SFÂNTUL POLICARP AL SMIRNEI

(c.60 – c.155)

I. Repere biografice. Eusebiu ne furnizează mult mai multe date despre acest
Părinte Apostolic decât o face despre Sfântul Clement Romanul sau Sfântul Ignatie.
Scrisoarea Sfântului Ignatie, trimisă către episcopul Smirnei, ni-l înfăţişează în anii
tinereţii ca pe o stâncă neclintită, ca pe un „atlet”, sobru, răbdător şi zelos. Mai aflăm că
nu era iudeu, pentru că citează foarte puţin din Vechiul Testament. Un lucru cert îl ştim
din martirajul său, că a murit la vârsta de 86 de ani, ceea ce însemna că fusese botezat de
copil, în sânul familiei, sau al unui mediu profund creştin. De la Fericitul Ieronim aflăm
că Policarp a fost rânduit de către Sfântul Ioan Evanghelistul, episcop la Smirna. Mai
aflăm despre el, conform Sfântului Irineu, că Sfântul Policarp a mers la episcopul Anicet
de Roma (154-165) să trateze problema datei Paştilor şi alte diferende. Ei s-au înţeles
repede asupra acestora din urmă, dar nu au căzut de acord asupra problemei principale:
data Paştilor.
Eusebiu de Cezareea precizează că Sfântul Policarp a suferit martiriul în timpul
domniei lui Marcu Aureliu (161-180). Despre data martiriului lui s-au dat mai multe
ipoteze, dar cea mai concludentă pare a fi acea că ar fi murit la 23 februarie 177. Tot de la
Eusebiu aflăm despre martiriul său. Sfântul Policarp auzind de prigoanele creştinilor, se
retrase într-o casă cu etaj pentru a se ruga. Cei care doreau să-l prigonească l-au găsit în
această casă. Se spune că el ar fi putut fugi, dar a zis: „Facă-se voia lui Dumnezeu”.
Predându-se acestora el merge spre stadion cu cea mai mare seninătate. Când intră în
stadion aude o voce din cer care-i spune: „Fii tare, Policarp, şi poartă-te cu bărbăţie”. La
insistenţa proconsulului, care-i cerea să-l blesteme pe Hristos, el spune: „De 86 de ani
slujesc şi nu mi-a făcut nici un rău; cum pot eu să blestem pe Împăratul meu, pe Acela
care m-a mântuit?” Refuzând blestemarea lui Hristos este ars pe rug, împlinindu-se astfel
profeţia lui (cu trei zile înainte de a fi prins, avu o viziune, în care perna de sub căpătâiul
lui se aprinse şi arse în întregime, viziune pe care o interpretă în sensul că el avea să
sufere martiriul prin foc. După ce îl puse pe rug şi fu aprins, flacăra se curbă sub formă de
boltă şi înconjură ca un cerc trupul martirului. Autorii descrierii ne spun că cei prezenţi
percepură un parfum tare ca tămâia sau alte arome preţioase. Văzând că nu arde,

1
proconsulul a dat poruncă să-l străpungă cu o suliţă. Din rana martirului curse atât de
mult sânge, încât stinse rugul, lucru care produse multă uimire în sânul mulţimii. Astfel
acest martiraj rămâne viu în mintea chiar şi a păgânilor.
2. Repere bibliografice. Eusebiu reproduce după Sfântul Irineu (Contra Ereziilor
III 3, 4) informaţia ca de la Sfântul Policarp a rămas o importantă scrisoare adresată
filipenilor. Aceasta cuprinde diferite sfaturi morale şi religioase. Foloseşte un limbaj
foarte simplu.
3. Repere doctrinare. a. Hristologie şi soteriologie. Hristos creează iconomia
vieţii creştine în cer şi pe pământ.
- cel care nu mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este un antihrist.
- cine nu recunoaşte mărturia crucii este de la diavolul.
- cine întortochează cuvintele Domnului după propriile sale dorinţe şi tăgăduieşte
învierea şi judecata, acela e primul născut al Satanei (7,1).
- mântuirea e rodul patimii, morţii şi învierii lui Iisus Hristos.
- trei factori personali mijlocesc mântuirea: credinţa, dreptatea şi adevărul.
b. Eclesiologia. Se ocupă de problema Bisericii mai mult în sens pastoral decât
dogmatic. În perspectivă pastorală tratează şi problema ierarhiei.
- pe diaconi îi vrea „slujitori” a lui Dumnezeu. Să nu practice calomnia,
duplicitatea, arghirofilia.
c. Sfaturi morale
- combate lăcomia care e „începutul tuturor relelor”.
- lăcomia e un idolatru.
- văduvele să fie înţelepte în credinţă, să nu calomnieze, să nu clevetească, să nu
depună mărturie mincinoasă.
Biserica prăznuieşte pe Sfântul Policarp la 23 februarie.
4. Repere textologice.
„1. Preoţii să fie miloşi şi milostivi cu toţi; să întoarcă pe cei rătăciţi, să cerceteze
pe toţi bolnavii, să nu treacă cu vederea pe văduvă sau pe orfan sau pe sărac, ci «să se
gândească pururea la ceea ce este bun înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor»; să se
ferească de orice mânie, de părtinire, de judecată nedreaptă; să se depărteze de orice

2
iubire de argint, să nu dea repede crezare celui care vorbeşte împotriva cuiva, să nu fie
aspri în judecată, ştiind că toţi suntem supuşi păcatului”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Policarp, Către Filipeni, VI, p. 210-
211)
„1. Oricine nu mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este antihrist; cel care
nu mărturiseşte mărturia crucii, este de la diavol, iar cel care întoarce cuvintele Domnului
spre poftele sale şi spune că nu-i nici înviere, nici judecată, acela este primul născut al lui
satana. 2. De aceea părăsind deşărtăciunea celor mulţi şi învăţăturile false, să ne
întoarcem la cuvântul care ni s-a predat dintru început, «priveghind în rugăciune»,
stăruind în posturi, cerând în rugăciunile noastre către Dumnezeu Cel ce vede toate: «să
nu ne ducă în ispită» că a zis Domnul: «Duhul este osârduitor, iar trupul neputincios»”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Policarp, Către Filipeni, VII, p. 211)
„1. Sunt convins că voi cunoaşteţi bine Sfintele Scripturi şi că nimic nu vă e
necunoscut; mie, însă, nu mi-i dat acest lucru. Spun atât numai că în aceste Scripturi se
spune: «Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi»; şi: «să nu apună soarele peste mânia voastră».
Fericit este cel ce-şi aduce aminte de aceste cuvinte; şi aceasta o cred despre voi. 2. Dar
Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos şi «Însuşi veşnicul Arhiereu, Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu» să vă întărească în credinţă, în adevăr, în toată blândeţea, în
lipsă de mânie, în răbdare şi în îndelungă răbdare, în îngăduinţă şi în curăţie trupească şi
sufletească. Să vă dea vouă soartă şi parte între sfinţii Săi şi nouă împreună cu voi şi
tuturor celor de sub cer, care cred în Domnul nostru Iisus Hristos şi în «Tatăl Lui, Care
L-a înviat pe El din morţi»”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Policarp, Către Filipeni, XII, p. 213)

3
 5. Repere doxologic-liturgice

„Înţeleptule Părinte, lucrând cu adevărat în sufletul tău strugurele harului, ai stors

din el cuvântul credinţei, ca un vin care veseleşte cugetele tuturor credincioşilor şi te-ai
arătat nemărginit noian de minuni. Pentru aceasta şi podoabă a mucenicilor te-ai arătat,
săvârşindu-te prin foc şi învrednicindu-te de lumina cea veşnică, fericite Policarp. Roagă-
te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeale celor ce prăznuiesc sfântă
pomenirea ta” (Sedealnă de la Utrenie, Mineiul pe Februarie, 23 Februarie, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2001, p. 219).
„Multe roade ai adus lui Hristos, înţeleptule Policarp: pe oamenii care prin tine s-
au mântuit din înşelăciunea demonilor, sfinţite mărite mucenice, care eşti asemenea cu
îngerii şi împreună locuitor cu apostolii, cu care pomeneşte-ne, părinte, pe cei ce te
cinstim cu dragoste” (Luminânda Sfântului, Mineiul pe Februarie, 23 Februarie,
Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001, p. 224).