Tema si viziunea despre lume in nuvela

~Moara cu noroc~

De Ioan Slavici

Scriitor afirmat la sfarsitul secolului 19, Ioan Slavici este unul dintre adeptii
realismului clasic, deschizand in literatura romana drumul romanului realist,
obiectiv prin creatia literara romaneasca „Mara”.

Nuvela „Moara cu noroc” a fost publicata in anul 1881 in volumul de debut

„Novele” si este una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Slavici
asupra lumii si vietii satului transilvanean.

Nuvela „Moara cu noroc” este o nuvela psihologica deoarece infatiseaza

framantarile de constiinta ale personajului principal care traieste un conflict
interior de ordin moral si se transforma sufleteste. Deasemenea, analiza se
realizeaza prin tehnici de investigatie psihologica: monologul interior si stilul
indirect liber. Prin tema abordata, cea a familiei si a setei de avutie, prin
obiectivitatea perspectivei narative, prin verosimilitate si prezentarea veridica a
societatii ardelenesti din a doua jumatate a secolului al 19-lea, dar si prin
tehnica detaliului semnificativ in descriere si portretizare, „Moara cu noroc”
este si o nuvela realista.

Tema nuvelei o reprezinta efectele defaste si dezumanizante ale setei de

imbogatire, iar titlul face referire la spatiul desfasurarii actiunii, un han aflat in
pustietate la rascruce de drumuri. Titlul are incarcatura ironica prin diferenta
dintre aparenta si esenta pe care o produce odata cu lectura nuvelei. Desi
aparent un loc al norocului, nuvele dovedeste ca norocul este schimbator si ca
pentru protagonisti se tranforma de fapt in ghinion.

Perspectiva narativa este obiectiva, intamplarile fiind relatate la persoana a III-a

de catre un narator detasat, omniscient si omniprezent, care interfereaza cu
planul personajelor prin intermediul stilului indirect liber. Pe langa perspectiva
obiectiva, apare si tehnica punctului de vedere ilustrat prin interventia simetrica
a batranei in incipitul si finalul nuvelei.

Modurile de expunere sunt naratiunea prin care se relateaza intamplarile,

descrierea specifica realista, dialogul dar si monologul interior care confera
nuvelei atributele unei creatii de analiza psihologica.
Structura este una riguroasa, existand similtitudini intre incipit si final; simetria
este data si de descrierea drumului spre han, ca in final acesta sa se contopeasca
sugestiv cu drumul vietii, batrana si cei doi copii continuandu-si destinul,
parasind spatiul tragic. Totodata nuvele este alcatuita din 17 capitole, cu prolog
si epilog, avand subiect concentrat.

In expozitiune, Ghita, eroul principal, nemultumit de conditia sa sociala, aceea

de cizmar modest si sarac, hotaraste impotriva sfaturilor soacrei sale, sa ia in
arenda carciuma de la Moara cu noroc. El intentioneaza sa stea aici numai 3 ani
pana isi imbunatateste starea materiala. La inceput treburile merg bine, viata la
han cu Ana, cei doi copii si batrana soacra, este linistita si prospera, iar seara
Ghita este multumit cand isi numara banii.

Intriga incepe odata cu aparitia la han a lui Lica Samadaul, un simbol al raului.
Acesta ii da de inteles lui Ghita ca daca vrea sa ramana la carciuma stapan,
trebuie sa devina „omul lui”. Conflictul psihologic se amplifica treptat pe
masura ce Ghita de implica in afacerile necinstite ale samadaului.

In desfasurarea actiunii, stapanit de setea de inavutire, Ghita se indeparteaza de

familiei si se degradeaza din punct de vedere moral, devenind complice si partas
la infractiunile lui Lica.Intr-un un moment de integritate morala, se gandeste sa
abandoneze si sa paraseasca hanul, aceasta fiind unica solutie de a ramane om
cinstit, dar lacomia pentru bani il face sa nu se poata retrage din incurcaturile in
care intrase.

Jefuirea unui arendas si uciderea femeii din trasura, infractiuni care au avut loc
in jurul hanului, il fac sa depinda pe deplin de Lica, devenind complice datorita
marturisirilor mincinoase. Pentru un moment, Ghita se gandeste sa ia apararea
lui Buza-Rupta si Saila, insa „nu putea sa se puna in primejdie de dragul altora,
caci avea nevasta si copii”. Se hotaraste sa il denunte pe Lica („si daca te-as da
eu de gol”), insa patima aurului si atitudinea increzator de rece si cruda a
samadaului il fac sa se razgandeasca. De acum, prabusirea morala a lui Ghita
este invitabila. Lica devine un obisnuit la han, iar Ghita se lasa in voia
hazardului. Tensiunea dramatica urca treptat spre punctul culminant, faptele
desfasurandu-se cu o repeziciune uimitoare.

Punctul culminant il constituie evenimentele de la sarbatoarea de Paste, cand

Ghita turbat de manie si gelozie provocata de surprinderea Anei si lui Lica
„prinsi in jocul dragostei”, vrea sa se razbune pe acesta din urma, capturandu-l
alaturi de jandarmul Pintea.
In deznodamant, Ghita o injunghie pe Ana, iar Raut la comanda lui Lica il
„ciuruie” si lasa mort protagonistul. Dupa aceasta, Lica da foc hanului pentru a
scapa de dovezi, insa urmarit de jandarmi, decide ca nu mai are cale de scapare
si se sinucide, Pintea gasindu-l „cu capul sfaramat de tulpina unui copac”.
Nuvela se incheie cu vorbele batranei, aceasta spunand ca ferestrele ar fi trebuit
inchise, creandu-se astfel o simetrie intre incipit si final.

Conflictul in aceasta nuvela se deruleaza pe 2 planuri: unul exterior intre Ghita

si Lica, intre Ghita si proproa familie, al carui principalul exponent fiind Ana, si
un plan interior, de factura morala, in care Ghita se lupta cu propria constiinta,
mai exact impulsurile sale de a ramane om cinstit se confrunta cu setea de a
acumula avere.

Din punct de vedere al constructie personajelor, Slavici se dovedeste a fi un

artist portretizator, astfel ca personajul central devine un personaj rotund,
complex, care traieste un proces de dezumanizare.

Trasaturile personajelor se desprind mai ales din caracterizarea indirecta, din

fapte, gesturi, atitudini si relatiile care se stabilesc intre ele. Detaliile fizice
evidentiaza trasaturi morale si chiar statutul social. La toate acestea se adauga
mijloacele de investigatie psihologica care evidentiaza procesele de constiinta.

Stitlul nuvelei se caracterizeaza prin sobrietate si concizie. Limbajul valorifica

registre precum cel colcovial, regional, limbajul popular si oralitatea.

In concluzie, opera realista „Moara cu Noroc”, evidentiaza arta de a analiza,

evidentia si a trascrie gandurile si trairile personajelor, toate acestea redate in
mod detaliat, cu un final dramatic.