Geometrie II

(Geometrie analitică şi afină)

Anul I, semestrul II

Matematică (MA1203) şi Matematică-Informatică (MB1203)

Asist. drd. Marian-George Ciucă

March 12, 2008

1
 SEMINARUL 1

−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
În cele ce urmează notăm cu a :=BC, b :=CA, c :=AB . Prin urmare, avem a + b + c =
0.
Vom nota lungimile vectorilor fără −→, adică a = BC, b = CA, c = AB.
−→ −→ −→ −→
Produsul scalar al vectorilor a şi b se reprezintă prin a · b .
a+b+c
Semiperimetrul p := .
2
−→ −→ b2 − a2 − c2
1.1. Fie 4ABC. Să se arate că a · c = .
2
Soluţie.
Figura 1.1.
Dacă aplicăm teorema cosinusului pentru unghiul B :

b2 = a2 + c2 − 2ac cos B
−→ −→ b2 − a2 − c2
Deci a · c = ac cos (π − B) = −ac cos B = .
2
1.2. Să se determine vectorii mediană, înălţime, bisectoare şi lungimile lor.
Soluţie.
Figura 1.2.1. (mediană)
−→ −→
Notăm cu D mijlocul lui BC. Vrem să determinăm vectorul mediană ma =AD .
−→ −→ −→ −→ 1 −→ −→ 1 −→
AD=AB + BD=AB + BC= c + a .
2 2
−→ −→ 1 −→ −→ −→ 1 −→ −→ −→ 1 −→
Deci ma = c + a . Analog, se vor obţine şi mb = a + b şi mc = b + c .
2 2 2
Calculăm lungimea
µ medianei: ¶ µ ¶
2 −→ −→ −→ 1 −→ −→ 1 −→ −→ −→ −→ −→ 1 −→ −→
ma =ma · ma = c + a · c + a = c · c + a · c + a · a =
2 2 4
2 2 2 2 2 2
1 b −a −c 2b + 2c − a
= c2 + a2 + = .
4 2 4
Figura 1.2.2. (înălţime)
−→ −→
Notăm cu E piciorul înălţimii din A. Vrem să determinăm vectorul înălţime ha =AE .
−→ −→ −→ −→ a2 + c2 − b2 −→
AE=AB + BE= c + a .
2
a2 + c2 − b2 a2 + c2 − b2 −→ a2 + c2 − b2 1 −→ a2 + c2 − b2 −→
BE = AB · cos B = c = ⇒BE= · a= a
2ac 2a 2a a 2
2 2 2 2 2 2
−→ −→ a + c − b −→ −→ −→ b + a − c −→ −→ −→
Deci ha = c + a . Analog, se vor obţine şi hb = a + b şi hc = b
2 2
c2 + b2 − a2 −→
+ c .
2
2
Calculăm lungimea
µ înălţimii: ¶ µ ¶
2
−→ −→ −→ a2 + c2 − b2 −→ −→ a2 + c2 − b2 −→
ha = ha · ha = c + a · c + a =
2 2
µ 2 ¶2
−→ −→ a + c2 − b2 −→ −→ −→ −→
=c · c + a · a + (a2 + c2 − b2 ) a · c =
2
4p (p − a) (p − b) (p − c) 4S 2
= = .
a2 a2
Figura 1.2.3. (bisectoare)
−→ −→
Notăm cu AF bisectoarea unghiului A. Vrem să determinăm vectorul bisectoare ba =AF .
−→ −→ −→ −→ c −→
AF =AB + BF = c + a .
b+c
Din teorema bisectoarei în triunghiul 4ABC, avem:

FC AC
=
BF AB

de unde, adunând cu 1, obţinem

BC AC + AB
=
BF AB
AB · BC ac −→ ac 1 −→ c −→
Rezultă că BF = = şi vectorul BF = · a= a .
AC + AB b+c b+c a b+c
−→ −→ c −→ −→ −→ a −→ −→ −→ b −→
Deci ba = c + a . Analog, se vor obţine şi bb = a + b şi bc = b + c .
b+c c+a a+b
Calculăm lungimea
µ bisectoarei:
¶ µ ¶
2
−→ −→ −→ c −→ −→ c −→
ba = ba · ba = c + a · c + a =
b+c b+c
µ ¶2
−→ −→ c −→ −→ c −→ −→ 4bc
=c · c + a · a +2 a · c= p (p − a) .2
b+c b+c (b + c)2

3
 SEMINARUL 2

2.1. Concurenţa înălţimilor.

Demonstraţie.
Figura 2.1.
Considerăm înălţimile AH şi BH. Vrem să arătăm că CH este tot înălţime.
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
Notăm cu a0 =AH, b0 =BH şi c0 =CH . Vrem c0 · c = 0.
−→ −→ −→ −→
Avem a0 · a = 0 şi b0 · b = 0. (2.1.1)
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
Dar a0 =AH=AB + BH= c + b0 ⇒ c = a0 − b0 . (2.1.2)
−→ −→ −→ −→ −→ −→
Analog, obţinem a = b0 − c0 şi b = c0 − a0 . (2.1.3)
Înlocuind (2.1.2) şi (2.1.3) în relaţiile (2.1.1) , obţinem

−→
µ−→ −→¶
a · b0 − c0
0
= 0
−→
µ−→ −→
¶
b0 · c0 − a0 = 0

adică

−→ −→ −→ −→
0
a · b0 − a0 · c0 = 0
−→ −→ −→ −→
0 0 0 0
b · c − b · a = 0

Prin urmare, avem

−→ −→ −→ −→
b · c0 − a0 · c0 = 0
0

−→ −→
µ−→ −→¶ −→
−→ −→−→ −→
Ţinând cont de (2.1.2) , rezultă că 0 = b · c − a · c = b0 − a0 · c0 = − c · c0 .2
0 0 0 0

2.2. Concurenţa mediatoarelor.

Demonstraţie.
Figura 2.2.
Considerăm punctele D, E, F mijloacele laturilor BC, AC, respectiv, AB, şi mediatoarele OD
şi OE. Vrem să arătăm că OF este tot mediatoare.
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
Notăm cu a0 =DO, b0 =EO şi c0 =F O . Vrem c0 · c = 0.

4
 −→ −→ −→ −→
Avem, din ipoteză, a0 · a = 0 şi b0 · b = 0. (2.2.1)
−→ −→ −→ −→ −→ 1 −→ 1 −→ −→ 1 −→ 1 −→ −→ −→ 1 −→
Dar a0 =DO=DC + CE + EO= BC + CA + EO= a + b + b0 = b0 − c .
−→ −→
2 2 2 2 2
−→ 0 0
Rezultă că c = 2 b −2 a . (2.2.2)
−→ −→ −→ −→ −→ −→
Analog, obţinem a = 2 c0 −2 b0 şi b = 2 a0 −2 c0 . (2.2.3)
Înlocuind (2.2.2) şi (2.2.3) în relaţiile (2.2.1) , obţinem

−→
µ −→ −→
¶ −→ −→ −→ −→
0 0 0
a · 2 c −2 b = 0 ⇔ 2 a0 · c0 −2 a0 · b0 = 0
−→
µ −→ −→
¶ −→ −→ −→ −→
0 0 0
b · 2 a −2 c = 0 ⇔ 2 b0 · a0 −2 b0 · c0 = 0

Adunând cele două relaţii obţinem

−→ −→ −→
µ−→ −→¶ −→
−→
2 a · c −2 b · c = 0 ⇔ 2 b0 − a0 · c0 = 0
0 0 0 0

adică

−→ −→
c · c0 = 0.2

2.3. Concurenţa medianelor.

Demonstraţie.
Figura 2.3.
Considerăm punctele D, E, F mijloacele laturilor BC, AC, respectiv, AB, şi medianele BE şi
CF. Notăm cu {G} = BE ∩ CF.
−→ −→
Concurenţa medianelor se reduce la a arăta coliniaritatea vectorilor AG şi AD .
−→ −→ −→ 1 −→
Cum AD este mediană, rezultă că AD= c + a . (conform exerciţiului 1.2)
µ 2 ¶
−→ −→ −→ −→ 2 −→ −→ 2 −→ 1 −→ −→ 2 −→ 1 −→ −→ 2 −→ 1 ³−→ −→´
AG=AB + BG=AB + BE= c + a + b =c + a + b=c + a − a + c =
µ ¶ 3 3 2 3 3 3 3
2 −→ 1 −→ 2 −→ −→ −→
= c + a = AD, deci AG şi AD sunt coliniari.2
3 2 3
2.4. Concurenţa bisectoarelor.
Demonstraţie.
Figura 2.4.
Considerăm bisectoarele AD, BE, CF şi notăm cu {I} = BE ∩ CF.
−→ −→
Concurenţa bisectoarelor se reduce la a arăta coliniaritatea vectorilor AI şi AD .

5
 −→ −→ −→ c −→
Cum AD este bisectoare, rezultă că AD= c + a . (conform exerciţiului 1.2)
b+c
−→ −→ −→
Avem AI=AB + BI . (2.4.1)
Cum CI este bisectoare în triunghiul 4BCE, din teorema bisectoarei, rezultă că

IE EC
=
BI BC

Adunând 1 la ambii membri obţinem

BE EC + BC BE · BC
= ⇒ BI =
BI BC EC + BC

Dar BE este bisectoare în triunghiul 4ABC şi, conform teoremei bisectoarei, avem

AE AB
=
EC BC

Adunând 1 la ambii membri obţinem

AC AB + BC
=
EC BC

adică

AC · BC ab
EC = =
AB + BC a+c
µ ¶
−→ 1 −→ −→ BC −→
Cum BI= BI · BE , rezultă că BI= BE .
BEµ ¶ EC +µBC ¶
−→ a −→ a −→ a + c −→ a ³ −→ −→´
Deci BI= a + b = a + − a − c =
ab c+a a+b+c c+a
+a
a+c
c −→ a −→
= a − c . (2.4.2)
a+b+c a+b+c
Înlocuind relaţia de mai sus (2.4.2) în (2.4.1) , obţinem
µ ¶
−→ c
−→ −→ a −→ b+c −→ c −→ b + c −→
AI= c + a − c= c + a = AD
a+b+c a+b+c a+b+c b+c a+b+c
−→ −→
Deci AI şi AD sunt coliniari. 2
2.5. Fie triunghiul 4ABC, E mijlocul lui AB, F mijlocul lui AC. Să se arate că EF = 12 BC
şi EF kBC.
Demonstraţie.
Figura 2.5.

6
 −→
Calculăm vectorul EF :
−→ −→ −→ 1 −→ 1 −→ 1 ³ −→ −→´ 1 −→ 1 −→
EF =EA + AF = − BA − AC= − c − b = a = BC
2 2 2 2 2

De aici rezultă că EF = 12 BC şi EF kBC.2

2.6. Fie trapezul ABCD, ABkCD, M mijlocul lui AD, N mijlocul lui BC, P mijlocul lui AC,
AB+DC DC−AB
Q mijlocul lui BD. Să se arate că MNkAB, MN = 2
şi P Q = 2
.
Demonstraţie.
Figura 2.6.
În trapezul ABCD avem

−→ −→ −→ −→
AB + BC + CD + DA= 0

Prin urmare, obţinem

−→ −→ −→ −→
BC + DA= − AB − CD
−→
Determinăm vectorul 2 MN:
−→ −→ −→ ³ −→ −→ −→ ´ ³ −→ −→ −→ ´ −→ −→
2 MN=MN + MN= MA + AB + BN + MD + DC + CN =AB + DC

−→ −→ −→
Cum ABkCD, rezultă că vectorii AB şi DC sunt coliniari şi au aceeaşi orientare, adică AB=
−→
α DC, unde α > 0.
−→ −→
Deci 2 MN= (1 + α) DC, adică MN kDC şi, evident, MNkAB.
1+α 1 AB + DC AB + DC
Mai mult, MN = DC = DC = .
2 2 DC 2
Cum Q este mijlocul lui BD, conform problemei 2.5 pentru triunghiul 4ADB, rezultă că
AB
MQkAB şi MQ = .
2
AB
Analog, pentru P mijlocul lui AC şi triunghiul 4ACB, obţinem că P NkAB şi P N = .
2
Deci punctele M, N, P şi Q sunt coliniare.
AB + DC AB AB DC − AB
Atunci avem că P Q = MN − MQ − P N = − − = .2
2 2 2 2

7
 SEMINARUL 3

3.1. Fie triunghiul 4ABC, O centrul cercului circumscris, G centrul de greutate şi H orto-
centrul. Să se arate că avem relaţiile:

−→ −→ −→ −→
3 MG=MA + MB + MC, pentru orice punct M din plan,

−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
3 OG=OA + OB + OC şi OH=OA + OB + OC .

Demonstraţie.
Figura 3.1.
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
Fie M un punct arbitrar din plan. Avem MG=MA + AG, MG=MB + BG şi MG=MC
−→
+ CG .
Sumând cele trei relaţii obţinem
µ ¶
−→ −→ −→ −→ −→ −→ 2 −→ 0−→−→
0
−→−→
0
−→ −→
3 MG=MA + MB + MC + AG + BG + CG=MA + MB + MC + AA + BB + CC
3
−→ −→ −→ −→ 1 −→ −→ 1 −→ −→ 1 −→ 3 ³−→ −→ −→´
Cum AA0 + BB 0 + CC 0 = c + a + a + b + b + c= a + b + c = 0,
2 2 2 2
rezultă că
−→ −→ −→ −→
3 MG=MA + MB + MC (3.1.1)
−→ −→ −→ −→
Pentru M = G, avem 3 OG=OA + OB + OC .
Ţinând cont că punctele O, G şi H sunt coliniare pe dreapta lui Euler (în această ordine) şi că
−→ −→ −→ −→
GH= 2 OG, rezultă că OH= 3 OG .
De aici, obţinem
−→ −→ −→ −→
OH=OA + OB + OC .2

3.2. Fie triunghiul 4ABC. Să se arate că punctul G este centrul de greutate dacă şi numai
dacă
−→ −→ −→
GA + GB + GC= 0

Demonstraţie.
Figura 3.2.

8
 Implicaţia ”⇒”
Presupunem că punctul G este centrul de greutate al triunghiului 4ABC.
Înlocuind M cu G în relaţia (3.1.1) , obţinem
−→ −→ −→ −→
GA + GB + GC= 3 GG= 0.

Implicaţia ”⇐”
−→ −→ −→
Pornim de la faptul că punctul G este un punct oarecare cu proprietatea GA + GB + GC= 0
şi considerăm centrul de greutate G0 .
Înlocuind M cu G în relaţia (3.1.1) , obţinem
−→ −→ −→ −→
3 GG0 =GA + GB + GC
−→
deci, conform ipotezei, GG0 = 0, adică G = G0 .2
−→ −→ −→
3.3. Fie triunghiul 4ABC şi I centrul cercului înscris. Să se arate că a· IA +b· IB +c· IC= 0
şi, pentru orice punct M din plan,
−→ −→ −→ −→
a· MA +b· MB +c· MC= (a + b + c) MI .

Demonstraţie.
Figura 3.3.
Din seminariile 1 (problema 1.2) şi 2 (problema 2.4), avem
−→ b + c −→ b + c −→ c −→
IA= DA= − c − a
a+b+c a+b+c a+b+c
−→ a + c −→ a −→ −→ a + b −→ a −→
Analog, obţinem IB= − a − b şi IC= − b − c .
a+b+c a+b+c a+b+c a+b+c
−→ −→ −→
Calculăm a· IA +b· IB +c· IC şi obţinem
−→ −→ −→
a· IA +b· IB +c· IC= 0.

Fie M un punct arbitrar din plan. Atunci

−→ −→ −→ ³ −→ −→ ´ ³ −→ −→ ´ ³ −→ −→ ´
a· MA +b· MB +c· MC= a · MI + IA + b · MI + IB + c · MI + IC =

−→ −→ −→ −→ −→
= (a + b + c) MI +a· IA +b· IB +c· IC= (a + b + c) MI .2

9
 −→ 1 −→ −→ 1 −→
3.4. Fie paralelogramul ABCD, M ∈ AB şi N ∈ AC astfel încât AM= AB şi AN= AC .
5 6
Să se arate că M, N, D sunt coliniare.
Demonstraţie.
Figura 3.4.
−→
Pentru a arăta că punctele M, N, D sunt coliniare este suficient să demonstrăm că vectorii DN
−→ −→ −→
şi DM sunt coliniari, adică există α 6= 0 astfel încât DN= α· DM .
−→ −→ −→ −→ 1 −→
Avem DM=DA + AM= − AD + AB .
5
−→ −→ −→ −→ 1 −→ −→ 1 ³ −→ −→ ´ 5 −→ 1 −→
De asemenea, DN=DA + AN=DA + AC=DA + AD + DC = − AD + AB=
6 6 6 6
5 −→
DM .
6
−→ 5 −→
Deci, DN= DM .2
6 −→ −→
3.5. Se consideră triunghiul 4ABC, A0 ∈ BC, B 0 ∈ AC şi C 0 ∈ AB astfel încât BA0 = k· A0 C,
−→ −→ −→ −→
CB 0 = k· B 0 A, AC 0 = k· C 0 B, unde k > 0. Să se arate că triunghiurile 4ABC şi 4A0 B 0 C 0 au
acelaşi centru de greutate.
Demonstraţie.
Figura 3.5.
Notăm cu G centrul de greutate al triunghiului 4ABC şi cu G0 centrul de greutate al 4A0 B 0 C 0 .
Vom arăta că G = G0 .
Înlocuind M cu G în relaţia (3.1.1) pentru 4A0 B 0 C 0
−→ −→ −→ −→
3 GG0 =GA0 + GB 0 + GC 0 . (3.5.1)
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
Dar GA0 =GA + AA0 , GB 0 =GB + BB 0 şi GC 0 =GC + CC 0 . (3.5.2)
Înlocuind (3.5.2) în (3.5.1) , obţinem
−→
µ −→
¶ µ −→
¶ µ −→
¶ −→ −→ −→
−→ −→ −→
3 GG = GA + AA + GB + BB + GC + CC =AA0 + BB 0 + CC 0 ,
0 0 0 0
(3.5.3)

ţinând cont de problema 3.2.

−→ −→ −→ −→ −→ 1 −→ −→
Din BA0 = k· A0 C, avem că BC= (k + 1) · A0 C, deci A0 C= BC . Prin urmare, BA0 =
k+1
k −→ −→ −→ −→ −→
BC . Analog, CB 0 = k· CA şi AC 0 = k· AB .
k+1
−→ −→ −→ −→ k −→ −→ −→ k −→ −→ −→
Cum AA0 =AB + BA0 =AB + BC, avem şi BB 0 =BC + CA, respectiv, CC 0 =CA
k+1 k+1
k −→
+ AB . (3.5.4)
k+1

10
 Revenind la calculele (3.5.3) şi folosind (3.5.4) , obţinem
−→ −→ k −→ −→ k −→ −→ k −→
3 GG0 =AB + BC + BC + CA + CA + AB= 0.
k+1 k+1 k+1
−→
Deci GG0 = 0, adică G = G0 .2
3.6. În triunghiul 4ABC O este centrul cercului circumscris, iar H este ortocentrul. Să se
arate că
¡ ¢
OH 2 = 9R2 − a2 + b2 + c2 = R2 (1 − 8 cos A cos B cos C) .

Demonstraţie.
Figura 3.6.
−→ −→ −→ −→
Din problema 3.1, avem că OH=OA + OB + OC . Vom calcula OH 2 .
−→ −→ ³ −→ −→ −→ ´ ³ −→ −→ −→ ´
OH 2 =OH · OH= OA + OB + OC · OA + OB + OC =
−→ −→ −→ −→ −→ −→
= OA2 + OB 2 + OC 2 + 2 OA · OB +2 OB · OC +2 OA · OC=
[ + 2R2 · cos BOC
= 3R2 + 2R2 · cos AOB \ + 2R2 · cos AOC
[ =
(∗)
= 3R2 + 2R2 · cos 2C + 2R2 · cos 2A + 2R2 · cos 2B = 3R2 + 2R2 (cos 2C + cos 2A + cos 2B) =
¡ ¢
= 3R2 + 2R2 1 − 2 sin2 C + 1 − 2 sin2 A + 1 − 2 sin2 B = 9R2 − 4R2 sin2 C − 4R2 sin2 A −
4R2 sin2 B =
= 9R2 − (a2 + b2 + c2 ) . (3.6.1)
Calculăm expresia de la pasul (∗) , dar fără R2 , şi obţinem:
3 + 2 (cos 2A + cos 2B + cos 2C) = 3 + 2 (2 cos (A + B) · cos (A − B) + cos (2A + 2B)) =
= 3+2 (2 cos (A + B) · cos (A − B) + 2 cos2 (A + B) − 1) = 1+4 (cos (A + B) · cos (A − B) + cos2 (A + B))
= 1 + 4 cos (A + B) (cos (A − B) + cos (A + B)) = 1 − 4 cos C · (cos (A − B) + cos (A + B)) =
= 1 − 8 cos C · cos A · cos B.
Aşadar, OH 2 = 9R2 − (a2 + b2 + c2 ) = R2 (1 − 8 cos A cos B cos C) .2
3.7. Fie patrulaterul convex ABCD, M mijlocul lui AC, N mijlocul lui BD. Să se arate că
AB 2 + BC 2 + CD2 + DA2 = AC 2 + BD2 + 4MN 2 .
Demonstraţie.
Figura 3.7.
Vom calcula MN 2 .
−→ −→ −→ −→ −→ −→ 1 −→ −→ 1 −→
MN=MD + DN=MD + DC + CN= BD + DC + CA .
2 2
Atunci avem:

11
 µ ¶ µ ¶
2
−→ −→ 1 −→ −→ 1 −→ 1 −→ −→ 1 −→
MN =MN · MN= BD + DC + CA · BD + DC + CA =
2 2 2 2
1 1 −→ −→ 1 −→ −→ −→ −→
= BD2 + DC 2 + CA2 + BD · DC + BD · CA + DC · CA . (3.7.1)
4 −→ −→ −→
4 2
Dar BD=BA + AD şi relaţia (3.7.1) se continuă astfel:
1 1 −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
MN 2 = BD2 + DC 2 + CA2 − DB · DC + AB · AC − AD · AC − CD · CA . (3.7.2)
4 4
Aplicăm teorema cosinusul în triunghiurile 4BDC, 4BAC, 4DAC şi 4DCA :
2 2 2 2 2 2
\ = DB · DC · DB + DC − BC = DB + DC − BC ,
−→ −→
DB · DC= DB · DC · cos BDC
2DB · DC 2
−→ −→ AB 2 + AC 2 − BC 2
AB · AC= ,
2
−→ −→ AD2 + AC 2 − DC 2
AD · AC= ,
2
2 2 2
−→ −→ CD + CA − AD
CD · CA= .
2
Înlocuind rezultatele acestor produse scalare în (3.7.2) , obţinem:
1¡ ¢
MN 2 = AB 2 + BC 2 + CD2 + DA2 − AC 2 − BD2 .2
4
3.8. Pe un cerc se consideră punctele A şi B. Din A se duce perpendiculara AC pe tangenta
în B la cerc. Să se arate că AB 2 = 2R · AC.
Demonstraţie.
Figura 3.8.
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
Putem scrie vectorul AB în două moduri: AB=AO + OB şi AB=AC + CB .
Atunci avem
³ −→
−→ −→ ´ ³ −→
−→ −→ ´ −→ ³ −→ −→ ´ −→ −→ −→ −→
2
AB =AB · AB= AO + OB · AC + CB =AO · AC + CB + OB · AC + OB · CB
−→ −→ −→ −→ −→
Deoarece AC + CB=AB şi OB · CB= 0, rezultă că
−→ −→ −→ −→
AB 2 =AO · AB + OB · AC . (3.8.1)
−→ −→
Dar OB · AC= OB · AC = R · AC, pentru că OBkAC.
[ = AB , avem că
De asemenea, deoarece AO · cos OAB
2
2
[ = AB .
−→ −→
AO · AB= AO · AB · cos OAB
2
Atunci relaţia (3.8.1) devine
AB 2
AB 2 = R · AC +
2
ceea ce conduce la rezultatul dorit.2

12
 SEMINARUL 4

1. Să se arate că punctele A, B, C sunt coliniare, unde:

a) A (0, −2) , B (1, 1) , C (2, 4) ;
b) A (a, 2a − 1) , B (b, 2b − 1) , C (c, 2c − 1) .
³ ´
[
2. Fie A (2, 3) şi B (3, 5) . Să se determine C ∈ Ox astfel încât m ABC = π2 .
3. Fie punctele A (−1, 3) , B (2, −1) şi C (3, 6) . Pentru triunghiul 4ABC să se determine:
a) ecuaţiile laturilor;
b) ecuaţiile medianelor;
c) ecuaţiile înălţimilor;
d) ecuaţiile mediatoarelor.

13
 SEMINARUL 5

1. Se dau A (5, 6) , B (13, 6) , C (11, 2) , D (1, 2) . Să se arate că ABCD este trapez.
2. Î∇n interiorul paralelogramului ABCD alegem punctul E astfel încât CE ⊥ BC şi AE ⊥
AB. Să se arate că ED ⊥ AC.
3. Să se determine dreapta d, dacă A (1, 2) este piciorul perpendicularei dusă din O pe d.
4. Să se găsească proiecţia lui B (−2, 1) pe dreapta (d) de ecuaţie 2x + y + 1 = 0.
5. Să se scrie ecuaţia dreptei care trece prin C (1, 3) şi este echidistantă de M (−1, 0) şi
N (1, −1) .
6. Să se determine coordonatele punctelor simetrice lui D (−1, 2) faţă de dreapta (d) : x+y+1 =
0 şi, respectiv, faţă de punctul E (−1, −4) .
7. Se consideră dreapta (d) de ecuaţie 2x + 3y = 0. Să se determine dreapta simetrică dreptei
(d) faţă de A (2, 2) .

14
 SEMINARUL 6

1. În triunghiul 4ABC se cunosc ecuaţiile laturilor: (AB) 4x+3y−5 = 0, (BC) x−3y+10 = 0 şi
(AC) x−2 = 0. Să se determine vârfurile A, B, C, centrul de greutate şi centrul cercului circumscris.
2. Se dau două laturi ale unui dreptunghi, prin dreptele (d1 ) 2x−3y+5 = 0 şi (d2 ) 3x+2y−7 = 0,
şi vârful D (2, −3) . Să se determine celelalte vârfuri şi laturi ale dreptunghiului.
3. Se dau dreptele (d1 ) : mx+(2m + 3) y +m+6 = 0 şi (d2 ) : (2m + 1) x+(m − 1) y +m−2 = 0.
Să se determine m astfel încât:
a) d1 kd2 ;
b) d1 = d2 ;
c) d1 ⊥ d2 ;
d) d1 ∩ d2 ∩ Ox 6= ∅;
e) d1 ∩ d2 ∩ Oy 6= ∅;
f) d1 ∩ d2 ∩ BisII 6= ∅.
4. Se dau dreptele (d1 ) : (m − 1) x + my − 5 = 0 şi (d2 ) : mx + (2m − 1) y + 7 = 0. Să se
determine m astfel încât:
a) d1 kd2 ;
b) d1 = d2 ;
c) d1 ⊥ d2 ;
d) d1 ∩ d2 ∩ Ox 6= ∅;
e) d1 ∩ d2 ∩ Oy 6= ∅;
f) d1 ∩ d2 ∩ BisI 6= ∅.

15
 SEMINARUL 7

1. Se dau dreptele (d1 ) : 3x + 2y + 6 = 0 şi (d2 ) : kx − y + 2 = 0. Să se determine k astfel încât:

a) d1 kd2 ;
³ ´
b) m d[ 1 2 = 4;
, d π

c) d1 ⊥ d2 ;
d) d1 ∩ d2 ∩ Ox 6= ∅;
e) d1 ∩ d2 ∩ Oy 6= ∅;
f) d1 ∩ d2 ∩ BisI 6= ∅.
2. Se consideră punctul A (0, −1) şi dreptele (d1 ) : x − y + 1 = 0 şi (d2 ) : 2x − y = 0. Să se
determine B ∈ d1 , C ∈ d2 astfel încât d1 şi d2 să fie mediane în triunghiul 4ABC.
3. Teoremele Menelaus şi Ceva.
4. Se consideră pătratul ABCD. Se roteşte figura în jurul lui A cu unghiul α.
a) Să se determine locul geometric al intersecţiei dintre BB 0 şi CC 0 .
b) Să se arate că BB 0 ∩ CC 0 ∩ DD0 6= ∅.

16
 SEMINARUL 8

1. Se dă (H) x2 − 2y 2 − 2 = 0. Determinaţi:

a) ecuaţiile tangentelor la (H) în M (2, 1) .
b) tangentele la (H) paralele cu normala la (H) în punctul M.
c) ecuaţiile tangentelor la (H) duse prin A (0, 1) .
L
2. e consideră punctul M pe parabola (P) : 2y = x2 . Să se determine în funcţie de abscisa
m a lui M:
a) coordonatele punctului T unde tangenta în M la (P) taie axa Ox, aria triunghiului 4OT M
şi coordonatele centrului de greutate G ale aceluiaşi triunghi.
b) locul geometric al centrelor de greutate G când M ∈ (P) .
c) să se arate că înălţimile triunghiului 4OT M corespunzătoare vârfului T trec printr-un punct
fix.
3. Fie o elipsă şi o hiperbolă având aceleaşi focare. Să se arate că tangentele în punctele de
intersecţie sunt perpendiculare.
4. Pe parabola y 2 = 2px se construiesc trei tangente în trei puncte diferite de pe aceasta. Să se
arate că:
1
a) aria triunghiului format de aceste tangente este 2
din triunghiului determinat de punctele de
tangenţă.
b) dreapta ce trece prin centrele de greutate ale celor două triunghiuri este paralelă cu axa
parabolei.
c) cercul circumscris triunghiului determinat de cele trei tangente trece prin focarul parabolei.

17
 SEMINARUL 9

1. Folosind rotaţii şi translaţii să se aducă la forma canonică următoarele conice:
a) 5x2 + 8xy + 5y 2 − 18x − 18y + 9 = 0
b) x2 − 8xy + 7y 2 + 6x − 6y + 9 = 0
c) 4x2 − 4xy + y 2 − 2x − 4y + 10 = 0
d) xy = 1
e) 4x2 + 4xy + y 2 − 13x − 4y + 8 = 0
f) 3x2 + 10xy + 3y 2 − 16x − 16y − 16 = 0

18
 SEMINARUL 10

1. Să se determine ecuaţia cercului care are

a) Centrul C (−3, 4) şi este tangent la dreapta 2x − y − 5 = 0;
b) trece prin A (3, 1) şi B (−1, 3), iar centrul său se află pe dreapta 3x − y − 2 = 0;
c) trece prin M (1, 1) , N (1, −1) , P (2, 0) .
2. Se consideră (Cλ ) : x2 + y 2 + λx − (3λ + 10) y = 0, λ ∈ R.
a) Să se arate că Cλ trec prin 2 puncte fixe;
b) Locul geometric al centrelor cercurilor Cλ ?
c) Să se calculeze aria triunghiului cu vârfurile în cele două puncte fixe şi centrul cercului Cλ
care trece prin A (−1, 1).
3. Se consideră cercul x2 + y 2 − 4x + 2y = 0.
a) Să se arate că dreapta 2x − y − 10 = 0 este tangentă cercului şi să se găsească punctul de
contact A;
b) Prin A se duce o paralelă la prima bisectoare, şi să se determine punctul B în care aceasta
intersectează din nou cercul;
c) D este punctul de intersectie al tangentelor duse la cerc în punctele în care Ox intersectează
cercul. Să se determine ecuaţia coardei comune a cercului dat şi a cercului de diametru OD.
¡ ¢ ¡ ¢
4. Fie A (1, α + 1) , B 12 , α+2
2
, C 52 , 5α+10
2
, D (3, 3α + 5) , α ∈ R.
a) Să se arate că ABCD este un paralelogram de arie constantă;
b) Să se determine α ∈ R astfel incât ABCD este dreptunghi, şi să se determine ecuatia cercului
circumscris dreptunghiului.
x2 y2
5. Fie (ξ) : 4
+ 1
− 1 = 0; (dn ) : y = x + n, n ∈ R.
a) Să se determine n ∈ R astfel incât (dn ) să fie tangentă la (ξ).
T
b) n = 1, d1 (ξ) = {P, Q}. Să se determine ecuatia cercului de diametru P Q.

19
 SEMINARUL 11

x+3 y−7 z+2

1. Se consideră planul (π) : 3x + 5y − 2z − 6 = 0 şi dreapta (d) : 4
= −6
= 3
. Să se arate
că (π) ∩ (d) 6= ∅.
x−α y+1 z−2α
2. Să se determine α şi β astfel încât dreapta (d) : 2
= β
= 3
să fie conţinută în planul
(π) : x − 2y − 3z − 2 = 0.
x+3 y−1 z
3. Să se determine proiecţia punctului M (1, −1, −2) pe dreapta (d) : 2
= 1
= −1
.
4. Determinaţi simetricul punctului M (−1, 2, 0) faţă de planul (π) : x + 2y − z + 3 = 0.
x−2 y+1 z x+1 y z−2
5. Să se calculeze α astfel încât dreptele (d1 ) : 4
= α
= 2
şi (d2 ) : 3
= 2
= 4
să fie
concurente.

20
 SEMINARUL 12

1. Se dau punctul M (2, 1, −3) , drepata (d) : x−2 = y = 2z+1 şi planul (π) : x+2y−3z+4 = 0.
Să se determine:
a) distanţele d (M, π) şi d (M, d) .
b) măsura unghiului format de dreapta d şi planul π.
2. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M (2, −1, 1) şi este perpendicular pe
planurile (π 1 ) : x + 2y + 2z + 2 = 0 şi (π 2 ) : x + y + z + 1 = 0.
3. Să se afle ecuaţia dreptei (d) care trece prin punctul M (2, 1, 1) şi este paralelă pe planele
(π 1 ) : x + 2y + 2z + 2 = 0 şi (π 2 ) : x + y + z + 1 = 0.
4. Să se determine un plan care trece prin intersecţia planelor (π1 ) : x + 5y + z = 0 şi
(π 2 ) : x − z + 400 şi care formează cu planul (π) : x − 4y − 8z + 12 = 0 un unghi α = π4 .
x−1 y z x+1 y−1 z+1
5. Se consideră dreptele (d1 ) : 2
= 3
= 2
şi (d2 ) : −2
= 3
= 2
. Să se arate că (d1 ) şi (d2 )
sunt oarecare şi să se calculeze distanţa minimă dintre (d1 ) şi (d2 ) .

21
 SEMINARUL 13

x−1 y+1 z−2

1. Se consideră dreapta (d) : 2
= 3
= 5
şi planul (π) : 3x − 2y + z − 4 = 0. Să se afle
proiecţia dreptei (d) pe planul (π) .
2. Să se scrie ecuaţia simetricului planului (π 1 ) : x − 3y + z − 1 = 0 faţă de planul (π 2 ) :
x + 2y − 2 = 0.
√
3. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin axa Oz şi face cu planul 2x + y − 5z − 7 = 0
unghiul α = π3 .
x y z
4. Să se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin A (1, 1, 1) şi se spijină pe dreptele (d1 ) : 2
= 3
= 1
x−1 y+1 z+1
şi (d2 ) : 1
= 2
= 3
. ⎧
⎨ x−y =0
5. Să se scrie ecuaţia dreptei care se sprijină pe dreptele (d1 ) : , (d2 ) :
⎩ 2x − z − 1 = 0
⎧
⎨ 3x + y − 1 = 0
x−1 2y−1
şi este paralelă cu dreapta (d) : = = z1 .
⎩ 2x − z − 3 = 0 2 3

22
 SEMINARUL 14

Să se reducă la forma canonică şi să se precizeze natura cuadricelor (folosind anexa):
1. 36x2 + y 2 + 4z 2 + 72x + 6y − 40z + 109 = 0.
2. 2y 2 + 4xy − 8xz − 4yz + 6x − 5 = 0.
3. x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz − 4x + 8y − 12z + 14 = 0.
4. 2x2 + y 2 + z 2 − 2xy + 2xz + 2x + y − z − 1 = 0.
5. 4x2 − 4z 2 + 4xy + 4yz + 4x + 2y + 6z + 1 = 0.

23
 ANEXĂ

Forma canonică a unei hipercuadrice în spaţii En .

Fie hipercuadrica H (P ) = X T AX + 2B T X + c = 0. Notăm cu r = rang h şi cu ρ = rang H.

Prin transformări izometrice se poate ajunge la una din următoarele forme canonice:
1. ρ = r ⇒ H (P ) = λ1 x21 + ... + λr x2r ,
∆n−r
2. ρ = r + 1 ⇒ H (P ) = λ1 x21 + ... + λr x2r + δ n−r
,
q
3. ρ = r + 2 ⇒ H (P ) = λ1 x21 + ... + λr x2r − 2 − ∆δn−r−1
n−r
xr+1 ,
unde λi ∈ σ (A) , cu λi 6= 0, ∀i ¯ = 1, r, ¯
¯ ¯
¯ A − λIn B ¯ ¡ ¢
¯
δ n−r = λ1 · ... · λr şi P (λ) = ¯ ¯ = (−1)n cλn − ∆n−1 λn−1 + ... ± ∆ .
¯
¯ BT c ¯
Cu σ (A) am notat spectrul lui A (mulţimea valorilor proprii ale lui A).

Conice în E2 .

Fie conica H (P ) = X T AX + 2B T X + c = 0.
2
¯ (A − λI2 ) =¯ λ − δ 1 λ + δ, cu δ 1 = T r (A) şi δ = det A.
p (λ) = det
¯ ¯
¯ A − λI2 B ¯
P (λ) = ¯¯ ¯ = cλ2 − ∆1 λ + ∆, cu ∆ = det D.
¯
¯ BT c ¯
⎛ ⎞
A B
rang h = rang A, iar rang H = rang D, unde D = ⎝ ⎠.
T
B c

24
 rang H rang h Condiţiile invarianţilor Ecuaţia canonică Denumirea conicei
x2 y2
3 2 δ > 0, δ 1 ∆ < 0 a2
+ b2
−1=0 elipsă
x2 y2
3 2 δ<0 a2
− b2
−1=0 hiperbolă
x2 y2
3 2 δ > 0, δ 1 ∆ > 0 a2
+ b2
+1=0 elipsă vidă
x2
3 1 δ 1 6= 0 a2
− 2y = 0 parabolă
x2
2 2 δ>0 a2
+ y2 = 0 punct dublă
x2
2 2 δ<0 a2
− y2 = 0 pereche de drepte secante
x2
2 1 ∆1 < 0 a2
−1=0 pereche de drepte paralele
x2
2 1 ∆1 > 0 a2
+1=0 pereche de drepte vidă
1 1 δ 1 6= 0 x2 = 0 dreaptă dublă

Cuadrice în E3 .

Fie cuadrica H (P ) = X T AX + 2B T X + c = 0.
3 2
¯ (A − λI3 ) =¯ −λ + δ2 λ − δ1 λ + δ.
p (λ) = det
¯ ¯
¯ A − λI3 B ¯
P (λ) = ¯¯ ¯ = −cλ3 + ∆2 λ2 − ∆1 λ + ∆.
¯
¯ B T
c ¯
⎛ ⎞
A B
rang h = rang A, iar rang H = rang D, unde D = ⎝ ⎠.
T
B c

25
rang H rang h Condiţiile invarianţilor Ecuaţia canonică Denumirea cuadricei
x2 y2 z2
4 3 ∆ < 0, λi δ > 0 a2
+ b2
+ c2
−1=0 elipsoid
x2 y2 z2
4 3 ∆ > 0, λ1 δ < 0, λ2 δ < 0, λ3 δ > 0 a2
+ b2
− c2
−1=0 hiperboloid cu o pânză
x2 y2 z2
4 3 ∆ > 0, λ1 δ < 0, λ2 δ > 0, λ3 δ > 0 a2
− b2
− c2
−1=0 hiperboloid cu 2 pânze
x2 y2 z2
4 3 ∆ 6= 0şi λ1 , λ2 , λ3 au acelaşi semn a2
+ b2
+ c2
+1=0 elipsoid vid
x2 y2
4 2 ∆ < 0, δ1 > 0 a2
+ b2
− 2z = 0 paraboloid eliptic
x2 y2
4 2 ∆ > 0, δ1 < 0 a2
− b2
− 2z = 0 paraboloid hiperbolic
x2 y2
3 3 λi δ < 0 sau λi δ > 0 a2
+ b2
+ z2 = 0 punct dublu
x2 y2
3 3 λ1 δ < 0, λ2 δ < 0, λ3 δ > 0 a2
+ b2
− z2 = 0 con pătratic
x2 y2
3 2 δ 1 > 0, δ 2 ∆1 < 0 a2
+ b2
−1=0 cilindru eliptic
x2 y2
3 2 δ 1 < 0, ∆1 6= 0 a2
− b2
−1=0 cilindru hiperbolic
x2 y2
3 2 δ 1 > 0, δ 2 ∆1 > 0 a2
+ b2
+1=0 cilindru vid
3 1 δ1 6= 0 x2 = 0 plan dublu
x2
2 2 δ1 > 0 a2
+ y2 = 0 dreaptă dublă
x2
2 2 δ1 < 0 a2
− y2 = 0 pereche de plane secante
x2
2 1 ∆2 < 0 a2
−1=0 pereche de plane paralele
x2
2 1 ∆2 > 0 a2
+1=0 pereche de plane vidă
1 1 δ1 6= 0 x2 = 0 plan dublu

Hipercuadricele cu (det D =) ∆ 6= 0 se numesc nedegenerate.

26
 Anexă Seminar - Geometrie II

Seminarul 1.

c b

B C
a
Figura nr. 1.1

B C
D
Figura nr. 1.2.1 (mediană)

A
A

B C
B C
E F
Figura nr. 1.2.2 (înălţime) Figura nr. 1.2.3 (bisectoare)
 Anexă Seminar - Geometrie II

Seminarul 2.

A A

F E
H O

B C B D C

Figura nr. 2.1 (înălţimi) Figura nr. 2.2 (mediatoare)

A
A

E
F E F
I

B D C B C
D
Figura nr. 2.3 (mediane) Figura nr. 2.4 (bisectoare)

A
A D

E F M Q P N

B C B C
Figura nr. 2.4 Figura nr. 2.5
 Anexă Seminar - Geometrie II

Seminarul 3.

M
A A

H
G O G

B C
B C Figura nr. 3.2
Figura nr. 3.1

M A M B
I
N

B C D C
Figura nr. 3.3 Figura nr. 3.4

C’

G=G’ B’

B C
A’

Figura nr. 3.5

B O
A
A

M N
B

D C C
Figura nr. 3.7
Figura nr. 3.8