cu unitatea de cont sau cu unitatea monetara, statele
comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite metoda lor de calcul, conform
paragrafului 7, sau rezultatele convertirii, conform paragrafului 8 ale prezentului articol,
dupa caz.
(la data 25-Mar-1981 Capitol IV, art. 23, punctul 6. completat de Capitol I, art. 2, alin. (1),
punctul 2.
dinProtocol din 1978 )
Art. 24
Expeditorul poate sa declare in scrisoarea de trasura, contra platii unui supliment de pret
convenit, o valoare a marfii care depaseste limita mentionata in paragraful 3 al articolului
23 si, in acest caz, valoarea declarata inlocuieste aceasta limita.
Art. 25
1. In caz de avarie, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii, calculata pe
baza valorii stabilite in conformitate cu articolul 23 paragraful 1,1 si 4.
2. Totusi, despagubirea nu poate sa depaseasca:
a) daca totalul executiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit platita in caz de
pierdere totala;
b)daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui
platita in caz de pierdere a partii depreciate.
Art. 26
1. Expeditorul poate fixa, facind mentiunea respectiva in scrisoarea de trasura si contra
platii unui supliment de pret stabilit convenit, suma care reprezinta un interes special la
46
eliberare, pentru cazul unei pierderi sau avarii si pentru cazul depasirii termenului convenit.
2. Daca a fost facuta o declaratie de interes special la eliberare, poate fi ceruta -
independent de despagubirile prevazute in articolele 23,24 si 25 si pina la concurenta
contravalorii interesului declarat- o despagubire egala cu paguba suplimentara pentru care
s-a facut dovada.

Art. 27
1. Cel in drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobinzi. Aceste dobinzi, calculate
la 5% pe an, curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului, sau, daca nu a
existat o reclamatie, din ziua introducerii actiunii in justitie.
2. Daca elementele care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sint exprimate in
moneda tarii in care se cere plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei si locului platii
despagubirii.
Art. 28
1. In cazurile in care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avaria sau intirzierea survenita in
cursul unui transport supus prezentei conventii, pot da loc unei reclamatii
extracontractuale, transportatorul se poate prevala de dispozitiile prezentei conventii care
exclud raspunderea sa sau care determina ori limiteaza despagubirile datorate.
2. In cazul cind, pentru pierdere, avarie sau intirziere intervine raspunderea
extracontractuala a uneia dintre persoanele pentru care transportatorul raspunde potrivit
prevederilor articolului 3, aceasta persoana poate, de asemenea, sa se prevaleze de
dispozitiile prezentei conventii care exclud raspunderea transportatorului sau care
determina ori limiteaza despagubirile datorate.
Art. 29
1. Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol care
exclud sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fost
provocata din dolul sau sau dintr-o culpa care ii este imputabila si care, in conformitate cu
legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat, este considerata echivalenta cu
un dol.
2. Acelasi lucru este valabil si daca faptele savirsite cu dol sau culpa sint ale prepusilor
transportatorului sau ale oricarei alte persoane la serviciile carora el recurge pentru
executarea transportului, daca acesti prepusi sau persoane lucreaza in exercitiul functiunii
lor. In acest caz, prepusii sau celelalte persoane nu au dreptul de a se prvala, in ceea ce
priveste raspunderea lor, de dispozitiile din prezentul capitol, mentionate in paragraful 1

47
21. Contractul de transport aerian de marfuri

1. Definitia contractului de trans. Aerian de marfuri

Contractul de transport aerian de marfuri- acord prin care carausul se obliga cu titlu oeors
sa transporte cu ajutorul unei aeronave , marfa predata de expeditor ,sa o conserve si sa o predea
destinatarului intr-un anumit termen , pe teritoriul unui anumit stat sau pe teritoriul aceluaisi stat
in cazul in care s-a facut o escala in strainatate.

2. Analizati obligatiile partilor in contractual interntinal aerian de marfuri prin prisma

prevederilor conventiei Montreal 1999

Obligatiile partilor in Contractul de transport aerian international de marfuri.

Expeditorul are urm obligatii:

 De predare a marfii in modul corespunzator.

 De furnizare a informatiilor si documentelor necesare pt indeplinirea formalitatilor
vamale.
 Plata pretului de transport si alte preturi
 este obligat sa intocmeasca correct scrisoarea de transport internațional, sa procure
carausului toate celelate documente necesare pentru marfa in vederea indeplinirii
formalitatilor vamale sau de politie, sa aduca marfa la aeronava in stare buna si ambalata
corespunzator

TRanspotratorul are urmatoarele obligatii:

 De a transporta marfa in termenul prevazut in Contractul de transport aerian international

de marfuri
 De indeplinire a formalitatilor vamale
 De conservare a marfii
 De livrare a marfii in modul corepunzator prevazut in Contractul de transport aerian
international de marfuri.

Doar expeditorul poate dispune de marfuri nu si destinatarul

Conventia d e la Montreal 1999 limiteaza raspunderea transporttaorului la 17 drepturi de

tragere.

3. Formulati mentiunile care trebuie inserate in scrisoare de transport aerian

Scrisoarea de transport aerian se intocmeste in 3 exeplare:

48
a. I exeplar contine mentiuni pt transportator si este semnat de expeditor
b. II exemplar- mentiui pt destinatar semnat de expeditor si transportator
c. III exemplar- transporatorul semneaza si este inminat expeditorului dupa acceptarea
marfii

Meniuni obligatorii: Conventia d e la Montreal 1999 prevede urm mentiuni

obligatorii:

 Numele si adresele partilor si destinatarului

 Indicarea punctelor de plecare si destinatie sau escala
 Demensiuni/ ambalaj marfurilor. Numarul de colete
 Cantitatea/ volumul / starea marfii
 Documentele accesorii anexate la scrisoarea de trasura necesare indeplinirii
formalitatilor vamale, fiscal, fito-sanitare

49
22: CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL AERIAN DE MARFURI

1. Descrieti caracterele juridice ale contractului de transport international aerian de

marfuri prin prisma Conventiei de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli
referitoare la transportul aerian international din 28.05.1999.

Contractul de transport aerian prezintă următoarele caractere juridice:

a) este un contract bilateral (sinalagmatic), chiar de la încheierea lui valabilă, dând naştere la
obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina părţilor contractante: cărăuşul se obligă să
transporte dintr-un loc în altul încărcătura, iar expeditorul se obligă să plătească preţul
transportului;
b) este un contract consensual, asfel contractul se considera incheiat prin simplu acord de
vointa al partilor.
c) este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractantă urmărind să obţină un folos, un
echivalent, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei asumate. Expeditorul urmăreşte deplasarea
mărfurilor către destinatarul desemnat de el în contract), iar cărăuşul doreşte să primească preţul
convenit (tariful de transport);
d) este un contract comutativ, părţile cunoscând întinderea obligaţiilor reciproce pe care şi le
asumă chiar din momentul încheierii contractului şi pot aprecia echivalenţa acestor prestaţii
reciproce;
e) contractul de transport aerian de mărfuri, are un caracter real, pentru încheierea valabilă a
contractului consimţământul părţilor trebuie să se materializeze în predarea (remiterea) efectivă
a mărfurilor care urmează să fie transportate de către cărăuş.
f) contractul de transport încheiat între agenţi economici este un contract cu conţinut
economic, căruia i se aplică principiile generale privind regimul acestor contracte, precum şi
legislaţia de drept comun în vigoare în această materie.

2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura aeriene.

Pentru transportul de mărfuri se va elibera o scrisoare de transport aerian.

Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mărfii va conţine:
a) indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;
b) dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte
şi dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel
puţin unuia dintre aceste puncte de escală; şi
c) indicarea greutăţii expediţiei.
Scrisoarea de transport aerian este întocmită de expeditor în 3 exemplare originale.
Primul exemplar poartă menţiunea "pentru transportator" şi este semnat de expeditor. Al
doilea exemplar poartă menţiunea "pentru destinatar" şi este semnat de expeditor şi

50
transportator. Al treilea exemplar este semnat de transportator şi este înmânat de acesta
expeditorului, după acceptarea mărfii.
Semnătura transportatorului şi cea a expeditorului pot fi tipărite sau înlocuite de o
ştampilă.
Dacă, la cererea expeditorului, transportatorul întocmeşte Scrisoarea de transport aerian,
se va considera, până la proba contrară, că transportatorul a acţionat în numele expeditorului.
În cazul existenţei mai multor colete transportatorul mărfii are dreptul să solicite
expeditorului întocmirea unor scrisori de transport aerian separate.

3. Evidentiati cauzele exoneratoare de raspundere ale transportatorului, stabilite de

Conventia pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian
international de la Montreal din 28.05.1999.

Conform Conventiei de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli referitoare la

transportul aerian de marfuri din 28.05.1999, transportatorul nu este răspunzător de distrugerea,
pierderea sau deteriorarea marfii dacă se dovedeşte şi în măsura în care dovedeşte că
distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii s-a datorat:
a) unui defect al mărfii, calităţii sau viciului acesteia;
b) ambalării necorespunzătoare a mărfii, efectuată de către o altă persoană decât
transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia;
c) unei stări de război sau conflict armat;
d) unei acţiuni a autorităţii publice realizate în legătură cu intrarea, ieşirea sau tranzitul
mărfii.
În cazul în care transportatorul dovedeşte că dauna a fost provocata sau favorizată de
neglijenţa sau de altă acţiune greşită sau omisiune a persoanei care reclamă despăgubirea ori a
persoanei de la care derivă drepturile acesteia, transportatorul este exonerat în întregime sau în
parte de răspundere faţă de reclamant, în măsura in care o astfel de neglijenţă sau orice altă
acţiune greşită sau omisiune a provocat dauna sau a contribuit la provocarea acesteia. Când
despăgubirea este reclamată de o altă persoană decât pasagerul, datorită decesului sau vătămării
suferite de pasager, transportatorul este în acelaşi mod exonerat, în întregime sau în parte, de
răspundere, in măsura in care dovedeşte că neglijenţa sau orice altă acţiune greşită sau omisiune
a respectivului pasager a provocat dauna ori a contribuit la provocarea acesteia.
Transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită datorită întârzierii în transportul
aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri. Cu toate acestea transportatorul nu este răspunzător
pentru daunele survenite datorită întârzierii dacă dovedeşte că el, prepuşii şi mandatarii săi au
luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau că Ie-a fost
imposibil să ia respectivele măsuri.
51
23 : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFURI

1. Definiti contractul international de transport feroviar de marfuri.

Contractul international de transport feroviar se perfecteaza intre o persoana juridica

specializata (operator de transport feroviar) si o alta persoana fizica/juridica, care este
expeditorul. Pe langa aceste doua parti contractuale exista si o a treia parte, persoana beneficiara
a transportului, adica destinatarul. Prin contract international de transport feroviar,
transportatorul se obliga sa transporte marfa cu titlu oneros la locul de destinatie si sa o predea
destinatarului. Contractul international de transport feroviar trebuie sa fie constatat printr-o
scrisoare de trasura potrivit unui model uniform, totusi conform Conventiei de la Berna din
09.05.1980 privind transporturile internationale feroviare, inexactitatea sau lipsa scrisorii nu
afecteaza existenta contractului care e supus regulilor.

2. Expuneti obligatiile partilor in contractul international de transport feroviar de

marfuri.

Obligatii de predare/primire de marfuri ale transportatorului:

- de a pune la dispozitia expeditorului vagoane de transport intermodal si rechizitele de
incarcare in buna stare de functiune, curate, corespunzatoare naturii marfii ce urmeaza a fi
incarcate ;
- avizarea/instiintarea expeditorului despre punerea la dispozitie a mijloacelor de transport ;
- primirea efectiva a marfii (strans legata de posibilitatea/dreptul conferite de lege
transportatorului de a face o verificare daca mentiunile din scrisoarea de trasura corespund cu
marfa predata – daca nu corespund transportatorul este indreptatit sa pretinda expeditorului
refacerea mentiunilor necorespunzatoare, sa recalculeze taxa de transport, etc.)
- aplicarea de sigilii asupra mijlocului de transport daca apreciaza ca este in favoarea sa.

Obligatii de predare/primire de marfuri ale expeditorului :

- sa verifice mijloacele de transport si rechizitele aferente acestora pentru a constata daca ele
sunt corespunzatoare naturii marfii pentru a se realiza transportul in bune conditii (expeditorul e
obligat de a refuze mijlocul de transport necorepsunzator)
- predarea marfii ce face obiectul transportului, partile putand conveni cine o va executa ;
predarea marfii implica o ambalare corespunzatoare a acestora, tratata uneori ca o obligatie
distincta (conform legii, ambalarea trebuie sa fie suficienta pentru ca marfa sa poata fi
transportata in conditii de siguranta, iar daca ambalajul prezinta deteriorari sau semne vizibile
de degradare, transportatorul poate pretinde expeditorului sa ia asupra sa raspunderea, facand
mentiune in scrisoarea de trasura)

52
- sa aplice sigilii, care sa fie admise de catre lege (la toate mijloacele/sisteme de inchidere-
deschidere, ce permit accesul in vagoane acoperite in unitati de tranport intermodal sau mijl.
acoperite cu prelate, trebuie aplicat sigiliu de catre expeditor)
- plata taxei de transport, care daca partile nu convin altfel, se achita de catre expeditor (daca se
achita de catre expeditor se face pe scrisoarea de trasura mentiunea de FRANCAT, iar daca
plata se face la destinatie – mentiunea TRANSMIS).

Obligatiile transportatorului privind executarea contractului:

- de a respecta ordinea expeditiei ;
- de a conserva si a asigura integritatea marfii pe timpul deplasarii acestora - aceasta oblig se
naste din momentul primirii marfii si aplicarii stampilei pe scrisoarea de trasura si inceteaza in
momentul predarii marfii la statia de destintie ;
- de a respecta ruta stabilita in contract ;
- de a respecta termenul de executare a contractului - intervalul de timp stabilit de lege sau parti
in cadrul caruia transportatorul trebuie sa execute transportul de la statia de expediere la cea de
destinatie ;
Termenul de execut. a contr. poate fi prelungit cu durata stationarii, ce poate interveni in
urmatoarele situatii: - pentru verificarea expeditiei ;
- pentru indeplinirea formalitatilor cerute de organele vamale sau administrative ;
- modificarea contractului privind prelungirea termenului;
- tratamente speciale acordate marfurilor : igienizare, tratamente chimice., etc. ;
- orice intrerupere a traficului care impiedica in mod temporar inapoierea sau
continuarea transp.: forta majora, calamitati naturale, greve, etc.
- termenul de transport se suspenda in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, daca
transportatorul nu lucreaza in aceste zile si a adus la cunostinta clientului aceasta imprejurare.

Obligatiile transportatorului legate de eliberarea marfii:

- identificarea si avizarea destinatarului (pe baza datelor din scrisoarea de trasura) in momentul
in care marfa ajunge in statia de destinatie
- eliberarea marfii (expeditiei), care se face prin indeplinirea cumulativa a urmatoarelor
obligatii: predarea marfii incarcate in mijlocul de transp sau vehiculul feroviar care circula pe
roti proprii + plata eventualelor creante ce decurg din contractul de transport + remiterea
scrisorii de trasura catre destinatar
Modalitatile in care se realizeaza primirea/predarea marfii este stabilita in conventia, de
catre transportator impreuna cu destinatar. Determinarea momentului in care se pune la
dispozitia destinatarului mijlocul de transport este hotarator din punct de vedere al efectelor
juridice pe care le produce (din acest moment curge termenul pentru descarcarea marfii, etc.)
53
 Un element obligatoriu de predare/primire a marfii este verificarea continutului expeditiei
ce a facut obiectul transportului. Scopul acestei verificari este de a constata starea marfii,
eventualele lipsuri cantitative/calitative, urme de viol la marcaje/sigilii, avarierea, degradarea,
alterarea marfii.

3. Analizati scrisorea de trasura internationala.

Contractul international de transport feroviar se incheie prin intermediul scrisorii de

trasura, care potrivit legii are forma scrisa. La origine acest document era o simpla scrisoare pe
care expeditorul o adresa destinatarului, prin intermediul celui care realiza transportul.
Scrisoarea de trasura contine 3 categorii de mentiuni : obligatorii, circumstantiale(dar nu
in cazul oricarui contract de transport ci numai atunci cand sunt indeplinite ipotezele la care
aceste mentiuni se refera) si facultative(pot fi inserate in scrisoarea de trasura daca partile
considera ca sunt utile, de ex : mentiunea ca destinatarul nu are sa modifice unilateral contractul
de transport ; mentiunii ca marfa urmeaza sa fie restituita expeditorului in cazul piedicii la
livrare). Mentiunile obligatorii trebuie sa figureze in scrisoarea de trasura in cazul oricarui
transport international de marfuri pe calea ferata si se refera la :
- data si locul intocmirii scrisorii de trasura ;
- numele si adresa partilor si a destinatarului ;
- denumirea statiilor de expeditie/destinatie, in conformitate cu Nomenclatorul statiilor
de cale ferata ;
- numarul si seria sigiliilor aplicate ;
- denumirea marfii si modul de ambalare al acesteia, iar pt. marfurile periculoase se
prevede si denumirea prevazuta in regulamentul privind transp. international feroviar de marfuri
periculoase ;
- enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, daca aceste acte sunt necesare
pentru indeplinirea unor formalitati pe parcurs ;
- numarul mijlocului de transport si, daca este cazul, a unitatii de transport intermodal ;
- mentiunea cu privire la modul in care s-a efectuat plata transportului (francat/taxat –
suportat de catre expeditor sau transmis – plata la destinatar) ;
- masa bruta a marfii + alte elemente de calcul care sa permita determinarea cantitatii de
marfa ;
Pentru fiecare expeditie se intocmeste o singura scrisoare de trasura, exceptie facand
obiectele indivizibile si de dimensiuni exceptionale care necesita pentru incarcare mai mult de 1
vagon.
Scrisoarea de trasura contine 5 file : exemplarul de serviciu (insoteste marfa pe parcurs),
exemplarul ce ramane in arhiva statiei de predare, exemplarul duplicat ce se preda
expeditorului, avizul/adeverinta de primire (raman in arhiva statiei de destinatie), exemplarul
unicat care insoteste marfa si se preda destinatarului cand primeste marfa si exemplarul de
marfa centralizat.
Functiile scrisorii de trasura:

54
 a) document probator - actul care probeaza perfectarea contractului de transport, fiind
forma scrisa a acestui document tipizat, ceruta ad probationem ;
b) face dovada drepturilor si obligatilor nascuta din contract atat pentru operatorul de
transport feroviar, cat si pentru expeditor, si in mod atipic pentru destinatar ;
c) functia de legitimare - cel care detine documentul este indreptatit sa valorifice
drepturile rezultate din contract; pentru expeditor – drepturile care se sting in momentul
ajungerii marfii la destinatie, iar pentru destinatar – drepturi care pot fi valorificate din
momentul ajungerii marfii la destinatie.

55
24 : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFURI

1. Definiti contractul international de transport feroviar de marfuri prin prisma

Acordului din 1951 referitor la transporturile internationale feroviare de marfuri si
Conventia COTIF (CIM) din 1980.
Prin prisma Acordului privind transportul internaţional feroviar de mărfuri din 1951 si a
Conventiei COTIF (CIM) din 1980 contractul international de transport international de marfuri
se considera incheiat in momentul in care calea ferata de predare a primit marfa insotita de
scrisoarea de trasura (scrisoarea CIM). Confirmarea de primire este data de stampilarea de catre
statia de predare a scrisorii de transport si a fiecarei file complementare. De asemenea, se va
specifica si data primirii. Aceste operatiuni trebuie sa aiba loc imediat dupa predarea la
transport in totalitate a marfii mentionata in scrisoarea CIM (si daca in statia de predare se
prevede ca plata taxelor sau a unei parti din acestea sa fie facuta de expeditor, dupa plata
acestora sau dupa depunerea unei garantii). Data stampilei este considerata ca fiind data
expedierii marfii.

2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura feroviara.

Contractul international de transport feroviar se incheie prin intermediul scrisorii de

trasura, care potrivit legii are forma scrisa. La origine acest document era o simpla scrisoare pe
care expeditorul o adresa destinatarului, prin intermediul celui care realiza transportul.
Scrisoarea de trasura contine 3 categorii de mentiuni : obligatorii, circumstantiale(dar nu
in cazul oricarui contract de transport ci numai atunci cand sunt indeplinite ipotezele la care
aceste mentiuni se refera) si facultative(pot fi inserate in scrisoarea de trasura daca partile
considera ca sunt utile, de ex : mentiunea ca destinatarul nu are sa modifice unilateral contractul
de transport ; mentiunii ca marfa urmeaza sa fie restituita expeditorului in cazul piedicii la
livrare). Mentiunile obligatorii trebuie sa figureze in scrisoarea de trasura in cazul oricarui
transport international de marfuri pe calea ferata si se refera la :
- data si locul intocmirii scrisorii de trasura ;
- numele si adresa partilor si a destinatarului ;
- denumirea statiilor de expeditie/destinatie, in conformitate cu Nomenclatorul statiilor
de cale ferata ;
- numarul si seria sigiliilor aplicate ;
- denumirea marfii si modul de ambalare al acesteia, iar pt. marfurile periculoase se
prevede si denumirea prevazuta in regulamentul privind transp. international feroviar de marfuri
periculoase ;
- enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, daca aceste acte sunt necesare
pentru indeplinirea unor formalitati pe parcurs ;
- numarul mijlocului de transport si, daca este cazul, a unitatii de transport intermodal ;
- mentiunea cu privire la modul in care s-a efectuat plata transportului (francat/taxat –
suportat de catre expeditor sau transmis – plata la destinatar) ;

56
 - masa bruta a marfii + alte elemente de calcul care sa permita determinarea cantitatii de
marfa ;
Pentru fiecare expeditie se intocmeste o singura scrisoare de trasura, exceptie facand
obiectele indivizibile si de dimensiuni exceptionale care necesita pentru incarcare mai mult de 1
vagon.
Scrisoarea de trasura contine 5 file : exemplarul de serviciu (insoteste marfa pe parcurs),
exemplarul ce ramane in arhiva statiei de predare, exemplarul duplicat ce se preda
expeditorului, avizul/adeverinta de primire (raman in arhiva statiei de destinatie), exemplarul
unicat care insoteste marfa si se preda destinatarului cand primeste marfa si exemplarul de
marfa centralizat.
Functiile scrisorii de trasura:
a) document probator - actul care probeaza perfectarea contractului de transport, fiind
forma scrisa a acestui document tipizat, ceruta ad probationem ;
b) face dovada drepturilor si obligatilor nascuta din contract atat pentru operatorul de
transport feroviar, cat si pentru expeditor, si in mod atipic pentru destinatar ;
c) functia de legitimare - cel care detine documentul este indreptatit sa valorifice
drepturile rezultate din contract; pentru expeditor – drepturile care se sting in momentul
ajungerii marfii la destinatie, iar pentru destinatar – drepturi care pot fi valorificate din
momentul ajungerii marfii la destinatie.

3. Explicati si argumentati principiul raspunderii solidare a cailor ferate ca

trasatura distinctiva a raspunderii carausului in contractul de transport international
feroviar de marfuri.

Reclamatiile privind contractul de transport trebuie sa fie adresate in scris caii ferate. La
reclamatia scrisa se va anexa duplicatul scrisorii de transport si in lipsa acestuia, el trebuie sa
aiba autorizatia destinatarului sau o dovada a acestuia ca a refuzat marfa (daca expeditorul este
reclamant) sau unicatul scrisorii de trasura (daca destinatarul este reclamant si daca i-a fost
remis acest document). De asemenea, aceste acte pot fi insotite de procesul-verbal comercial si
de alte documente pe care cei interesati considera util sa le anexeze.
Actiunile judecatoresti bazate pe regulile uniforme CIM nu pot fi intentate decat in fata
judecatorului competent al statului de care depinde calea ferata actionata in judecata (cu
exceptia cazului in care exista intelegeri intre state care prevad altfel).
Orice cale ferata care a incasat fie la predare, fie la destinatie, taxele (sau alte creante)
care rezulta din contractul de transport trebuie sa plateasca cailor ferate interesate partea care le
revine acestora, iar modalitatile de plata se stabilesc prin intelegeri incheiate intre caile ferate.
Calea ferata de expediere este raspunzatoare fata de celelalte cai ferate de tariful de
transport si de celelalte taxe pe care trebuia sa le incaseze de la expeditor si nu le-a incasat, cu
rezerva de a avea dreptul de regres impotriva predatorului.
Cand calea ferata de destinatie elibereaza marfa destinatarului, fara sa incaseze taxele si
celelalte creante ce rezulta din contractul de transport, ea raspunde in fata celorlalte cai ferate
care au participat la transport si fata de ceilalti interesati.

57
 Calea ferata care a platit o despagubire pentru pierdere totala/partiala sau pentru avariere,
are drept de actiune in regres impotriva cailor ferate care au participat la transport, astfel:
· calea ferata care a cauzat paguba este singura raspunzatoare;
· cand paguba rezulta din vina mai multor cai ferate, fiecare din acestea raspunde de
paguba pe care a cauzat-o;
· daca nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzata din vina uneia/mai multor cai
ferate, despagubirea se repartizeaza intre toate caile ferate care au participat la transport, cu
exceptia acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face
proportional cu distantele kilometrice de aplicare a tarifelor;
· in caz de insolvabilitate a uneia din caile ferate, partea de despagubire ce ii revine
acesteia si nu este platita de aceasta se repartizeaza intre toate celelalte cai ferate care au
participat la transport, proportional cu distanta de aplicare a tarifului.
La fel se procedeaza si in cazul in care se plateste de catre o cale ferata o despagubire
pentru depasirea termenului de executare a contractului de transport. Daca intarzierea are la
baza vina mai multor cai ferate, despagubirea este repartizata intre aceste cai ferate,
proportional cu durata intarzierii pe liniile respective.

58
 25 : CONTRACTUL DE NAVLOSIRE.

1. Definiti contractul de navlosire.

Contractul de navlosire este acordul in baza caruia armatorul se obliga sa puna la
dispozitia navlositorului un vas in stare buna de navigare in schimbul unui pret denumit navlu.
Este intocmit, de obicei, de brokerul navlositorului pe baza termenilor agreati intre armator si
navlositor. Contractul de navlosire este semnat de armatori si navlositori sau de brokerii
armatorilor si navlositorilor in numele acestora. Contine de regula un set de clauze standard
tiparite pe diverse formulare, urmate in cele mai multe cazuri de un set de clauze aditionale
cunoscute sub numele de “addendum” sau “rider”, clauze ce evidentiaza mai bine cerintele
partilor contractante.
Pe langa armatori si navlositori, la derularea contractului de navlosire participa, fara a fi
parti contractante, incarcatorul (shipper) si primitorul (consignee) marfurilor.

2. Determinati categoriile contractului de navlosire.

Contractul de navlosire cunoaste urmatoarele modalitati :
1.navlosire pe timp (time charter) ;
2.navlosirea navei nude ;
3.navlosirea pe calatorie.
Navlosirea pe timp presupune scindarea gestiunii comerciale atribuite navlositorului de
cea nautica, care-i revine armatorului, astfel in aceasta forma, armatorul e obligat sa echipeze
nava, sa plateasca salariile echipajului, sa mentina nava in stare buna de navigabilitate.
Echipajul si comandantul se supun armatorului. Navlositorul fixeaza destinatia si ruta
calatoriei, aprovizioneaza nava cu combustibil, plateste taxele de pilotaj, de remorcare, de
trecere prin canale navigabile, portuare etc. In aceasta forma a contractului de navlosire, caraus
este navlositorul.
Navlosirea navei nude presupune gestiunea navei atat nautice cat si comerciale de catre
navlositor. Armatorul este obligat numai sa transmita nava navlositorului in stare buna de
navigabilitate.
Navlositorul este obligat sa echipeze nava, sa plateasca salariile echipajului, sa
aprovizioneze nava cu combustibil, sa plateasca taxele portuare precum si taxele de trecere prin
canale navigabile.
Echipajul si comandantul navei se vor subordona navlositorului.
Acest contract poarta si forma de charter by demise in care proprietarul armator isi
pastreaza dreptul sa numeasca comandantul navei. Demise Charter se foloseşte în special în
cazul tancurilor petroliere, cînd navlositorul devine armator-chiriaş, dobîndind pe perioada de
valabilitate a contractului posesia şi controlul deplin al navei.
Navlosirea pe calatorie se încheie pentru o singură călătorie de la un port la altul, pentru o
călătorie în ambele sensuri, pentru călătorii circulare şi pentru voiaje consecutive. Presupune ca
intreaga gestiune a navei revine armatorului. Armatorul organizeaza si efectueaza transportul
catre portul de destinatie convenit cu navlositorul.

3. Analizati obligatiile partilor in contractul de navlosire.

59
 Partile in contractual de navlosire sunt:
1. navlosantul ( o companie de transport maritim )
2. navlositorul ( expeditorul marfii ).
Contractul de navlosire da nastere unor drerpturi si obligatii pentru fiecare din parti.
In primul rand, din contract rezulta urmatoarele obligatii pentru navlosant:
1. obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava stabilita.
2. obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava in buna stare de navigabilitate. Ceea ce
inseamna ca aceasta trebuie sa reziste la navigatia si riscurile pe care ruta le presupune, dintre
portul de incarcare si cel de destinatie.
3. obligatia de a intreprinde masuri pregatitorii cu privire la nava si la incarcatura. Minimum de
zile in care trebuie facuta avizarea, inaintea sosirii navei in portul de incarcare este o chestiune
stabilita pentru fiecare port de autoritatile portuare competente.
Neavizarea in termenul stabilit de autoritatile portuare ale portului de incarcare, atrage
neincluderea sosirii navei respective in programul de lucru al portului. Ceea ce duce la
concluzia ca avizarea sosirii navei in portul de incarcare este o problema de interes pentru
ambele parti ale contractului de navlosire. Avizarea duce la includerea navei in programul de
lucru al portului de incarcare, evitandu-se astfel stationarea navei ce este costisitoare.
Pentru incarcator, avizarea are importanta de a-i acorda ragazul necesar pregatirii marfii
si depozitarii ei in vederea inceperii imediate a incarcarii. De altfel, principiul aplicabil este
marfa asteapta nava si nu invers.
Pe durata incarcarii, comandantul navei este obligat sa se ingrijeasca de supravegherea
stivuirii corespunzatoare a incarcaturii pentru a se asigura utilizarea intregii capacitati de
transport a navei si a se evita punerea in pericol a navei si a echipajului.
Odata incarcata marfa, navlosantul are obligatia de a transporta marfa la destinatie in
buna stare si la termenul stabilit in contract. Transportul va fi executat pe ruta cea mai directa,
respectandu-se itinerariul stabilit prin contract. O alta obligatie esta aceea de a executa
transportul pe calea cea mai directa, orice abatere neputandu-se face decat cu autorizatia
prealabila a navlositorului cu exceptia cazului cand exista un pericol pentru nava, incarcatura
sau echipaj.
Navlositorului ii revin urmatoarele obligatii:
1. pregatirea marfurilor in vederea predarii lor la transport, imediat ce a primit instiintarea ca
nava a plecat spre portul de incarcare, respectandu-se principiul: marfa asteapta nava
2. inceperea incarcarii marfii in momentul de la care curge timpul de incarcare si terminarea
acestei operatiuni in timpul prevazut in contract.
In ceea ce-l priveste pe destinatar, el este tinut de urmatoarele obligatii:
1. sa se prezinte la data si ora ce i-au fost notificate pentru a prelua marfa.
2. sa verifice starea transportului si in cazul in care constata lipsuri cantitative sau calitative sa
intocmeasca protestul in care se vor consemna aceste lipsuri si pe care il va inainta armatorului
3. sa se incadreze cu descarcarea marfii in timpul liber tarifar, in caz contrar calculandu-i-se
contrastalii si supercontrastalii.
4. sa achite sumele ce cad in sarcina sa si care sunt consemnate in contractul de transport.
60
26 : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT MARITIM DE MARFURI.

1. Definiti contractul de transport international maritim de marfuri prin prisma

Conventiei de la Hamburg din 1978.

Prin prisma Conventiei de la Hamburg din 1978 contract de transport international

maritim înseamnã orice contract prin care cãrãuşul se obliga, contra plãţii unui navlu, sa
transporte mãrfuri pe mare de la un port la altul. Conosamentul este documentul care face
dovada unui contract de transport pe mare şi a preluãrii sau încãrcãrii mãrfurilor de cãtre cãrãuş,
prin care cãrãuşul se obliga sa livreze mãrfurile contra prezentãrii acestui document. O astfel de
obligaţie se realizeazã prin prevederea expresã din document ca mãrfurile sa fie livrate la
ordinul unei persoane nominalizate, la ordin, sau la purtãtor.

2. Enumerati si caracterizati formele contractului de transport international

maritim de marfuri.

Contractul de transport international maritim de mărfuri este acel contract prin care una
din părţi - o companie de transport naval (navlosantul) se obligă să transporte mărfuri dintr-un
port în altul pe mare, iar cealaltă parte - navlositorul (expeditorul) - să plăteasca preţul stabilit,
denumit navlu.
Cunoastem doua forme ale contractului de transport international maritim de marfuri şi
anume:
1. contractul de navlosire – adică închirierea navei în intregime, sau a unei parti din ea
cu închirierea anumitor spaţii pentru transportul de marfuri (charterul);
2. fără închirierea navei .
Corespunzător celor două forme de transport (de linie şi tramp), contractul de transport
maritim de mărfuri poate fi încheiat în următoarele forme:
I. O primă formă este aceea a contractului de transport naval propriu-zis, adică pentru
transporturile executate cu navele de linie.
În acest caz contractul se încheie pentru transportul mărfurilor determinate cu bucata,
pentru transportul de colete, în containere şi palete.
Sunt asimilate transporturilor cu vasele de linie acele transporturi efectuate cu vase, care
deşi nu servesc cu regularitate anumite porturi, execută totuşi transporturi de mărfliri pe bază
de conosament, în care sunt menţionate condiţiile vaselor de linie.
II. O altă formă a contractului de transport naval este aceea a contractului de navlosire,
prin care se pune la dispoziţia navlositorului pentru transport o navă, părţi din ea sau o încăpere
de către navlosant. Acest contract se încheie în cazul navigaţiei tramp, care nu are un itinerar
fix şi un orar precis. Navele circulă în căutarea de marfă şi se opresc în acele porturi unde se
61
găsesc încărcături. În temeiul acestui contract se transportă cu precădere mărfuri de masă, în
vrac, cu ocuparea spaţiului de transport al navei în întregime sau în parte, părţile stabilind
portul de încărcare şi cel de destinaţie.
Atunci cand contractul prevede transportul unei încărcături complete sau punerea la
dispoziţie a unei nave în acest scop, contractul de navlosire este încorporat într-un document
numit charter-party.
În contractul de transport cu navele de linie nu se pune la dispoziţia expeditorului nava,
ca în contractul de navlosire, ci se realizează numai efectuarea transportului lotului de marfa
contractat (coletelor, containerelor, paletelor etc.).
În ambele forme de contract se eliberează de către compania de transport naval un
document de transport denumit conosament sau poliţă de încărcare, ce constituie un titlu
reprezentativ al mărfii.

3. Argumentati rationamentul existentei formelor distincte ale contractului de

transport international maritim de marfuri functie de tipul navigatiei maritime.

In intreaga lume, marile companii de transport naval isi organizeaza exploatarea navelor
comerciale, de care dispun, in doua mari categorii de transport si anume:
• transportul cu nave de linie;
• transportul cu nave de tramp.
Transportul marfurilor cu navele de linie este preponderent in transportul marfurilor
generale si aproape in exclusivitate in transportul marfurilor containerizate. Are un caracter
regulat si de permanenta, intre anumite porturi de expediere si de destinatie, dupa un grafic
cunoscut.
Transportul cu nave de linie este mai bine organizat decit cel tramp, liniile respective
avind reprezentanti in fiecare port de escala si dane proprii sau inchiriate. Nava soseste si pleaca
indiferent daca este incarcata la capacitate. Deaceia costurile de exploatare sunt mai mari si deci
navlurile sunt ridicate.
Desi in principiu obiectul transportului cu nave de linie il fac marfurile generale, in
partide mici si containerizate, in ultima perioada a inceput sa fie transportate in acest sistem si
marfurile in partide mari (inclusiv minereuri, fosfati, cherestea si cereale).
Companiile de navigatie de linie sunt putine la numar comparativ cu numarul firmelor
din sistemul de transport tramp, si formeza asa zisele “conferinte”, “acorduri cu privire la tarife
” pe o anumita zona sau relatie. Adica armatorii respectivi stabilesc in comun nivelul tarifelor
practicate, conditiile de executare a transporturilor, nivelul compensatiilor (reducerilor) la
zonele mai indepartate de port etc.

62
 Navele de linie sunt de tip universal, perfectionate din punct de vedere tehnic si cu viteze
mari de deplasare, capabile sa transporte si marfuri in containere, marfuri paletizate si
pachetizate.
Navele de linie nu asteapta randul la port, avind prioritate si beneficiaza de taxe portuare
mai mici.
Navigatia tramp (tramp - inseamna nava vagabond ) este neregulata, ea nu se refera la o
anumita zona geografica sau la porturi de expeditii si de destinatie cunoscute dinainte, nu au un
itinerar si un orar precis.
Navele sint angajate pentru transport fara sa existe un orar de intrare sau iesire dintr-un
port. De obicei, aceste nave se inchiriaza pentru a fi incarcate la intreaga capacitate si
transporta, de regula, materii prime si semifabricate unde un lot de marfa (o expeditie) este
destul de mare si unde nu exista o anumita frecventa de livrare pe aceeasi relatie.
Cele mai multe nave care se angajeaza la transport in sistemul “tramp” sint tancurile
petroliere, mineralierele, navele specializate pentru transportul: cherestele, fosfatilor si
ingrasamintelor, cerealelor si produselor metalurgice. Pretul la transportul in sistemul “tram”
este mai mic in comparatie cu sistemul de linie deoarece nava se angajeaza la intreaga
capacitate, armatorii dispunind in acest scop de nave de capacitati diferite.

63
 27 : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT MARITIM DE
MARFURI.

1. Relatati particularitatile conosamentului ca forma a contractului de transport

international maritim de marfuri.

Conosamentul constituie principalul document care confirmă existenţa contractului de

transport maritim.
Dupa receptionarea marfurilor spre transportare, armatorul , la cererea navlositorului îi
elibereaza un CONOSAMENT, care constituie actul probatoriu al receptionarii marfurilor.
Conosamentul este o adeverinta semnata de cărăuş sau de o persoana imputernicita de
aceasta de regula, comandantul navei, prin care se dovedeste ca marfurile descrise calitatativ si
cantitativ in acest document au fost incarcate sau preluate pentru a fi transportate dintr-un port
in altul in scopul de a fi predate persoanei nominalizate sau posesorului acestui document.
Potrivit Conventiei de la Hamburg din 1978, privind transportul pe mare conosamentul
este un document care face dovada unui contract de transport pe mare si consta in prelucrarea/
incarcarea marfurilor pe nava de catre caraus, precum si obligatia acestuia de a livra marfuri
contra prezentarii documentelor.
Expeditorul este in drept sa ceara transportatorului eliberarea, in loc de conosament, a
unui bon maritim de livrare sau a unui alt act probatoriu al primirii marfurilor spre
transportare.

2. Determinati tipurile conosamentelor conform criteriilor de clasificare ale

acestora.
I. Dupa scop, conosamentele se clasifica astfel :
a) Conosament de preluare a marfii – are functie provizorie si se emite atunci cand
conform contractului de vanzare-cumparare riscul pieirii marfii se transmite de la
vanzator la cumparator anterior incarcaturii marfii pe vas. Dupa incarcarea marfii,
conosamentul de preluare a marfii va fi inlocuit cu unul de incarcare sau pe conosament
se va aplica mentiunea ”imbarcat”.
b) Conosament de incarcare a marfii.
II. Dupa modul de circulare a marfii sint conosamente:
a) -nominative - care contin numele posesorului si pot fi vindute numai prin intermediul
cesiunii de creanta notariale ;
b) -la ordin - poate fi transmis liber prin gir ;
c) - la purtator - nu contine numele destinatarului si cine detine conosamentul acela e si
posesorul marfii.
2. Argumentati functiile principale ale conosamentului.
Conosamentul are urmatoarele functii:

64
- este un titlu de proprietate, adica dovedeste ca posesorul acestuia este proprietarul marfii ;
- este un titlu probator, adica confirma ca marfa a fost incarcata pe nava în buna regula.
Asa tip de consonament se numeste clean bill of leading - consonament curat. Daca
capitanul depisteaza ca marfa nu corespunde ambalajului sau calitatii, atunci el face o
însemnare despre aceasta in consonament care se numeste - unclean bill ofleading
(conosament murdar);
- este un titlu de valoare negociabil - poate sa fie instrainat (vindut, donat,etc) liber,
circulind prin intermediul girului (andosamentului). Girul este o operaţiune de instrainare
a titlurilor de valoare si a instrumentelor de plata prin care posesorul lor le transmite altei
persoane facind o inscriere pe dosul (andosament) documentului indicind numele noului
psesor si punindu-si semnatura.
Reieşind din aceasta conosamentul poate fi un instrument de credit, adică pe baza lui se
deschide prin intermediul bancilor creditul necesar finantarii contractului de vanzare-
cumparare ;
- este unica dovada de existenta a contractului de navlosire ( de transport maritim) intre
armator si navlositor la transportarea mărfurilor cu nave de linie.

65
 28 : CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL FLUVIAL DE
MARFURI.
1. Definiti contractul de transport international fluvial de marfuri prin prisma
Conventiei de la Budapesta din 2001.
Prin prisma Conventiei de la Budapesta din 2001contractul de transport international
fluvial de marfuri se incheie printr-o scrisoare de trasura fluviala, obiectul sau fiind transportul
de marfuri pe fluviile internationale. De cele mai multe ori, cadrul juridic al efectuarii unui
asemenea transport este configurat prin acorduri bilaterale de comert si navigatie, perfectate
intre statele riverane, sau prin intelegeri bi- si multilaterale, intervenite intre armatorii din statele
riverane.
2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura fluviale.
Documentele folosite in expeditia internationala de marfuri in transportul fluvial sunt
scrisoarea de trasura fluviala intocmita de expeditorul international si conosamentul intocmit de
agentul companiei de navigatie fluviala pe baza ordinului de incarcare intocmit si semnat de
expeditorul international. Scrisoarea de trasura face dovada contractului de transport si insoteste
marfurile pana la destinatie; aceasta scrisoare stampilata de compania de navigatie fluviala
constituie inscrisul doveditor al contractului pentru executarea transportului.
Expeditorul international raspunde fata de transportator, navlositor si alte terte persoane
pentru daunele survenite din cauza datelor eronate sau incomplete inscrise in scrisoarea de
trasura.
Pentru intocmirea acestui document exista formulare unice ce cuprind conditii de
executare a transportului obligatorii atat pentru transportator cat si pentru navlositor si
expeditorul international. Ele se tiparesc in limba tarii transportatorului precum si in limbile
rusa si germana.
Scrisoarea de trasura contine date cu privire la expeditor (navlositor) si adresa sa,
destinatar si adresa sa, numele navei, portul de incarcare si portul de descarcare, marcajul
coletelor ce se incarca, denumirea marfii si felul ambalajului, greutatea marfii. Toate aceste date
sunt completate de catre expeditorul international in scrisoarea de trasura fluviala pe baza
datelor si instructiunilor primite in prealabil de la navlositor, precum si date privitoare la navlu.
Scrisoarea de trasura fluviala se intocmeste de regula in mai multe exemplare cu continut
identic. Originalul scrisorii de trasura, insoteste marfa si in portul de descarcare trebuie predat
destinatarului marfii. Expeditorul international remite navlositorului duplicatul scrisorii de
trasura, dupa ce in prealabil si-a oprit o copie a acestui document. Totusi la cererea
navlositorului se pot intocmi si elibera una sau mai multe copii de pe duplicatul scrisorii de
trasura, iar la cea a destinatarului una sau mai multe copii de pe scrisoarea de trasura.
3. Argumentati raspunderea partilor in contractul de transport international fluvial
de marfuri.

66
 Daca proprietarul marfii sau navlositorul nu pune la dispozitie marfa destinata
transportului sau o prezinta in cantitati mai mici decat cele convenite, atunci achita
transportatorului o penalitate egala cu 50% din taxele de transport cuvenite pentru cantitatea de
marfa suspendata pentru incarcare.
Daca transportatorul refuza primirea cantitatii convenite de marfa sau nu pune la
dispozitie nava pentru transportul marfii, el achita expeditorului marfii sau navlositorului o
penalitate egala cu 50% din navlu calculata asupra cantitatii de marfa refuzata.
Pentru prezentarea cu intarziere a marfurilor, fata de termenul convenit, expeditorul sau
navlositorul plateste transportatorului, in cursul primelor 8 zile, o penalitate pentru stationarea
efectiva a navei calculata pe tona de capacitate de incarcare a navei pe zi sau pentru cota parte
din zi, daca intarzierea nu depaseste 8 zile de la termenul convenit. Cand intarzierea depaseste 8
zile fata de termenul convenit transportatorul are dreptul sa refuze executarea transportului
respectiv si sa perceapa de la expeditor sau navlositor o penalitate egala cu 50% din navlu,
calculat asupra cantitatii de marfa convenita la care se adauga si suma penalitatii cuvenita
transportatorului pentru prezentarea cu intarziere a marfii.
Transportatorul poarta raspunderea pentru asezarea marfurilor in spatiile de incarcare ale
navei, care sa asigure pastrarea marfii si incarcarea justa a navei. Expeditorul este obligat sa
indeplineasca toate indicatiile comandantului (carmaciului) navei, care se refera la incarcarea si
stivuirea marfurilor in spatiile de incarcare si pe punte.
Expeditorul si navlositorul poarta raspunderea pentru exacta declarare a denumirii marfii
iar navlositorul si pentru cantitatea ambalajului interior necesar acestei marfi.
Transportatorul raspunde de pierderea sau avarierea marfii.

67
 29 : CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL MULTIMODAL DE
MARFURI.
1. Definiti caracterele juridice a contractului de transport international multimodal
de marfuri prin prisma Conventiei de la Geneva din 1980.
Contractul de transport international multimodal de marfuri prezinta urmatoarele
caractere juridice :
a) este un contract bilateral (sinalagmatic), chiar de la încheierea lui valabilă, dând naştere la
obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina părţilor contractante: cărăuşul se obligă să
transporte dintr-un loc în altul încărcătura, iar expeditorul se obligă să plătească preţul
transportului;
b) este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractantă urmărind să obţină un folos, un
echivalent, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei asumate. Expeditorul urmăreşte deplasarea
mărfurilor către destinatarul desemnat de el în contract), iar cărăuşul doreşte să primească preţul
convenit (tariful de transport);
c) este un contract comutativ, părţile cunoscând întinderea obligaţiilor reciproce pe care şi le
asumă chiar din momentul încheierii contractului şi pot aprecia echivalenţa acestor prestaţii
reciproce;
d) contractul de transport multimodal de mărfuri, are un caracter real, pentru încheierea valabilă
a contractului consimţământul părţilor trebuie să se materializeze în predarea (remiterea)
efectivă a mărfurilor care urmează să fie transportate de către cărăuş.
e) este un contract consensual, asfel contractul se considera incheiat prin simplu acord de vointa
al partilor.
2. Caracterizati regimul juridic a documentului de transport multimodal.
Conventia de la Geneva din 1980 prevede că documentul de transport multimodal emis
de cărăuş poate fi negociabil sau nonnegociabil, după opţiunea predătorului mărfurilor.
Documentul negociabil poate fi emis "la ordin" sau "la purtător"; în primul caz
documentul poate fi transmis prin gir iar în cel de al doilea caz transferul are loc fără o
asemenea formalitate.
În situaţia în care se emit mai multe exemplare originale, documentul trebuie să cuprindă
o menţiune în acest sens.
Cărăuşul sau cel care acţionează în numele său are obligaţia să predea încărcătura celui
care îi remite documentul de transport, girat in mod valabil, atunci când a fost emis "la ordin".
In situaţia in care au fost emise mai multe originale ale unui document de transport
multimodal, cărăuşul nu poate fi obligat să elibereze încărcătura dacă nu i se remit toate
exemplarele, chiar dacă operaţiunea s-a realizat cu bună credinţă.
În cazul documentului de transport multimodal nonnegociabil, cărăuşul emitent trebuie să
insereze în conţinutul acestuia numele destinatarului.
La destinaţie, marfa va fi predată persoanei nominalizată în documentul de transport sau
altei persoane conform instrucţiunilor primite, care de regulă se fac în scris.
68
 3. Analizati obligatiile partilor in contractul de transport international multimodal
de marfuri prin prisma Conventiei de la Geneva din 1980.
Conform Conventiei de la Geneva din 1980, expeditorului ii revin urmatoarele obligatii :
1. sa efectuieze plata pretului de transport ;
2. sa sa marcheze marfurile periculoase ;
3. sa-l garanteze pe antreprenor de transport multimodal pentru indicatiile inscrise in
documentul de transport multimodal.
Obligatiile antreprenorului de transport multimodal sunt :
1. sa transporte marfurile la locul de destinatie in termenul stabilit ;
2. obligatia de conservare a marfurilor ;
3. sa predea marfa destinatartului.
Obligatiile destinatarului in contractul de transport international multimodal de marfuri
sunt :
1. sa preia marfa de la antreprenorul de transport multimodal de marfuri ;
2. sa plateasca pretul transportului daca este mentionata astfel de obligatie in documentul de
transport multimodal ca fiind in sarcina destinatarului.

69
30 : CONTRACTUL COMERCIAL DE VANZARE-CUMPARARE
INTERNATIONALA.

1. Relatati despre obiectul contractului de vanzare-cumparare internationala.

Obiectul contractuli de vanzare-cumparare internationala poate fi doar un bun mobil

corporal sau incorporal, iar bunurile imobile nu pot constitui obiectul contractului de vanzare-
cumparare internationala.
Pentru a fi considerat obiect al contractului de vanzare-cumparare internationala, bunul
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
1. sa fie determinat sau determinabil ;
2. sa fie posibil ;
3. sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor ;
4. sa fie in circuitul civil ;
5. sa fie proprietatea vanzatorului ;
6. sa fie licit si moral ;
7. obiectul contractului sa constea intr-o fapta personala a vanzatorului deoarece o persoana
poate fi obligata doar prin fapta sa.

2. Stabiliti etapele de desfasurare a licitatiei.

Licitatia se desfasoara conform urmatoarelor etape :

I. PUBLICITATEA – se da publicitatii locul si data organizarii licitatiei ;
II. ELABORAREA CAIETULUI DE SARCINI – prezentarea conditilor tehnice a licitatiei,
conditiilor comerciale si a conditiilor generale.
Conditiile tehnice cuprind diferite date cu privire la parametrii tehnici, principalele
componente ale instalatiei, piesele de schimb etc.
Conditiile comerciale – data si locul expedierii ofertelor, optiunile cumparatorilor privind
plata si eventualele preferinte pentru anumite facilitati de plata, conditiile de transport,
conditiile de asigurare etc.
Conditiile generale sunt regulule de procedura referitoare la :
1. conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca firmele acceptate la licitatie ;
2. data si locul deschiderii plicurilor ;
3. garantiile de participare ;
4. modul de solutionare a litigiilor etc.
III. EXPEDIEREA OFERTELOR.
IV. PLATA DE CATRE OFERTANT A GARANTIEI DE PARTICIPARE.

3. Expuneti raspunderea contractula a vanzatorului si cumparatorului conform

prevederilor Conventiei de la Viena asupra contractelor de vanzare internationala de
marfuri din 11 aprilie 1980 si Codul Civil al Republicii Moldova.

70
 Conform Conventiei de la Viena din 11 aprilie 1980, daca vanzatorul incalca obligatia de
conformitate a marfii, cumparatorul este in drept :
1. sa ceara vanzatorului predarea unor marfuri de inlocuire, daca lipsa de conformitate
constituie o contraventie esentiala la contract si daca aceasta predare este ceruta in
momentul denuntarii de catre cumparator a lipsei de conformitate sau intr-un termen
rezonabil calculat de la momentul denuntarii ;
2. sa ceara vanzatorului sa repare lipsa de conformitate cu exceptia cazului in care
aceasta ar fi rezonabil, tinand seama de toate imprejurarile ;
3. cumparatorul poate reduce pretul proportional cu diferenta intre valoarea pe care
marfurile efectiv livrate o aveau in momentul predarii si valoarea pe care marfurile
conforme ar fi avut in acel moment.
Conventia de la Viena din 11 aprilie 1980 ofera vanzatorului posibilitaea ca dupa data
predarii sa repare pe contul sau orice lipsa a obligatiilor sale, cu conditia ca aceasta sa nu atraga
o intirziere nerezonabila a executarii, sa nu cauzeze cumparatorului inconveniente nerezonabile
sau incertitudini in ceea ce priveste rambursarea de catre vanzator a cheltuielilor facute de
cumparator si cu conditia ca sa nu fi fost declarata rezolutiunea contractului de catre
cumparator.

In cazul in care cumparatorul nu-si onoreaza oricare din obligatiile sale, vanzatorul este
in drept sa ceara executarea contractului, sa recurga la masuri intermediare, sa ceara daune
interese sis a declare contractual rezolvit.
Conform Conventiei de la Viena din 11 aprilie 1980, daune interese pentru o contraventie
la contract savarsita de o parte sunt egale cu pierderea suportata si castigul nerealizat din cauza
contraventiei.
Daune interese nu pot fi superioare pierderii suferite si castigului nerealizt pe care o parte
in culpa le-a prevazut sau a trebuir sa le prevada in momentul incheierii contractului in
considerarea faptelor de care avea cunostinta ca ar fi posibile.
Conventia de la Viena din 11 aprilie 1980, stabileste 2 modalitati de calculare a daunei
interese in cazul rezolutiunii contractului :
a) cand contractul e rezolvit, iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si un termen
rezonabil dupa rezolvire a procedat la o cumparare de inlocuire sau vanzatorul la o
vanzare compensatorie partea care cere daune interese poate obtine diferenta dintre
pretul din contract si pretul cumpararii de inlocuire sau al vanzarii compensatorii ;
b) cand contractul e rezolvit, iar parte nu a procedat la o cumparare de inlocuire sau la
o vanzare compensatorie si marfurile au pret curent, ea poate cere daune interese
echivalente cu diferenta dintre pretul stabilit prin contract si pretul curent din
momentul rezolvirii.
Partea care invoca contraventie la contract trebuie sa ia masuri rezonabile tinand seama
de imprejurari pentru a limita pierderile, inclusiv castigul nerealizat rezultat al contraventiei.
Daca ea neglijeaza sa o faca, partea in culpa poate cere o reducere a daunei interese egala cu
marimea pierderilor care ar fi trebuit evitate.

71
31 : CONTRACTUL COMERCIAL DE VANZARE-CUMPARARE
INTERNATIONALA.

1. Relatati caracteristicile esentiale ale bursei de marfuri.

Bursa de marfuri are urmatoarele caracteristici esentiale :

1. bursa este o piata selectiva- obiectul tranzactiilor la bursa le constituie marfurile, valorile
mobiliare, asigurarile etc. ;
2. bursa este o piata simbolica ;
3. bursa este o piata reprezentativa de referinta in proces continuu ;
4. marfa negociata la bursa trebuie sa fie fungibila si standartizata ;
5. inscrisul contractual este un document tipizat usor de completat ;
6. comertul la bursele de marfuri se caracterizeaza printr-o buna informare a oamenilor de
afaceri ;
7. la bursele de marfuri vanzatorul prezinta numai documentele ce atesta dreptul de proprietate
asupra marfii oferite spr vanzare, nu e necesar ca marfa sa fie vazuta de cumparator deoarece
aceasta este standartizata ;
8. unitatea de masura la bursa este lotul sau contractul de bursa a carui marime depinde de
natura marfii si e fixat in regulamentul de functionare si in statut.

2. Caracterizati INCOTERMS 2010.

Pentru a ţine pasul cu dezvoltarea rapidă a comerţului internaţional şi cu globalizarea,

regulile INCOTERMS sunt revizuite o data la 10 ani.
Camera de Comert Internaţională întrunită la Paris în septembrie 2010 a lansat publicaţia
INCOTERMS 2010, ce stabileşte un ghid practic pentru a ajuta utilizatorii în alegerea mai
uşoară a celor mai potrivite reguli pentru tranzacţile lor.
Noii termeni INCOTERMS au fost elaboraţi cu scopul delimitării drepturilor şi
obligaţiilor părţilor participante în comerţul internaţional de mărfuri şi au intrat în vigoare la 1
ianuarie 2011.
Prima schimbare pe care o aduce INCOTERMS 2010 constă în reducerea termenilor de
la 13 în INCOTERMS 2000 la 11 în INCOTERMS 2010, termeni de livrare ce definesc în mod
clar obligaţiile părţilor şi reduc riscul apariţiilor unor complicaţii juridice.
O a doua schimbare structurală apare la grupa D, care a suferit cele mai mari schimbări,
referitoare la faptul că termenul de livrare DEQ a fost înlocuit cu DAT (livrare la terminal) şi că
termenii de livrare DAF, DES şi DDU au fost inlocuiţi cu DAP (livrare la un loc numit).
O altă schimbare se referă la ajustarea termenilor de comerţ la necesităţile progresului
tehnologic, astfel sunt recunoscute semnăturile electronice care pot servi drept dovezi în

72
reglemetarea litigiilor şi se ia în calcul şi comerţul electronic şi sistemul electronic de facturare
şi transfer de date.
O altă shimbare constă în împărţirea pe grupe a clauzelor INCOTERMS, astfel în
INCOTERMS 2000 clauzele erau împărţite în patru grupe: grupa E, grupa F, grupa C, grupa D,
iar în INCOTERMS 2010, în funcţie de modalitatea de transport, noile clauze INCOTERMS
sunt structurate în 2 mari categorii:
1. Clauze aplicabile tuturor modalităţilor de transport ;
2. Clauze ce se aplică doar transportului maritim şi celui efectuat pe apele interioare
navigabile.
În plus faţă de cele 11 reguli, INCOTERMS 2010 mai cuprinde: note explicative care să-i
ajute pe utilizatori să aleagă regula potrivită pentru fiecare tranzacţie, clasificări noi care să
ajute la alegerea celei mai potrivite reguli pentru categoria de transport avută în vedere, sfaturi
pentru folosirea procedurilor electronice, informaţii despre regulile de securitate privind
autorizaţia de plecare a unei nave, sfaturi privind aplicarea INCOTERM 2010 comerţului intern.

3. Analizati prevederile Conventiei de la Viena asupra contractelor de vanzare

internationala de marfuri din 11 aprilie 1980 si Codul Civil al Republicii Moldova
referitoare la obligatiile partilor contractante.

In baza contractului de vanzare-cumparare internationala vanzatorul are urmatoarele

obligatii :
1. predarea marfii ;
2. transmiterea proprietatii asupra marfii ;
3. remiterea documentelor referitoare la marfa ;
4. conformitatea marfii cu stipulatiile contractuale.
In legatura cu obligatia de predare a marfii Conventia de la Viena reglementeaza 3
aspecte : I. Locul predarii marfii ;
II. anumite obligatii adiacente predarii ;
III. momentul predarii marfurilor.

In legatura cu locul predarii marfii-vanzatorul este obligat sa predea marfurile la locul

prevazut in contract. Daca in contract nu este stabilit locul predarii marfurilor vanzatorul e
obligat sa predea marfa in unul din urmatoarele locuri :
a) cand contractul de vanzare-cumparare implica transportul marfii, vanzatorul va
remite marfa primului transportator ;
b) cand contractul de vanzare-cumparare nu implica transportul marfii si contractul se
refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere
generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat
sau produs si cand in momentul incheierii contractului partile stiau ca marfurile se
gaseau sau trebuiau fabricate intr-un anumit loc, vanzatorul este obligat sa puna
marfa la dispozitia cumparatorului in acel loc ;

73
 c) in toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa puna marfurile la dispozitia
cumparatorului in locul in care vanzatorul avea sediul sau in momentul incheierii
contractului.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de predare a marfii este insotita in functie de
imprejurari de unele obligatii adiacente ale vanzatorului si anume :
1. daca conform contractului sau cu Conventia de la Viena vanzatorul remite
marfurile unui transportator si daca marfurile nu sunt clar identificate conform
contractului, vanzatorul trebuie sa trimita cumparatorului un aviz de expeditie care
specifica marfurile ;
2. daca vanzatorul e obligat sa ia masuri pentru transportul marfurilor, el trebuie sa
incheie contractele necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pana la locul
prevazut cu mijloacele de transport adecvat imprejurarilor si in conditiile obisnuite
pentru un astfel de transport ;
3. daca vanzatorul nu e tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe timpul transportului,
el trebuie sa furnizeze cumparatorului la cererea acestuia toate informatiile de care
dispune si care sunt necesare incheierii acestei asigurari.

Referitor la momentul predarii marfii vanzatorul trebuie sa predea marfurile la data

stabilita in contract, sau in perioada de timp prevazuta in contract.
In toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa predea marfa intr-un termen rezonabil
calculat de la data incheierii contractului.

Conform Conventiei de la Viena daca vanzatorul e obligat sa remita documentele care se

refera la marfuri el trebuie sa execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma
prevazuta de contract.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de conformitate are ca obiect cantitatea, calitatea
si tipul marfii precum si ambalajul cau conditionarea acestuia. Obligatia de conformitate o
include si pe cea de garantii pentru vicii.
Potrivit prevederilor Conventiei de la Viena obligatia de conformitate a marfurilor se
considera indeplinita de catre vanzator dupa urmatoarele distinctii :
1. in cazul in care cantitatea , calitatea si tipul marfii, ambalajul si conditionarea sunt
prevazute in contract atunci cand aceste elemente corespund prevederilor
contractuale ;
2. in lipsa unor asemenea stipulatii, marfurile sunt conforme cu contractual daca:
a) sunt adecvate intrebuintarii la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;
b) sunt adecvate oricarei intrebuintari special care a fost adusa expres sau tacit la
cunostinta vanzatorului in momentul incheierii contractului;
c) poseda calitatile unei marfi pe care vanzatorul a prezentat-o cumparatorului ca
esantion sau model;
d) sunt ambalate sau conditionate in modul obisnuit pentru marfurile de acelasi tip
sau in lipsa unui mod obisnuit intr-o maniera adecvata pentru a le conserva si
proteja.

74
 Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor opereaza in conditiile prevazute in
contract.
Conventia de la Viena garanteaza obligatia de garantie pentru evictiune. Vanzatorul
trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a uni tert cu exceptia cazului in
care cumparatorul accepta sa preia marfurile in asemenea conditii.
Cand cumparatorul intarzie sa preia marfurile sau nu plateste pretul in cazul in care plata
si predarea marfii trebuie sa se faca concomitent, vanzatorul daca are marfurile in posesie sau
sub controlul sau trebuie sa ia masuri rezonabile pentru a le asigura conservarea tinand sema de
imprejurari. Vanzatorul este in drept sa le retina pina cand va obtine de la cumparator
rambursarea cheltuielilor rezonabile.

In baza contractului de vanzare-cumparare internationala cumparatorul are 2 obligatii

principale :
1. Sa plateasca pretul marfii ;
2. Sa preia marfurile predate.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia cumparatorului de a plati pretul o cuprinde pe
aceea de a lua masurile si de a indeplini formalitatile destinate sa permita plata pretului.
Pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
1. Sa fie fixat in bani ;
2. Sa fie determinat sau determinabil ;
3. Sa fie sincer si serios.
Cumparatorul e obligat sa efectuieze plata pretului la locul si data prevazuta in contract.
Conventia de la Viena prevede ca in cazul in care locul platii nu este prevazut in contract
el este cel de la sediul vanzatorului, iar daca plata trebuie sa se efectuieze in schimbul
transferului documentelor plata se va efectua la locul acestor livrari.
Daca in contract nu e stabilit momentul platii atunci conform Conventiei de la Viena
pretul va fi platit in momentul in care conform prevederilor contractului sau Conventiei de la
Viena vanzatorul pune la dispozitia cumparatorului marfurile sau documentele reprezentative
ale acesteia.

Potrivit Conventiei de la Viena obligatia cumparatorului de a prelua marfa consta in

indeplinirea oricarui act care se poate astepta in mod rezonabil.
In cazul in care cumparatorul a primit marfurile si intentioneaza sa-si exercite dreptul de
a le refuza in baza prevederilor contractuale sau conventiei el trebuie sa ia masuri rezonabile in
raport cu imprejurarile pentru a le asigura conservarea.

75
32. Contractul comercial de vinzare-cumparare internationala.

1. Definitia contractului de vinzare-cumparare internationala.

Contractul de vinzare internationala este o varietate a contractului de comertinternational,

acesta din urma reprezentind una din cele mai importante institutii juridice aledreptului comercial
international.CVI reprezinta acordul de vointa prin care una din parti, cu sediul intr-o anumita tara
seobliga sa transfere celeilalte parti, cu sediul in alta tara, proprietatea asupra unui bun al
sau,determinat cantitativ si calitativ, in conditii convenite, contra unui pret.

2.Identificati modalitatile de stabilire a daunelor interese in cazul rezolutiunii

contractului de vinzare – cumparare internationala prevazute de Conventia de la Viena
din 11.04.1980

Exista 2 modalitati de calculare a daunelor interese in cazul rezolutiunii contractului :

1.In cazul in care cumparatorul intr-un termen rezonabil dupa rezolvire a precedat la o
cumparatura de inlocuire sau daca vinzatorul a precedat la o vinzare compensatorie , partea care
cere plata daunelor-interese poate obtine diferenta dintre pretul contractului si pretul cumpararii
de inlocuire sau vinzarii compensatorie.

2.Cind contractul e rezolvit , si daca cumparatorul nu a precedat la o cumparare de inlocuire,sau

daca vinzatorul nu a precedat la o vinzare compensatorie,si daca marfurile au pretul
curent,partea poate cere plata daunelor-interese echivalente cu diferenta dintre pretul de
contract si pretul curent la momentul rezolvirii.

Partea care invoca contraventii la contract trebuie sa ia masurile rezonabile tinind seama de
imprejurari,pentru a limita pierderile,inclusiv cistigurile nerealizate.Dca ea neglijeaza sa o
faca,partea in culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu marimea pierderilor care
ar fi trebuit evitate.

3.Analizați prevederile Convenției de la Viena asupra contractelor de vinzare

international de marfuri din 11.04.1980 si CC al RM referitoare la obligatiile
vinzatorului.
Obligatiile vinzatorului sint reglementate de art. 30 Conv si art. 753 CCRM, sunt: 1. Predarea
marf; 2. Transmiterea propriet; 3. Remiterea documentatiei referitoare la marfa.

Conv. folos. o enumer. diferita, astfel ca nu folos. si nu contine nici o dispozitie cu privire la
transferul de propriet., pe care ea nicci nu-l reglementeaza in schimb, obligatia de remitere a
documentatiei care constituie un accesoriu propriu-zis al livrarii, este reglementat in prima
sectiune, art. 31-34, prin care se considera necesar o analiza a cf marf si a drepturilor si
obligatiilor tertilor.
76
Referitor la oblig de predare a marfii => din intregu spectrul Conv Viena rezulta ca ob sau de
reglem il constituie vinza de bunuri mobile corporale. In situatia in care CCI are ca obiect
predarea unui bun, individual determinat., vinzatorul trebuie sa predea bunul in starea in care se
gasea cind s-a incheiat CCI, raminind responsabil p/t deteriorarile intervenite, astfel decit ca
urmare a cazului fotuit sau a fortei majore.

Vinzarea poate avea ca ob si un bun determinat prin caractere generice (cintarire, msaurare,
cantitate, calitate); pentru astfel de vinzari , transmit. riscurilor se produce in momentul
individualizarii bunului , indifferent de efectele predarii. La fel Conv Viena consfinteste ca ob
CVCI pot sa-l form si bunurile viitoare (art. 3 (1)). Totusi cu privire la aceste CCI, Conv Viena
considera ca acestea nu fac ob reglem ei daca partea care le comanda furnizeaza o parte
esentiala din elemtele necesare fabricarii/producerii lor.

In legatura cu oblig de predare a marfii, Conv Viena reglem 3 aspecte: 1. Locul predarii marf; 2.
Anumite obligat ale vinzatorului, adiacente vinz; 3. Moment predarii.

Dispozitia Conv Viena cu privire la data , locul predarii au u rol subsidiar. Rolul important il
ocupa vointa partilor care se poate materialize fie printr-o clasa speciala, fie prin referire la un
contract-tip/ o cl. –tip.

Locul predarii marfurilor, precum sic el al transmiterii riscurilor in com intl coincide cu cel in
care marfa vinduta este si individualizata; acolo unde marfurile scapa efectiv de sub controlul
direct al vinzarii lui.

Art. 31 Conv Viena reitereaza aspectul referitor la intelegerea dintre parti cu privire la locul
predarii marfurilor. In lipsa acestei intelegeri, Conv Viena formuleaza 3 reguli: Daca vinzatorul
nu este tinut sa predea consta in: 1. Remiterea marfii primului transportator pentru a le remite
cumparatorului, atunci cind CVCI implica transportarea marfii. 2. Punerea marfii la dispozitia
cumparatorului in acel loc in care marfa este individualizata, cind contr se refera la un bun
individual determinat; la un bun determinat prin caractere generice; care trebuie
determinat/prelevat dintr-o masa determinate sau care trebuie produs ori fabricat sic in, in mom
inche contr , partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate/produse intr-un loc
special; 3. In punerea marfii la dispozitia cumparatorului in locul in care vinzatorul avea la
moment inche CCI.

Conform Conv Viena oblig de predare a marfii este insotita , in fie de imprejurari, de anumite
obligatii adiacente ale vinzator:

- daca , in cf cu CCI/Conv, vinzatorul remite marf unui transport, si daca marf nu sunt clar
identificate potrivit CCI, prin aplicarea unui semn distinctive pe marfuri, prin documente de

77
transport/ alte mijloace , vinzatorul terbuiesa remita cumparatorului un aviz de expeditie care
specifica aceste marfuri;

-daca vinzatorul este tinut sa i-a masuri p/t transporta marfii , el trebuie sa incheie CCI necesare
p/t ca transportul sa transporte marfurile pina la locul prevazut, cu mijloace de transport
adecvate imprejur. si conditiile obisnuite p/t un astfel de tip de transport;

- daca vinzatorul nu este tinut sa subscribe insusi o asigurare pe timpul transportarii, el trebuie
sa furnizeze cumparatorului, la cerea acestuia , toate informatiile de care dispune si care sunt
necesare inch contr de asigurare.

78
33.Intermedierea in comertul international.

1. Determinați contractele de intermediere in dreptul comertului international

Contractul de mandat international—acel c prin care o persoana mandatar se obliga in

schimbul unei sume de bani sa trateze pe seama altei persoane numita mandatanto afacere
determinata ce reprezinta un act de comert in ceea ce priveste pe mandant.

Comisionul e contactul prin care o parte numita comisionar se obliga fata de cealalta
parte,numita comitent,sa incheie acte juridice in nume propriu,dar in contul comitentului,in
schimbul unei remuneratii calculata procentual la cifra de afaceri si numita comision.

Contractul international de curtaj-un contract prin care o persoana numita curier se obliga ca
in schimbul unei sume de bani numita curaj sa procure celeilalte parti numita client un
cocontractant.

Contractul international de agentie-este un contract incheiat intre o parte,numita agent,care

obliga,in schimbul unui comision,sa trateze afaceri in numele si pe seama altei parti,numita
principal.

Contractul int de consignatie-e un contract in baza caruia o persoana numita

consignant,incredinteaza altei persoane,numita consignator,anumite bunuri mobile pt a fi
vindute la un anumit pret,intr-un termen determinat platindui pt acesta activitate o suma
stabilita sub forma de cota procentuala din pretul vinzarii numita comision.

Contractul de concesiune comerciala exclusiva un comerciant independent,numit

concesionar,primeste dreptul de a fi aprovizionat cu anumite marfuri ale unui producator numit
concedent,pe care le comercializeaza in nume si in cont propriu.

CI franchising e un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ,

independent din p.d.v fin pe baza unui contr de franchiza, prin care o pers (francizor) acorda
unei alte pers dr de a exploata un serviciu, o tehnologie.

2. Analizați obligațiile agentului în contractual internațional de agenție

Obligatiile agentului commercial:

1. Sa se conformeze instructiunilor comitentului (principalului) supraveghind ca un bun

commercial
2. Sa asigure promovarea produselor comitentului pe teritoriul unde actioneaza
3. Agentul are obligatia de a-l inform pe comitent asupra conditiilor pietii, situatiei
concurentei in teritoriu si obtinerii unei informatii utile acestuia

79
 4. Agentul commercial va prospecta piata pentru a obtine comenzi pentru comitent care este
liber sa le accepte sau sa nu le accepte. Agentul utilizeaza marcile, numele commercial si
alte semen distinctive ale comitentului in interesul exclusive al acestuia in scopul de a
permite identificarea si publicitatea produsului. Agentul commercial nu poate primi
comenzi de la client rezindenti pe unn alt teritoriu (din afara zonei de exclusivitate
teritoriala) fara avizul expres al comitentului.
5. Daca negociaza cu clientii agentul trebuie sa ofere produse cu respectarea stricta a
conditiilor de vinzare communicate de catre comitent.
6. Agentul trebuie sa organizeze un system de vinzare a produselor comitentului si servisul
acestor produse pe teritorul pe care el actioneaza
7. Agentul commercial nu este autorizat sa primeasca plati fara o autorizare scrisa si
prealabila a comitentului.
8. Treb sa organizeze un sist de vinz a a produselor si serviciul acestora pe teritoriul sau;
9. Nu este autorizat sa primeasca plati fara o autorizare scrisa si prealabila a emit.
10.La semnarea contractului el se declara solemn ca l ca reprez, distribui, produce,
direct/indirect, produsele comit prev in anexa contractului. Ag nu este in drept sa faca
reclama, sa produca marfuri pe care le-ar concura pe cele ale comitentului;

3. Decideți asupra clauzelor ce trebuie inserate in contractual de franchising

CI de franchising este un instrument juridic care imprumuta caracte unui contract de vinzare cu
monopol, a unui contract de licenta, de now-haw, de reprez, cu un intins drept de control din p
concedentului asupra activitatii comisionului. CI franchising e un sistem de comercializare
bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ, independent din p.d.v fin pe baza unui contr de
franchiza, prin care o pers (francizor) acorda unei alte pers dr de a exploata un serviciu, o
tehnologie.

CI de franchising trebuie sa cuprinda cl:

1. partile

2. denumirea, domeniul, tipul afacerii;

3. ob. contractului – produc/comuc produs, prest serviciilor efectuate de beneficiar

conformstandardelor si cerintelor de calitate stabilite de franchisor.

4. cuantumul si termenul efectuarii platii:

- plata initiala unica;

- plati permanente;
80
 - taxa p/t reclama.

5. drepturile si obligatiile partilor;

6. angajarea franchisorului de a acorda asistenta tehnica partii beneficiarului;

7. responsabilitatea partilor p/t neexecutarea contractului;

8. modul de solutionare a litigiilor terit. pe care va fi folos. marca franchisului;

9. term. de varabilit a contractului si conditiile de modificare, reziliere, prelungire a

contractului;

10. sediile , datele bancare, semnaturile partilor;

11. alte clauze.

81
34. Contract de de leasing financiar

1. Relatati despre caracterul complex al conrtractului international de leasing financiar

Contractual de leasing reprezinta un contract in a acarui baza o parte (locator) se oblige la cererea
unei alte părți (locatar) sa-i asigure posesiunea si folosinta temporara a unu bun achiziționat sau produs
de locator, contra unei plati periodice, iar la expirare sa respecte dreptul de preemtiune a locatarului de
a cumpara bunul, de a prelungi contractual de leasing ori de a face sa inceteze raporturile contractual.

In realitatea operatiunea de leasing avind un character complex pesupune realizarea a doua

contracte independente: contractual de locatiune si contractual de Vinzare cumparare. Interdependent
acestora genereaza raspunderea vînzătorului fata de locatar. Intre aceste contracte exista o conexitate
deoarece locatorul nu va procura bunul decit daca va avea certitudinea ca-l va da in leasing locatarului si
invers, contractual de leasing va fi incheiat numai după finalizarea tratativelor de procurare a bunului
dintre vinzator si locator. In opinia mea, contractual de lesing se refera la contractile complexe de
prestari servii, aceasta reprezentind instrumental juridic prin care se infaptuieste prestarea unui serviciu
de ordin financiar (creditare), prin intermediul mecanismului de locatiune.

2. Comparați varietățile contractului international de leasing financiar

Dupa tipul de finantare al contractului exista:
— Leasing cu autofinanfarea locatorului, situatie in care locatorul dispune de intreaga suma
necesara producerii sau cumpararii activului.
Leasing multiplicat sau tip levier (leveraged). Este un leasing financiar in care locatorul
imprumuta cu o parte din banii necesari • cumpararii activului sau chiar toata suma, folosind
contractul de lea-sing ca o garantie pentru un imprumut.
Dupa, tipul de service asigurat, avem:
— Leasing full-service (brut), in cadrul caruia locatorul se angajeaza sa intretina activul,
sa-l asigure si sa plateasca orice taxe derivate din proprietatea asupra activului,
prevazute de lege.
— Leasing-net in care locatarul isi asuma obligatiile specificate mai sus. Majoritatea
leasing-urilor financiare sint de tipul net.
Dupa originea activului:
— Leasing direct. Majoritatea contractelor de leasing se incheie pentru echipamente noi.
Utilizatorul inchiriaza direct activul de la producatorul original.
— Leasing indirect. Utilizatorul (viitorul locatar) alege un anumit echipament, indica
locatorului sa-l cumpere de la producator si apoi incheie contractul de leasing cu
locatorul. Locatorul este cel care cumpara echipamentul de la producator.
Dupa durata contractului exista:
— Leasing pe termen lung: 8 ani si mai mult;
— Leasing pe termen mediu: intre 3 si 8 ani;
— Leasing pe termen scurt: bazat pe contracte consecutive, cu perioade de 2-3 ani.

82
 Forme speciale:
— Leasing time sharing: bunurile se inchiriaza simultan mai multor beneficiari, pe perioade
distincte, in scopul folosirii integrale a capacitatii lor (calculatoare, mijloace de transport
etc.).
— Master leasing: forma speciala practicata pentru inchirierea containerelor:
a) Term leasing — pe termen.
b) Trip leasing — pe calatorie.
—Experimental: folosit in scopul promovarii vanzarilor de ma§ini si utimaje.
Contractul de lease-back este o operatie complexa, in cadrul careia vanzatorul §i utilizatorul
este una si aceeasi persoana. Utilizatorul, proprietar al bunului, vinde finantatorului, o instalatie,
un utilaj, cu obligatia acestuia de a i-l inchiria §i de a i-l revinde la finele perioadei de locatie la
un pret rezidual. Rolul operatiei de lease-back este considerabil442: fiind un mijloc de finantare
foarte ingenios, el permite unui industria?, sa obtina capitalul necesar activitatii sale prezente §i
viitoare, fara ca economi-ce§te sa piarda echipamentul necesar pentru realizarea comenzilor pe
care le are sau este pe cale sa le aiba.
Dupa obiectul sau concret (bunul dat in locatie) leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar.
Dar pentru comertul international prezinta interes leasing-ul mobiliar, deoarece se refera la
ceea ce se numeste echipament industrial.
Exista leasing financiar (financial/capital/full-payout lease) sj lea-sing operational {operating
lease). Leasing-ul operational se deosebeste de cel financiar in primul rand prin faptul, ca
locatorul (lessor) este un fabricant. Daca in cazul leasing-ului financiar locala realizeaza
intreaga valoare a bunului, la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o perioada mai
scurta decat durata vietii sale economice sj, deci a amortizarii. Prin urmare, bunul poate fi dat
in locatie la mai multi utilizatori, in mod succesiv, iar valoarea reziduala a bunului este, la
expirarea contractului, inca importanta. In fine, incazul leasing-ului operational nu se prevede
posibilitatea transmiterii proprietarii bunului catre locatar.
3. Stabiliti drepturile si obligatiile partilor in contractul international de leasing

Locatorul are dreptul:

a) să cesioneze sau să dispună în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau
de drepturile care rezultă din contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod
nu-l degrevează pe locator de obligaţiile ce rezultă din contract şi nici nu schimbă
natura sau regimul juridic al contractului;
b) să folosească bunul în calitate de gaj în obligaţiile sale faţă de terţi dacă
contractul de leasing nu prevede altfel;
c) să ceară achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing ori să
rezilieze contractul, cu reparaţia pagubelor şi/sau cu restituirea bunului, în cazul în care
locatarul încalcă în mod esenţial clauzele contractului; d) să îmbine calitatea de locator cu cea
de vînzător (furnizor) dacă acest fapt este
prevăzut în contractul de leasing;
e) să solicite locatarului documentele ce reflectă starea lui financiară.

83
Locatorul este obligat:

a) să nu intervină în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului (furnizorului) făcută de

locatar dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
b) să coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare
(furnizare) a bunului;
c) să nu opereze modificări în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) fără
acordul locatarului;
d) să dea locatarului contra plată bunul său în posesiune şi folosinţă temporară;
e) să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vînzare-cumpărare
(furnizare) cu vînzătorul (furnizorul), să plătească preţul bunului şi să încredinţeze
locatarului executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea bunului, formularea
cerinţelor care izvorăsc din acest contract dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
f) să primească bunul la expirarea contractului de leasing dacă locatarul nu-şi
exercită dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul
conform prevederilor prezentei legi;
g) să garanteze locatarului folosinţa liniştită a bunului;
h) să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului,
prelungirea contractului ori restituirea bunului.

Locatarul are dreptul:

a) să aleagă independent bunul şi/sau vînzătorul (furnizorul) ori să încredinţeze

locatorului această alegere;
b) să formuleze vînzătorului (furnizorului) cerinţe ce rezultă din contractul de
vînzare-cumpărare (furnizare);
c) să refuze recepţionarea bunului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de
leasing şi să suspende plata către locator a ratei de leasing pînă cînd va fi eliminată
încălcarea clauzelor contractuale;
d) să execute înainte de termen obligaţia plăţii ratei de leasing şi să cumpere
bunul dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
e) să achiziţioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de
proprietate, să prelungească contractul de leasing ori să restituie bunul dacă contractul
nu prevede altfel.

Locatarul este obligat:

a) să prezinte locatorului informaţii referitoare la bun şi/sau la vînzătorul

(furnizorul) lui în vederea încheierii unui contract de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă
contractul de leasing nu prevede altfel;
b) să execute obligaţiile de recepţionare a bunului şi de formulare a cerinţelor ce
rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă contractul de leasing nu
prevede altfel;
84
c) să informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor din contractul de
vînzare-cumpărare (furnizare);
d) să asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului, menţinerea în
stare de funcţionare şi folosirea lui numai în conformitate cu clauzele contractuale;
e) să suporte toate cheltuielile de transport, recepţie, montare, demontare,
exploatare, întreţinere, păstrare, deservire tehnică, reparaţie, asigurare a bunului,
precum şi alte cheltuieli aferente, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
f) să plătească ratele de leasing în modul şi în termenele stabilite în contractul de
leasing;
g) să permită locatorului verificarea periodică a stării bunului şi a modului de
exploatare a bunului obiect al contractului de leasing;
h) să îl informeze pe locator în timp util despre orice tulburare a dreptului de
proprietate venită din partea unui terţ;
i) să restituie, la expirarea contractului de leasing, locatorului bunul în starea
stipulată de contract, luîndu-se în considerare uzura normală, în cazul în care nu-şi va
exercita dreptul, prevăzut de prezenta lege, de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate
sau de a prelungi contractul.

85
35. Factoring

1. Relatati despre caracterul complex al contractului internationala de factoring prin

prisma conventiei de la Ottawa din 1988 si prevederilor CC al RM

Prin contract de factoring, o parte, care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent), se
obligă să cedeze celeilalte părţi, care este o întreprindere de factoring (factor), creanţele
apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de vînzări de bunuri, prestări de servicii şi
efectuare de lucrări către terţi, iar factorul îşi asumă cel puţin 2 din următoarele obligaţii:
a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;
b) ţinerea contabilităţii creanţelor;
c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor;
d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere).
Contractul de factoring se încheie în scris.
Cesiunea creanţelor trebuie să fie notificată debitorilor.
Părţile sînt obligate să precizeze mărimea, volumul, domeniul şi caracteristicile creanţelor
care fac obiectul contractului, precum şi elementele pentru determinarea sumei de
plată. Faţă de contractul de factoring se aplică prevederile referitoare la cesiunea de creanţă
în măsura în care dispoziţiile prezentului capitol nu prevăd sau din esenţa factoringului nu
reiese altfel.

El este un contract complex, incluzind elemente specific creditului, prestarii serviciilor

financiare si cesiunii de creanta. Relatiile de factoring au un caracter mai complicat decit o
cesiune de creanta obisnuita, imbinindu-se nu doar cu relatiile de imprumut si credit, dar si cu
posibilitatea prestarii altor servicii financiare, cum ar fi evident contabila, asigurarea
efectuarilor procedurilor de somare si incasare a creantelor.

2. Stabiliti criteriile de clasificare si varietatile contactului international de factoring

În practică se întâlnesc mai multe tipuri de factoring.

 Din punctul de vedere al momentului achitării creanţelor cumpărate de la aderent şi a

serviciilor suplimentare oferite acestuia există:

-factoring tradiţional, clasic (old line factoring)

- plata creanţelor cesionate de aderent se face de către factor în momentul acceptării acestora,
în momentul în care factorul intră în posesia lor; astfel, îşi asumă finanţarea şi gestionarea
creanţelor preluate, precum şi asumarea riscului de neplată;

86
- factoring la scadenţă (maturity factoring)- factorul plăteşte facturile la momentul scadenţei
acestora, asumându-şi gestionarea facturilor şi riscul de neplată a acestora de către debitorii
cedaţi;

-factoring de agent (agency factoring) – factorul cumpără creanţele aderentului, după ce le

acceptă le plăteşte anticipat, preia riscul de neplată din partea debitorilor; gestiunea creanţelor
rămâne însă în sarcina aderentului. Acesta va urmări plata facturilor şi o va încasa de la debitori,
în nume propriu, remiţând-o de îndată factorului. Aderentul de comportă ca un intermediar,
agent, al factorului.

 Din punctul de vedere al confidenţialităţii operaţiunii există:

-factoring închis (scontare confidenţială a facturilor) – acest tip de factoring oferă
clientului posibilitatea de a păstra confidenţialitatea cu privire la faptul că a apelat la un
factor;

-factoring deschis prin intermediul căruia aderentul cedeazăfactorului toate creanţele, notificând
debitorii în acest sens.

 Din punctul de vedere al dreptului de regres pe care banca îl poate exercita asupra
aderentului,există:

-factoring cu regres (factoring with recourse) - în caz de neplată, factorul îşi va recupera sumele
neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului curent al
aderentului sau prin valorificarea garanţiei;

-factoring fără regres (non-recourse factoring) - factorul plăteşte aderentului contravaloarea

acceptată a facturii sau facturilor, o parte imediat după emitere şi restul în termen de un anumit
număr de zile de la data scadenţei facturii, chiar dacă nu încasează (total sau parţial) una sau
mai multe dintre facturi. În intervalul respectiv de zile de la scadenţa facturii(lor), banca
încearcă sărecupereze sumele de la debitor sau, eventual, de la societatea de asigurare-
reasigurare la care s-a asigurat împotriva riscului de neîncasare. Factorul nu se îndreaptă către
aderent în vederea recuperării contravalorii facturilor, neavând drept de regres asupra acestuia.

 Din punctul de vedere al participanţilor la operaţiunea de factoring, putem deosebi între:

-factoring intern – în acest caz, nu putem vorbi despre un contract comercial internaţional;
acesta se desfăşoară pe teritoriul aceleiaşi ţări, în cadrul acestei operaţiuni intervenind un singur
factor;

-factoring internaţional – acest tip de factoring presupune existenţa unui contract comercial
internaţional, în cadrul operaţiunii intervenind doi factori (factorul de export şi cel de import).
87
Factorul de export achiziţionează creanţele exportatorului (numit şi aderent) asupra
importatorului, cedându-le apoi factorului de import.

- factoring de tip back-to-back; aceasta constituie o formă specifică companiilor care îşi
derulează operaţiunile de export prin intermediul unor subsidiare al căror capital şi
resurse administrative sunt reduse pentru că acestea se bazează exclusiv pe suportul
financiar şi administrativ al companiei mamă/exportatorului.
3. Argumentati oportunitatea selectarii tipului contractului international de factoring
in functie de volume prestatiei si de raspunderea factorului

Factoringul evită primirea plăţii la diferenţă de câteva săptămâni sau chiar luni după livrare.
Această tehnică bancară are avantajul că determină creşterea vânzărilor pe pieţele străine prin
oferirea unor termeni competitivi de vânzare. De asemenea, ea oferă un nivel de protecţie
adecvat în vederea diminuării beneficiului nerealizat pentru clienţii din străinătate.
Comisioanele plătite factorului se bazează pe volumul de vânzări, astfel încât costul fluctuează
în funcţie de vânzări, scăzând costurile de operare în timpul perioadelor de vânzări reduse. Prin
intermediul factoringului, se asigură lichidităţi pentru mărirea capitalului rulant, importatorii nu
trebuie să deschidă o scrisoare de credit şi se oferă o putere mărită de cumpărare fără blocarea
liniilor de credit existente.

Efectele între părţi. Dreptul de creanţă se transferă din patrimoniul aderentului în patrimoniul
factorului păstrându-şi natura, aderentul având obligaţia de a remite factorului la intervalele
convenite facturile din perioadele respective, garanţiile şi documentele justificative, precum şi
declaraţia prin care aderentul transmite factorului în plină proprietate creanţele reprezentând
preţul mărfurilor sau prestaţiilor, furnizate şi acceptate de clienţi, cu dispoziţia ca plata să se
facă direct factorului. Data cesiunii creanţelor diferă în funcţie de operaţiunea de factoring: în
cazul factoringului clasic factorul dobândeşte proprietatea creanţelor transmise de aderent
împreună cu toate drepturile şi garanţiile aferente, de la data naşterii creanţei (sau la câteva zile
după aceasta), în timp ce în situaţia factoringului la scadenţă dobândirea dreptului de proprietate
coincide cu data exigibilităţii creanţei. Factorul are dreptul de a percepe comisionul de factoring
şi, în anumite cazuri,comisionul de finanţare. De asemenea, factorul este însărcinat cu păstrarea
evidenţei operaţiunilor de factoring. Ulterior subrogării, factorul devine singurul creditor, în
această calitate putând intenta acţiunile în plată contra debitorului şi fiindu-i opozabile toate
excepţiile inerente creanţelor născute anterior subrogării. Factorul dobândeşte concomitent cu
proprietatea creanţelor toate drepturile aderentului faţă de debitorii săi, pierzând însă acţiunea în
regres împotriva aderentului plătit, cu excepţia acţiunii în repetiţiune a plăţii nedatorate pentru
inexistenţa totală sau parţială a creanţei.

88
Efectele faţă de debitorul cedat se produc doar în situaţia în care debitorul cedat este notificat în
acest sens. Notificarea subrogării se face de către aderent debitorului său pentru a-l înştiinţa că
plata trebuie efectuată doar către factor. Pe această cale a notificării se evită o plată cu bună
credinţă către alte persoane.

89
36. CI de engineering

1. Definiti si descrieti caracterul complex al CI de engineering prin prisma contractelor

model al CCI

Engineering-ul este un complex de operaţiuni, prealabile sau concomitente,

de concepţie şi elaborare, precum şi de coordonare şi executare a proiectelor şi
lucrărilor pentru realizarea unui obiectiv.
Operaţiunile de engineering se îndeplinesc în cadrul a două faze principale:
- faza de studii, ce include cercetările în baza cărora se elaborează un proiect, şi
- faza de executare, ce cuprinde realizarea sau punerea în stare de serviciu a unui obiectiv.
În raport de natura prestaţiilor, activitatea de engineering implică următoarele
operaţiuni: engineering economic, care urmăreşte stabilirea ştiinţifică, pe baza unor
principii economice, a soluţiei optime pentru realizarea unui obiectiv industrial;
engineering de proiectare, care cuprinde lucrările de proiectare, necesare pentru realizarea fizică
a obiectivului industrial; engineering industrial, care se ocupă cu
organizarea şi coordonarea activităţii oamenilor, utilajelor şi materialelor, cu
organizarea conducerii obiectivului industrial.

2. definiti contractul de reengineering ca foma specifica a contractului de engineering,

caracterizati esenta si varietatile acestuia.
Recent, pe piaţa internaţională un nou tip de serviciu - serviciu de re-engineering, care au
reproiectarea o firmă străină lui.
Reengineering (engleză Re-engineering) - servicii de inginerie de consultanta pentru
restructurarea sistemelor de organizare şi de gestionare a proceselor de producţie şi comerciale
şi de investiţii ale entităţii, în scopul de a îmbunătăţi competitivitatea şi stabilitatea financiară.
Reengineering este de două tipuri:
- criza de re-engineering şi
- reengineering.
Reproiectarea Criza are drept scop rezolvarea problemelor de criză ale unei entităţi
economice. Acesta este utilizat în cazurile în care impactul activităţilor financiare şi comerciale
şi industriale şi comerciale ale unei entităţi economice în continuă scădere, competitivitatea
acesteia care intră brusc tendinţa bankrotstvai nuzhenkompleks măsuri pentru a soluţiona
această criză.
Astăzi, în criză trebuie să reorganizeze multe entităţi de producţie ale Federaţiei Ruse.
Acest lucru se datorează în următoarele motive:
- în structura actuală de organizare şi de gestionare a întreprinderilor industriale şi de
afaceri, există încă multe lacune lăsate de vechiul regim, ceea ce conduce la costuri
inutile de muncă, resurse financiare şi materiale;
- noi elemente ale procesului de afaceri sunt încă în faşă şi slab dezvoltate.

90
Reengineering de dezvoltare este utilizat în cazurile în care dinamica redusă şi structura de
execuţie de organizare şi gestionare a procesului de producţie şi de comerţ şi de investiţii a atins
deja nivelul maxim de profit.
Firme de inginerie implicate în re-inginerie pot fi împărţite în patru tipuri.
Primul tip - este de firme străine şi consultanţi. Acestea sunt, în principal, servicii de audit şi
servicii de gestionare a informaţiilor cu ajutorul computerelor şi a software-ul lor.
Al doilea tip - o firmă de consultanţă, care lucrează ca integratori de sisteme. Aceste firme pot
funcţiona numai la cel mai înalt nivel de management al agenţilor economici şi sunt departe de
proceduri contabile şi tehnologii pentru punerea lor în aplicare. Sarcina lor principală este de a
construi cele mai bune modele cu ajutorul unor programe străine şi introducerea sistemelor de
management al documentelor. Astfel de firme nu au experienţă în managementul financiar. Ei
lucrează pe bază de proiect şi nu sunt capabili de decizii de larg consum.
Al treilea tip - o firmă de design care va proiecta compania perfectă, adică problema de afaceri
de design optim. Cu toate acestea, aceste firme s-au nu poate pune în practică acest proiect şi să
facă recomandări pentru punerea sa în aplicare.
Al patrulea tip - o companie implicată în punerea în practică a reengineering. Scopul lor
principal - punerea în aplicare rapidă a rezultatelor de re-inginerie entitate de afaceri de
management de proiect, în scopul de a elimina criza, doar pentru a oferi un sistem de control
mai optim.

3.Argumentati oportunitatea selectarii tipurilor contractului de engineering in functie de

finaliatea urmarita de beneficiar si nivelul de raspundere a companiei de engineering

Obiectul contractului de consulting-engineering îl formează operaţiunile

prestate, de la simple consultaţii până la realizarea unor proiecte sau obiective.
Prestaţiile de engineering necesare pentru executarea unui obiectiv industrial cuprind
următoarele operaţiuni: cercetări şi studii preliminare; elaborarea planurilor;
asigurarea materiilor prime şi utilităţilor; realizarea construcţiilor civile; furnizarea de
echipamente, utilaje, materiale sau piese de schimb; livrarea documentaţiei tehnice;
asigurarea asistenţei tehnice.

Societatea sau prestatorul de engineering trebuie să-şi realizeze misiunea

potrivit prevederilor menţionate în contract. În raport de specificul contractului,
prestatorul de engineering poate avea următoarele obligaţii: efectuarea de studii;
conducerea realizării obiectivului industrial; prestarea de asistenţă tehnică;
coordonarea activităţii antreprenorilor; verificarea lucrărilor de montaj; predarea
documentaţiei obiectivului; garantarea funcţionării şi capacităţii obiectivului;
păstrarea secretului informaţiilor şi realizărilor.
Obligaţiile clientului sau beneficiarului sunt de a plăti preţul şi de a preda
toate datele şi informaţiile cerute. Clientul mai poate fi obligat să presteze unele
91
servicii, să furnizeze anumite bunuri sau să obţină autorizaţiile necesare.
În determinarea obligaţiei principale a clientului, plata preţului, se aplică
următoarele principii: plata se face numai de către client; valoarea retribuţiei include
şi cheltuielile cu caracter permanent, întreprinse de societate pentru sporirea
potenţialului tehnico-ştiinţific; modul şi condiţiile de efectuare a plăţii sunt stabilite
de catre parti.

92
37.Arbitrajul Comercial International.

1. Definiți arbitrajul comercial internațional

Conceptul de arbitaj commercial internațional este susceptibil de mai multe acceptiuni. Intr-o
prima acceptiune arbitrajul commercial internațional este o institutie juridical pentru
solutionarea litigiilor ce se ivesc in cadrul relatiilor comerciale internatioanale si de catre
persoanele investite cu aceasta sarcina, chiar de partile aflate in litigiu. Potrivit altei opinii
arbitrajul internațional este mijlocul prin care un litigiu sau mai multe litigii ce vor aparea in
viitor pot fi solutionate definit de o persoana neinteresata. Alti autori analizeaza arbitrajul
commercial internațional ca jurisdcitie speciala si derogatorie de la dreptul comun procesual,
menita sa asigure rezolvarea litigiilor izvorite din raporturile comerciale internaționale.

2. Comparati diferite conceptii privind natura juridical a arbitrajului commercial

internațional

Notiunea juridical a arbitrajului commercial internațional nu a primit o rezovare unitara in

doctrina. Ea a generat o pluralitate de opinii contradictorii, conturindu-se trei conceptii diferite
in aceasta privinta: contractual, jurisdictional si mixta.

Conform conceptiei contractuale arbitrajul commercial international este un ansamblu de acte

juridice avind o natura contractual. Aceasta natura juridical rezulta din faptul ca solutionarea
litigiului aparut intre partile contractante este organizata de catrea acestea prin acordul lor in
limitele satbilite de lege, astfel incit sa fie realizata de persoane care le inspira incredere. Prin
urmare puterile arbitrilor si competent lor de a statua isi au sorgintea in vointa partilor litigante.
Sentinta arbitrala este declarata irevocabila tot prin vointa partilor, forta juridical a acestei
sentinte rezulta din vointa partilor litigante de a o adduce la indeplinire.

Conceptia jurisdictional se fundeaza pe premise ca statul este detinatorul puterii legislative si

judecatoresti. Adeptii acestei conceptii invoca asemanarile care exista intre instantele
judecatoresti si cele arbitrale dintre care retiem urmatoarele:

- Si judecatorul si arbitrul au puterea de a statua cu caracter obligatoriu pentru partile in

litigiu asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor formulate de reclamant
- Hotarirea pronuntata stabileste drepturile si obligatiile partilor aflate in lititgiu, care este
susceptibila de executare silita in eventualitatea ca nu este executata voluntary
- Anumite cai de atac impotriva sentintei arbitrale sint de competent exclusive de
solutionare a instantei judecatoresti de drept comun, ceea ce apropie sensibil hotarirea
arbitrala de hotarirea judecatoreasca.

93
Conceptia mixta sau eclectic considera ca cele doua conceptii mentionate – contractual si
jurisdictional se refera la arbitraj in mod unilateral, luin din considerare fie punctual de plecare
al activitatii ce o desfasoara, fie specificul acelei activitati.

In doctrina juridical s-a mentionat ca in activitatea sa arbitrajul este conditionat atit de originea
sa contractual, exprimata prin conventia de arbitraj, precum si de finalitatea sa jurisdictional
exprimata in sentinta pe care o pronunta si care este definitive si executorie.

3.Întocmiți o hotărire arbitrala.

Incetarea contractului de inchiriere prin acordul partilor

Incetarea contractului de inchiriere prin acordul partilor, neindeplinirea conditiilor de

forma avand caracter nerelevant, coroborata cu necomunicarea facturilor aferente
platii chiriei indreptateste tribunalul arbitral sa aprecieze asupra caracterului
neintemeiat al cererii de obligare a locatarului la plata chiriei pretins datorate pentru
perioada ulterioara incetarii respectivului contract de inchiriere.
sentinta arbitrala nr. 192/24.06.2005 – dosar nr. 464/2004
Partile si obiectul litigiului
Litigiul implica o societate comerciala cu raspundere limitata, in calitate de reclamanta,
precum si o alta societate comerciala cu raspundere limitata, in calitate de parata.
Reclamanta a solicitat Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de
Comert si Industrie a Romaniei obligarea paratei la plata unei sumede bani
reprezentand pret neachitat plus dobanzi pentru serviciile de depozitare si chiriile
aferente spatiului de birou, neachitate in intervalul 01.06.2001 – 31.07.2001, cu
cheltuieli de arbitrare.
Motivele actiunii
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata un contract de
inchiriere pentru sediu de birou la undepozit, proprietatea reclamantei, unde parata a
depozitat pe parcursul derularii contractului diferite marfuri, contravaloarea chiriei
pentru depozitare fiind achitata lunar, prin ordin de plata, la prezentarea facturii fiscale
emisa de reclamanta. Pentru serviciile de depozitare si chiriile aferente lunilor iunie si
iulie 2001, reclamanta a emis doua facturi ce nu au fost onorate la plata, desi termenul
de plata era de 15 zile de la data emiterii facturii. Cu privire la atitudinea paratei,
reclamanta a aratat ca, in primele 5 luni ale anului 2001, aceasta nu a facut niciun fel
de obiectii cu privire la modalitatea de plata a serviciilor de depozitare si a chiriilor
aferente spatiului de birou pus la dispozitie. Dupa ce marfurile proprietatea paratei
depozitate la sediul reclamantei au fost mutate in alt depozit, a mai aratat reclamanta,
parata a incetat platile fara a-si fi mutat toate marfurile depozitate sau sa fi eliberat
biroul inchiriat, asa incat aceasta datoreaza atat pretul pentru serviciile de depozitare,
gestionarea chiriilor, cat si dobanzi la aceste sume. A mai sustinut reclamanta ca
parata a fost de rea-credinta pentru ca a mai refuzat executarea si a altei obligatii,
94
respectiv, cea de achitare a pretului transporturilor marfurilor depozitate de reclamanta,
transport efectuat de reclamanta si ca, printr-o hotarare irevocabila pronuntata de
o instanta statala, parata a fost obligata sa plateasca reclamatei costul transporturilor
marfurilor depozitate in spatiului pus la dispozitie de catre aceasta.
Apararea paratei
Parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si nelegala pentru faptul ca
nu datoreaza sumele pretinse de reclamanta in actiune, facturile emise de reclamanta
nefiindu-i comunicate, nefiind semnate si stampilate, deci nu au fost acceptate, iar
reclamanta nu a facut dovada comunicarii lor. Drept urmare, aceste documente nu-i
sunt opozabile. Cu privire la chiria pretinsa de reclamanta pentru perioada de timp
mentionata in actiune, este nedatorata, deoarece contractul de inchiriere in baza
caruia reclamanta a emis facturile a fost reziliat incepand cu 01.06.2001, fapt
recunoscut si acceptat de reclamanta ce a efectuat ea insasi transporturile. Faptul ca
reclamanta a efectuat transporturile si a evacuat spatiul inchiriat reiese din hotararea
instantei statale, cat si din avizele de expeditie (de insotire) a marfii depuse de
reclamanta la dosar. In privinta serviciilor de depozitare pe care reclamanta le-a
facturat in perioada cand contractul era in vigoare, acestea au facut obiectul unor
intelegeri distincte, efectuandu-se plati pentru fiecare serviciu in parte.
Solutia tribunalului arbitral
Din actele si lucrarile dosarului, tribunalul arbitral retine ca, la data de 22.12.2000,
intre parti s-a incheiat contractul de inchiriere pentru sediul birou (inclusiv pentru
utilizarile asociate) care, in art. 22 lit. c contine o clauza compromisorie, ceea ce a
determinat solutionarea litigiului de catre Curtea de Arbitraj. In aceste conditii, orice
alte intelegeri care au existat intre parti si care nu s-au concretizat intr-un contract cu
clauza compromisorie nu pot fi avute in vedere de catre Tribunalul arbitral si cu atat
mai putin litigiile care apar in legatura cu aceste „intelegeri“. In cauza, intre parti au
existat intelegeri separate privind serviciile de depozitare, manipulare si transport, care
s-au transformat in uzante comerciale, servicii care erau facturate separat de chiria
datorata de parata potrivit contractului de inchiriere.
Aceste pretentii care exced cadrul contractului de inchiriere incheiat intre parti la
data de 22.12.2000 nu pot fi solutionate de catre Curtea de Arbitraj.
In legatura cu cele doua facturi fiscale a caror plata se solicita in actiune, tribunalul
arbitral constata ca, pe de o parte, acestea contin si alte prestatii (in afara chiriei), care
exced cadrului contractual, iar pe de alta parte, contractul de inchiriere din 22.12.2000
incheiat intre parti, a incetat la data de 01.06.2001, potrivit adresei (scrisorii)
comunicate de parata reclamantei, chiar daca aceasta nu este datata.
Asadar, relatiile contractuale au incetat la data de 01.06.2001, fapt acceptat de
ambele parti, chiar daca in cadrul acestei actiuni reclamanta nu mai recunoaste,
prevalandu-se de clauzele contractuale care prevad indeplinirea anumitor conditii de
forma. Faptul ca reclamantei i s-a comunicat de catre parata intentia de reziliere
(incetare) a contractului, rezulta din continutul actiunii formulate impotriva paratei
la instanta statala, precum si din continutul motivelor de recurs, incetarea relatiilor
contractuale fiind motivul principal pe care si-a intemeiat reclamanta pretentiile legate
95
de transportul marfurilor ce apartineau paratei, marfuri depozitate in spatiul
reclamantei.
In conditiile in care relatiile contractuale au incetat, orice pretentii pentru perioada
ulterioara datei de 01.06.2001 sunt neintemeiate. De altfel, cele doua facturi nu au fost
comunicate si evident nu au fost acceptate de catre parata, asa incat nu sunt
indeplinite conditiile prevazute de art. 46 C.comercial, privind mijloacele de proba
specifice obligatiilor comerciale, stiut fiind faptul ca numai facturile acceptate reprezinta
mijloace de proba.
In concluzie, fata de cele aratate mai sus, Tribunalul arbitral urmeaza sa respinga
actiunea formulata de reclamanta ca neintemeiata.

96
38.Arbitrajul Comercial International.

1. Definiți conventia de arbitraj

Conventia de arbitraj este un acord intre partile contractului de comert international de a
supune litigiile aparute intre ele in legatura cu executarea contractului spre solutionarea unui
tribunal arbitral. Convenţia de arbitraj exprimă voinţa părţilor de a se adresa arbitrajului pentru
soluţionarea litigiului lor.

2. Detrminați categoriile arbitrajului commercial internațional

Arbitrajul comercial international poate fi clasificat in functie de mai multe criterii. Utilizand
aceste criterii,doctrina juridica a clasificat arbitrajul dupa cum urmeaza:

a)In functie de competenta materiala a arbitrajului se disting:

— arbitraje ce au competenta generala, in materie de comert international. Aceste
arbitraje au o sfera generala de activitate jurisdictionala si sunt competente sa judece
orice reclamatie care rezulta din litigiul comercial, indiferent de natura contractului
comercial international. Cu titlu de exemplu mentionam: Curtea de Arbitraj de pe langa
Camera de Comert Internationala de la Paris, Asociatia Americana de Arbitraj, Curtea
de Arbitraj de la Londra, Institutul Olandez de Arbitraj etc.475
— arbitraje ce au competenta speciala in domeniul comertului international. Din aceasta
categorie fac parte arbitrajele specializate pentru comertul cu anumite produse. Putem
mentiona: Camera Arbitrala de bumbac din Le Havre si Tribunalul de Arbitraj al Bursei
de Bumbac din Bremen, care sunt specializate in solutionarea litigiilor din domeniul
comertului international cu textile; London Corn Trade Association, Asociatia
Distribuitorilor de produse alimentare din New York, specializate in litigii din domeniul
comertului cu produse agricole alimentare.
b)In functie de competenta teritoriala a instantei de arbitraj se disting:
— arbitraje de tip bilateral, care sunt create prin conventii internationale bilaterale si isi au
sediul in fiecare dintre tarile participante. Arbitrajele de tip bilateral sunt competente sa
solutio-neze litigiile aparute din raporturile de comert international dintre subiectii de
drept ce apartin ordinii juridice nationale a statelor-paiti la acele conventii. Asa sunt, de
exemplu: Camera Arbitrala Franco-Germana pentru produsele solului, Canadian-
American Com-mercial Arbitration Commission etc.
— arbitraje de tip regional, constituite printr-o conventie multi-laterala perfectata intre
statele dintr-o anumita zona geografica si sunt competente sa solutioneze litigii de comert
international ce apar intre subiectii de drept care apartin ordinii juridice nationale din
statele semnatare ale conventiei. Din aceasta categorie fac parte: Comisia Scandinava de
Arbitraj pentru piei, competenta sa solutio-neze litigiile dintre comerciantii din Suedia,
Norvegia, Finlanda, Danemarca; Comisia Interamericana de Arbitraj Comercial, a carei
competenta include pe partenerii comerciali din cadrul Organizatiei Statelor Americane.
— arbitraje cu vocatie universala, a caror competenta teritoriala se extinde la scara
planetara. Aceste arbitraje sunt abilitate sa solutioneze litigii dintre subiectii raporturilor
de comert international din toate tarile lumii, indiferent de zona geografica in care
acestea sunt situate. Mentionam in acest sens Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de
Comert Internationala de la Paris.
c) in functie de structura organizatorica, exista:
— arbitraje ad-hoc sau ocazionale, care sunt constituite de parti in vederea solutionarii unui
anumit litigiu. Aceste arbitraje au o durata efemera, existenta lor incetand odata cu
97
 pronuntarea hotararii sau cu expirarea termenului in care trebuiau sa decida si
— arbitraje institutionalizate, care au caracter permanent, iar existenta lor nu depinde de
durata unui litigiu determinat. Ele isi exercita atributiile jurisdictionale neintrerupt si cu
caracter de continuitate de cate ori este sesizat. Arbitrajul institutionalizat este organizat
sub forma unor centre permanente de arbitraj care functioneaza in cadrul unor organizatii
profesionale, sau pe langa o camera de comert nationala ori internationala.
d) in functie de atributiile conferite arbitrilor, exista:
— arbitraj de drept strict sau de jure. Acest arbitraj se caracterizeaza prin aceea ca arbitrii
statueaza potrivit normelor de drept incidente in cazul dat in care ei sunt obligati sa le respecte.
Arbitrajul de drept strict constituie regula, fiind arbitrajul de drept comun in materia raporturilor
de comert international. Atunci cand partile nu fac nici o mentiune speciala privind arbitrajul,
acesta va fi un arbitraj ad-hoc, iar puterile conferite arbitrilor sunt acelea ale unui arbitraj de
drept strict.

— arbitraj de echitate (ex aequo et bono sau amiable composition). Acestui arbitraj ii este
specific faptul, ca se realizeaza dupa principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept.
Este, deci,un arbitraj de facto, arbitrii neavand obligatia sa aplice normele legale de drept
material si nici pe cele de procedura.

3. Formulați o clauza compromisorie

Conform art.3 (1) a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Arbitrajului
Internaţional de pe lângă Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica Moldova,
principala atribuţie a Arbitrajului Internaţional constă în organizarea şi administrarea
soluţionării
Art.14 a Regulilor de procedură arbitrală (RPA) aprobate prin Hotărârea nr.08/05 din
08.05.2009 a Adunării Generale Anuale a Membrilor Asociaţiei Lichidatorilor şi
Administratorilor din Republica Moldova, stipulează că convenţia de arbitraj se poate încheia
fie ca clauză compromisorie, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de
sine stătătoare denumită compromis.
Inserarea într-un contract civil a clauzei compromisorii, în caz de litigiu, îndreptăţeşte partea
interesată să ceară soluţionarea acestuia pe calea arbitrajului, fiind exclusă competenţa
instanţelor judecătoreşti.
În contextul celor expuse, Arbitrajului Internaţional de pe lângă Asociaţia Lichidatorilor şi
Administratorilor din Republica Moldova, aduce la cunoştinţă clauza compromisorie
recomandată pentru a fi inserată în contracte, aşa cum rezultă din Regulile de procedură
arbitrale:
„Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv la încheierea,
executarea, interpretarea, desfiinţarea ori nulitatea lui, se va soluţiona prin Arbitrajul
Internaţional de pe lângă Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica
Moldova, în conformitate cu Regulile sale de procedură arbitrală”.
Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni:
98
1. „Completul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit prin acordul
părţilor sau în lipsa acestui acord, de preşedintele Arbitrajului Internaţional de pe lângă
Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica Moldova”
sau
2. „Completul arbitral va fi compus din 3 arbitri: câte unul numit de fiecare dintre
părţi şi un supraarbitru ales de cei doi arbitri. Dacă pârâtul nu dă curs invitaţiei de numire a
arbitrului, sau dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului,
preşedintele Arbitrajului Internaţional de pe lângă Asociaţia Lichidatorilor şi
Administratorilor din Republica Moldova, după expirarea termenelor prevăzute de regulile
procedurii arbitrale pentru numire şi accept, va desemna, după caz, arbitrul pârâtului ori
supraarbitrul, cu acordul prealabil al arbitrului desemnat”.
3. „Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept cu aplicarea legii Republicii
Moldova”.
4. „Procedura arbitrală se iniţiază şi se desfăşoară la sediul ... (se indică sediul
reclamantului, pîrîtului, instanţei arbitrale sau alt loc convenit în comun de părţi)”.
5. „Limba de lucru utilizată în cadrul procedurii arbitrale va fi limba …”.
6. „Tribunalul arbitral va judeca litigiul în procedură accelerată, fără participarea
părţilor la şedinţele arbitrale, la dezbaterile orale ale cauzei şi la pronunţarea hotărîrii.
Hotărârea pe cauza arbitrală va fi luată numai în baza înscrisurilor, documentelor şi altor
dovezi scrise şi fără citarea părţilor. ”
7. „Hotărârea pronunţată de arbitraj va fi definitivă şi obligatorie pentru toate
părţile la diferend şi se execută imediat.”

99
39.Arbitrajul Comercial international.

1. Identificati conceptiile privind natura juridical a arbitrajului commercial

internațional

Notiunea juridical a arbitrajului commercial internațional nu a primit o rezovare unitara in

doctrina. Ea a generat o pluralitate de opinii contradictorii, conturindu-se trei conceptii diferite
in aceasta privinta: contractual, jurisdictional si mixta.

Conform conceptiei contrcatuale arbitrajul commercial international este un ansamblu de acte

juridice avind o natura contractual. Aceasta natura juridical rezulta din faptul ca solutionarea
litigiului aparut intre partile contractante este organizata de catrea acestea prin acordul lor in
limitele satbilite de lege, astfel incit sa fie realizata de persoane care le inspira incredere. Prin
urmare puterile arbitrilor si competent lor de a statua isi au sorgintea in vointa partilor litigante.
Sentinta arbitrala este declarata irevocabila tot prin vointa partilor, forta juridical a acestei
sentinte rezulta din vointa partilor litigante de a o adduce la indeplinire.

Conceptia jurisdictionala se fundeaza pe premise ca statul este detinatorul puterii legislative si

judecatoresti. Adeptii acestei conceptii invoca asemanarile care exista intre instantele
judecatoresti si cele arbitrale dintre care retiem urmatoarele:

- Si judecatorul si arbitrul au puterea de a statua cu caracter obligatoriu pentru partile in

litigiu asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor formulate de reclamant
- Hotarirea pronuntata stabileste drepturile si obligatiile partilor aflate in lititgiu, care este
susceptibila de executare silita in eventualitatea ca nu este executata voluntary
- Anumite cai de atac impotriva sentintei arbitrale sint de competent exclusive de
solutionare a instantei judecatoresti de drept comun, ceea ce apropie sensibil hotarirea
arbitrala de hotarirea judecatoreasca.

Conceptia mixta considera ca cele doua conceptii mentionate – contractual si jurisdictional se

refera la arbitraj in mod unilateral, luin din considerare fie punctual de plecare al activitatii ce o
desfasoara, fie specificul acelei activitati.

2.Stabiliti procedura de constituire a tribunalului arbitral.

Părţile sînt libere să stabilească numărul de arbitri. Dacă părţile nu au stabilit numărul de
arbitri, vor fi desemnaţi 3 arbitri.
Nici o persoană nu poate fi privată de dreptul de a fi desemnată arbitru din cauza cetăţeniei
sale, cu excepţia cazului cînd părţile au convenit altfel.
La constituirea tribunalului arbitral din 3 arbitri, fiecare parte desemnează cîte un arbitru, iar
cei doi arbitri astfel desemnaţi numesc un al treilea arbitru. Dacă o parte nu desemnează arbitrul
100
în termen de 30 de zile de la primirea solicitării celeilalte părţi de a-l numi sau dacă cei doi
arbitri desemnaţi nu vor putea numi în termen de 30 de zile din data numirii lor un al treilea
arbitru, acesta este numit, la cererea oricărei părţi, de autoritatea competenta în decursul a 15
zile din data primirii cererii;
In cazul constituirii unui tribunal arbitral dintr-un singur arbitru, dacă părţile nu au reuşit să
convină asupra arbitrului, acesta va fi numit, la cererea oricărei părţi, de autoritatea competenta
în decursul a 15 zile din data primirii cererii.
Temeiurile de recuzare a arbitrului :
(1) În cazul în care este notificată despre o eventuală numire a ei în calitate de arbitru,
persoana trebuie să informeze asupra tuturor circumstanţelor de natură a genera îndoieli
justificate cu privire la imparţialitatea sau independenţa sa. Arbitrul, din momentul desemnării
sale şi pe toată durata procedurii arbitrale, este obligat să informeze părţile despre aceste
circumstanţe dacă nu le-a informat anterior.
(2) Arbitrul poate fi recuzat doar dacă există circumstanţe de natură a ridica îndoieli
justificate asupra independenţei sau imparţialităţii lui sau dacă el nu posedă calificarea
convenită de părţi. Partea este în drept să recuzeze arbitrul pe care l-a desemnat sau la a cărui
desemnare a participat doar pentru motive de care a luat cunoştinţă după desemnare.
Procedura de recuzare a arbitrului :
(1) Părţile sînt libere să convină asupra procedurii de recuzare a arbitrului.
(2) În lipsa înţelegerii, partea care intenţionează să declare recuzarea arbitrului trebuie să
informeze în scris tribunalul arbitral în termen de 15 zile din data la care a luat cunoştinţă de
constituirea acestuia sau din data survenirii circumstanţelor, notificînd în scris tribunalul arbitral
despre motivele recuzării. Dacă arbitrul căruia îi este înaintată recuzarea nu se retrage singur
sau dacă cealaltă parte nu este de acord cu recuzarea lui, asupra cererii de recuzare se pronunţă
tribunalul arbitral.
(3) Dacă recuzarea nu poate fi obţinută conform procedurii stabilite de părţi sau procedurii
stabilite , partea interesată poate, în termen de 30 de zile din data respingerii cererii de recuzare,
să solicite autorităţii competente adoptarea unei decizii privind recuzarea, care nu poate fi
atacată. Pînă la luarea deciziei de către aceste autorităţi, tribunalul arbitral, inclusiv arbitrul
căruia îi este înaintată recuzarea, poate continua procedura arbitrală şi poate pronunţa hotărîrea
arbitrală.

Mandatul de arbitru încetează dacă arbitrul a devenit incapabil de fapt ori de drept de a-şi
exercita funcţiile sau dacă, din motive neîntemeiate, tergiversează exercitarea lor, sau dacă se
retrage, sau dacă părţile convin asupra încetării mandatului său. În caz contrar, dacă apare vreo
controversă cu privire la oricare din motivele enumerate, orice parte poate cere autorităţii să
emită o decizie, care nu poate fi atacată, referitor la încetarea mandatului de arbitru.
101
 Dacă mandatul unui arbitru încetează ori în urma retragerii arbitrului din orice alt motiv,
ori din cauza revocării de către părţi, ori în orice alt caz, noul arbitru va fi desemnat potrivit
regulilor aplicate în cazul numirii arbitrului care se substituie.

3.Întocmiți o cerere de arbitraj

CĂTRE

CURTEA DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNAŢIONAL

DE PE LÂNGĂ CAMEREI DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A RM

S.C. ATRIMEX AKTUAL S.R.L., cu sediul în Bucureşti, Str. Drumul Taberei nr. 90,
bl. C8, sc. D, etaj 3, ap. 131, sector 6, înmatriculată la O.R.C.M. Bucureşti sub nr.
J40/22473/1993, Cod fiscal R-4754376, cont bancar nr. 407283486 deschis la BCR - Sector 3,
reprezentată legal de Director Gheorghe Atanasiu,

solicită arbitrarea Curţii, în litigiul cu:

S.C. CARDEI SCIM PROD. COM S.R.L. cu sediul în Bistriţa, Str. Toamnei nr. 2,
Judeţ Bistriţa-Năsăud, înmatriculată la O.R.C. Bistriţa-Năsăud sub nr. J06/454/1993, Cod fiscal
R-5352571, cont bancar nr. 407231301 deschis la BCR Bistriţa, reprezentată legal de Director
General Cardei Ileana.

Obiectul cererii de arbitrare îl constituie suma de 231.868.376 LEI reprezentând :

- 95.000.000 lei - avans acordat în contul mărfii, fără ca aceasta să fie livrată;

- 136.868.376 lei - daune interese calculate pe perioada 01.01.2000 - 25.05.2002 conform

dobânzii oficiale a BNR, solicitând şi curgerea în continuare a dobânzii, până la achitarea
efectivă a sumei datorate.

Temeiul juridic al competenţei Curţii îl constituie clauza arbitrală prevăzută în

Contractul de comision nr. 19981/24.10.1998 în care este stabilită competenţa Curţii.

În fapt, între cele două părţi a fost încheiat un contract de comision pentru operaţiuni de
export nr. 19981/24.10.1998, prelungit prin Addendumuri până la 31.12.1999 (Anexa nr. 1).

Prin contract, în calitate de comisionar, S.C. ATRIMEX AKTUAL S.R.L. se obliga să

încheie în nume propriu dar pe seama şi în contul comitentului S.C. CARDEI SCIM PROD.
COM S.R.L., contracte externe pentru livrări de buşteni, plata mărfii urmând a se efectua 80%

102
la prezentarea documentelor încărcării, factura externă, specificaţia, duplicatul frachtului,
diferenţa urmând a fi achitată după încasare.

Comisionarul, în cursul anilor 1998 şi 1999 a efectuat o serie de exporturi, achitând marfa
livrată.

La cererea comitentului, comisionarul a acordat acestuia două avansuri, în contul mărfii ce urma
a fi livrată pentru export, în sumă de 65.000.000 lei la data de 22.12.1998 cu O.P. nr.
1009/22.12.1998 şi 30.000.000 lei la 01.06.1999 cu O.P. nr. 2033/01.06.1999 (Anexa nr. 2).

Până la expirarea contractului de comision, respectiv 31.12.1999, comitentul nu a pus la

dispoziţia comisionarului mărfuri pentru export care să acopere suma de 95.000.000 lei acordată
ca avans în contul mărfii, neexecutându-şi, din culpă, obligaţiile contractuale.

Potrivit art. 1073 şi urm. Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a
obligaţiilor şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare, daunele interese, prevăzute de art. 1084
Cod civil, reprezentând pierderea suferită de creditor prin neexecutarea de către debitor a
obligaţiei, urmând a fi stabilite pe baza dobânzii oficiale a BNR pe perioada 01.01.2000 –
25.05.2002.

Solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de arbitrare

şi onorariul de avocat.

În drept, ne întemeiem pretenţiile pe art. 1073 şi urm. Cod civ. şi ale contractului de
comision pentru operaţiuni de export încheiat între părţi.

În susţinerea cauzei, înţelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri, pe care le anexăm la

cerere.

Arbitrul ales de noi este Dl Constantin Cunescu, supleantul său fiind Dna. Roxana
Munteanu.

Taxa de arbitrare, în valoare de ________________ lei s-a achitat cu OP nr.

__________________

Chisinau 23.05.2004

103
40.Contractul International de Asigurare.
1. Definiti contractul internațional de asigurare.
Prin contract de asigurare se intelege ca asiguratul se obliga sa plateasca asiguratorului prima de
asigurare iar acesta se obliga sa plateasca la producerea riscului asigurat asiguratorului sau unui
tert care este beneficiatul asigurarii suma asigurata ori despagubirea in limitele si in termenele
convenite.

2. Analizați caracterele juridice ale contractului internațional de asigurare

Potrivit CC al RM. CI de asigurare are caracter international daca se incheie intre asigurat si
asigurator care are sediul ori resedinta in tari diferite. Contractual de asigurare are urmat
caractere juridice:

- Consensual- accord de vointa

- Sinalagmatic – partile se oblige reciproc
- Cu executare succesiva deoarece executarea nu are loc dintr-o singura data printr-o
singura prestatie ci asiguratul e obligat sa plateasca primele in termenele stabilite, iar
asiguratorul sa acorde continuu protective prin asigurarea riscului
- Oneros – deoarece un anumit avantaj este urmarit
- Aleatoriu – efectele depend de un eveniment incert
- De adeziune – clauzele sint stabilite numai de una din parti

3. Argumentati drepturile si obligatiile părților pînă la ivirea evenimentului asigurat si

după producerea evenimentului asigurat.

obligatiile asiguratorului:

- sa aduca la cunostinta asiguratului intr-o forma adecvata conditiile asigurarii

- Sa efectueze plata la aparitia dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurarii de a

incasa suma asigurata sau despagubirea de asigurare in termenele si coditiile stabilite

- sa compenseze asioguratului cheltuielile aferente eveitarii prodducerii cazuului

sua limitarii opportune a prejudiciilor pasibile de despagubire

- Sa pastreze confidenta informatiei despre asigurat de care aluat cunostinta in procesul

asigrarrii

104
 - De a elibere la cererea asiguratului certificate de confirmare a asigurarii in cazul
asigurarii de raspundere a carausului pt bagajele si marfurile transportate, precum si
fata de terti cu indicarea sumelor asigurate

Dupa producerea evenimentului asigurat asiguratorul este obligat in achitarea indemnizatiei

catre asigurat. El va proceda la constatarea producerii evenimentului asigurat si la evaluarea
pagubelor , precum si la plata indemnizatiilor asiguratului art 1315 CC

Obligatii asiguratului:

- Sa informeze asiguratorul la incheierea CA despre toate circumstantele esentiale

referitoare la marimea riscurilor ce se asigura
- Sa ia toate masurile pt a salva si conserva bunuri
- Sa informeze asiguratorul despre alte contracte de asigurare incheiate la obiectul
respective
- Sa plateasca la timp primele de asigurare
- Sa intreprinda actiuni dependente de elpt a evita producerea cazului asigurat sau prt a
limita pagubele cauzate de producerea lui
- Sa informeze asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat indata ce a aflat
despre aceasta
- Sa rezerveze dreptul de regres asupora partii vinovate in producerea daunei
- Sa se adreseze unei autoritati abilitate in confirmarea faptului producerii riscului si/sau
detreminarii pagubei pricinuite

Neindeplinirea obligatiilor de catre asigurat poate exonera asiguratorul depre plata

despagubirilor, iar daca aceasta a fost déjà efectuata poate acorda dreptul de a cere suma
achitata.

105
41.Contractul International de Asigurare.

1. Relatați despre elementele principale ale contractului internațional de asigurare

Elementele principale ale contractului de asigurare sint urmatoarele:

 interesul asigurarii,
 riscul asigurarii,
 suma asigurata
 prima de asigurare.

Interesul asigurarii prezinta particularitati in raport cu formele concrete ale asigurarii:

de bunuri, de persoane si de raspunder civila. Interesul asigurabil este interesul ce se naste din
raporturile unei persoane cu privire la un anumit bun ce poate fi asigurat. Pentru a fi asigurabil
un interes trebuie să fie economic si evaluabil in bani. Natura juridica a interesului asigurarii se
apreciaza in raport cu caracterul subiectiv sau obiectiv al acestuia. Potrivit teoriei interesului de
asigurare subiectiv, prin contract se asigura numai interesul asiguratului, nu si interesul celorlate
persoane cu privire la bunul asigurat si care nu au incheiat contract de asigurare. Teoria
interesului de asigurare obiectiv consider ca interesul fiind obiectiv este incorporate bunului
asigurat si este independent de titularul interesului.

Riscurile asigurate reprezinta insasi cauza asigurarii fiind anumite evenimente care pot
surveni in procedura de producer, comercializa sit ran a marf si au ca urmare avarierea totala
sau partial a acestora. Partile vor conveni expres asupra riscurilor care urmeaza a fi asigurate si
in urma carora vor fi achitate despagubiri sau in care e rational se va allege o clauza contractual
care prevede asigurarea riscurilor necesare. Companiile de asigurari clasifica riscurile in:

- Riscuri excluse- evenimente ce pot surveni in viitor si pot cauza daune comerciantilor
care sint asigurate nu prin intermediul CA, ci prin alte mijloace aplicate de
comercianti cum ar fit axe vamale imprevizibile, dolul asiguratului, interzicerea in
livrare etc.
- Riscuri asigurabile car pot fi
- Obisnuite se datoreaza unor intimplari fortuite cum ar naufragiu , jaf, incendiu
- Special sint datorate de caracteristicile fizico-chimice ale marfurilor, fie sint datorate
ltor cause deosebite ivite in perioada asigurata cum ar fi scurgerea lichidelor, oxidare
metalelor, spargerea sticlei etc.

Suma asigurata este suma pina la concurenta careia asiguratorul raspunde fata de
asigurat in cazul producerii evenimentului acoperit prin asigurare. Ea serveste ca baza si pentru
calcularea primei de asigurare. Valoare bunului se stabileste reiesind din valoarea indicate a

106
marfurilor in facturile comerciale la care poate fi adaugat costul transporturilor, taxelor vamale
si beneficial de pina la 10 % din costulindicat in facture. Suma asigurata poate fi mai mica sau
cel mult egala cu valoarea de asigurare evintindu-se supraasigurarea nici subasigurarea. SA
poate fi modificata prin maj sau reducere

Prima de asigurare constituie suma de bani care este echivalentul serviciului

asiguratorului si care se plateste anticipat de catre asigurat. Prima este pretul pentru ca
asiguratorul sa ia asupra sa riscul. Criteriul essential de stabilire a marimii primei de asigurare
constituie volumul riscurilor asigurate care se determina pe baza de date statistice. In calculul
primei de asigurare sint luate in considerare durata si suma asigurata. Daca asiguratorul in baza
unei clause contractual privind actualizarea primei de asigurare mareste cuantumul acesteia,
asiguratul poate rezilia contractual cu respectarea termenului de preaviz care e de o luna, iar
majorarile neinsemnate nu indreptatesc reziliere.Practica asigurarilor a elaborate mai multe
tipuri de polite de asigurare in dependent de tipul asigurarii. Astfel deosebim polite maritime,
fluvial, terestre sau aeriene care se stabilesc in dependent de tipul de transport utilizat. Polite
CARGO,CASCO in dependeta d ebunul asigurat, polita de navlu care asigura, de port care
sigura riscurile in timpul unei stationary mai indelungate in port, polita de constructii se asigura
nava in perioada de constructii, polita de reasigurare in cazul asigurarii asiguratoprului contra
survenirii riscului déjà asigurat. In dependent de polita de asigurare se stabilesc drepturile si
oblig partilor, suma asigur, prima de asigurare etc.

2. Specificați categoriile riscurilor si modul de asigurare a lor in cadrul asigurarii

CASCO și CARGO

Asigurarea de bunuri este obiectul cel mai des intilnit in CIA si este asigurare

CARGO – asigurarea marfurilor pe perioada transportarii

CASCO – asigurararea mijl d transport utilizate in special in transportul maritime si aerian.

CASCO e o varietate a CIA avind ca obiect navele comerciale, navele de pescuit oceanic sau
navle auxiliare ce deserves porturile cum ar fi macaralele plutitoare , salupele si altele aflate in
proprietatea societatilor de navigatie ca si navele primate spre folosinta pastrare sau remorcare
cu titlu de inchiriere. Contractual se incheie pt pagubele cauzate bunurilor asigurate de
accidentele, intimplarile si pericolele navigatiei si exploatarii acestor bunuri. La perfectarea
acestui contract se ia in considerarea valoarea bunurilor asigurate(nave, masini, instalatii sau
alte parti component putind fi inclus nalvul sau cheltuielile legate de exploatarea navelor).
Practica internationala a elaborate uzante in domeniul asigurarilor astfel incit intreasigurator si

107
asigurat sa fie suficienta indicarea termenului special pt care se negociaza asigurararea. Astfel
prin contract pot fi stipulate urmatoarele coditii de asigurare:

- WPA sau WA cu raspundere pt avarii si pierdere. Asiguratorul se oblige sa plateasca

despagubiri pt daunele acuzate de pierderea totala a navei (efectiva sau constructiva), pt
pierderea unui obiect facind parte dininventarul fix al navei ca si din avariile datorate
calamitatilor natural cum ar fi naufragii, esuare, coleziuni cu alte nave, eroare de navigatie,
incendii si explozii, precum si de disparitie a navei, avariile pricinuite acesteia de masurile de
salvare, avariile provocate de alte nave, provocate de nava instalatiilor portuare. Asiguratorului
ii revine totodata obligatia sa acorde despagubiri si pt contributia navei la avaria comuna,
despagubirile in vederea salvarii si conservarii navei pt aducerea acesteia intr-un port de
refugiu, cheltuielile de judecata sau arbitraj faute de asigurat cu acordul asiguratorului in scopul
respingerii sau reducerii pretentiilor formulte de terti fata de asigurat, ori in vederea punerea in
valoare a pretentiilor formulte de asigurator fata de terti.

- FPA fara raspundere pt avarii cu exceptia cazurilor de naufragiu, esuare, incendiu, explozie pe
bord si ciocnire. Asiguratorul isi asuma obligatia sa despagubeasca limitative pierderea totatla a
navei

- TLS cu raspundere numai pt pierderea totala a anavei inclusive cheltuielile de salvare,

obligatia asiguratorului se rasfringe la acordarea de despagubiri pt pagubele generate prin
pierderea totala sau disparitia navei, precum si cheltuielile necesare si rezonabile pt salvarea
navei fiind irrelevant rezuktatul acestora

Asigurarea CARGO- varietatea a CIA, care are ca ob marfuril aflate in transport intl. in cazul
marfuri de export pot fi incluse in asigurarea, cu observ reglementarilor vamale existente in st
de destinatie si taxele vamale la export. Durata asig CARGO este de la “magazine la magazie”
si acopera intervalul de timp scurs din mom in care marfa paraseste magazia si pina la intrarea
acestora in magazine destin-ului, sau la destinatia indicate in CIA.
In transp international se utilizeaza urmatoarele clauze:
-FPA – fara avarie particulara => presupune asigurarea de catre A a obligatiile de a plati
despagubirile asiguratului p/t daunele suportate de acestea, ca um a avariei commune sau
particulare, interbuintat in transport maritim.
In baza acestui termen comp de asig va acorda despagub asiguratului numai cind, in urma unui
accident sau catastrophe, bunul a fost pierdut sau avariat. In caz contrar, asiguratul nu va putea
pretinde despagubirile. In acest caz prima de asig este mai mica fata de cazul cind si include
riscurile sus mentionate.
-NPA => cu rasp pt avarie particulara => prevede despagubirea asiguratului si in cazul surve
unor daune ce nu au nimic comun cu avaria/catastrofa. La cererea asiguratului, in skimbul unei
prime, in contr pot fi stipulate urmat riscuri: furt, jaf, nelivrare, ruginire, oxidare, spargere,

108
scurgere ordinara a lichidului, recipientelor, asudare si aburire a navei, umezire prin umed
atmosferica/ contaminare.
-AR – toate riscurile => se acopera toate daunele cauzate bunuri de orice risc l/a care acestea ar
fi expuse, cu exceptia riscurilor expres excluse, cum ar fi razboi, avarii provocate de mine,
bombi, piraterie. P/t a fi asigurat si aceste riscuri, partile treb sa specific in contr pe fiecare din
ele. Ex: AR+ celelalte riscuri.
Distrugerea bunurilor in urma survenirii riscurilor pot fi provocate de citeva avarii: totale,
partiale, comune, particulare :
Totala => duce la pierderea intreaga a bunurilor asigurate sau deteriorarea/ proprietatilor lui,
incit devine imposibil utilize lui/dupa destin. Costurile de salvare depasesc costul bunului.
Partial => duce la disparitia, distrugerea partial a bun si este constatata imediat dupa avarie de
un comisar de avarie. Asiguratul va primi despagubirile in proportia bunurilor deteriorate.
Comuna => distrugerea bunurilor asigurate in mod constient pe nava. Se va considera asemenea
avarii, daca au fost intreprinse rational si in situatii exceptionale. Daunele surv sunt impartite
intre propriet marfi si transportator.
Particulara => daunele au survenit ca urmare a cazurilor fortuite.

3. Analizați etapele incheierii CIA

O prima etapa este declaratia (cererea de asigurare) care consta in completarea de catre
asigurat a unui formular special al asiguratorului prin care se manifesta vointa de a incheia
contractual. Declaratia de asigurare permite asiguratorului sa-si faca o opinie asupra riscului pe
baza raspunsurilor asiguratului la intrebarile din formular. Fiind un act unilateral de vointa
declaratia de asigurare produce efecte juridice specific asigurarii numai dup ace a fost accepatat
de asigurator.

O alta etapa o constituie analiza declaratiei de risc. Riscul prezinta pentru asigurator o
importanta deosebita. In functie de acest element se apreciaza daca se poate accepta riscul si
marimea primei de asigurare aferenta. Asiguratul trebuie sa faca declaratii complete chiar si
atunci cind pe parcurs imprejurarile esentiale privind riscul s-au schimbat. In caz contrar
asiguratorul isi rezerva dreptul fie de a modifica contractual, fie de a refuza despagubirea
solicitata de asigurat. De regula contractual de asigurare se considera incheiat prin plata
primelor de asigurare si emiterea documentului de asigurare.

109