Sunteți pe pagina 1din 5

Miscarea substantei solvite reprezinta forta motrice pentru miscarea fludului.

Totusi, si
reversul pare a fi adevarat, acela fiind ca miscarea substantei solvite poate fi cuplata cu
miscarea fluidului prin atragerea solvitului, fenomen prin care substanta dizolvata migreaza
in sensul deplasarii solventului(apa).Prin fenomenul de atragere a solvitului se absoarbe o
cantitate importanta de Na+ si de uree la nivelul jejunului.Indeferent de scop, mecanismul
are loc prin migrare paracelulara si depinde de permeabiliattea jonctiunilor membranare si
de marimea debitului de apa transmembranar.Astfel, mecanismul osmotic contribuie, in
principal, la absorbtia catorva molecule mici, solubile in apa, cum ar fi ureea si Na+, mai ales
in epiteliile cu permeabilitate relativ mare.Permeabilitatea transepiteliala a jejunului se
considera a fi mult mai mare decat dea a ileonului sau colonului, dovada fiind diferenta mai
mica de voltaj transepitelial spontan, cantitatile mari de NaCl absorbite pasiv si prezenta
unor pori mai mari.

Absorbtia Na+

Atat la nivelul intestinului subtire cat si a celui gros sunt absorbite zilnic cantitati mati de
Na+ si Cl-, dar mecanismele responsabile pentru acest proces fiziologic important, care au
loc in diverse segmente ale intestinului sunt diferite.Celulele epiteliale care tapeteaza
vilozitatile intestinale ale intestinului subtire si celulele epiteliului de suprafata de la nivelul
colonului sunt responsabile de absorbtia marii majoritati a Na+.Absorbtia de Na+ este
rezultatul interactiunii complexe a proceselor de transport membranar de la nivelul apical si
bazolateral.Sunt 4 tipuri de absorbtie activa de Na+ la nivel intestinal:

1.Absorbtia Na+ cuplat cu nutrient are loc la nivelul celulelor vilozitatilor jejunului si
ileonului si este mecanismul primordial pentru absorbtia postprandiala a Na+.

2.Schimbul electroneutru Na-H de la nivelul membranei apicale, in absenta schimbului Cl-


HCO3 este stimulat de pH-ul bazic determinat de continutul luminal bogat in HCO3-

3.Schimburile Na-H si Cl-HCO3 pot fi cuplate de catre un pH intracelular avand drept


consecinta absorbtia neutra de NaCl, mecanism principal de absorbtie in perioadele
interdigestive.

4.In cazul absorbtiei electrogene de Na+, etapa apicala a transportului ionului are loc prin
canale epiteliale de Na+.

Pompa de Na-K este responsabila, del putin partial, de migrarea Na+ dinspre celula catre
sange.

Absorbtia Na+ cuplata cu nutrient are loc de-a lungul intregului intestin
subtire.Absorbtia Na+ cuplat cu glucoza sau cu aminoacid are loc doar la nivelul celulelor
epiteliale ale vilozitatilor, nu si in cripte.Acest proces este mecanismul princupal de
absorbtie de Na+ dupa mese.In perioadele interdigestive, contributia la absorbtia ionului
este mica pentru ca in lumenul itnestinal se mai gasesc doar cantitati limitate de glucoza sau
aminoacizi.

Schimbul electroneutru Na-H din duoden si de la nivelul jejunului este responsabil de


absorbtia de Na+ stimulata de alcalinitatea intraluminala. HCO3- luminal, rezultantul
secretiilor pancreatice, biliare si duodenale creste absorbtia Na+ in portiunea proximala a
intestunului subtire prin stimularea shimbului membranar apical Na-H.

Absorbtia Cl-

Are loc de-a lungul intregului intesti subtire si gros si este strans legata de absorbtia
Na+.Absorbtia celor 2 ioni poate fi cuplata fie prin diferenta de potential, fie prin pH.Uneori,
absorbtia celor doi ioni nu se cupleaza, oar Cl- se poate deplasa paracelular sau
transcelular.Absorbtia de Cl- poate fi un proces pur pasic datorat gradientului electrochimic
al ionului si poate avea loc la nivel jonctional sau la nivelul membranelor individuale ale
celulei epiteliale.In ambele cazuri, forta motrice deriva din unul sintre mecanismele
electrogene ale absorbtiei Na+: transport cuplat cu nutrienti, in intestinul subtire si prin
canalele epiteliale de Na+ in portiunea distala a colonului.De aceea mecanismul poata
numele de absorbtie Cl- voltaj-dependenta si nu este un mecanism de transport activ.

Tipuri de absorbtie a Cl- la nivelul intestinului:

1.In absorbtia de Cl- voltaj-dependenta , ionul poate difuza pasiv din lumen catre sange la
nivelul jonctiunilor, datorita potentialului negativ lumen-epiteliu.

2.In absenta unui schimbator de ioni in paralel Na-H, schimbul electrogen Cl-HCO3 care are
loc in mebrana apicala, determina absorbtie de Cl- si secretie de HCO3-.

3.Absorbtia electroneutra de NaCl poate media absorbtia de Cl- in perioadele interdigestive,


pH-ul intracelular poate cupla cei doi schimbatori de ioni.

In interiorul intestinului subtire, aparitia unei diferente de potentian lumen-negativa prin


cotransportul Na/glucoza si Na/aminoacid asigura forta motrice pentru absorbtia Cl- dupa
mese.In cadrul intestinului gros, mai ales in portiunea distala, absorbtia electrogena de Na
prin canalele epiteliale de Na+ determina si ea aparitia unei diferente de potential
electronegativa intraluminala, care creeaza forta motrice pentru absorbtia Cl- voltaj-
dependenta.Schimbul paralel de Na-H si Cl-HCO3 de la nivelul ileonului si a portiunii initiale
a colonului, mediaza absorbtia de Cl- din perioadele interdigestive.

Absorbtia electroneutra a NaCl si absorbtia de Na+ mediaza si absorbtia de Cl- din ileon si
portiunea initiala a colonului.Etala apicala a acestui proces de absorbtie se realuzeaza in
paralel cu schimbul Na-H si cu cel Cl-HCO3, cuplate datorita pH-ului.
Absorbtia K+

Tractul gastrointestinal participa la mentinerea concentratiei plasmatice a K+, desi, in


comparatie cu rinichii, intregul intestin joaca un rol relativ moderat, mai ales la indivizii
sanatosi.Modelul miscarii intestinale a K+ este asemanator celui de la nivelul rinichiului:

1. Intestinele sunt capabile atat de absorbtie cat si secretie de K+


2. Intestinul absoarbe K+ insegmentul proximal si il secreta in segmentul distal.

Alimentatia firnizeaza 80-120 mmolK+/zi, in timp ce cantitatea de K+ eliminata prin fecale


este de doar 10mmolK+/zi.Cantitatea totala de K+ ce ajunge in lumenul intestinal este
considerabil mai mare decat cea introdusa in organism prin alimentatie.In intestin, absorbtia
de K+ se face pasiv, dar si activ:

Pasiv: Are loc prin fenomenul de atrage al solvitului

Activ:La nivelul colonului distal, absorbtia activa de K+ are loc transcelular.

Din cele doua de mai sus deducem ca absorbtia pasiva se face doar la nivelul intestinului
subtire, iar cea activa doar la nivelul colonului.

Reglarea transportului ionilor

Numerosi mediatori chimici din diverse surse regleaza transportul intestinal de


electroliti.Cativa dintre acesti agonisti sunt importanti atat in starea de sanatate cat si in
afectiunile diareicesi, uneori, doar diferentele cantitative separa controlul reglarii normale
de fiziopatologia diareei.Acesti mediatori pot actiona prin unul sau mai multe mecanisme:
nervos, endocrin, paracrin si autocrin.Agonistii care cresc absorbtia se numesc absorbtagogi.

Corticoizii sunt principalii hormoni care imbunatatesc absorbtia intestinala de fluid si


electrolit.Mineralocorticoizii stimuleaza absorbtia de Na+.Glucocorticoizii stimuleaza
absorbtia electroneutra de NaCl de-a lungul intregului intestin, fara niciun efect asupra
absorbtiei electrogene de Na+.

Printre substantele care cresc absorbtia se afla somatostatina, eliberata de celulele


endocrine ale mucoasei intestinale, care sunt neurotransmitatori ai neuronilor enterici.

Absorbtia carbohidratilor

Cele trei monozaharide, produsi de digestie ai carbohidratilor, glucoza, galactoza si fructoza


subt absorbite de intestinul subtire printr-un proces in doua etape care implica absorbtia lor
prin membrana apicala in celulele eliteliale si iesirea lor in membrana
bazolaterala.Transportorul Na/glucoza (SGLT1) este proteina responsabila pentru absorbtia
glucozei si galactozei de la nivelul emmbranei apicale.Iesirea celor trei monozaharide prin
membrana bazolaterala utilizeaza un transportor facilitat de glucoza(GLUT2).Pentru ca
SGLT1 nu poate transporta fructoza, etapa de la nivelul membranei apicale de absorbtie a
fructozei are loc prin difuzie facilitata prin intermediul GLUT5.Astfel, desi exista doua
mecanisme diferite de transport al glucozei si fructozei la nivelul membranei apicale, un
singur transportor(GLUT2) este responsabil pentru miscarea celor doua monozaharide de-a
lungul membranei bazolaterale.

Absorbtia glucozei prin membrana apicala prin SGLT1 reprezinta un transport activ, pentru
ca influxul de glucoza apare impotriva gradientului de concentratie al glucozei.Absorbtia
glucozei prin membrana apicala este stimulata de gradientul electrochimic al Na+, care, la
randul sau este mentinut prin extragerea de Na+ de-a lungul membranei bazolaterale prin
pompa Na-K.Acest tip de transport al glucozei dependent de Na+ este un exemplu de
transport activ secundar.Inhibarea pompei Na-K reduce absorbtia activa a glucozei prin
scaderea gradientului de Na+ de la nivelul membranei apicale si astfel, scazand nivelul de
intrare al glucozei.

Absorbtia proteinelor, peptidelor si a aminoacizilor

In timpul perioadei post-natale, celulele epiteliale intestinale absorb proteine prin


endocitoza, un proces prin care presupune un transfer de uminitate pasiva de la mama la
copil.Absorbtia proteinei intacte de catre celula epiteliala inceteaza in luna a sasea.Intestinul
adult poate absorbi cantitati finite de proteine intacte si polipeptide.Enterocitele pot prelua
prin endocitoza o cantitate mica de proteine intacte, din care majoritatea sunt degradate in
lizozomi.

Toti compusii proteici absorbiti ies din celulele epiteliale viloase si intra in sange ca
aminoacizi individuali.Portiuni substantiale din acesti aminoacizi sunt eliberate in lumenul
intestinului subtire de proteaze lumenale ale marginii in perie si se deplaseaza de-a lungul
membranelor apicale ale enterocitelor prin intermediul mai multor sisteme de transport ale
aminoacizilor.In orice ca, cantitati substantiale de proteine sunt absorbite din lumenul
intestinal ca dipeptide, tripeptide sau tetrapeptide si apoi hidrolizate la aminoacizi de
peptidaze intracelulare.Transportorul responsabil pentru absorbtia lumenala a
oligopeptidelor este diferit de trasnportorii aminoacizilor.Absorbtia se face printr-un proces
activ, condus de un gradient de protoni.Absorbtia oligopeptidelor are loc printr-un
cotransportator H/oligopeptida, cunoscut ca PepT1, care este de asemenea prezet in tubul
proximal renal.

Absorbtia aminoacizilor seface prin absorbtia Na+-dependenta a aminoacizilor


neutri.Deplasarea in sus a aminoacizilor neutri este actionata de un gradient de Na+ orientat
catre interior, gradient ce este mentinut de pompa Na-K bazolaterala.Absorbtia
aminoacizilor este un proces electrogenic si reprezinta un alt exemplu de transport activ
secundar.
Absorbtia lipidelor

Dupa secretia lor in sucul pancreatic si biliar, diversele lipaze pancreatice activate si sarurile
biliare, fosfatidilcolina, colesterol se absorb la suprafata picaturilor de emulsie care ajung de
la nivelul stomacului.Produsele lipolitice, acizi grasi care sunt acum ionizate la pH-ul
duodenal de 5,5 si 6,5 lizofosfatidilcolina si colesterolul – actioneaza ca emulsifianti
suplimetari.Pe masura ce triacilglicerolii de suprafata sunt hidrolizati, sunt inlocuiti cu cei din
miezul particulei de emulsie.Pe masura ce picaturile de emulsie devin progresiv mai mici, isi
maresc aria de suprafata, astfel incat rata de hidroliza creste,Initial, o faza cristalina de acid
gras si calciu se formeaza langa suprafata picaturii de triacilglicerol pana cand Ca2+ liber
este expulzat.Pentru a ajunge in interiorul enterocitului, produsii lipidici trebuie sa
depaseasca cateva bariere.Acestea sunt:

1.Stratul de mucus tip gel cate limiteaza suprafata epiteliala intestinala

2.Stratul integru de apa adiacent membranei apicale a enterocitului

3.Membrana apicala.

Desi stratul sub forma de gel de mucus care limiteaza intestinul este 95% apa, interstitiile
sale formeaza o bariera impotriva difuziunii libere a macroagregatelor lipidice.Din cauza
barierei de difuziune, stratul integru de apa ce se afla adiacent membranei apicale
enterocitare nu este in echilibru cu faza de masa a apei din lumen.A fost estimat initial ca
stratul integru de apa era cu cateva sute de micrometri mai gros si reprezenta o bariera
semnificativa pentru difuzia nutrientilor lipidici prin marginea in perie a enterocitului.Acum
se considera ca stratul integru de apa nu este asa gros si nu constituie o bariera absorbtiva
majora.