Sunteți pe pagina 1din 2

CALITATEA OPTIMĂ

Reprezintă acel nivel de calitate care se realizează la un cost minim atât la producător cât şi
la beneficiar. Calitatea optimă rezultă ca fiind acel nivel de calitate la care diferenţa dintre efortul

Cheltuieli şi
beneficii
Cx

C1

bx

C2

I II III Nivel de calitate

Cxbx Cxbx Cxbx

financiar şi rezultatele economice este maximă.


Pentru creşterea nivelului de calitate al unui produs se fac eforturi financiare mari, acestea
sunt: C1 reprezintă cheltuieli cu creşterea nivelului de calitate;

C2 - cheltuieli cu întreţinerea şi repararea produsului.


C1 sunt compensate de reducerea cheltuielilor făcute cu întreţinerea şi repararea produsului,
deci cu cheltuielile în exploatare C2 . C1 şi C2 pot da diagrama unui cost total C x .

C x - costul total în funcţie de nivelul de calitate al produsului.

bx - beneficii (realizate datorită creşterii calităţii).

zonaI , C x  bx
Distingem mai multe zone: zonaII , C x  bx .
zonaIII , C x  bx
Dintre cele trei zone, zona (II) devine o zonă cu un nivel de calitate eficient din punct de
vedere economic.
1
Calitatea optimă este acel nivel de calitate care asigură un grad de utilitate al produsului în
condiţiile optimizării costurilor la producător şi la beneficiar.
Practic este diferenţa dintre efectul economic produs de creşterea nivelului de calitate şi
raportul cheltuieli / realizări cu obţinerea nivelului de calitate respectiv.
Din punct de vedere al determinării calităţii optime există două criterii propuse de francezul
Vigier şi anume:
1. Maximizarea diferenţei dintre beneficiul realizat şi cheltuielile totale cu creşterea nivelului de
calitate: max bx  C x  , (se mai numeşte criteriul cumpărătorului).

b 
2. Maximizarea raportului dintre beneficiul şi cheltuielile totale: max  x  , (se mai numeşte
 Cx 
criteriul producătorului). Criteriul (1) ne dă un nivel de calitate superior faţă de (2).